Autor: Biserica Maranata Vulcan

Abuzul spiritual are atâtea variante și fațete, încât este greu de depistat la timp și în fiecare instanță unde poate apărea. Unul din locurile cele mai vulnerabile este familia. După biserici, al doilea loc unde au loc cel mai adesea abuzuri spirituale e „acasă”. Acolo, abuzatori pot fi soții, soțiile, părinții și în unele cazuri chiar și copiii.

Acum câteva zile am avut o discuție cu cineva care a fost martorul unei relaţii spirituale abuzive și mă întreba, ce să înțeleg eu din ce am văzut și auzit? Fusese în vizită la cineva și acea familie, își trimiseseră fata în camera ei, fără drept de comentarii, pe un ton ridicat întrucât ea „trebuie să rămână în supunere”. Era vorba de căsătorie, fata se gândea să își urmeze viitorul soț, după căsătorie, acolo unde va sta el. Părinții au considerat asta lipsă de supunere și au zbierat efectiv la ea, să dispară în camera ei, deși „fetița” are pe aproape de 30 de ani.

Veți zice, bine, bine, dar fata de ce e bleagă? E bleagă pentru că a fost abuzată spiritual. Ea toată viața a știut că trebuie să stai în supunere oarbă față de tata, că și mama tot așa stă și pentru că toți frații și surorile ei, chiar si cei căsătoriți, cu familii cu tot, stau în supunere față de tata. Asta e un exemplu de abuz grosolan, fără pic de finețe și demn de dat exemplu la categoria „așa nu”.

Totuși, cum spuneam deja, abuzul spiritual are multe forme și în familii poate lua sute de nuanțe. Abuzurile sunt orice formă de presiuni negative făcute prin: gânduri, vorbe sau fapte care aduc consecințe negative asupra emoțiilor, psihicului, fizicului sau spiritului unei persoane. Există  familii în care partenerii sau părinții  își folosesc autoritatea lor spirituală, pentru a-i controla si a-i domina pe cei din familiile lor, încercând  în acest fel să-și satisfacă propria lor sete de importanță, de putere, de intimitate și de satisfacție. Aspectul foarte grav este că nu suntem pregătiţi să recunoaștem abuzul pentru a ne putea apăra sau păzi.

Pe abuzatori, de cele mai multe ori, nici nu îi interesează de ce simte persoana abuzată, de ce gânduri are. Abuzatorul trebuie să dețină dreptatea și puterea. Pretinde doar să faci ce spune el sau ea și pentru asta e gata să aplice orice presiuni este nevoie. Iată câteva scenarii care probabil nu vă sunt străine. Obligarea unui copil să se roage la masă sau seara, obligarea soției să poarte un anumit tip de haine, privarea soțului de relații intime „pentru că postesc”, obligarea familiei să meargă la biserică, pretinderea de performanțe spirituale cum ar fi constrângerea partenerului și sau a copiilor să postească sau să cânte, neacceptarea de critici sau alte variante sugerate, biciuirea cu Scriptura a soției sau copiilor, amenințarea cu iadul, solicitarea de supunere oarbă din partea soțului pentru soție, deși el nu are de gând niciodată să iubească cum a iubit Hristos, folosirea de superioritate din cauza unei aşa zise descoperiri și altele.

Abuzul spiritual inclusiv cel realizat în familii, are ca scop manipularea, controlarea și impunerea puterii indiferent de opiniile, cerințele sau sentimentele unei alte persoane. Acest abuz se realizează de regulă de persoane care sunt în poziții de autoritate, prin faptul că acestea înțeleg sau aleg să folosească eronat, în scop egoist, autoritatea pe care o au. Acea autoritate ar trebui să aducă pace, liniștire, siguranță, protecție dar se transformă în bici și asuprire. Persoana controlată și abuzată își va suprima emoțiile, își va îngropa amintirile dureroase și se va proteja conștient sau nu, de orice alt om. Astfel de persoane ajung închise, rigide, critice, acide din dorința de a nu mai suferi. Mai mult, un abuzat va deveni de cele mai multe ori abuzator la rândul său din două motive. Primul e că doar asta știe, asta a învățat. Așa se face că un copil abuzat, deși nu i-a plăcut lucrul acesta și a spus că el nu îl va face, va ajunge un părinte abuzator întrucât asta a văzut, acest model l-a avut. Al doilea motiv e că, cea mai bună metodă de apărare e atacul, în acest cazuri. Dacă mergi spre un cățel agresat și lovit, el va încerca să se apere atacând, pentru că are răni, pentru că îl doare. Așa se va întâmpla cu o soție abuzată, cu un soț abuzat, cu copiii abuzați și cu membrii bisericii abuzați, mă refer la abuz spiritual.

Mă repet, așa cum spuneam și în prima și a doua parte a acestei meditări. Singura șansă de a detecta și a ne apăra de abuzuri spirituale este să cunoaștem Scriptura și să avem o relație vie și permanentă cu Dumnezeu. Așa putem simți abuzul spiritual și putem să ne poziționăm cât mai corect față de un eventual abuzator. De ce spun asta? Pentru că la abuzurile spirituale, armele abuzatorilor sunt: Biblia folosită pe post de ghioagă și așa pretinsele „descoperiri”, „vise”, „profeții”, „lucrări” sau „înțelegeri superioare ale Scripturii”. Singura șansă de descoperire a abuzurilor este prezența Duhului Sfânt și cunoașterea Cuvântului.

Rănile provocate de abuz sunt vindecabile, dar cu cât trece mai mult timp petrecut în relația abuzivă, cu atât durează mai mult vindecarea. Mai mult, abuzurile spirituale sunt căi bune prin care duhurile necurate pot lega persoane, cu toate că acestea și-au predat inima lui Dumnezeu. Vor fi legate și secătuite de bucurie, dorință de lucrare, energie spirituală și vor fi oameni de decor în biserici, nu vor acționa în nici un fel. Au fost învățați că abuzatorul știe ce e cel mai bine și vor face, doar ceea ce abuzatorul le dă voie. Dacă abuzatorul a dispărut, ei riscă să stea inerți, inactivi și neimplicați tot restul vieții lor, pentru că sunt legați și nu știu asta.

În fine, problema e mult mai complexă decât ne imaginăm noi. E așa de gravă, încât bisericile si familiile suferă enorm. E așa de prezentă, că nu vom găsi ușor un loc „liniștit în care să ne plecăm capul”, pentru că e mai ușor să pretinzi și să uzezi de putere, decât să câștigi autoritatea prin slujire și jertfă. Așa că cei mai mulți oameni aflați în poziții de autoritate, vor fi tentați să folosească metoda mai ușoară. Mâine, dacă Dumnezeu ajută voi scrie câte ceva despre semnele vizibile ale abuzului spiritual și despre anumite lucruri care pot fi făcute de către cei care conștientizează că sunt abuzați.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/

 

Într-o discuţie între două femei spunea cu multă indignare cea mai tânără că ea nu va înceta să meargă la adunarea X şi apăra respectiva biserică evanghelică precum o leoaică care îşi vede puiul în ghearele prădătorului . Dar de când frecventa biserica respectivă, femeia alunecase într-o stare mai rea decât înainte şi mergea până acolo că îşi ignora rudele cele mai apropiate care aveau altă religie .

Să nu te laşi de o biserică dar să te laşi de relația cu Cristos…nu înseamnă să îţi aperi fraţii şi să iubeşti adunarea în care mergi, să nu permiți să fie vorbită de rău în fața ta; păcatul acesta de a te lăsa de Mântuitorul pentru o biserică, fie ea baptistă,  penticostală, creştină după evanghelie , adventistă , catolică, ortodoxă etc., e dovedit prin mai multe fapte şi atitudini.

Nu te laşi de o biserică dar te laşi de Cristos când doctrina adunării tale o pui pe primul loc şi dispreţuieşti sau ignori sufletele care nu o au sau nu sunt de acord cu ea. Nici nu vorbeşti cu ele şi întorci capul pe stradă. Christos îi iubeşte, tu iubeşti un set de reguli şi principii.

Nu te laşi de o biserică dar de Cristos când spui că nu vrei sa ai de-a face cu un anumit cult evanghelic, de ex. tu fiind penticostal refuzi să ai relaţii cu baptiştii şi îi priveşti de sus pentru că nu vorbesc în limbi, în loc să îi vizitezi, să le înţelegi problemele şi să te uneşti cu ei ca un frate în lucrurile în care aţi ajuns de aceiaşi părere . Deasemenea fiind baptist , tu nu te laşi de biserica dar te laşi de Cristos când ai prejudecăți față de penticostali si râzi de ei şi poate le spui pe la spate ,,tremurici”. Când crezi că doar tu vei moşteni cerul, te laşi de Cristos.

Nu te laşi de o biserică dar te laşi de Cristos când ai prieteni doar din ograda ta religioasă sau nu îţi vizitezi rudele de altă religie şi nu le arăţi prin fapte că le iubeşti ( de ex.nu ai împrumuta cu bani o rudă mai săracă cu mulţi copii); eşti în pericol când nici dacă ţi s-ar pune un pistol la tâmplă nu ai accepta să cunoşti în vederea căsătoriei o fată sau un băiat din ,,altă biserică”.

Dacă fiind în aşteptarea unui partener de viaţă crezi că Dumnezeu e închis în cutiuţa cultului tău şi nicidecum nu îţi pregăteşte un partener credincios şi dedicat 100% Lui dar care poate e din altă biserică sau alt cult, şi dragostea ta împreună cu înțelepciunea Lui te vor învăţa cum să trăieşti cu diferențele dintre voi şi unde să mergeți la biserică, dacă crezi şi susții că nu e posibil, bravo, de biserica ta nu te-ai lepădat dar poate te-ai lepădat de Cristos.

Dacă îţi bate inima mai repede şi te bucuri în taină sau poate la o mică ,,părtasie de vorbe” între frați de o veste rea primită despre un alt frate care merge la altă biserică, în loc să îl ajuți cu ce poţi şi să te rogi pentru el, mai pui căderea lui şi pe seama faptului că nu ar fi în adevărata credință, să ştii că nu te-ai lepădat de biserica ta dar te-ai lepădat de Cristos! În fiecare zi suntem puşi în fața acestei alegeri. Vom rămâne cu o doctrină religioasă precum fariseii sau cu Cristos?

Ella Roman

http://crestintotal.ro/