Guvernul din Cuba a ordonat închiderea a 60 de biserici penticostale


Operativo-policial-afueras-Yiorvis-Bravo_CYMIMA20160108_0015_16

Uniunea Patriotică din Cuba (UNPACU) a condamnat recent „atacurile regimului castrist contra libertății religioase” și a dat publicității faptul că autoritățile statului au anunțat Biserica Evanghelică Penticostală că 60 din localurile acesteia au fost confiscate.

Într-un comunicat, liderul acestui grup, Jose Daniel Ferrer, s-a referit la cazul unei biserici evanghelice din Camagüey, care a fost atacată de poliție joi 8 Ianuarie, demolând apoi o parte din edificiu. Poliţia a descins la casa pastorului dimineaţa devreme, acesta fiind arestat împreună cu soţia lui, fiind conduşi amândoi la postul de poliţie din localitate.

Pe lângă demolarea bisericii, a cărei pastor era Bernardo de Quesada, UNPACU a denunţat că în ziua următoare a fost demolată o altă biserică în Las Tunas, biserică ce era păstorită de Carlos Nuñez.

Acest grup de biserici s-a desprins cu mai mult timp în urmă din Assemblies of God, formând o entitate separată, fiind în acelaşi timp foarte critică faţă de guvernul de la Havana. În comunicatul UNPACU se menţionează că regimul menţine mobilizate în Camagüey forţele de represiune, pregătite pentru a interveni contra oricărei manifestaţii a credincioşilor indignaţi de violenţa barbară folosită de autorităţile castriste.

Ferrer a semnalat că deşi relaţiile dintre Statele Unite şi Cuba s-au normalizat în cursul anului trecut, în Cuba au crescut violările drepturilor omului, în special cele referitoare la libertatea religioasă, aşa cum reiese din cazul prezentat mai sus.

Într-un raport publicat de Christian Solidarity Worldwide (CSW), raport publicat de Christian Today, se precizează că în anul 2015 au avut loc în Cuba 2 300 de incidente legate de violarea libertăţii religioase în insulă, în comparaţie cu doar 220 în 2014. Această creştere spectaculoasă este legată de faptul că guvernul de la Havana a declarat ilegale 2 000 de biserici aparţinând organizaţiei Assemblies of God şi a ordonat demolarea a peste 100 din aceste biserici.

Surse: Protestante Digital; Diario de Cuba

Pentru Știri Creștine, Beni Drădici

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Guvernul din Cuba a ordonat închiderea a 60 de biserici penticostale

Orchestra Bis.Maranata Vulcan – Cânt Aleluia…


COMODITATE SAU INDIFERENȚĂ?


Mă gândesc care ar fi motivele pentru care creștinismul din România și nu numai este atât de puțin activ în vestirea Evangheliei. Deși acceptăm cu toții că Marea Trimitere este o poruncă pentru fiecare creștin, cu toate acestea, doresc să precizez că activitatea în câmpul evangheliei este slab văzută în multe dintre bisericile noastre, fie că sunt mai vechi, fie mai noi. Este interesant că fiecare început este plin de entuziasm, implicare, dăruire, dar cu trecerea timpului toate acestea se reduc sau chiar dispar…

Trăim într-o eră când așteptăm ca alții să facă vreun lucru pentru Dumnezeu, asteptăm ca alții să se implice in misiune, în slujire, iar noi stăm comozi și așteptăm rezultate, dacă sunt le lăudăm, dacă nu sunt atunci suntem cei mai buni critici și sfătuitori. Cursa aceasta a Satanei i-a cuprins pe mulți dintre noi, suntem doar spectatori, uitându-ne la un „joc periculos” pe care alții îl joacă pentru satisfacerea nevoii noastre, care de fapt niciodată nu este satisfăcută. Cursa aceasta este comoditatea. Este adevărat, e mai ușor să privești și să comentezi decât să te implici și să te dăruiești cu tot ce ai, cu tot ce ești.

Comoditatea merge alături de indiferență. Mulți au impresia că viața este doar o comedie, o piesă de teatru în care te implici activ pe scenă sau poți fi un simplu spectator. Cred că viața este mult mai mult decât o simplă comedie. Viața aceasta ne-a fost oferită ca să o trăim pentru Dumnezeu , nu ca s-o trăim în bezna indiferenței.

Mă întreb: cum pot fi creștinii indiferenți că fratele, prietenul, vecinul, rudele merg cu repeziciune spre iad?

Cum putem fi indiferenți față de cei săraci, de cei bolnavi, față de cei apăsați de poveri și greutăți?

De ce există indiferență privitor la cei ce se ostenesc în sfânta vestire a Evangheliei?

Este momentul  să ne trezim la realitate! Să acționăm și să ieșim din indiferență!

Liviu M.

http://www.mtu.ro/

Claudiu Cantea – Doamne dă-mi din Duhul Tău


Ai cui sunt copiii?


ai cui sunt copiii

Eram un țânc când s-a întâmplat asta dar îmi amintesc perfect și azi de o fracțiune de scenă. Prin fața porții pe la noi, la țară, la bunici de fapt, au trecut trei fetițe gemene cred (dacă e corect termenul), că erau asemănătoare ca picăturile. Am strigat la bunica să vadă „trei copii la fel” și mai erau și bunicu și mătușa mea parcă.

Bunica le-a strigat și le-a întrebat „A cui sunteți măi fetițelor?” dar ele nu spuneau nimic și toată lumea se agita să afle ale cui sunt copilele. Nu mai știu dacă au aflat, dar știu clar că era o preocupare pe acea vreme al cui ești. Dacă făceai boacăne se interesau repede „al cui e țâncu ăla?” ca să se poată lua măsuri. Dacă îți făceai părinții de rușine o luai pe cocoașă în conformitate cu rușinea adusă asupra lor. Dar exista și termenul „ai nimănui” sau „copii fără stăpân” pentru cei ce nu erau „struniți” de nimeni.

Ei bine o întrebare mă frământă zilele acestea. Ai cui sunt copiii?