Autor: Biserica Maranata Vulcan
Minunea din Coreea: Biserici pline în fiecare dimineață
Atunci când cineva este foarte legat de religia sa riscă să fie etichetat ca fiind conservator sau chiar bigot. Însă, atunci când oamenii sunt prezenți în fiecare zi la biserică, cu noaptea în cap, cum ar trebui denumit fenomenul? Acest obicei este prezent în Coreea de Sud și ne creează dificultăți de a înțelege esența propriei noastre spiritualități.
În Seul, la primele ore ale dimineții, un aflux de mii de oameni înviorează orașul. Sunt creștinii care se îndreaptă spre biserica Myungsung. Așteaptă în frig și întuneric până când vine semnalul de intrare. Apoi, în mod organizat, intră și își ocupă locurile pentru rugăciune.
Myungsung este cea mai mare biserică prezbiteriană din lume și, parcă pentru a face situația și mai incredibilă, congregația nu se mulțumește să țină un serviciu divin în fiecare dimineață. Îl repetă de patru ori în cursul dimineții.
„Creștinii nu pot trăi fără credință și rugăciune nici măcar pentru o clipă. Consider că rugăciunea de dimineață este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi. Deci, particip cu bucurie la întâlnirile de dimineață, chiar dacă biserica este departe și este nevoie de mult timp pentru a ajunge la ea“, a spus Seon Gyoo Kim, citat de CBN.
Bazele bisericii au fost puse de pastorul Sam Hwan Kim în 1980. Au trecut de atunci 35 de ani, perioadă în care congregația a crescut la mai mult de 120.000 de membri. Pastorul are o explicație sigură pentru acest succes: rugăciunea și respectul față de adevărurile creștine.
„Puterea bisericii rezidă în Evanghelia din Biblie și din tradiția pe care am moștenit-o de la strămoși. Dacă conservăm aceste valori, lumea ne va urma și putem influența istoria“, a spus Kim. Acum are 70 de ani. Însă nu se consideră prea bătrân pentru a conduce două servicii divine în fiecare dimineață.
Miracolul coreean
Myungsung nu este singul caz „ciudat“. Un corespondent Christian Telegraph care a vizitat o altă biserică gigantică din Seul a rămas impresionant nu doar de calitatea serviciilor divine sau de mulțimea care participă. Ce l-a uimit cel mai tare a fost experiența unică a vieții sale. A luat parte la serviciul de noapte, într-o zi de vineri, în biserica Manmin. Zece mii de oameni au participat la rugăciunea care a durat până la ora 4 dimineața, cu o pauză de doar 30 de minute. Inevitabil, gândurile i s-au îndreptat spre ceea ce se întâmplă în Occident, amintindu-și „ce servicii sărace în prezență avem noi la întâlnirile noastre din biserică“.
O privire de ansamblu asupra situației din Coreea elucidează de ce episoade de acest gen pot fi considerate parte a normalității creștinismului din această țară. În 1960, Coreea de Sud avea mai puţin de un milion de creştini. Astăzi, în ţară sunt peste 19 milioane de creştini, potrivit recensământului naţional din 2005. Ei reprezintă aproape o treime din populaţia Coreei de Sud. Astfel, în 2014, aproximativ 30% din sud-coreeni s-au declarat creștini. Nu doar creșterea numerică este semnificativă, ci și calitatea creștinismului. O statistică Pew Forum spune că mai mult de o treime (35%) din creştinii sud-coreeni au spus că religia este foarte importantă în viaţa lor. Acest lucru este demonstrat și de faptul că 33 % din creştinii sud-coreeni împărtăşesc credinţa lor cu necreștinii cel puţin o dată pe săptămână. Mai mult, 77% dintre aceștia afirmă că merg la biserică cel puţin o dată pe săptămână. În aceste condiții, nimic nu mai este surprinzător cu privire la situația din Coreea.
Credință practică
Sondajul mai arată că aceiași creştini tind să creadă că implicarea socială şi politică este importantă. Myungsung este departe de a fi o biserică concentrată doar pe propriile nevoi. Ea a reușit până acum să creeze alte 24 de biserici și să susțină financiar peste 500 de misionari trimiși în 63 de țări. În plus, biserica sprijină o casă de copii, un spital și are multe alte angajamente sociale.
Poate că aici trebuie identificat un aspect major al forței pe care o are creștinismul coreean. Caracterul practic al acestuia îl face să fie atât de atractiv. Numeroşi creştini sunt implicaţi, prin reţele coordonate adesea de pastori, în popularizarea creştinismului în Coreea de Nord. Există rețele clandestine de sprijinire a fluxului de refugiaţi dinspre nordul totalitar. Biblii sunt introduse prin China și se așteaptă ca prin intermediul lor să se producă în timp erodarea controlului exercitat de dictatura de la Phenian asupra populaţiei.
Această orientare cu conotație politică poate fi observată și în privința bisericii Myungsung. Oamenii se roagă cu pasiune pentru reunificarea celor două țări și pentru pătrunderea creștinismului la frații din nord. Printre cei care se roagă se află și un grup de refugiați nord-coreeni, convertiți la creștinism după ce au reușit să fugă. Chiar dacă acum sunt liberi, nu le este deloc ușor. Traumele încă le marchează existența. Acesta este cazul lui Wonjoon Sung. „De multe ori, coșmarul că am fost prins din nou de cei din nord îmi agită viața. Ori de câte ori mă trezesc dimineața simt libertatea, dar devin tristă gândindu-mă la familia mea, la cei care trăiesc periculos, fără libertate, în Nord.“ Totuși, este conștientă că lamentările nu ajută prea mult, de aceea face ceea ce fac toți creștinii din Myungsung: „Mă rog lui Dumnezeu cu sinceritate pentru a aduce binecuvântare celor din Nord.“
Aceasta nu înseamnă că în Coreea toate aspectele asociate creștinismului sunt perfecte. Poate că natura și structura megabisericilor ar trebui să fie puse sub semnul întrebărilor. În plus, profesorul de teologie creștină Yung Han Kim, de la Universitatea Soongsil din Seul, observa că „creștinismul a fost acceptat de mulți coreeni ca o religie a succesului individual și a prosperității naționale“, de aici derivând și accentul pus pe prosperitatea materială, cu toate neajunsurile sale. Depresiile și sinuciderile în Coreea sunt la un nivel crescut. Dincolo de toate acestea, coreenii sunt legați de viața bisericii și conectați la valorile spirituale. Este ceea ce ar trebui să împingă spațiul tradițional creștin, cum este cel european, la o profundă reflecție cu privire la impactul scăzut al spiritualității în societatea de astăzi.
Naomi & Andrada – Trăiesc pentru Tine…
Ce ar trebui să știe bisericile despre cei care le părăsesc
„Oile rătăcite” sunt departe de a se considera „pierdute” sau lipsite de credință. Un sondaj Barna Group arată că 61% din adulții care nu merg la biserică se consideră totuși creștini. Ei fac parte din cele 83 de procente dintre americani care declară despre sine că sunt creștini.
Un studiu efectuat de Grupul Barna în Statele Unite indică faptul că în timp ce bisericile se concentrează pe atragerea oamenilor care nu mai participă la slujbe, este posibil ca cei pe care liderii comunităților de cult doresc să îi recâștige să fie mult mai diferiți decât cred.„Oile rătăcite” sunt departe de a se considera „pierdute” sau lipsite de credință. Sondajul aplicat de Barna arată că 61% din adulții care nu merg la biserică se consideră totuși creștini. Ei fac parte din cele 83 de procente dintre americani care declară despre sine că sunt creștini.
Aproximativ 68% dintre respondenți cred că Dumnezeu este atotștiutor, creatorul atotputernic al Universului, pe care îl conduce până în prezent. O treime (35%) consideră că Biblia are dreptate în ceea ce învață. Unul din 7 respondenți spune că religia este foarte importantă în viața lui. Tot atâția spun că au un orizont clar al sensului vieții. Nu mai puțin de 53% dintre cei care nu participă la viața bisericii s-au distanțat de biserică după ce o vreme au fost activi în cadrul ei. Aceasta înseamnă că majoritatea celor care nu merg la biserică nu sunt totuși străini de cultura ei. Mai mult de o treime dintre cei intervievați spun că au renunțat să mai frecventeze biserica după ce au trecut prin experiențe dureroase în cadrul acesteia. Aproape 4 din 10 americani care nu mai frecventează serviciile divine ale unei biserici au renunțat din pricina experiențelor negative cu membrii bisericii, reiese din sondajul Barna.
Cu toate acestea, un sondaj al organizației Tearfund, de data aceasta vizând populația Marii Britanii, arată că nu mai puțin de 3 milioane dintre persoanele care nu mai merg la biserică ar veni totuși dacă ar fi invitate. Cercetătorii Tearfund au evidențiat că factorul personal joacă un rol extrem de important în revenirea la biserică. Invitația din partea unui prieten sau influența unui membru al famiiei care participă regulat la întâlnirile religioase pot fi convingătoare, la fel ca și necazurile personale, notează cercetătorii Tearfund.
Începând din anul 2004, bisericile din Anglia organizează anual o campanie intitulată „Back to Church Sunday” („Duminica de întors la biserică” t.r. – un joc de cuvinte pornind de la „back to school monday” – lunea în care elevii se întorc la școală după vacanță). Această campanie, prin care membrii activi ai congregațiilor sunt încurajați să își invite prietenii care nu mai vin la biserică, să participe la slujbele religioase dintr-o dumincă anume s-a bucurat de un real succes. În 2009, nu mai puțin de 4.650 de biserici s-au implicat în campanie și au reușit să aducă la biserică, în duminica stabilită, aproximativ 80.000 de oameni care în mod obișnuit nu ar fi venit la slujbă.
Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – III
Ca să concluzionăm ce am scris în prima și a doua parte a acestei meditări, voi scrie și azi câteva rânduri pe acest subiect. Tot în calitate de om obișnuit, fără studii teologice de mare calibru. Scriu tot în calitate de slujitor al semenilor, din dragostea pentru aceștia care curge în mine din Hristos.
Îmi amintesc clar că la cursurile de consiliere făcute ultima dată, un capitol era dedicat ”Rolului Duhului Sfânt în consiliere” și poate că abia acum văd mai clar ce importanță avea acel capitol al cursului. Despre asta am mai scris AICI cu ceva vreme în urmă, dar acum cred că e insuficient ce scriam atunci, din cauză că nu am abordat raportarea greșită la Duhul Sfânt a consilierului și a clientului, amănunt care poate schimba situația pe dos. Dacă se întâmplă asta, dacă consilierul sau clientul înțeleg greșit doctrina Duhului Sfânt, ne putem trezi cu o înrăutățire a situației nu cu o îmbunătăţire a acesteia.
În procesul de consiliere, Duhul Sfânt face lucrări mari, dar mi-au ajuns la urechi multe cazuri în care consilierea s-a transformat în stăruință, ghicire, bârfă, proorocie etc. Asta nu e bine. Consilierea creștină e un domeniu separat de acestea, chiar dacă cei implicați ar putea avea diferite daruri spirituale. Consilierea este un proces clar, logic, cognitiv și se desfășoară sub cârmuirea consilierului de către Duhul Sfânt, căruia îi va descoperi când este nevoie, detalii ascunse ale cazului, soluții de urmat și alte aspecte necesare în ajutarea clientului. De la asta până la situații în care așa zișii consilieri ”au descoperiri” cum că clientul ”ar trebui să descrie în amănunt și să nu omită nimic din sexul extramarital care a avut loc” e cale lungă. ”Nu-mi ascunde nici un detaliu” e o pretenție de persoană obsedată de picanterii și aflat secretele altora, e o boală care se ia de la TV, nicidecum o cerere a Duhului Sfânt.
În cultele neoprotestante din România cel puțin, oamenii sunt la extreme diferite în problema Duhului Sfânt. Unii fac din El ceea ce nu este, se folosesc de Numele Lui pentru a impresiona, pentru a căpăta autoritate și credibilitate, alții nici nu prea discută problema. Nu generalizez, însă situația e tare sensibilă și asta ne obligă, indiferent de religia noastră, să studiem aspectul cu interes și obiectivitate și să ne pocăim de ce nu este corect.
Când trebuie să te pocăiești de atitudini sau idei greșite față de Duhul Sfânt?
- Când afirmi că ai Duhul Sfânt, dar ești confuz în privința deținerii Lui.
- Când afirmi că ai umplerea, dar nu știi ce înseamnă asta.
- Când vorbirea ta în limbi e nesigură și nu faci distincția intre vorbire în limbi și bolboroseală fără sens
- Când nu te interesează capitolul acesta
- Când știi că ai pretins că Duhul Sfânt ți-a descoperit, dar nu a fost așa
- Când ai stat în stăruință până ai început să ”aiurezi”, crezând că aceea e prezența Duhului
- Când ai stăruit pentru umplere din cauză că voiai să fii ca ceilalți sau mai tare
- Când ai vrut Duhul Sfânt, ca să îți mărești prestigiul sau valoarea în ochii celorlalți
- Când ai mințit în privința lucrărilor pe care le-ai făcut cu acesta
- Când te-ai folosit de Numele Său pentru a obține avantaje firești
- Când ai respins autoritatea Duhului Sfânt
- Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul trupului tău
- Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul Său din trupul soțului, soției sau a altei persoane
Iată câteva din situațiile posibil existente. Recunosc că lista e incompletă, am scris ce am întâlnit cel mai frecvent pentru a atrage atenția. Dragii mei, noi păcătuim adesea din cauza firii pământești, dar Duhul Sfânt e acela care nu ne dă liniște până nu ne cerem iertare. Dacă ai făcut asemenea fapte și totuși stai liniștit, înseamnă că Duhul este stins sau te-a părăsit. Trebuie pocăință.
Suntem chemați la discernământ, înțelepciune și la obiectivitate. Nu ne putem lăsa târâți încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Duhul Sfânt este Dumnezeu!
