Autor: Biserica Maranata Vulcan
Slujirea lui Dumnezeu în limitele religiei
Săptămânile trecute am avut câteva dezbateri interesante despre ce însemnă a fi slujitor al lui Dumnezeu și care e legitimitatea unui astfel de slujitor. A trebuit să țin piept unor concepții larg răspândite și bine împământenite în mediile religioase și mi-a fost destul de greu să fac asta. Astăzi voi scrie puțin despre slujirea lui Dumnezeu și limitele dictate de religii.
Vrem sau nu vrem, religiile ne recunosc drept slujitori ai Domnului sau nu. Fie că în unele religii recunoașterea asta e o întreagă procesiune sau îl altele e doar o recunoaștere tacită, ea există. În unele slujiri ai nevoie de studii ca să fii validat, în altele ai nevoie doar de abilități, îl altele de daruri. În unele cazuri ți se cere să treci anumite teste, fie că sunt oficliale, obiective, fie că sunt neoficiale, subiective. Apoi mai este și situația în care unii sunt acceptați ca și slujitori, nu că ar fi vrednici, ci pentru că nu este altcineva mai bun să facă o anumită lucrare. Treaba cu slujirea lui Dumnezeu e adesea confundată cu slujirea unei biserici de o anumită confesiune.
Sujirea unei biserici nu înseamnă neapărat și slujirea lui Dumnezeu. Nu putem pune egal între cele două feluri de slujire deși se pot unifica în anumit condiții. Dumnezeu nu e limitat la o organizație religioasă, cum cred unii. Dumnezeu poate fi slujit și în afara unei relgii și nu e corectă învățătura că slujirea e primită, doar dacă se face sub tutela sau delegarea unei organizații religioase. Îmi place să cred că slujirea lui Dumnezeu e o chemare a fiecărui individ convertit, a fiecărui suflet care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor. Cred că orice om poate și este chemat la slujire, pentru că Mântuitorul a slujit și slujind a arătat dragoste prin slujirea Sa. Că această slujire e uneori vlaidată de un cult sau religie sau biserică locală e o altă problemă, dar să nu credem că dacă o astfel de organizație nu ne delegă într-o lucrare de slujire, avem scuze să stăm pe tușă.
Este un avantaj să slujești sub tutela unei biserici locale și anume posibilitatea de a sluji multor oameni dintr-o dată într-o formă organizată. E mult mai simplu să fii pus într-o lucrare deja existentă, la locul potrivit. Acesta e un privilegiu dar și o răspundere mare. Pe de cealaltă parte, dacă vrei să slujești pe Dumnezeu în lucrări care nu aparțin de oa anumită biserică locală este mai mult de muncă, dar nu imposibil sau greșit, deși uneori e posibil ca o organizație religioasă sau biserică locală, să te conteste că nu ești sub tutela lor și chiar să îți devină adversari. Exemple am în acest sens.
Religiile și cultele transmit adesea concepția că, slujirea lui Dumnezeu poate fi făcută doar sub tutela lor, luându-și astfel dreptul de administrare al slujirilor. În realitate, biserica locală, indiferent de denominațiune, sau organizația religioasă, are sfera de jurisdicție cel mult asupra lucrărilor înființate sau inițiate de ea, nu asupra tuturor lucrărilor se slujire existente. Slujirea lui Dumnezeu nu înseamnă doar cântare la cor, predicare, rugăciune în public, ora de copii, laudă publică, ci toată viața noastră ar trebui să fie una de slujitori. Pavel folosește adesea expresia ”rob al lui Hristos” adică în permanență în slujba Lui, ori jurisdicția unei organizații religioase nu se extinde la infinit. Când sunt rob al lui Hristos, însemnă că îl slujesc și în afara lucrărilor bisericii locale.
Robia asta are multe implicații, inclusiv lipsa robiei religioase. Cine slujește lui Dumnezeu nu poate fi rob la doi stăpâni, nici măcar rob unei biseici sau religii, oricare ar fi asta. Uneori aspectul slujirii e intenționat confuz explicat, alte ori din dorința de a menține slujitorii, că și așa sunt puțini, dar în realitate slujirea bisericii locale, nu e tot una cu slujirea lui Dumnezeu, deși slujirea bisericii locare poate face din categoria mai largă ”slujirea lui Dumnezeu”.
Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/
Corul de copii – Nu prin forță se câștigă…
DIFERENȚA DINTRE SLUJITOR ȘI PASTOR!
DECLINUL LUCRĂRII PASTORALE
Încă de mic copil, fiind născut și crescut într-o familie de creștini, am învățat câteva lucruri considerate a fi sacre, obligatorii pentru oricine se pretinde a fi creștin.
Pe lângă faptul că trebuia să particip la toate slujbele care se țineau în biserică (și trebuia să fii foarte atent), am mai învățat și faptul că păstorul bisericii este reprezentantul lui Dumnezeu și că el este un om sfânt, cel mai deosebit dintre credincioși. Îmi aduc aminte și astăzi cu multă plăcere, cum în fiecare lună, cel puțin odată (fiind o biserică mică nu aveam păstorul nostru local) eram vizitați de păstorul din zonă.
Era un bărbat arătos și foarte blând, cu un zâmbet plăcut, și plin de bunătate. Îl admiram și eram în culmea fericirii atunci când venea spre noi, copii, și dădea mâna cu noi toți si ne punea tot felul de întrebări. Era sensibil la toate nevoile celor din zonă și nu se dădea înapoi, atunci când vreo familie se confrunta cu vreo problemă, de orice natură. Felul lui de comportare față de toți cei în nevoie, cât și respectul pentru toți oamenii, mă face să mă gândesc și astăzi cu plăcere la el, după aproape 50 de ani. Era cu adevărat un SLUJITOR.
Pe parcursul vieții am avut parte să cunosc mulți păstori, dar nici unul nu a egalat viața, comportamentul și atitudinea acelui păstor de la țară. Desigur că asta nu înseamnă că nu ar mai fi astfel de păstori și astăzi, din păcate, tot mai puțini.
Cu toate acestea, în ciuda pregătirii teologice superioare acelor vremuri, se pare că instituția pastorală a pierdut serios din credibilitate. Este evident (internetul și rețelele de socializare evidențiază și mai mult pentru noi) faptul că slujba de păstor se bucură de tot mai puțin respect de multe ori fiind d-ea dreptul compromisă.
Ce s-a întâmplat de fapt? Sunt oamenii tot mai răi, ori sunt și alte motive din cauza cărora oamenii, dar și membrii bisericilor au tot mai puțin respect pentru cei ce-i conduc, în trecut fiind foarte respectați și pe bună dreptate numiti REVEREND.
Meditând la această stare de fapt, am găsit câteva concluzii personale, pe care doresc să le prezint menționând faptul că este departe de mine gândul de a viza pe cineva. Doresc doar să ridic o problemă, să dau de gândit tuturor creștinilor în mod general, iar în mod particular, conducătorilor creștini.
1. Factori sociali.
Societatea s-a desacralizat. oamenii au devenit mai răi, mai nesupuși, contestarea și revolta față de autoritate fiind evidente la toate nivelele societății. Luând în considerare acest lucru, nu putem să nu ținem cont de faptul că tot mai mulți membri ai bisericilor evanghelice au pierdut respectul față de cei ce-i păstoresc, mai mult sau mai puțin justificat. De fapt, păstorii se ridică din mijlocul bisericilor care înainte de a-i acuza, ar trebui să reflecteze la fapul că ei sunt produsul bisericii. Fiecare comunitate are acei conducători pe care îi merită!
2. Factori spirituali
Biserica este implicată în lupta spirituală. Domnul Isus și apostolii au avertizat cu privire la faptul că diavolul va căuta să slăbească conducerea pentru a dispune apoi cu ușurință de turmă: „Voi bate păstorul și oile turmei vor fi risipite.” Matei-26:31
3. Factori legați de circumstanțe
Aceștia sunt multipli, eu voi numi câțiva destul de specifici pentru comunitățile evanghelice românești:
A. Au fost promovați foarte mulți oportuniști, oameni care nu au o pregătire potrivită, dar mai ales nu au caracter sau chemarea lui Dumnezeu. Au fost deschise școli teologice, care trebuie mențiunute și finanțate, iar dacă nu ai studenți mulți nu poț funcționa. Ca atare, nu mai contează prea mult chemarea, ci doar să umplem în fiecare an școlile. Absolvenții acestor școli sunt apoi promovați, de multe ori singurul criteriu pentru promovare fiind absolvirea unei școli de teologie.
B. Datorită lipsei de lideri, biserica și-a împrumutat conducători din alte domenii ale societății crezând că dacă sunt buni acolo vor fi buni și în biserică. Astfel, unii oameni de afaceri au devenit păstori. Ei continuă să facă afaceri – cu multe compromisuri și aranjamente – iar duminica merg la amvoanele bisericilor si predică despre sfințenie si integritate. Promovarea ipocriziei este evidentă, iar oamenii o simt și tratează cu dispreț pe astfel de ipocriți.
C. Păstorii fără turmă. Sunt păstori care nu au păstorit niciodata, vreo biserică și totuși au fost ordinați. Ei se consideră păstori de drept și pretind să fie respectați, iar dacă nu sunt tratați ca atare, sunt nemultumiți și produc tot timpul tensiuni în biserici. Este adevărat că unii dintre ei au făcut si studii teologice (,,serale”) dar nu au fost chemați în slujire de nici o biserică și cred eu că nici de Domnul.
D. Păstori pe bază de interese. Au fost promovați în slujire păstori pentru a menține pacea în anumite comunități, mulțumind anumite grupuri de interese sau clanuri. După ce au fost promovați pentru a avea pace, trebuie tot mereu stimulați fie cu o predică, fie cu o rugăciune, ori măcar să-i ducem pe la amvon să-i mai vadă lumea pe internet. Bisericile mai mari, care au zeci de astfel de păstori, pentru a-i mulțumi pe toți și a le stimula mândria, au rezervat chiar câteva bănci mai aproape de amvon, pentru a le da cinste.
Considerând acești factori care au compromis slujirea pastorală, nu ne mai miră atât de mult faptul că slujba de păstor este luată în derâdere și oamenii nu o mai respectă. Cred că este timpul să se facă ceva, pentru a redobândi credibilitatea acestei slujbe care altădată impunea respect sfânt si reverență.
Pentru aceasta este un preț de plătit. Unii au încercat să facă mișcări în această direcție plătind un preț. La unii au mers lucrurile bine un timp după care în dorința de a crește biserica (metode omenesti) au abandonat metodele bune cu care au început și sa-u întors la vechiul sistem. Cunosc totuși și păstori care au început lucrări noi, iar astăzi, după 2-3 ani, cu adevărat se vede că lucrurile merg după Biblie, iar păstorul este un om a lui Dumnezeu, slujitor respectat, iar mulți oameni din lume se întorc la Dumnezeu, iar cei din biserică dovedesc maturitate și creștere spirituală. Din păcate, prea puține aceste exemple.
Este diferență între SLUJITORULde ieri și Păstorul de astăzi ??
Mike Olari
