Autor: Biserica Maranata Vulcan

Moartea celor 147 de mucenici africani

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, STIRI

,,Ca pe niște miei duși la tăiere …“ și ,,ca pe niște miei în mijlocul lupilor“

Nu, de data aceasta șefii statelor nu se vor mai îngrămădi la o ipocrită poză de solidaritate simbol. Au făcut-o pentru câțiva caricaturiști nerușinați. De data aceasta nu se vor mai face semne pe care să fie scris solidar ,,Je suis Chretienne aussi“ … Africa este neagră. Africa este departe. Africa nu e ,,a noastră“.

În Kenia, 147 de studenți creștini africani au fost identificați, separați și sacrificați tot așa cum erau puși deoparte miei din turmele care veneau de Paște aproape de casele copilăriei noastre românești.

Teroriștii, aceste ramuri sălbăticite din arborele genealogic spiritual al lui Avraam,căptușiți cu dinamită, au planificat masacrul intenționat și simbolic în Săptămâna Mare a creștinătății. Cu rînjetele lor sarcastice așa i-au și întrebat, când le-au pus țeava automatului la tâmplă, pe tineri studenți: ,,Ești creștin? Ce grozavă cinste! Să mori de ziua Dumnezeului tău crucificat!“

Africa, putem spune după valurile de execuții ale creștinilor de acolo, înflorește pentru Christos. E rândul ei … ,,Sângele martirilor este și va fi întotdeauna sămânța fertilă a creștinilor“ …

Credincios unui obicei mai vechi, în Vinerea Mare m-am plimbat pe diverse canale ca să fiu alături celor ce, pe diverse meridiane, comemorează patimile Domnului. Am ajuns și la Roma … și la Vatican … Lume multă de aveai impresia că toată populația cetății era pe străzi. O mare de capete, o liturghie națională …La fiecare din cele 14 stații unde, conform tradiției, a căzut Christos, imaginea se schimba pe un alt cartier al Romei, la o altă Biserică la fel de inundată de oameni …  Cel mai mult m-a impresionat imaginea mulțimii imense care înconjura din toate părțile Coliseum-ul. Și dintr-o dată m-a lovit … O suprapunere ciudată de imagini: mulțimea creștină și Coliseum-ul istoric. A fost ca o străfulgerare profetică … primită sub forma unei întrebări: ,,Oare de ce, dintre toate clădirile monumentale ale Romei ucigătoare de creștini, numai Coliseumul a rămas azi în picioare? Ce ateaptă el ? Ce prefigurează el? Ce anunță promisa lui restaurare?

Uneori, istoria evoluează în cercuri. Unele sunt așa de mari încât le pierdem din priviri periferia și reapariția lor ne ia prin surprindere. Coliseum-ul este locul în care creștinii martiri (martori) erau dați la fiare sau arși pe rug ca torțe pentru spectacolele nocturne.

Să se fi întors în calendarul divin vremea martirajelor din creștinism? Să ne numărăm oare iar ,,mucenicii“? Să fie aceasta vremea … sfârșitului?

http://barzilaiendan.com/

Victoria asupra mortii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

PastedGraphic-2

Ioan 11: 25,26 Isus i-a zis: „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.  Si oricine traieste, si crede in Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?

Când Domnul Isus a exclamat triumfător la cruce: „S-a isprăvit!“, a păşit ca Învingătorul de pe Golgota. Prin lucrarea Sa de pe cruce a biruit păcatul, lumea şi pe diavolul. Nimeni nu a înţeles acest lucru, când Mântuitorul a murit, a fost luat de pe cruce şi a fost pus într-un mormânt. Se părea că diavolul şi oamenii lui obţinuseră victoria.

Domnul Isus a înviat însă a treia zi şi astfel a ieşit la iveală toată biruinţa câştigată de El pe cruce. El a fost înviat prin slava Tatălui. Prin învierea Fiului Său, Dumnezeu a exprimat deplina Sa satisfacţie în legătură cu lucrarea Domnului Isus. El, care n-a făcut niciodată păcat, care a împlinit în totul voia lui Dumnezeu şi care a suferit şi a murit pentru păcatele altora, nu putea rămâne în mormânt. Dumnezeu L-a înviat.

Acum, toţi oamenii credincioşi sunt părtaşi ai acestei victorii. Ei nu trebuie să se teamă de moarte, nici nu sunt fără mângâiere, când un om iubit lor este luat de la ei prin moarte. Ei ştiu că Domnul Isus a nimicit pe acela „ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi izbăveşte pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor“. „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?“

http://afirmativ.com/

Conferință de tineret – Patimile lui Cristos

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Anunţuri, EVENIMENTE, STIRI

10903845_816959011728107_3235899609370390875_o

Biserica Creștină Penticostală Muntele Sionului

Loc – Petrila , Județul Hd.

Data – Marti 07.04.2015 

Ora – 18:00

Slujitor – Victor Iuga

În cine să mă-ncred?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în POEZII

Maria Luca

În cine Doamne să mă-ncred
Când valuri bat să mă doboare
Când cerul vieţii e-norat
Şi îndoiala iar mă doare?

La cine să găsesc Isuse
Un sprijin când e drumul greu
De n-ai fi Tu să mă ridici
Cu braţul Tău de Dumnezeu?

Şi cine ar putea Părinte
Să mă iubească ca şi Tine
Să-mi dea puteri în încercări
Şi orice rană să aline?

Din nou mă-ndrept spre Tine, Tată
Să-Ţi mulţumesc…să Te slăvesc…
Cu reverenţă mă închin
Şi Te ador…şi Te iubesc!

Vulcan-24-03-2015    Maria Luca

Povestea fotbalistului care a lăsat sportul „pentru Dumnezeu” (video)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Mărturii, STIRI

Cu o experiență valoroasă în spate și un viitor promițător în față, jucătorul de fotbal american Chris Norman i-a surprins pe fani cu decizia lui de a lăsa sportul pentru pastorație.

Pe 24 mai 2011, în timp ce se afla la o tabără creştină pentru sportivi, Chris Norman a privit experienţa de acolo ca inspiraţie pentru a-şi duce viaţa în cu totul altă direcţie. Fiind fotbalist la Universitatea din Michigan, el se pregătea pentru o carieră în NFL, iar în urma unei accidentări a avut şocul pe care orice om îl are atunci când se gandeşte la propriul scop în viaţă. Pentru Chris, întrebarea era: Există ceva mai important pentru mine decât fotbalul?

Presiunea acestei întrebări era datorată deciziei pe care o avea de luat odată cu reluarea activităţii sportive, deoarece urma o trecere la fotbalul profesionist unde se semnau contracte pe perioade îndelungate şi bani mulţi, condiţii care nu i-ar mai fi permis să se gândească obiectiv la aceste aspecte ale vieţii unui om.

Încă din copilărie, pe când mergea la biserică, pentru el, Iisus părea o posibilitate distantă şi nu un adevăr intim, dar toate acestea s-au schimbat când a fost invitat în tabăra care l-a ajutat să pună totul în perspectivă.

Dacă toată viaţa lui de până acum a fost despre a deveni un jucător profesionist de fotbal şi a câştiga sute de mii sau chiar milioane de dolari într-un domeniu care se apropia mai mult de showbiz decât de competiţie, văzând că acei oameni din tabăra creştină trăiesc paşnic şi fericiţi l-a făcut pe Chris Norman să realizeze că viaţa ar trebui privită din altă perspectivă.

Această decizie nu urma să fie uşoară pentru el. Avea prieteni buni care credeau în el şi chiar şi familia conta pe succesul lui viitor, iar fotbalul era motivul pentru care se pregătise atâta timp.

Un ultim impuls care l-a ghidat în direcţia finală a fost o carte pe care a deschis-o chiar în drum spre ultimul meci de fotbal jucat şi din care a înţeles foarte clar că fiecare moment trebuie trăit la maximum. Cartea se numeşte Nu-ţi irosi viaţa, este scrisă de John Piper şi a fost, alături de accidentarea care l-a pus pe gânduri şi tabăra pentru sportivi, un semn divin pe care Chris spunea că l-a citit la timp şi l-a dus pe calea cea mai apropiată de sufletul lui.

Ca o primă răsplată pentru schimbarea lui, Chris a primit o ofertă de la pastorul bisericii din Southfield, Michigan, care a auzit despre decizia lui, ofertă care include un loc de muncă în cadrul bisericii şi chiar plata studiilor necesare pentru acesta.

Sursa foto: captură YouTube

http://semneletimpului.ro/