Cand vine vorba de suferinta, am decis ca toata viata mea, mai bine sa tac din gura. N-am experienta necesara si atunci cand treci prin suferinta, nici nu sti uneori ce-ti mai doresti de la viata. Am fost, weekendul trecut, cu fratele Florin [Ianovici], cu Florina, sotia mea, chiar si cu bebelusul nostru si cu Marian Mocanu, in Londra, sa o vedem pe Magda [Popescu], pe Dani [Popescu] si vreau sa va spun sincer ca am amutit cand m-am pus langa ei. Nici n-am stiut ce sa le spun. Ce sa-i spui unui om care trece prin suferinta? Au trecut multi prin fata noastra si i-au spus: Domnul te iubeste. Dar, la un moment dat, n-am vazut asa, decat cuvinte, care treceau pe langa ei. Cand esti intr-o situatie, parca si aceste cuvinte te dor de multe ori.
Dar, vreau sa va spun un gand, o perspectiva asupra suferintei. Cand m-am intors la Dumnezeu, am facut o echipa frumoasa cu Alex Tascu si am inceput sa mergem prin biserici. Eu, sa marturisesc cum m-am intors la Domnul, el canta si marturisea cum Dumnezeu l-a vindecat de cancer. El mi-a dat si curaj, sa pot sa incep sa cant. Si, la un moment dat, am auzit in marturia lui, spunea el: “Cat am fost departe in lume n-am avut nici o problema. Am venit la Dumnezeu,” spunea el, si i-a murit bunica, i-a murit tata, i-a murit mama si intr-un an de zile si-a inmormantat toata familia. Mai mult decat atat, a venit in Bucuresti si la un moment dat, a zis, ca nu s-a simtit bine intr-o zi, s-a dus la doctor si doctorii au zis ca are cancer si ca trebuie sa-l opereze de urgenta. Ce poti sa spui, la un moment dat? Sincer! Vorbim ca niste oameni deschisi: Mai, Dumnezeu te ia la pumni cand te intorci la El?
Si la un moment dat, am zis: Doamne, eu nu stiu de ce se intampla lucrurile acestea. Dar, a fost un gand pe care cred ca l-am primit eu din partea lui Dumnezeu. La un moment dat, ca si cum Dumnezeu mi-ar fi vorbit si a zis: Alin, tu sti ca Eu sunt Dumnezeul care cunoaste toate lucrurile. Eu il iubesc pe Alex Tascu. Am stiut ca Alex va trece prin incercarile acestea si m-am gandit ca singur n-o sa reuseasca. Am zis ca mai bine il chem la mine, sa-i mantuiesc sufletul, sa-i pun sprijin in Mine, in biserica, in frati. Ca, poate daca va fi singur, poate nu va reusi. Am stiut ca mama lui va muri. Am stiut ca bunica lui va muri. Am stiut de tatal lui, am stiut ca va muri si va ramane [singur]. Plus, eu sunt Dumnezeul care cunoaste totul si am stiut ca Alex Tascu are cancer in trup. Si am preferat, Alin, ca sa-l chem langa Mine, sa-i fiu un sprijin.
Si, daca privim suferinta din perspectiva aceasta, vedem ca Dumnezeu e bun. Altfel, in suferinta, nu stim ce sa mai facem. Eu, aseara, am trecut prin cel mai socant moment din viata mea. Dar, am sa va spun la final. Subiectul ‘moarte’ intotdeauna m-a interesat, dar m-a si speriat. In seara aceasta, vom asculta marturia unui om care a ramas fara sotie-
vezi aici marturia:
..cu sase copii. Cel mai mic are sase luni, cel mai mare are 8 ani. Despartirea aceasta este tragica, chiar daca suntem credinciosi. Este tragica, este dureroasa. Stim ca ne vom intalni cu ei in Imparatia lui Dumnezeu, ca daca n-aveam nadejdea aceasta, nici nu mai doream sa traiesc pe pamantul acesta. Dar, avem nadejdea ca intr-o zi ne vom intalni cu El acolo sus si cu toti cei dragi ai nostri. Binecuvantat sa fie Dumnezeu! Sami [Opris], ai ales cea mai buna pozitie care poti sa o ai in momentele astea, o pozitie care vindeca. Dumnezeu sa te intareasca si sa te binecuvanteze in continuare.
Cand eram mic, ma uitam de multe or la mama si o vedeam de multe ori plangand. Si ma trageam intr-o alta camera sau ma inchideam in toaleta casei si plangeam. Ziceam: mama imbatraneste si intr-o zi va trebui sa ma despart de ea. In ’81 a primit viza sa plece in America, sa-si vada rudele si cand a venit ziua sa plece de acasa, imi aduc aminte ca a scris o sora de a mea in bucatarie, pe frigider “mama pleaca in America” si data. Si-a facut bagajele, s-au strans toti in bucatarie, iar eu m-am dus si m-am ascuns sub pat. Stiti de ce? Ca nu puteam sa o vad ca pleaca de acasa. Am zis: Eu nu pot sa-mi iau ramas bun de la ea. A plecat. Nu mi-am luat ramas bun.
Apoi. am inceput sa practic sporturi si prima data, in ’94, am plecat intr-un cantonament de pregatire, undeva la Targu Mures. Acolo, la Targu Mures, am stat o luna de zile si ma gandeam in timpul acela: daca eu n-o mai vad pe mama cand ma intorc acasa? Apoi, au trecut anii si in 2001 eram departe de Dumnezeu. Si atunci, chiar e tragic, sa primesti o veste tulburatoare. Nu va speriati, mama traieste si astazi. Domnul sa o binecuvanteze. Dar, in 2001, m-a sunat un frate, cand eu ma distram de revelion. Si mi-a zis: Alin? Era la 3 dimineata. Sti ca mami are cancer si i-au dat doctorii inca 4 luni de trait? Mi-a pierit toata pofta de distractii, Ii multumesc lui Dumnezeu ca El a ales ca ea sa traiasca si ea traieste astazi. Si se bucura de faptul ca ne vede pe toti cum ne intoarcem la Dumnezeu. S-a intors si tatal meu, v-am spus, si pentru mine e o mare bucurie. Mi-a fost frica sa vad si sa aud ca persoanele dragi, intr-o zi vor pleca de pe pamantul acesta.
Acum sunt parinte si am spus ca aseara am trait cel mai socant [moment]. Am vazut multe lucruri tragice in viata mea. Dar, ce-am vazut aseara a fost, sa stiti, foarte tragic pentru mine. Socant, nu tragic neaparat. Am venit obosit din Londra. Am zis ca am luat si copilul cu noi ca n-am avut cu cine sa-l lasam acasa. Am zis ca inca este mic, parca n-am incredere sa-l las inca cu cineva. Ne-am dus ca sa fim un sprijin pentru Dani si Magda in Anglia. Am venit destul de obositi, am ajuns ieri la ora 3 in Bucuresti. Eu am plecat direct la munca. Sotia s-a pus in pat cu Luca Benaia si au dormit pana la ora 7. Eu am venit de la munca, m-am pus in pat, n-am putut sa dorm, de fapt, nu m-a lasat Luca sa dorm. L-am luat in brate si m-am jucat cu el. Undeva pe la 9 seara, sora Rodica Dumitru a venit la noi. Domnul sa o binecuvanteze. Ne-a ajutat si au facut baita bebelusului si dupa ce i-a facut baita, stateam in bucatarie, vorbeam, ne-am uitat la el, radea. Toate lucrurile bune.Apoi, la luat in brate si a spus sora Rodica: cred ca-i este somn. La un moment dat, a pus capul jos si ea a zis: ia, uite, a si adormit. S-au dus imediat in dormitor sa-l puna in patut. Si cand l-au pus in dormitor, s-au uitat la el si au zis: Dar, de ce-i asa galben? Si cand s-a uitat sotia la el, a tipat si a zis; Alin, vino repede ca a lesinat copilul nostru.
Cand m-am dus in camera, vreau sa va spun caci, cu toata credinta mea, nici n-am mai putut sa deschid gura. Ma uitam la el, era alb tot, pana si buzele erau bagate in interior. Nu misca, nu gesticula, nu facea absolut nimic. M-am speriat foarte tare. L-am luat in brate, am strigat, nu stiam ce sa-i fac. Am vazut ca nu reactioneaza, i-am facut respiratie gura la gura. Si abia atunci a inceput sa respire. Cand am vazut ca respira, am inceput sa ma rog cum nu m-am rugat niciodata in viata mea. L-am scos pe balcon, am deschis geamul si a inceput sa isi revina, dar tot cadea in stari de lesin. La un moment dat, acolo pe balcon am strigat, am zis, Dooamne, te rog sa pui Tu viata in El, Doamne. Sa-l lasi sa ne bucuram de el. Florina nici nu stia ce sa faca. Statea pe jos pe hol si striga: copilul meu, copilul meu!
Am chemat ambulanta, la dus la doctor. Si-a revenit pe drum. Deja, cand am ajuns acolo, era schimbat. Zambea, cand l-am vazut, m-am bucurat din toata inima. Am plecat de la spital, multumesc lui John, ca m-a ajutat cu masina. M-am dus, mi-am luat masina si cand am ramas singur in masina, am plans. Am plans si m-am gandit: daca il pierdeam? Nu mai iti pasa de absolut nimeni si nimic intr-un moment de genul acesta. Am fost si am stat foarte mult si aseara si azi cu el si m-am jucat cu el. Rade.. si-i multumesc lui Dumnezeu pemtru lucrul acesta. Dar sunt momente tragice in viata.
Un copil s-a dus cu parintii la un moment dat, sa faca un control, fiind bolnav, o malformatie la inima, apropo, sa va rugati pentru copilul nostru. Are un suflu sistolic si oboseala. Si noi suntem de vina ca l-am carat dupa noi si faptul ca a stat in caldura, in apa calda si in aburi, cred ca acest lucru l-a dus in lesin. Dar, un copil s-a dus la medic cu parintii lui, sa vada ce se intampla cu el. Si la un moment dat, doctorul, dupa investigatii, s-a uitat la el si i-a zis: noi o sa cautam in inimioara ta, sa vedem ce ai tu acolo. Ca, trebuia neaparat sa intervina chirurgical. Copilul, care era dintr-o familie de credinciosi, s-a uitat la doctor zambind si a zis: o sa-L gasiti pe Domnul Isus in inima mea. Doctorul s-a uitat foarte nervos la parinti si a zis: Bine, bine, dar o sa cautam sa vedem ce mai gasim acolo. Copilul din nou a replicat: o sa-L gasiti pe Domnul Isus in inima mea.
Dupa ce a stat de vorba cu copilul, doctorul i-a tras de o parte pe parinti si le-a zis:Mai, de ce l-ati indoctrinat religios si i-ati dat sperante false, voi stiti ca acest copilas mai are 4% sanse sa traiasca? Ce Isus? Daca era Isus, trebuia sa-i dea viata, nu sa fie asa? Parintii nici n-au mai stiut ce sa mai spuna. Ce poti sa spui intr-un moment de genul acesta?Doctorul a intervenit chirurgical si ce credeti? Copilul a murit. Nervos, doctorul a plecat din sala de operatie. S-a dus in biroul lui si acolo a inceput sa se certe: Daca Tu existi, esti un Dumnezeu rau. Ce vina a avut acest copilas de 8 ani? De ce ai ingaduit Tu sa moara. El a zis ca o sa Te gasesc pe Tine in inima lui. Dar, de ce nu i-ai dat viata? Si supranatural, Dumnezeu i-a vorbit in momentul acela si i-a zis: El si-a incheiat misiunea pe pamant, a fost trimis dupa o oaie ratacita si acea oaie ratacita esti tu. Si am venit sa te salvez pe tine prin acest copilas. A cazut pe genunchi acolo, in biroul lui si a plans in prezenta lui Dumnezeu. Este un om care predica Evanghelia si marturiseste in Statele Unite ale Americi, ca Isus Hristos este Domn si peste momentele acestea tragice. Binecuvantat sa fie numele Lui!
VIDEO by Prodocens Media
