Autor: Biserica Maranata Vulcan

• 
• ….pacatul e atragator firii (is appealing to your flesh). De ce credeti ca atatia oameni isi pierd demnitatea, isi pierd jobul, isi pierd tot respectul cand pacatuiesc cu cineva sau fac ceva? De ce? Pentru ca pacatul este placut. Nu putem sa spunem ca pacatul nu-i placut. Pacatul ne gadila firea.

Daniel 5:1-9; 24-31

1 Împăratul Belşaţar a făcut* un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor.
2 Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care* le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
3 Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
4 Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră.
5 În clipa* aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris.
6 Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii* i s-au izbit unul de altul.
7 Împăratul a strigat* în gura mare să i se aducă cititorii** în stele, haldeenii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea† în cârmuirea împărăţiei.”

Fratii ma considera un pastor tanar, dar, nu-s mai tanar, deja am schimbat prefixul, sunt cu “5”. Insa, am pe inima lucrarea cu tinerii, as vrea sa am, in primul rand, un mesaj pentru cei tineri in aceasta seara. Am citit un text pe care-l cunoastem asa de bine, este vorba de petrecerea aceea, data de Balsatar. Este vorba de mana aceea, care a scris pe perete. Si, americanii au o vorba: “The handwriting is on the wall”, si tinerii stiu ce inseamna aia. When your dad is telling you that the handwriting is on the wall, you know what that means. Yes? Cand tatal tau iti spune ca ‘scrisul e pe perete’, tu sti ce inseamna. Romanii nu spun asa, romanii spun: vezi ca ti s-a incarcat carul. Tata asa spunea sau mai spunea: discutam diseara. Stiam ce se intampla. Punishment is coming – vine pedeapsa. As vrea sa vorbesc in aceasta seara despre un om, la care, Dumnezeu, i-a spus la un moment dat: STOP. Scrisul a aparut pe perete, pentru el.

As vrea in aceasta seara, foarte pe scurt, sa privim la contextul istoric, in textul din aceasta seara, si anume, la imperiul acesta babilonian. Imparatul Belsatar era cel care statea pe tron in Babilon. Babilonul era o cetate bine intarita. De fapt, imperiul acesta s-a tot micsorat, s-a tot micsorat. Au venit mezii si persii si au tot taiat din el. Si, la un moment dat, au ajuns la fel, ca si cei care au facut putina istorie in Romania. La un moment dat, tot imperiul bizantin a ramas doar Constantinopolul. A ramas o cetate numai. Dar, cetatea aceasta era atat de bine intarita, incat lui Belsatar nu i-a pasat. Era inconjurat de ostile dusmanului, dar nu i-a pasat, pentru ca cetatea era foarte bine intarita. Aveau apa, raul Eufrat curgea prin mijlocul cetatii pe sub ziduri, nimeni nu putea sa intre. Era bine, mersi, stia ca totul este ok. Era o cetate mare, avea 60 mile (96 km) in circumferinta. Va dati seama ce cetate mare era. Ziduri inalte si late. In cetatea aceasta se gaseau gradinile suspendate, care erau considerate pe vremea aceea, cea de a saptea minune a lumii antice. Este poate cea mai frumoasa cetate care a fost construita vreodata.

Si, Belsatar, era un om la care nu-i pasa de nimeni si de nimic. Si noaptea aceasta despre care Cuvantul lui Dumnezeu ne vorbeste, el a dat un ospat, un big party, si a invitat o mie din boierii lui. I-a trimis la fiecare cate o invitatie. De acolo, dintre cei mai mari ai lui lipsea o singura persoana. Daniel. Si daca era invitat, oricum Daniel nu venea, pentru ca Daniel avea alte standarde. In noaptea aceea, ceva s-a intamplat. Vedeti dvs., omul lui Dumnezeu are babilonul sau. Are cetatea lui intarita, locul sau, in care se simte safe, in siguranta, unde el crede ca nu-l vede nimeni, nici macar Dumnezeu. Dar, se insala, pentru ca zidurile acestea care sunt in jurul nostru, in babilonul nostru, o, daca ele ar putea vorbi?

Daca zidurile babilonului, aminti Domnul Isus in Duminica Floriilor, cand fariseii au spus: Spune ucenicilor tai sa taca, si Domnul Isus a spus: “Daca ei o sa taca, pietrele vor vorbi.” Daca zidurile ar putea vorbi, ce ar spune zidurile acestea, daca ar putea sa vorbeasca? Si ma gandesc la unii tineri, daca zidurile din camera ta, acolo unde esti tu si te-ai inchis si ai pus pe usa ‘do not enter’, ‘aici, nu intra’ sau intra cu riscuri. Cand am venit in America, primul meu job a fost de curatenie. Zece ani am facut curatenie si nu mi s-a intamplat nimic. Faceam curatenie la niste familii de bogatani si am ramas impresionat. Am vazut pe usile la camerele copiilor, scria acolo ‘intra aici cu risc’. Si am vazut de ce. Cand am deschis usa, n-am putut sa o deschid, toate erau pe jos. Daca zidurile din camera ta ar vorbi, poate ca ar spune ceva, ceea ce parintii tai nu stiu. Poate ar spune ceva, ceea ce pastorul tau nu stie. Secretul tau, care poate nu l-ai spus la nimeni… Haideti sa ne uitam in textul acesta si sa vedem, daca zidurile ar putea vorbi, zidurile Babilonului, ce ar spune?

Daca zidurile ar putea vorbi… ele ne-ar spune ca:

1. Pentru o vreme, pacatul aduce placere. (Sin is fun for a season)

Uitati ce spune aici Cuvantul lui Dumnezeu: Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor. Si vers. 2, parca ne spune exact ce se intampla acolo: Şi, în cheful vinului, El s-a simtit bine (he was in good mood). Ca, pacatul e atragator firii (is appealing to your flesh). De ce credeti ca atatia oameni isi pierd demnitatea, isi pierd jobul, isi pierd tot respectul cand pacatuiesc cu cineva sau fac ceva? De ce? Pentru ca pacatul este placut. Nu putem sa spunem ca pacatul nu-i placut. Pacatul ne gadila firea. Si-l vedem aici pe Belsatar, trimite mesajul la cei 1000 de boieri ai lui si spune: Veniti cu nevestele voastre, veniti cu prietenele voastre, cu concubinele voastre, cu tiitoarele voastre, hai sa avem fun! Hai sa ne imbatam! Daca erau pe vremea aceea, ar fi zis: “Hai sa ne drogam! Hai, sa ne simtim bine! Cui ii pasa de ziua de maine? Cui ii pasa de Dumnezeu? Si asa, El nu ne vede.” “Parintii nostri nu ne vad! Ce-mi pasa mie de predicator, de pastor? El nu stie, n-are de unde sa stie. Suntem intre patru pereti.” 

Vedeti, pacatul a fost in sezon plin la Babilon. Insa, ceea ce Belsatar nu s-a gandit este ca intotdeauna, pacatul are consecinte. Intotdeauna, pacatul aduce consecinte dupa el. De ce credeti, ca atatia oameni si-au distrus viata  si-au stricat creierul pentru ca au cazut in capcana betiilor, a drogurilor si  a imoralitatii si ma rog, alte lucruri , pentru ca intotdeauna pacatul atrage dupa el consecintele lui. Prima data e placut. Prima data e frumos. N-am sa uit niciodata, un baiat,  care este in Detroit, am stiut ca are probleme cu drogurile si l-am intrebat: “Mai, spune-mi si mie ce se intampla?” A spus: “Frate Crinisor, cand ma drogam, cand venea seara, nu mai puteam sa stau acasa. Cand venea seara, plecam cu prietenii mei, toata noaptea faceam numai prostii. Si ce crezi? Pe la 3 noaptea, incepeam toti sa cantam, ca eram toti copii de pocaiti. Mai cantam si cate o cantare.” Auzi! Dar, zice: “Ne simteam bine! Ne simteam bine!” Pacatul. Pacatul pentru o vreme aduce placere. Trebuie sa intelegem lucrul acesta si sa recunoastem lucrul acesta.

VA URMA…. Maine: 2. Exista un punct al pacatului de unde nu te mai poti intoarce! Sin has a point of no return!

Mesajul rostit la Biserica Philadelphia Atlanta, Pastor Teodor Luca.

Crinisor Stefan – Daca zidurile ar putea vorbi from Agape Church on Vimeo.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

 

M-a provocat Ioan Alexandru prin scrierea lui și m-a cam răscolit realitatea pe care o semnalează. Se pare că scandalul, nu ne ocolește ca și evanghelici și motive de scandal avem cu duiumul. De la problema banilor, care e fierbinte de tot la cultele religioase, la probleme slujitorilor necorespunzători, narcisiști sau prost orientați. Există așa de multe motive de scandal, că nu le-am putea inventaria. Bineînțeles că ne atrag atenția cele cu nume sonore. Una e să spun eu, un slujitor minuscul, o erezie și alta e să fie spusă de ”un nume mare”.

Plăcerea evanghelicilor de a afla sau răspândi vestea despre păcate, greșeli și alte chestii senzaționale e o extremă, care indică spre o altă extremă la fel de periculoasă, existența acestor elemente șocante, păcătoase și odioase uneori. Asta mă cam sperie. Și nu exagerez când afirm așa ceva. Cunosc oameni care pretind a fi ”ai Lui” plini de Duhul Sfânt și care vorbesc porcos și vulgar în particular, fără nici o reținere. Mai mult, cunosc și tot felul de ”antreprenori” prin biserici, cu unul din ei având o confruntare anul acesta. Argumentul său pentru slujire spirituală era: ”Eu deja am strâns 7000 de euro din afară, ca să facem biserică.”

De ce avem așa de multe cazuri șocante, vrednice de can-can, de știri senzaționale? Nu vreau să fiu simplist dar care că e vorba de grâu și neghină. În unele situații e așa de multă neghină pe anumite porțiuni din lan, încât te gândești dacă se mai merită să recoltezi? Spune Scriptura că în zilele din urmă va fi credință puțină sau deloc. Oare mai pot eu și tu să facem ceva? Oare mai suntem chemați să luăm poziție? Se mai merită efortul? Astea sunt întrebările care mă frământă.

Un timp, am fost critic al acestor fenomene, m-am consumat și amărât mult. După o vreme am devenit nu impasibil ci distant față de aceste aspecte. Întotdeauna m-am ferit să scriu, și cred că am reușit, despre astfel de relatări din blogosferă. Acum sunt în poziția de om resemnat. Cred că energia și timpul meu nu merită să fie canalizate spre astfel de bătălii, există destui cu gust de gâlceavă, nu lipsesc eu de acolo. Mai mult, e așa mare nevoie de noi în lucrarea om la om cu sufletele, încât nu-mi permit o astfel de luptă. Probabil, unii frați sunt chemați și la astfel de slujiri. Eu nu am o astfel de chemare, eu am chemarea de a relaționa de la om la om. Da, voi fi gata să dau socoteală de nădejdea care este în mine, dar nu o voi face cu oricine. De exemplu, de fiecare dată când am fost invitat în emisiuni, mai ales pe tema homosexualității unde e de lucru mult, am evitat de fiecare dată și chiar am refuzat să particip dacă emisiunea era de tip confruntare ”unul de al lor” și ”unul de al nostru”. Nu pentru că îmi este teamă, ci pentru că cu ar fi ajutat nimănui, decât să aprindă patima pro sau contra.

Zilele trecute am avut ceva discuții cu unii apropiați, despre problemele din biserici și am rămas cu un gust amar cu privire la mine, din cauza greutății pe care o am în a mă eschiva de la asemenea discuții. Deși mă feresc, uneori mă trezesc discutând politicile religioase. Aleg totuși să mă distanțez de politica religioasă de orice formă și cu timpul voi reuși să fac față ispitelor de a discuta situațiile negative din biserici. Nu e productiv pentru mine și familia mea. Astfel de discuţii aduc tulburare și neliniște, stârnesc ură, antipatie, critică și părere de rău. Nu mai vreau să mai vorbesc de greșelile bisericilor, nu mai vreau să fiu implicat în politica religioasă deloc. Dacă situația o impune, pentru liniștea sufletească a mea și a familiei, sunt gata să renunț la calitatea de membru și nu ca o formă de protest, ci ca o protecție absolut necesară. Nu e corect să venim de la biserică fierbând, nu e corect să ne strângem ca să fim mai răi.

Cred tare că este vremea credinței personale în Dumnezeu, cred că este vremea individualismului sau și mai bine, a grupurilor mici. Mega bisericile sunt de domeniul trecutului. Mega bisericile în multe cazuri sunt de fapt mega afaceri. Cred că e nevoie de acea credință și trăire individuală responsabilă înaintea lui Dumnezeu.

Cu cine să te mai cerți? Ce poți schimba în această realitate? Se merită ”să te încordezi pentru asta”. Lângă mine sunt grămezi de răniți de politicile religioase, și eu sunt unul din ei, dar mă târâi. Nu am chef și timp să mă bat, nici energie nu am. Mă voi mulțumi să mă târăsc de la unul la altul, să leg ceva răni sau să spun vorbe bune. Isus e pe drum, va veni să ne elibereze, nu mei este mult, va rezolva el problema, deși sper ca cei ce fac rele să se fi pocăit până atunci.

Citeste mai mult pe..http://www.filedinjurnal.ro/