Autor: Biserica Maranata Vulcan

De ceva vreme am ajuns la concluzia că am postit o perioadă mare din viață inadecvat. Nu văd acea perioadă ca pe un eșec total, acele zile de post ca pe niște păcate pentru că sunt conștient că fără infantilitatea lor nu ajungeam să am azi o nouă înțelegere și sunt convins că după mai multă cugetare o să găsesc iar elemente pe care azi le fac și pot fi perfecționate. Problema nu e la vremurile de neștiință ci le cele de știință. Ce fac azi când știu câte ceva despre postul plăcut Domnului?

Spuneam că privarea de mâncare e inutilă și poate chiar dăunătoare dacă nu ținem postul după regulile lui Dumnezeu și eu personal am identificat pentru mine că la post e necesar să dedic acea zi lui Dumnezeu, ca să mă conectez cu El și în același timp trebuie să îi dau loc caracterului cristic să stăpânească mintea mea care tânjește să „țâșnească repede spre rău” pentru că asta e pornirea ei. Am recomandat și îmi susțin această recomandare, la post e bine să ne deconectăm de ceea ce înseamnă normal și obișnuit în viața noastră.

O deconectare de la normalul vieții în vederea punerii deoparte, pentru „prinderea frecvenței” divine cu mai mare acuratețe implică și alte acțiuni colaterale nu doar programarea postului sâmbăta sau duminica pentru a fi mai puțin ispitibili. La post, ispita nu încetează, ci se întețește dar ar trebui să eliminăm bruiajele, lucrurile mici în care putem fi ispitiți pentru a da piept cu cele profunde. Putem da bătălia pe lucruri uzuale sau pe aspecte profunde și e recomandat să ne maturizăm, lăsând, lepădând ce e copilăresc.

Postul de informare

Ce am face noi fără informare, televizor, radio, computer, telefon etc? Chiar așa, ce ne-am face? Să nu știi de războaie, de politică, de meciuri, de creștinii prigoniți sau alte subiecte „fierbinți” și s-ar părea o privare de ceva prețios care trebuie neapărat știut. Totuși, noi putem trăi fără aceste informări. La modul sincer, în cazul a 99% din noi, faptul că știm aceste aspecte nu aduce nimic bun, în afară poate de câteva rugăciuni mai mult sau mai puțin corecte.

Dar trebuie să mai fim toți de acord cu un lucru: cele mai multe știri, aș îndrăzni să spun că peste 80% din ele sunt negative. Se vorbește de prețuri mărite, taxe mari, infracțiuni, DNA, jafuri, violuri, vedete tâmpe, beții, război, lipsuri, arme, înșelăciuni etc. Nu că lucruri bune nu se întâmplă, dar nu sunt prezentate, mâncăm negativism în fiecare zi în cantități uriașe. Dar ne considerăm informați. Ei bine, ce ziceți de post de 40 de zile de la aceste aspecte? Cum vi se pare o astfel de perspectivă? Să ne angajăm ca 40 de zile să ne conectăm și să ascultăm doar „frecvența cerului” și să nu căutăm nici o informație pământească. Să schimbăm sursa de informare pentru a vedea cum Dumnezeu „se ocupă de noi” și de fiecare dată în locul ascultării radioului, citirii ziarului, vizionării la televizor sau calculator să deschidem Biblia, cărți bune sau să ascultăm mesaje biblice.

Postul de la conectare

Ni se pare alarmant să nu avem semnal la telefon sau conexiune de internet. Mai ales celor care sunt mai tineri și nu au prins telefoanele prin centrală. Considerăm perfect normal, civilizat și chiar ca făcând parte din condițiile minime de trai dreptul la a fi conectați. Avem mii de minute în abonamente și zeci de gigabiți de date, pentru a ne conecta. Se pare că cineva chiar vrea să fim conectați cu rețeaua, cu sistemul în orice clipă a vieții. Am fost educați să credem că fără conectarea la rețea suntem pierduți, neajutorați, în pericol. Nu mai credem că Dumnezeu ne poate ajuta, inspira și călăuzi, ne pierdem abilitățile de a sta în solitudine și ne temem să fim deconectați de la rețea.

Hai să facem post de la conectare 40 de zile. Cum vi se pare? Să nu poți da de nimeni sau nimeni să nu poată da de tine 40 de zile decât dacă vine acasă la tine sau tu te duci la el? În același timp să cauți să te conectezi cu cerul. Hmmm… cred că vei avea surprize plăcute cu un astfel de post. Noi ne privăm adesea de mâncare crezând că acesta e postul plăcut Domnului, dar avem alte zone din viață mai legate, mult mai legate decât aceasta.

Postul de biserică

Ups, aici știu că veți zice… asta e prea de tot, cu biserica ce mai ai? Nu am nimic, da zic așa că e necesar postul de la frecventarea bisericii uneori. Să ții post de la dependența de tradiții și obiceiuri religioase. Să ții post de la a încredința altora datoria creșterii tale spirituale. Să ții post de la a considera pe alții răspunzători să te hrănească din Scriptură. Să ții post de la a critica tot ce mișcă la biserică. Să ții post de la propria ta neprihănire. Să ții post de la nevoia ta de apreciere pentru slujire. Să ții post de la nevoia ta de „amin-uri”. Să ții post de la confortul tău psihic că ai făcut tot ce trebuie pentru viața spirituală mergând la biserică. Ce zici de un astfel de post? Mă întreb uneori și eu de ce Domnul Isus nu a fost dus în sinagogă sau templu să postească și să dea bătăliile spirituale?

În fine, te-am tulburat destul și nu vreau să scriu doar de dragul de a impresiona. Aș vrea să te provoc, pentru că așa am fost și eu provocat de Duhul Sfânt să gândim corect și să nu ne amăgim. AM sperat că pot încheia azi seria, dar mai e nevoie de o scriere, dacă ajută Dumnezeu, mâine.

Sursa : http://www.filedinjurnal.ro/postul-util-sau-inutil-iii/

Așa cum scriam ieri, consider că privarea de mâncare într-o zi pusă deoparte pentru Dumnezeu este nu un chin, nu o pedeapsă a corpului, nu o disciplinare ci o acțiune care ajută, chiar dacă corpul are de îndurat o abatere de la ceea ce el consideră a fi normal.

Postirea centrată pe privarea de mâncare e mai degrabă prostire, dacă doar atât am realizat postind e inutil. La fel și postul ținut pentru palmares, cel ținut de ochii altora, cel ținut pentru a scăpa de sexul cu soțul și altele. Să nu ne înșelăm singuri, acesta nu este post. E vital „să-l ținem” ca la carte. Biblia ne spune clar cum trebuie să postim și așa ar trebui să procedăm dacă vrem să aibă vreo eficiență. Postul în care elementul central si unic e privarea de mâncare e inutil, ba chiar dăunător fizic și spiritual.

Ziua de post trebuie să fie una a bunătății și dragostei

Dacă țin post și eu nu „dezleg lanțurile răutății” dacă țin post și nu iubesc, dacă țin post și nu îl caut pe Dumnezeu ceva nu este în regulă. De obicei „la post” devenim mai acri cu ceilalți, vrem să fim lăsați în pace și avem nevoie de clemență pentru acea zi. De fapt, undeva este normală o astfel de reacție și de aceea în ce scriam ieri recomandam ca acea zi să fie pusă deoparte pentru Dumnezeu în întregime. Inima e nespus de înșelătoare și va „pedepsi” pe cei din jur pentru privarea de satisfacții la care o supunem.

Un om conectat cu Dumnezeu, cunoscător de Dumnezeu va ști sau va fi dispus să învețe că postul plăcut este unul în care se manifestă dragostea, mila, bunătatea și ascultarea. Pentru un astfel de post doar uneori e nevoie de privare de mâncare. Cei ce practică aceste lucruri, conform Scripturii sunt într-o stare permanentă de post. Postul de a lăsa inima să urmeze pornirile ei rele, post de la egoism, post de la aroganță, post de la ură, invidie și duritate față de alții.

Nou ne închipuim adesea că postul egal lipsa de mâncare și eventual de sex. În realitate aceste două acțiuni sunt semnalul pentru corpul nostru că noi deținem controlul nu instinctele și că noi am decis să ne conformăm Scripturii. E zona pe care putem să o controlăm mai ușor pentru a dobândi deprinderea de a controla și zonele cu adevărat problematice și anume „pornirile inimii” despre care Scriptura ne spune că sunt spre rău. Așadar, postul adevărat e cel în care bunătatea și dragostea triumfă.

Ziua de post trebuie să fie una  a transformării

Dacă țin o zi de post și din acel punct mai departe sunt mai sfânt, mai stăpân pe mine, mă controlez mai bine mă supun voii lui Dumnezeu mai eficient, atunci am ținut o zi de post cu folos. Dacă însă în urma zilei de post am devenit mai mândru, mai arogant, mai lăudăros sau poate mai dezamăgit că nu mi-a răspuns Dumnezeu la rugăciuni sau mai depresat, atunci postul nu a fost cu folos.

Ziua de post nu trebuie să fie o insulă izolată în mare, ci trebuie să fie parte dintr-un proces de devenire. Ziua de post ar trebui să fie o zi de jertfă pentru Dumnezeu nu pentru mine. Pentru că fiind pentru mine îmi alimentez egoismul și dorința de satisfacție, dar fiind pentru Dumnezeu mintea mea știe că trebuie să se supună regulilor Dumnezeiești știe că treptat va trebui să se alinieze nu impulsurilor naturale, ci voii Duhului Sfânt. Va învăța că în permanență trebuie să își valideze impulsurile în altceva, într-o autoritate superioară care este Dumnezeu. Asta înseamnă transformare. Așa învăț că nu mai sunt eu stăpânul, nici mintea mea, nici inima mea ci toate sunt puse sub autoritatea Duhului Sfânt care știe infinit mai bine cum și când se procedează.

Da, voi recomanda ca zilele de post să fie „ținute” în solitudine deși asta nu e neapărat o regulă e o recomandare care să ne fie de sprijin nouă. Voi recomanda ca zilele de post să fie ținute în alte zile decât cele cruciale ale examenelor, operațiilor, termenelor limită, nunții etc. Noi nu suntem în necunoștință de planurile dușmanului și recomand să le dejucăm. Nu vă complicați singuri, căutați să țineți cu voi.

Pentru post recomand să vă retrageți din activitățile uzuale ale zilei, recomand să îl țineți în acea zi în care interacțiunea socială e mică, în care efortul fizic e mic sau cel puțin nu implică răspundere în fața altora. Mai mult recomand să țineți post de mâncare doar când e nevoie și să țineți post la răutate, aroganță, mândrie, egoism cât de des se poate. Un astfel de post e foarte eficient și face ca postul cu privarea de mâncare să fie chiar simplu. Când pui inima la astfel de restricții, privarea de mâncare e elementul cel mai neînsemnat de acolo.

Mâine dacă ajută Dumnezeu vom vedea câteva aspecte despre postul de televizor, de internet, de telefon, de biserică, de muncă, de afaceri și de confort. Doamne dă izbândă.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/postul-util-sau-inutil-ii/