Autor: Biserica Maranata Vulcan

Cu două milenii în urmă, multe persoane ar fi fost mai fericite sau, cel puţin, mai liniştite dacă Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi născut.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, tâmplarul Iosif nu ar mai fi avut îndoieli cu privire la fidelitatea logodnicei sale şi nu ar mai fi trăit angoasa gândului că numele lui va fi prilej de batjocură şi ironii în „gura satului”.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, fecioara din Nazaret nu ar mai fi trebuit să suporte greul călătoriei, ca femeie însărcinată, până la Betleem. Ar fi fost scutită de grija căutării unui loc de adăpost în care să nască şi de durerile naşterii moştenite de la mama Eva.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, păstorii de lângă Betleem şi-ar fi văzut liniştiţi de somnul lor, fără să fie treziţi în miez de noapte.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, magii din îndepărtatul Orient nu ar mai fi pierdut săptămâni întregi pentru o călătorie care nu i-a costat doar timp, ci şi bani.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, multe familii din Betleem şi din împrejurimile lui s-ar fi bucurat de pruncii lor. Nu s-ar fi auzit niciun ţipăt din Rama şi Rahela nu şi-ar fi bocit copiii, pentru că Irod cel Mare nu ar mai fi ordonat uciderea pruncilor.

Şi totuşi…

Naşterea lui Iisus a fost un dar (Ioan 3:16). Naşterea lui Iisus a fost un câştig. Chiar şi pentru cei care au pierdut.

Tâmplarul Iosif şi fecioara Maria au câştigat o misiune unică: responsabilitatea creşterii şi educării Prinţului ceresc. Păstorii şi magii au avut şansa unică de a-L vedea pe Mântuitorului lumii abia născut. Familiile îndurerate de la Betleem au dobândit, prin naşterea lui Christos, şansa de a se bucura de copiii lor pentru veşnicie, prin darul mântuirii făcut posibil de naşterea salvatoare a lui Iisus. Lumea întreagă a primit, în Christos, darul speranţei.

Dacă Iisus nu s-ar fi născut, oamenii din toate timpurile şi din orice loc nu ar mai fi avut parte de promisiunea că „El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că primele lucruri s-au dus” (Apocalipsa 21:4).

Marele câştig al Crăciunului nu este o zi liberă, nici darurile frumos ambalate, nici compania rudelor şi a prietenilor, nici concertele gratuite, nici vacanţele la munte, ci mâna întinsă de Dumnezeu, cu dragoste şi prietenie, unei lumi care are nevoie, înainte de orice, de speranţă.

„Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ, între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!” (Luca 2:14).

http://semneletimpului.ro/