Nu e pentru nimeni o informație nouă faptul că românii sunt superstițioși. Credem în aproape orice prostie care ni se pare nouă „suspectă”. Așa se face că ne ferim de ghinion, de mâțe negre sau cifra treisprezece dar și să nu tai unghiile copilului mic că va deveni hoț, să te aștepți că vei primi bani dacă te mănâncă o palmă sau că vei da dacă te mănâncă cealaltă, să nu deschizi umbrela din casă că vei avea ghinion, să nu mănânci pe vatra cuptorului că îți va muri soțul sau soția, că te vorbește cineva de rău dacă îți țiuie urechile și multe alte superstiții pe care nu știu dacă le-a contabilizat cineva până acum.
Logic ar fi ca odată cu credința în Dumnezeu, superstițiile să dispară și totul să fie nou. Normal ar fi ca Duhul Sfânt să ne lumineze în privința credințelor superstițioase și să abandonăm „credințele false”, dar acest lucru se întâmplă doar în măsura în care oamenii se lasă maturizați și transformați de Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Așa se face că sunt mulți credincioși superstițioși, ca să nu mai spun de mulți religioși care devin mult mai superstițioși decât au fost înainte, adăugând setului lor de credințe încă câteva duzine.
De fapt, tradiția populară religioasă abundă de superstiții mai ales în privința morților, făcând posibilă apariția unui cult al morților. Dar superstițiile religioase sunt multe și ele „stau încă în picioare”, deși liderii religioși le demască. Așa se face că oamenii cred în tot felul de nimicuri care ar avea de a face direct sau indirect cu Dumnezeu, dar nu se focalizează pe însuși Dumnezeu în credințele lor. Dacă mutăm raza reflectorului spre alte popoare nici ele nu stau mai bine, iar religiile orientale sunt și mai impregnate de superstiții, unele provocând la ură sau crimă chiar.
Dacă am fi să mergem la zona neoprotestantă, la oameni care pretind că sunt născuți din nou situația, cred eu că e mai bună. Oamenii aceștia lasă cele mai multe din superstiții în urmă și realizează că nu sunt credințe rezonabile sau binefăcătoare. Se lasă călăuziți de cei cu mai mare experiență și dezbracă viața veche fiind bucuroși de lumina primită din Scripturi, Dar nu se termină totul aici. După acel moment apar măcar două variante care dau bătăi de cap.
Prima din variantele credinciosului este ca eliminând superstițiile, mai ales la cei la care au avut un rol mare, să rămână locul gol. Dacă acel credincios nu pune în locul lor credința adevărată, dacă nu crește spiritual și nu simte plinătatea Duhului Sfânt, atunci acel loc gol va fi ocupat de vechile încredințări care pot veni mai puternice din spate, de unde au fost lepădate. Așa am întâlnit oameni credincioși îngroziți de superstiții, unul din cazuri ajungând la consiliere din cauză că îi afecta serios viața de familie interpretarea cuțitelor sau lingurilor sau furculițelor căzute pe jos.
A doua din variantele celor credincioși este înlocuirea superstițiilor vechi cu unele ce li se par mai sfinte. Nu mai cred „balivernele” dinainte, dar creează sau adoptă altele noi și aparent mai evlavioase. Cele mai multe religii îți impun superstițiile lor, dar la acestea se adaugă unele populare care nu sunt apanajul unei religii, ci a unor comunități de oameni religioși. Așa se face că în zona neoprotestantă apar cel mai frecvent următoarele superstiții:
Deschisul Bibliei cu ochii închiși. Asta e superstiția cu cea mai largă răspândire. Așa se crede că Dumnezeu e cel ce transmite acel mesaj și că nu omul l-a ales. În această situație se află cei care „au nevoie de un răspuns” la o anumită problemă. E interesantă practica, dar nu are un fundament Biblic și e chiar foarte înrudită cu ghicirea. Nu poți pretinde că „Dumnezeu ți-a dat cuvânt” când clar tu ai deschis cu mâna ta. El nu e limitat la deschiderea ta aleatorie, dacă vrei răspuns El oferă fără a face astfel de practici, doar să fii în stare să îl asculți, să îți faci timp să primești răspuns. Mai mult, am văzut această practică cu privire la predicare, ceea ce e chiar erezie. „Nu alegem noi fraților, ia să vedem ce ne dă Domnul” și poc deschidem Biblia „la pocneală”.
Crederea oricărei persoane care zice: am un cuvânt din partea Domnului pentru tine sau similar. Puțini din cei care zic asta sunt trimiși de Dumnezeu cu acele mesaje. Cei mai mulți o face sub impulsul emoțiilor sau chiar pentru a impresiona. Dacă vrei să afli ce mesaj are Dumnezeu pentru tine mergi și întreabă-L. Citește, roagă-te și așteaptă răspunsul. Nu prefera varianta leneșă în care crezi ce zic alții mai degrabă decât să cauți tu. Mulți au fost păcăliți în acest fel.
Credința că o senzație emoțională e de fapt dovada prezenței Duhului Sfânt. Mulți stăruiesc pentru umplere, botez, semne etc și la trăirea anumitor senzații cred că sunt plini de duh. Din cauza acestei superstiții mulți dansează haotic, se dau de pământ, râd ca nebunii sau câte și mai câte idioțenii fac sub influența superstiției că acela ar fi Duhul Sfânt.
Superstițiile sunt periculoase pentru individ și fură o bucată consistentă din credința adevărată. Așa ajungem să punem preț mai mare pe ele decât pe cultivarea credinței în Dumnezeu. Așa ajungem să devenim fricoși, debusolați, dezorientați și nesiguri. Superstițiile sunt credințe false și ne pot duce pe piste false deși par mici și neînsemnate de aceea trebuie abordate cu toată seriozitatea. Tu ce superstiții ai? Sau cu ce superstiții „te-ai ciocnit”?
Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/
Imaginea aceasta arată ce mare este prăpastia dintre noi şi Dumnezeu. Săgeţile ilustrează strădaniile noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Putem încerca să facem fapte bune sau să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu printr-o viaţă decentă sau o filozofie de viaţă morală. Însă strădaniile noastre nu pot face să dispară păcatele noastre…
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”6
Eul se află la cârma vieţii
Iisus nu-Şi găseşte loc în această viaţă
Deciziile se iau şi acţiunile se fac numai sub îndrumarea eului, ceea ce duce adesea la frustrare
Persoana respectivă vede influenţa şi îndrumarea lui Iisus în viaţa sa
