Pastorul Richard Wurmbrand este considerat unul dintre cei mai influenţi creştini din toate timpurile. Cărţile sale, despre religie şi chinurile îndurate în închisorile comuniste din România, au fost publicate în peste 80 de limbi. În urma sa a rămas şi o operă caritabilă uriaşă.
Unul dintre cei mai apreciaţi istorici ai Creştinismului, britanicul Geoffrey Hanks, l-a inclus pe Richard Wurmbrand în lucrarea sa, „70 Great Christians”, în care a analizat influenţa a diverşi lideri religioşi în cele 20 de secole de Creştinism. Publicaţia „Times” l-a numit „un român gigantic”, iar alt prestigios cotidian britanic, „The Guardian”, apreciază că, în anii ’60, în plină teroare roşie în estul Europei, Richard Wurmbrand a reuşit să schimbe pentru totdeauna percepţia Occidentului asupra comunismului. Cum înţelegea Vestul ce se întâmplă în lumea comunistă i s-a revelat lui Richard Wurmbrand în Norvegia, în 1964, stat căruia regimul roşu din România îl vânduse pe pastorul luteran contra sumei de 10.000 de dolari. Liderul religios tocmai terminase „un stagiu” prelungit de 14 ani în închisorile comuniste.
Chemat să vorbească în faţa mai multor militari americani staţionaţi în Norvegia, Wurmbrand a fost întrebat de către un colonel cum ar putea Vestul să încerce să coexiste cu regimul totalitar din Est. Drept răspuns, pastorul român, cunoscut pentru dramatismului comportamentului său, s-a îndreptat înspre ofiţerul american şi i-a smuls portofelul din buzunar. Apoi i-a spus: „Ţi-am luat banii! Banii tăi sunt în buzunarul meu. Să coexistăm!”. Ulterior, ofiţerul american l-a convins pe Richard Wurmbrand să plece în Statele Unite ale Americii pentru a pleda cauza anticomunismului cu replica: „Domnilor, să-l trimitem pe acest om în America să le smulgă portofelele tuturor stângiştilor şi să le deschidă ochii!”.
În SUA, tot mai mulţi americani erau revoltaţi de prelungirea războiului din Vietnam, iar mitingurile pentru susţinerea regimului comunist din ţara asiatică se înmulţiseră şi câştigau adepţi. Iniţial, pastorul a vorbit doar în baze militare din zona New York şi, în ciuda discursului său convingător, era convins de insuccesul demersului general şi-şi programase revenirea în Norvegia.
Cu puţin timp înainte de a pleca, a vizitat un prieten pastor protestant din Philadelphia şi a nimerit întâmplător în mijlocul unui miting anti-războiul din Vietnam. Revoltat, românul s-a dus direct la microfon şi a ţipat: „Nu ştiţi nimic despre comunism. Eu sunt doctor! Ar trebui să fiţi de partea victimelor comunismului, în loc să le luaţi apărarea torţionarilor!”. Şi pentru a arată că ştie despre ce vorbeşte şi-a dat jos cămaşa şi a arătat audienţei cele 18 răni adânci căpătate în timpul torturilor din închisorile comuniste. A fost închis în cele mai grele temniţe, rând pe rând, la Rahova, la Jilava, Văcăreşti, Gherla, Craiova, Tg. Ocna, în perioadele 1948-1956 şi 1959-1964.
Trei ani a stat în izolare completă de restul deţinuţilor. Episodul a fost de natură să atragă scoaterea sa cu Poliţia din sală dar, în acelaşi timp, a fost fotografiat de către cei câţiva reporteri prezenţi, iar povestea sa a făcut înconjurul Americii. A fost invitat să-şi prezinte trecutul în zeci de locuri, dar momentul de maximă mediatizare a venit în anul 1966, când a fost chemat în faţa sub-comisiei pentru Afaceri Interne din cadrul Senatului Statelor Unite ale Americii (foto sus). Mărturia sa, publicată ulterior, a fost cel mai bine vândut document al Guvernului Statelor Unite în următorii 3 ani. S-a stabilit cu familia în Statele Unite ale Americii în 1966 şi a înfiinţat organizaţia „Misiunea Creştină pentru lumea comunistă” sau „Vocea Martirilor”, în cadrul căreia a lucrat neîntrerupt, vreme de 30 de ani, şi care este şi acum una dintre cele mai influente organizaţii caritbabile din lume. Cartea sa, „Torturat în numele lui Hristos”, lansată în 1967, a ajuns în scurt timp, de asemenea, un succes pe plan mondial.
De-a lungul anilor, „Vocea Martirilor” a luptat împotriva discriminării creştinilor din Albania, China, Coreea de Nord, Rusia, ţările din America Latină, Somalia, Ethiopia, South Yemen, Iraq, Angola, Mozambic, Golful Arabic ş.a. După prăbuşirea comunismului, organizaţia a militat în special pentru combaterea sărăciei şi educaţia copiilor extrem de săraci.
Şcolit de comunişti la Moscova Trecutul lui Richard Wurmbrand este, însă, la fel de impresionant. Născut în 1909, la Bucureşti, într-o familie evreiască, Richard a rămas orfan de părinţi la vârsta de 9 ani. În perioada interbelică, s-a lăsat sedus de doctrina generoasă şi s-a înscris în Partidul Comunist. Determinarea şi entuziasmul cu care a susţinut cauza l-au ridicat pe scara politică. „În 1927 pleacă la Paris ca să se întâlnească cu o rudă, scriitorul Konrad Bercovici. Acesta îi favorizează o întâlnire cu Rakovski, ambasadorul URSS, care îi era prieten. Făcându-i o bună impresie, Rakokzy îi promite să-l trimită la o şcoală de partid la Moscova. Ajuns la Moscova, studiază vreme de doi ani într-o şcoală de politruci (KUNMZ) ideologia comunistă.
Pe lângă marxisim-leninism, urmează cursuri de sociologie, economie-politică, limba rusă etc. La sfârşitul anului 1928 i se comunică că trebuie să-şi întrerupă studiile pentru a se întoarce în România, ca să lucreze în UTC.”, se arată în biografia oficială a pastorului. Richard Wurmbrand în închisoare În 1929, este arestat pentru că ar fi dorit să publice în clandestinitate un ziar. La proces a fost apărat de celebrul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, dar a fost condamnat la trei ani de închisoare. „La final, la vârsta de numai 21 de ani obţine patru condamnări, cea mai lungă fiind de 3 ani de puşcărie, apologia făcută comunismului în timpul procesului fiind considerată drept ultragiu adus magistraturii. Va fi închis până în 1932 la Doftana şi Văcăreşti, alături de floarea comuniştilor români: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Stefan Foriş etc. Conform propriei lui declaraţii, în închisoare ţinea conferinţe pentru tovarăşii lui de luptă.”, se mai arată în biografia pastorului. A ieşit în 1932 şi a continuat să lupte pentru cauza comunismului, iar în 1933 este condamnat la 10 ani de închisoare în lipsă. „În 1934 este arestat la Timişoara de către doi agenţi ai Siguranţei, fiind vândut de însuşi secretarul regionalei de partid Timiş. Acest lucru provoacă un declic, Richard realizând înşelătoria provocată de doctrina comunistă. Temelia lui politică se năruie.
Vede acum pe viu cât de uşor se turnau unii pe alţii comuniştii şi, scârbit, se decide să renunţe la orice implicare politică. Scapă de condamnare, face recurs şi la condamnarea din procesul ceferiştilor şi tribunalul, luând notă de schimbarea lui de atitudine îl achită. Ca urmare este exclus din partid şi acuzat de deviationism troţkist. Dezertarea lui nu-i va fi iertată niciodată de foştii lui camarazi”, se mai arată în biografia alcătuită de Mihai Ciucă.
În 1936, se căsătoreşte cu cea care îi va rămâne alături până la sfârşitul vieţii, vreme de 65 de ani, Sabina Oster, o evreică din Cernăuţi. În 1937, aflat într-o perioadă de depresie după dezamăgirea produsă de comunişti, Richard Wurmbrand este convertit la creştinism de către un tâmplar sas din oraşul Săcele, pe nume Christian Wölfkes, care îi înmânează o biblie. Se înscrie în Misiunea anglicană pentru evrei din Bucureşti, care avea ca scop convertirea de evrei. „În urma intrării României în război, Misiunea anglicană se retrage din România şi locul îi este luat de Misiunea luterană norvegiană. Wurmbrand este ordinat ca pastor luteran. În timpul regimului antonescian Richard este arestat de trei ori, anchetat şi maltratat. Familia Sabinei este deportată în Transnistria şi dispare fără urmă, fiind probabil exterminată. În timpul războiului Wurmbrand se va implica în evanghelizarea prizonierilor de război ruşi”, mai scrie Mihai Ciucă. Misiunea norvegiană avea să fie cea care îl va salva în 1966, contra sumei de 10.000 de dolari.
A continuat să susţină cauza evreilor, militând pentru înfiinţarea unui stat pe teritoriul Palestinei, iar în preajma anului 1945, s-a manifestat dur împotriva regimului comunist. „Luând parte la un congres al cultelor, la care invitat de onoare era însuşi Petru Groza, proaspăt desemnat prim-ministru în urma alegerilor trucate din 6 martie 1945, Wurmbrand ia cuvântul şi cere participanţilor să-l slujească pe Dumnezeu, nu puterea trecătoare. Asta în contextul în care sala îl ovaţiona pe Stalin, liderii tuturor cultelor grăbindu-se a colabora cu noul regim. Este luat la ochi de autorităţi şi va fi pus sub urmărire”, explică cercetătorul Mihai Ciucă. Richard Wurmbrand a fost arestat în 1948. „Pentru a nu i se da de urmă, în închisoare i se dă alt nume, Vasile Georgescu.
După câteva zile devine coleg de celulă cu Lucreţiu Pătrăşcanu. Ulterior până la proces avea să fie ţinut la izolare vreme de aproape 3 ani. Avea să fie torturat, maltratat, supus ani de zile aşa numitei „reeducări”, vreme în care familia sa nu ştia nimic de el. Se încearcă în mod repetat, inclusiv cu promisiunea de a fi eliberat şi numit episcop, să se obţină colaborarea lui cu regimul. În cele din urmă este condamnat la 10 de ani de închisoare pentru crima de „surpare a ordinii constituţionale”.
Va fi plimbat din închisoare în închisoare, trecând de la Rahova, la Jilava, Văcăreşti, Gherla, Craiova, Tg. Ocna etc.” Soţii Wurmbrand, în timpul unei acţiuni misionare în Africa Soţia sa, Sabina, a fost, de asemenea, închisă în 1950 în temniţele de la Jilava şi Târguşor şi, ulterior, la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră. A fost eliberată în 1953 şi şi-a aşteptat soţul timp de alţi 11 ani, deşi autorităţile comuniste voiau s-o facă să creadă că a fugit din ţară. Sabina Wurmbrand a murit în California, pe 11 august 2000. La mai puţin de jumătate de an, pe 17 februarie 2001, avea s-o urmeze şi soţul, Richard Wurmbrand.
Citeste mai mult: adev.ro/nm5jtk
