Autor: Biserica Maranata Vulcan
Confruntarea – Când trebuie să confrunți?
Pentru că ne-am pierdut exercițiul și pentru că e dificil de estimat ce și când trebuie confruntat, am ales să scriu și unele din stările care necesită confruntare astăzi, pentru ca mai apoi data viitoare să vedem când nu e bine să confruntăm. Ne întrebăm uneori când vedem că celălalt greșește: Oare e bine să îl/o confrunt? Oare fac bine spunându-i sau fac mai mult rău? Oare se merită efortul? Și multe alte întrebări care de altfel sunt corecte și îndreptățite. Iată o listă cu situații în care oameni cu experiență în consiliere creștină spun că e necesară și recomandă confruntarea.
Când cineva este prins în păcat. Uneori avem situații în care surprindem sau observăm oameni păcătuind. Si nu mă refer la ai îi prinde precum evreii pe femeia adusă la Domnul Isus pentru că a preacurvit, ci multe alte păcate. De obicei, cei ce fac păcatul se ascund, sunt prinși în lanțul lui și descoperirea unui păcat de către tine este îngăduită de Dumnezeu doar pentru salvarea acelui om. În nici un caz pentru deconspirarea lui, deși uneori legea ne obligă la asta și Biblia la fel. Un pasaj biblice pentru o înțelegere clară a acestei situații este Ezechiel 3:18
Când alții sunt insultați. Când există oameni care au parte de jigniri și nu se pot apăra sau când sunt prejudiciați, nedreptățiți sau chiar au parte de violență. Dumnezeu ne lasă să observăm acesta situații pentru a interveni, confruntând abuzatorul și mângâind victima. Nu treceți pe lângă astfel de situații fără să interveniți pentru că săvârșiți un păcat. Nu spuneți „nu e treaba mea” Dumnezeu ne descoperă astfel de abateri pentru ca noi să luăm atitudine.
Când cineva este în pericol. Și situația de mai sus vorbește despre situații în care cineva e în pericol, dar aici e vorba despre oameni care au viața sau sănătatea pusă în pericol. Dumnezeu se opune comportamentelor abuzive și ne cere și nouă o astfel de atitudine. O situație, des întâlnită din păcate e aceea în care afli că cineva își bate soția sau când afli că părinții sunt abuzivi, sau când o persoană se automutilează sau își face rău. Situații nu chiar așa de rare, pe care fiecare din noi le putem repera în prezentul sau trecutul nostru. Ce atitudine avem când observăm pe cineva în pericol? Ce faci dacă mergi pe stradă și un om de condiție modestă își lovește soția sau copii? Știu, ești tentat să nu intervii, dar este oare corect?
Când o relație este amenințată. Pavel scrie un îndemn către două femei care aveau un conflict, Evodia și Sindichia și le sfătuiește să fie „un gând”, să nu se ajungă la ceartă și dezbinare. Ce faci când știi de existența unui pericol iminent într-o relație? Ce faci când știi că un soț cu soția sa au relația în pericol? Când știi că el sau ea trișează? Biblic este să confrunți nu să treci ca și cum nu ai văzut. În astfel de cazuri e necesară confruntarea. Sau poate e nevoie să confrunți soțul sau soția ta, tot despre același pericol vorbim. Când este amenințată o relație este nevoie de confruntare.
Când există separare într-un grup. Una din metodele preferate și brevetate de satan pentru a strica ce este bun și frumos este să stârnească neînțelegeri, invidie și certuri. Pe de cealaltă parte Dumnezeu ne cheamă să fim una, să trăim în pace și înțelegere unii cu alții și suntem provocați să păzim relațiile. În acest sens Pavel le scrie celor din Corint: „Vă îndemn fraților, pentru numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire.” Este un caz care necesită confruntare nu atitudine indiferentă.
Când cineva păcătuiește împotriva ta sau te jignește. Aici e vorba de soț sau soție, de copii sau părinți, de frați sau surori, de păstor sau slujitori și alte categorii de oameni cu care intrăm în contact. Când cineva păcătuiește față de noi, trebuie să îl confruntăm pentru a stabili adevărul, pentru a reabilita persoana și relația, nu pentru „a avea dreptate”.
Iată câteva situații care necesită confruntare. Știu din experiență că e mult mai ușor, de cele mai multe ori să avem o atitudine nebiblică din marea gamă de variante existente. Ne e mai ușor să suportăm durerea decât să confruntăm sau la extrema cealaltă ne e mai ușor să răbufnim decât să confruntăm.
Confruntarea este acum un lux pentru cei mai mulți dar ar trebui să devină o practică bine aprofundată a fiecăruia, întrucât este una din dovezile maturității spirituale, una din dovezile că suntem profunzi și nu superficiali. Confruntarea corectă poate fi făcută doar de acei oameni care au o relație bună cu Dumnezeu și care nu mai trăiesc pentru bunurile acestei lumi, ei prețuiesc mai mult sufletele, relațiile și adevărul.
Data viitoare, vom descoperi câteva cazuri în care NU trebuie să confruntăm. Vom observa că suntem tentați mult să facem chiar „pe dos” și de asemenea vom putea afla când suntem expuși acționării ilegitime.
Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/
Ramona Vass ¤ Cine ne va desparti ¤ [2016] Official
Cum înveți să nu îi mai judeci pe cei din jur
Cu toate că uneori conştientizăm faptul că nu este bine să judecăm, să evaluăm şi să emitem anumite „verdicte” despre comportamentul, atitudinea şi multe alte aspecte ce ţin de cei din jurul nostru, de multe ori cădem în această capcană. Una este să observăm anumite lucruri cu care putem fi sau nu de acord şi alta este să începem să facem presupuneri, să judecăm după impresiile noastre, fără a şti ce este în inima celui judecat, fără să-i ştim viaţa, problemele, necazurile, dezamăgirile sau durerile. Dar de ce ne place atât de mult acest obicei „dulce”?
În mod sigur, există multe motive pentru care judecăm, dar printre acestea se numără şi câteva care au o legătură strânsă cu persoana noastră. În primul rând, este posibil să judecăm o anumită persoană după comportamentul ei pentru că nu am tolera acel comportament sau atitudine la noi înşine. În al doilea rând, este foarte probabil să judecăm un comportament pe care, de altfel, îl avem şi noi. Şi un al treilea motiv ar putea fi faptul că ne dorim sau invidiem ceea ce sunt sau au cei pe care îi judecăm. Potrivit explicaţiilor experţilor, majoritatea judecăţilor pe care le facem reprezintă strategii subtile ale egoului de a evita simţăminte incomode sau lipsa autostimei şi a autoacceptării.
Psihologul Tara Brach se foloseşte de următoarea ilustraţie pentru a exemplifica ceea ce înseamnă să judeci. Imaginează-ţi că te plimbi prin pădure şi vezi un câine mic şi drăguţ care pare foarte prietenos. Pe măsură ce te apropii, începe să latre şi încearcă să te muşte, moment în care îţi dai seama că nu este chiar atât de prietenos cum credeai. La un moment dat, începe să bată vântul şi să împrăştie frunzele care îi acopereau picioarele şi vezi că unul dintre ele este prins într-o cursă. Atunci începe să-ţi fie milă de el şi să-ţi dai seama că agresivitatea lui era pricinuită de durerea pe care o simţea.
Cum putem să renunţăm la judecarea celor de lângă noi? Iată câteva sugestii oferite de dr. Barbara Markway, Ph.D, pe site-ulpsychologytoday.com:
1. Ia-ţi timp să te gândeşti. Este fireşte ca atunci când vezi o persoană care ar vrea să te „muşte” să ai tendinţa să adopţi o atitudine defensivă, pentru că te simţi ameninţat, dar ia-ţi timp pentru a te gândi dacă într-adevăr eşti în pericol şi care sunt posibilele motive ale comportamentului acelei persoane.
2. Gândeşte înainte să vorbeşti. Acest lucru este valabil oricând, însă mai ales atunci când ne grăbim să judecăm pe cineva. Chiar dacă în mintea ta ai judecat o anumită persoană, nu te grăbi să vorbeşti şi să îţi declari cu voce tare „sentinţa”. Vorbele spuse nu le putem lua înapoi, de aceea tăcerea este de aur.
3. Nu lua lucrurile personal şi porneşte de la premisa bunelor intenţii. De multe ori, când cineva nu coincide cu noi în gândire, avem impresia că are ceva împotriva noastră. Însă este posibil să nu aibă nicio legătură cu noi, ci mai degrabă reprezintă durerea sau lupta internă a acelei persoane.
4. Caută partea pozitivă. Este imposibil să nu găsim ceva bun la cei din jurul nostru. Fiecare om are calităţi şi defecte, însă identificarea calităţilor sale ne va face mai puţin vulnerabili în faţa ispitei de a judeca sau critica.
5. Gândeşte-te la asemănări. Atunci când ai tendinţa să judeci pe cineva, gândeşte că el/ea are o familie, ca şi tine, vrea să fie fericit, ca şi tine, nu vrea să sufere, cum nici tu nu vrei, are defecte, ca şi tine şi face greşeli, ca şi tine. Nu-i aşa că după o astfel de analiză nu prea mai vrei sa-l mai judeci pe cel de lângă tine?
6. Fii deschis. Suntem diferiţi şi gândim diferit. Dacă cineva alege un alt drum, o altă variantă, o altă opţiune decât cea pe care ai fi ales-o tu, nu înseamnă neapărat că face o greşeală, motiv pentru care tu ai dreptul să-l judeci. Dalai Lama spunea: „Lumea alege drumuri diferite pentru a ajunge la împlinire şi fericire. Dacă nu se află pe acelaşi drum ca şi tine, nu înseamnă că [alţii] sunt pierduţi.”
7. Priveşte-te pe tine însuţi, educă-te şi acceptă-te. Poate că în comportamentul tău vei găsi tocmai ceea ce critici la cei din jur şi atunci te vei concentra mai mult asupra propriei corectări, decât asupra judecării celor din jur. Mai mult decât atât, nu uita că de multe ori, aparenţele înşală. Albert Einstein spunea că „fiecare persoană este un geniu. Dar dacă judeci un peşte după capacitatea lui de a se căţăra într-un copac, îşi va trăi toată viaţa crezând că este prost.”
http://semneletimpului.ro/social/cum-inveti-sa-nu-ii-mai-judeci-pe-cei-din-jur.html
