Autor: Biserica Maranata Vulcan
Emil Galaureac – Mantaua nouă
Cu Duhul Sfânt, dar împotriva Lui – I
Vreau să scriu câteva gânduri despre un subiect foarte delicat, cel care privește Duhul Sfânt, care ar trebui să locuiască în noi în fiecare. Nu voi scrie în calitate de specialist, pentru că nu sunt. Voi vorbi ca om simplu, din popor, care vede anumite lucruri și îi sunt descoperite, ca om care vede adesea extreme ale doctrinei despre Duhul Sfânt și care se confruntă cu aceste extreme. Des, mult prea des, văd, aud, simt, folosiri ale Duhului Sfânt ca scuză, diplomă, motive pentru păcat, dovezi când alții nu cred, modalități de împlinire a unor pofte păcătoase și aceste aspecte eu le numesc grozăvii. Avem nevoie de o doctrină sănătoasă asupra acestei chestiuni și mai ales avem nevoie de atenționări urgente, acolo unde păcătuim cel mai des. Ca cei de la protecția muncii care, te obligă să pui plăcuțe de avertizare oriunde este pericol, deși știi clar că e pericol.
În primul rând Duhul Sfânt este o persoană. Este o persoană a trinității, nu este un steroid pe care îl luăm pentru a crește ”masa musculară spirituală”, nu este un facilitator al ghicirii, nu este o diplomă pe perete, nu este o scuză, nu este obiect, suflare. Duhul Sfânt este o persoană a trinității, este Dumnezeu și are statut de Dumnezeu, nu poate fi separat de trinitate. Să ne păzim de curentele care ne învață altceva.
Apoi, Duhul Sfânt locuiește în noi, sau ar trebui să locuiască. Scriptura ne spune că trupurile noastre sunt templele în care locuiește Duhul Sfânt. În consecință, orice păcat asupra trupului meu este o ofensă împotriva lui Dumnezeu, este un atac asupra templului. Când spun asta nu mă refer doar la curvie ci și la filme nesănătoase, videoclipuri, mâncare, băutură, senzații și simțiri. Atâta vreme cât trupul este templu, ar trebui să avem un respect deosebit pentru el și să ne purtăm ca în templu. Nici prin ochi nu avem voie să aducem necurăție și păcat, nici prin capacitățile senzoriale, nici gândurile nu avem voie să le lăsăm să mediteze la păcat, nici mâinile nu au voie să atingă ce este interzis, nici organele sexuale nu au dreptul la ce ar pângări trupul, nici urechile nu au voie să găsească plăcere în a trimite către minte informații păcătoase, nici gura nu trebuie să vorbească ceva păcătos și dezonorant și nici pântecele nu ar trebui să se bucure de îmbuibare. Orice aduce atingere templului, atingere păcătoasă, care l-ar întina, trebuie eliminat din viața noastră.
Un alt aspect important – Duhul Sfânt este duh de înțelepciune, cum spune Isaia 11:2. Mă doare tare când vorbesc cu oameni care pretind că au plinătatea Duhului și au și botezul cu Duhul Sfânt, dar care au fost amăgiți de păcat precum niște copii. Dragii mei, vă rog înțelegeți, un om plin de Duhul Sfânt nu este naiv în ce privește păcatul, nu cochetează cu păcatul, nu este orb în ce privește păcatul. Duhul Sfânt nu este în noi dar ne lasă să fim prostiți. Când auzim expresia Duh de Înțelepciune, nu ne duce gândul la cineva pe care îl poți fraieri prin ”descoperiri” să facă păcate. Nu spun că oamenii aceștia nu pot fi ispitiți sau că nu pot cădea din neveghere, dar în nici un caz nu pot fi prostiți ușor.
Duhul Sfânt și vorbirea în limbi. Nu intru în polemici că nu îmi plac. Am discutat cu zeci de oameni disperați că nu au primit vorbirea în limbi, depresați, în prag de gesturi sau fapte necugetate. Oameni cărora li s-a spus greșit că vorbirea în limbi e o dovadă a mântuirii. Dragii mei, cei care fac consiliere știu cât rău face o astfel de învățătură. Vorbirea în limbi nu este dovada mântuirii, dovada mântuirii este prezența Duhului Sfânt care nu implică obligatoriu vorbirea în limbi. Dovada prezenței Duhului Sfânt este prezența roadelor sale: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Acestea dovedesc prezența Duhului Sfânt.
Să nu căutăm o credință ușoară. Mulți cred greșit că dacă vorbesc în limbi sunt absolviți de a rodi, nu se mai uită nimeni la existența roadelor. Oamenilor, le putem ”lua ochii” cu vorbirea în limbi, dar Dumnezeu nu va fi mai îngăduitor cu păcatele noastre din cauza asta. Nu va trece cu vederea faptele firii pământești dacă acestea există. Nu am absolut nimic împotriva vorbirii în limbi, dar trag un semnal de alarmă serios asupra pericolului învățăturilor rele, care ruinează vieți și care aruncă oameni în disperare. Vorbirea în limbi nu este condiție obligatorie a celor care sunt locuiți de Duhul Sfânt, ci roadele duhului sunt o condiție obligatorie.
Umplerea cu Duhul Sfânt. Este iarăși o zonă foarte periculoasă datorită învățăturilor sau a credințelor eronate care circulă astăzi. Mulți vor ca Duhul Sfânt să îi umple și nu e rea dorința deloc, o am și eu și aduc această dorință adesea înaintea lui Dumnezeu. Problema dureroasă este că, oamenii se așteaptă ca Duhul Sfânt să îi umple peste mizeriile, păcatele, plăcerile și patimile lor ascunse. Mă îndoiesc serios de o astfel de umplere, cu toate stăruințele vreunui om. Mă doare că găsim mai avantajos să stăruim nopți întregi pentru umplere, dar că nu stăruim deloc în golirea de firea pământească, nu stăruim în înfrânarea poftelor, nu ne punem bariere și piedici. Ce să umple Duhul Sfânt? Un vas plin, să se strecoare în spațiul rămas neocupat de poftele mele? Nicidecum, fără o golire nu poate exista o umplere. Vrem o cale mai ușoară, vrem o minune a lui Dumnezeu care să ne facă să devenim sfinți dintr-o dată, vrem o versiune a credinței care să nu ne coste înfrânare, neplăcere, durere, renunțare. Vrem o credință roză, dar viața de credință e una a bătăliilor. Am vrea noi să mergem la o bătălie corp la corp în costum de IronMan dar nu e așa. Bătălia e bătălie și Dumnezeu se angajează să fie cu noi, să ne avertizeze, să ne dea înțelepciune, lumină, tactică de luptă dacă avem Duhul Său, dar nu ne va scuti de luptă, de mizeria luptei, nu ne va da costume în care să fim invincibili, nu te rog să îi iei din lume ci te rog să îi păzești, ne pune la dispoziție o armură pe care nu am vrea să o purtăm că implică efort, cercetare, dedicare, renunțare. Noi vrem alt costum, unul de super credincioși. Ei bine, din astea nu are Dumnezeu. El nu schimbă regula pentru mine sau pentru tine. Dumnezeu este credincios și drept.
Denysa Volintiru – Ziua Cincizecimii (Poezie)
Duhul Sfânt – Descoperitorul
Unul din aspectele prezente la aproape fiecare caz de consiliere este ascunderea adevărului de către client. Când nu ai toate datele problemei sau când eşti dus pe piste greşite, pierzi ca terapeut mult timp până ajungi să atingi adevărata problemă. Experienţa în consiliere îţi oferă după o vreme ceva abilităţi în plus în a dejuca pistele false, însă tot rămâne un risc destul de mare să mergi pe lângă problemă o perioadă mare de timp.
Oamenii nu ascund întotdeauna problema intenţionat. De fapt, cele mai multe ascunzişuri intenţionate sunt în primele şedinţe până se construieşte o relaţie de încredere terapeut-client, dar unele probleme sunt pur şi simplu ascunse în trecut. Unele aspecte au fost aşa de dureroase încât mintea le-a împachetat bine şi le-a ferecat din dorinţa de a evita suferinţa (lucru întâmplat frecvent la abuzuri fizice, sexuale, emoţionale). În cazurile abuzurilor sexuale de exemplu, care de regulă sunt făcute de apropiaţi, creierul omenesc nu are capacitatea de fiecare dată să găsească o logică la ce s-a întâmplat, pentru că o persoană dragă, de încredere, ajunge să abuzeze. Asta e greu de înţeles aşa că unele din trăiri sau amintirea acelui episod cu totul este „aruncată” undeva în inconştient din dorinţa de a reduce sau elimina suferinţa. În asemenea cazuri clientul însuşi are probleme în a stabili adevărul pentru că informaţia nu este accesibilă.
Aşa că unul din factorii care fac lumină la acest aspect este experienţa profesională care te ajută să depistezi repede că ceva nu este în regulă. Alt factor este cunoaşterea umană, a gesturilor, mimicii, a limbajelor nonverbale şi paraverbale în general. O astfel de cunoaştere vine în urma citirii dar şi în urma experienţei de lucru cu oamenii şi este extraordinar de utilă dar este şi limitată. Îţi descoperă că e ceva ascuns dar nu şi ce este ascuns. Aşa că de aici încolo dacă e vorba de o minciună sau un ascunziş intenţionat, poate fi confruntat clientul, iar dacă e ceva ascuns fără intenţie oamenii apelează la mijloace de „cercetare” cum ar fi hipnoza ca să afle ce e în spate.
În acest punct eu ca şi consilier creştin am experimentat un alt rol al Duhului Sfânt în consiliere şi anume rolul de descoperitor sau luminător. Personal nu sunt de acord cu toate ramurile sau aspectele psihologiei, unele din practici le consider periculoase şi una din practicile periculoase o consider a fi hipnoza (nu am loc de explicaţii aici) aşa că nu pot folosi ceva ce nu am libertatea ca şi creştin să folosesc, dar nici nu am avut nevoie pentru că Duhul Sfânt a făcut această lucrare în cazurile în care a fost nevoie.
În Scriptură, Domnul Isus Hristos, le spune ucenicilor că Duhul Sfânt le va descoperi anumite lucruri pe care ar trebui să le ştie. În acel pasaj este vorba de aspecte privitoare la sfârşitul lumii, dar este surprins rolul de descoperitor foarte bine. Darul acesta de a îţi fi descoperite lucruri ascunse este foarte preţios în consiliere pentru că scurtează mult suferinţa şi procesul de consiliere. Bineînţeles că unii fac teatru cu descoperirile lor şi atâţia oameni se laudă că au descoperiri că nu mai ştii pe cine să crezi. Nu apreciez asemenea comportamente. Dumnezeu a dat daruri oamenilor în vederea slujirii altora nu în vederea laudei personale şi întotdeauna darurile oferite oamenilor trebuie să servească unui scop altruist. Aşa că în viaţa consilierilor creştini dedicaţi apare un asemenea dar, deşi nu se vor lăuda cu el, ci pur şi simplu vor lucra cu ceea ce Dumnezeu le descoperă.
Descoperirea făcută de Duhul Sfânt este foarte utilă consilierului dar este mult mai utilă clientului care vrea să scape de o stare neplăcută în care se află. Luminarea Duhului Sfânt deci, nu are ca beneficiar doar pe consilier ci descoperirea făcută e strict în beneficiul clientului, consilierul nu se poate lăuda în afară cu descoperirea primită pentru că procesul de consiliere e unul confidenţial prin contract. Cine vrea să se laude cu descoperirile primite şi să primească laude pentru ele direct sau indirect, să nu se facă consilier.
Exemplu: Marius (nume fictiv) a venit la consiliere pentru că avea conflicte cu oamenii (părinţi, colegi, profesori, rude) se inflama repede, era nervos si bătea des cu pumnul în pereţi. Era agitat mai mereu, nu dormea bine, nu mai putea învăţa şi a venit la consiliere. Analize medicale ok, trecutul nu părea să arate incidente generatoare de astfel de probleme, pornografie nu, alcool nu aşa că mă aflam în dilemă. În a patra şedinţă, cineva a venit sub geamul cabinetului să aştepte autobuz şi a început să fumeze. Avea să fie descoperirea Duhului Sfânt pentru că Marius folosea etnobotanice şi nimeni nu ştia. Sunteţi dezamăgiţi nu e aşa. Vă aşteptaţi la descoperiri senzaţionale, cu voci din cer care să şoptească, dar descoperirile care vin din partea Duhului Sfânt în mintea unui om care e locuit de El nu sunt cu trăsnete şi fulgere, sunt pur şi simplu naturale, normale aş putea zice. Vedeţi, descoperirea aceasta în cazul meu nu e deloc spectaculoasă şi nici nu e bună de palmares, să mă laud cu ea, dar sunt convins că Duhul Sfânt a făcut-o şi aş putea înşira sute bune de astfel de experienţe (dar tocmai spuneam că nu e pentru laudă un asemenea dar). Ideea e să fin locuiţi şi cârmuiţi de El şi să nu căutăm daruri pentru palmares ci pentru slujirea altora.
Dumnezeu să vă descopere prin Duhul Sfânt, tuturor celor care faceţi consiliere, ceea ce trebuie să aflaţi pentru însănătoşirea clienţilor voştri.
