Autor: Biserica Maranata Vulcan

Trebuie să recunoaștem, pocăiții, cel puțin cercurile cunoscute de mine, sunt printre oamenii harnici și muncitori, sunt gata de efort și nu se dau înapoi de la a învăța și munci. Prind repede meserii noi, pentru că Dumnezeu le-a dat capacitatea de a învăța, dar nu doar atât, lucrează și de calitate. În afara României sunt foarte apreciați și datorită cinstei lor. Clar mai sunt și excepții și bineînțeles că nu doar ei sunt așa. Totuși, oamenii care au ales să îl urmeze pe Hristos sunt peste medie, în partea de sus, dacă îi evaluăm din punctul de vedere al cinstei și hărniciei. Nu pot să sper decât că și la capitolul ”materie cenușie” vom domina topul. Doamne ajută!

Nu am făcut o laudă a pocăiților, am făcut ”o poză” a unei realități, care are avantaje, dar care ne dezavantajează foarte mult din cauza opticii greșite. Poate veți spune: Ce mai ai de comentat la realitatea asta? Uite că voi avea. Nu e totul să fii cinstit și harnic, contează și ce faci cu hărnicia și cinstea. Și ca să înțelegeți, vă voi da un exemplu de la o extremă. Dacă sunt harnic și cinstit și folosesc aceste calități ca să mă mândresc față de alți oameni, mai puțin realizați, deja păcătuiesc. Un alt exemplu: dacă cinstea și hărnicia mea îmi servesc lăcomiei mele, iar păcătuiesc. Așadar nu contează doar aceste două aspecte, ci viața în ansamblu și mai ales locul în peisajul vieții mele.

Și acum să trecem la chestii mai finuțe, lăsăm extremele deoparte. Fiecare din noi avem dorința ca prin munca noastră să ne creăm o zonă de confort. Printre primele elemente pe care ne gândim să le dobândim sunt: casă, mașină și poate ceva pământ, la care mai apoi se aduc nenumărate îmbunătățiri sau versiuni. Așa se face că omul trage ”de rupe” pentru a își cumpăra casa dorită, ca mai apoi să tragă aproape tot atât ca să o renoveze, mobileze, accesorizeze, doteze, senzorizeze etc. Până la urmă reușește să facă din casa sa, un loc foarte plăcut. Apoi poate urmează mașina, casa copiilor etc. Cu alte cuvinte, hărnicia, va găsi un teren de manifestare și lucru aparent moral și bun. În realitate un lucru e șubred aici. Viața spirituală.

Există un foarte mare risc să ne trezim punându-ne nădejdea în Dumnezeu ”doar pentru viața aceasta”. Dacă mutăm privirea în acest timp, în care omul lucră sârguincios și cinstit spre viața sa spirituală, de multe ori vedem nemulțumire, dezamăgire, frustrare, inaniție, apatie, neimplicare și lehamite. Creștinul modern, mândru de hărnicia și realizările sale, are un dușman teribil, care chiar îl felicită și îi dă premii pentru hărnicia și cinstea sa. El, dușmanul, e foarte mulțumit că pocăitul muncește mult și bine, pentru că știe că bietul om vrea din toată inima să își îmbunătățească zona de confort. În fond o merită, ce tot sunt eu cârcotaș, merită să aibă condiții bune acasă după zilele istovitoare de muncă, chiar dacă vine rupt de oboseală și nu îi trebuie decât un pat pe care să se pună jos, ce dacă are super canapele pe care îi este milă să se așeze?

Uite așa, ajunge omul să își creeze, prin cinste și hărnicie, o închisoare confortabilă, care îi va aduce doar nefericire. Una din marile nevoi, puse în noi de la creație de către Dumnezeu, e nevoie da semnificație. Când nu mai suntem semnificativi pentru cei din jur ne prăbușim. Suntem creați să avem impact, suntem creați să lăsăm un efect în urma noastră, suntem creați să fim sare și lumină, iar dacă această menire nu e atinsă am trăit degeaba. Este bine să fim harnici și cinstiți dar întrebarea care se pune este: Cum își vor aminti oamenii de mine, la 10 ani după moarte? Va ști cineva că am trăit pe pământ? Iată de unde și vorba românească, conform căreia, trebuie ca noi oamenii să săpăm o fântână și să sădim un copac măcar, în viața aceasta. Vedeți riscul? Riscul e să trăim pentru confortul nostru și nimeni nu ne poate condamna.

Acum ne uităm puțin în biserica, sau adunarea pocăitului nostru cinstit. De obicei el e cam nemulțumit de condițiile de la biserică. Fie de cele fizice: bănci, curățenie, căldură, aer condiționat, organizare., fie de cele ce țin de mesaje și activități. E pretențios cu privire la activitățile care trebuiesc sau nu făcute, cu privire la temele ce trebuiesc sau nu predicate, cu privire la modul de cântare al corului, cu privire la misiunea în care trebuie sau nu să se implice și altele. Atât de pretențios încât e posibil ca dacă lucrurile nu se mișcă cum trebuie, el să taie zeciuiala sau să nu mai vină. El vrea ca banii săi, să fie folosiți ”bine” și pe regula de aur, cine are aurul face regula, el crede că are dreptul să schimbe lucrurile cum îi place lui. Normal, nu? De aia dă omul harnic banii munciți cu greu.

Uite așa se face că zona de confort se extinde foarte ușor spre biserica locală și creștinii devin niște ”clubiști” adică se crează un club, unde ai acces doar pe baza calității de membru, iar pentru a deveni membru ai de împlinit anumite condiții stabilite de club. Așa se face că biserica locală are tot mai puțini membri, activitatea e din ce în ce mai anemică și nemulțumirea e din ce în ce mai mare. Să nu uităm, zona de confort e una din cele mai frecvente surse de nefericire a oamenilor. Dar despre asta vorbim mâine, dacă ajută Dumnezeu, când ne vom uita la oameni ai Bibliei care au fost scoși sau care au ieșit din zona lor de confort și au realizat lucruri mari.

http://www.filedinjurnal.ro/

Am des discuții cu diferiți oameni, pe baza unor texte ale Scripturii, dar uneori mă uimește cât de diferite pot fi interpretările aceluiași text, care de altfel nu e unul din zona greu de interpretat. Adică nu mă refer la texte despre Apocalipsa, Daniel, Ezechiel ci la texte din evanghelii. De asta nici nu mă miră existența atâtor religii creștine. Sunt foarte multe, e poate cea mai fărâmițată religie, creștinismul.

Vrem sau nu vrem, fiecare din noi percepem realitatea prin filtrul credințelor pe care le avem. Așa se face că fiecare din noi putem fi prezenți la o slujbă a bisericii, să auzim aceeași predică, dar să mergem acasă fiecare cu interpretarea lui. De fapt noi nu vom putea percepe niciodată realitatea pură, ci una a noastră, una filtrată de setul nostru de credințe. Având în vedere că orice percepem prin viață este filtrat de credințele noastre, nici citirea Scripturii nu face excepţie de la regulă. Din cauza asta trebuie să avem mare grijă.

Ei bine, la toată ecuația asta, la setul nostru de lentile, se adaugă încă un set al religiei pe care o avem. În cadrul bisericii frecventate, ni se formează o viziune anume despre Dumnezeu, Biblie, păcat, iertare, moarte etc. Această viziune, devine un set de lentile pe care îl aplicăm peste setul nostru și vom vedea totul de o anumită nuanță. De asta întâlnim oameni care sunt la poluri opuse, unii cu frica iadului, alții cu convingerea că odată ”predați” s-au scos. Unii care sunt flexibili alții care sunt rigizi total. Depinde de lentilele prin care văd ei Scriptura și ce citesc acolo.

De aceea e nevoie să ne luăm doctorie pentru ochi. Cei mai mulți dintre noi ar spune: ”Da stai puțin, ochelarii mei sunt cei mai buni, ar trebui să îi porți și tu”. În realitate niciunul din ochelarii noștri nu arată realitatea Scripturii, avem nevoie ca ea, să ne fie descoperită de Duhul Sfânt. Cine crede că viziunea sa e cea mai bună ar trebui să se gândească de două ori. E periculoasă o asemenea gândire. Noi avem nevoie în permanență de Duhul Sfânt, care să ne interpreteze corect Biblia.

Trebuie să încercăm să aruncăm la gunoi ochelarii religiei și să privim Scriptura doar prin lumina oferită de Duhul Sfânt. Religiile sunt invenții omenești care pot dăuna grav modului în care percepem divinitatea. Ne pot distorsiona așa de tare imaginea, încât să vedem un Dumnezeu al nostru fiecare, dar nu unul personal, ci un Dumnezeu al nostru, creat  de lentilele prin care Îl vedem pe El.

Uneori ajungem să ne batem pentru diferite religii și pentru viziunea oferită de acele religii ceea ce este dramatic. Noi avem nevoie de o viziune curată asupra Scripturii, avem nevoie să citim Biblia fără patimă, fără concepții anterior formate, fără ochelarii religiei. Cred că Dumnezeu ne poate descoperi Scriptura așa cum ea a fost scrisă și avem datoria să o citim mereu cerând lumină și înțelegere divină.

http://www.filedinjurnal.ro/