Cum ne alegem hainele?


Care ar trebui să fie criteriile după care ar trebui să-şi aleagă îmbrăcămintea sau să se îmbrace un creştin?

Sunt câteva principii care ar trebui să guverneze deciziile pe care le luăm atunci când ne achiziţionăm haine sau accesorii. Principiile se aplică şi la purtarea hainelor deja achiziţionate. Iată câteva dintre aceste principii:

1. Ne îmbrăcăm nu doar pentru a ne plăcea nouă sau altora, ci şi pentru Dumnezeu

În îmbrăcăminte, ca şi în alte lucruri, este privilegiul nostru de a onora pe Creatorul nostru. El doreşte ca hainele noastre să fie nu doar curate şi sănătoase, ci şi potrivite şi ordonate. (E. G. White – Educaţie, 248)

2. Modestia trebuie să ne caracterizeze şi când e vorba de ţinută

Femeile noastre să se îmbrace simplu, aşa cum multe o fac, cu materiale de bună calitate, durabile, potrivite pentru vârsta lor, iar preocuparea pentru îmbrăcăminte să nu umple toată mintea lor. Femeile să se îmbrace cu simplitate, modestie, cu ruşine şi sobrietate. Să dăm lumii o ilustraţie a împodobirii interioare cu harul Dumnezeu.

3. Hainele trebuie să fie permanent curate. Murdăria nu înseamnă modestie

Ordinea şi curăţenia este legea cerului; pentru a fi în armonie cu rânduiala divină, este datoria noastră de a fi curaţi şi cu o înfăţişare plăcută. (Testimonies for the Church, Vol. 4, p.142, 143.)

4. Hainele trebuie să fie ordonate, de bun gust şi durabile

Simplitatea în îmbrăcăminte va face ca o femeie sau un bărbat cu bun simţ să apară în cea mai favorabilă lumină. Noi judecăm caracterul unei persoane după stilul de îmbrăcăminte. Gătelile bătătoare la ochi trădează vanitatea şi slăbiciunea. O femeie modestă şi evlavioasă se va îmbrăca modest. Un gust rafinat şi o minte cultivată se vor descoperi în alegerea unor haine potrivite şi simple.

5. Hainele trebuie să asigure sănătatea trupului

În toate privinţele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănătoasă. Mai presus de toate, Dumnezeu doreşte ca noi să fim sănătoşi la trup şi suflet. Iar noi trebuie să lucrăm împreună cu El atât pentru sănătatea sufletului, cât şi a trupului. Ambele sunt favorizate de o îmbrăcăminte sănătoasă. Îmbrăcămintea trebuie să aibă graţia, frumuseţea şi caracterul adecvat simplităţii naturale. (E.G. White – Îndrumarea copilului – pag. 399)

6. Alege hainele potrivite cu ceea ce eşti şi ceea ce faci

Este întotdeauna bine să fii îngrijit şi îmbrăcat corespunzător, într-un fel care să se potrivească cu vârsta şi cu ocupaţia. (E. G. White – Educaţie, 248)

7. Hainele trebuie să fie frumoase şi simple

Poporul lui Dumnezeu ar trebui să facă economii stricte în cheltuirea mijloacelor lor, ca să poată avea ceva pe care să-l aducă la El, spunând: „Din mâna Ta primim ce-Ţi aducem”. Astfel, ei Îi oferă lui Dumnezeu recunoştinţa pentru binecuvântările primite de la El. De asemenea, în acelaşi mod, ei îşi strâng comori lângă tronul lui Dumnezeu.
Mari sume de bani se cheltuiesc pe îmbrăcăminte, bani care ar fi putut fi folosiţi pentru a hrăni pe cei înfometaţi şi a îmbrăca pe cei ce suferă de frig. Mulţi dintre cei pentru care Hristos Şi-a dat viaţa abia au suficient din cele mai ieftine şi obişnuite haine, în timp ce alţii cheltuiesc mii de dolari în eforturile de a satisface cerinţele fără de sfârşit ale modei. (Solii către tineret – pag. 314)

8. Caracterul este expus prin îmbrăcăminte

Caracterul unei persoane se judecă după stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia comportamentului, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii. (E. G. White – Educaţie, 248)

http://www.intrebariimportante.ro/

Facebook or Facebible? (1). Comunicare pe “mute” – Nicolae.Geantă


Mulţi spun „ne facem adresă de Facebook să socializăm domn’ profesor. Suntem tineri, cu problemele noastre, trebuie să socializăm, să vorbim unii cu alţii”…

Şi uite aşa ne găsim referate, smarthphone-uri, adidas-i, parfumuri… Unii găsesc etnobotanice. Alţii, se căsătoresc. Apoi se despart…

Omul doreşte să comunice. Aşa a fost făcut de Dumnezeu. Să discute, să-şi spună păsul, să încurajeze, să se descarce. Dar, nu în spatele unui desktop sau LCD, ci face-off. Dumnezeu a creat-o pe Eva să socializeze cu Adam. Dar nu prin SMS sau mail-uri. Nu le-a adus Dumnezeu un iPhone sau laptop, nici un TV şi nici atât Facebook. Ci, i-a adus pe cineva asemănător, care să roşească atunci când spune o minciună. Cum să roşească pe Net un tânăr de 1,60 m când se dă de 1,80 m, cu ochi albaştrii şi Ferrari? Sau o fată de 90 de kilorame, pe care Photoshop a făcut-o la 60 kg? Necunoscuta frumoasă.

Nicolae GeantaE adevărat oamenii au nevoie de comunicare. De la o jumate de an comunicăm. Ne place să vorbim , să ascultăm, să fim ascultaţi. Dar, faţă în faţă. Tatăl meu, până să moară, bolnav fiind s-a sculat din pat: „Vreau să merg la bufet!”, „Ce să cauţi acolo, nu poţi merge nici prin casă, dar să mai bei şi ceva”, i-am zis. „Nu, nu vreau să beau, ci să mai vorbesc şi eu cu unul, cu altul”. Vedeţi, e mai multă comunicare în cârciumi ca pe Facebook. Comunicarea asta virtuală fără strângere de mână nu e discuţie. Uitaţi-vă la societatea de azi, suntem din ce în ce mai mulţi, şi tot mai singuri. Tot închişi în case!

„Românul a stat mereu în codru. Şi azi la fel… Apropos, unde e cei mal des codru din România?”, a întrebat un călugăr un reporter ce dorea să-L intervieveze. „Codrii Vlăsiei?”. „Nu, Bucureştii, Clujul, Iaşul, Galaţii”, replică monahul, făcând aluzie la oraşe cu sute de mii de locuitori, dar tot mai singuri.

Pe vremuri bătrânii noştrii ieşeau pe laviţe să discute. Acum, tinerii stau în casă. Le e greu să se deplaseze. O fetiţă din faţa casei mele, o sună pe fiica mea cea mică pentru orice. Ar putea s-o strige!

Facebook e minunata lume a neieşitului din casă. A comunicării de pe scaun. E ca o mătuşă de-a mea care spală rufe stând în pat, sau ca o femeie din sat, care pune brazde de pe scaun. Şi nu e bolnavă! Decât de lene. Uitaţi-vă la tinerii de azi, vor să facă totul de pe scaun. Şi ora de Sport de la liceu.

Elevii vin acasă şi vorbesc cu ceilalţi prin e-mail. N-au vorbit destul la şcoală. Văd în maxi-taxi fete care butonează tot drumul. 1000 de mesaje nu le ajunge în câteva zile. Aceeaşi mătuşă de-a mea a crescut o fată, şi când a ajuns în clasa IX-a la liceu, butona toată noaptea sub plapumă. Acum are un băieţel de 2 ani! Şi tot VIII clase.

Spunea Natanael Costea, că în Australia, a văzut doi adolescenţi, care vizitându-se n-au scos o vorbă! Dar după ce-au schimbatID-urile, pe Net vorbeau mai bine cu degetele.

Generaţia mea, ne duceam toată ziua pe islazuri, vorbeam câte în lună şi stele, şi seara tot mai stăteam ore bune lângă tuciul de orez cu lapte pus la fiert. Şi analizam Luna. Stelele. Cerul întreg.

Ştiţi ce am văzut eu din această socializare pe Facebook? Tinerii noştrii nu mai au cuvinte să vorbească. Le dau elevilor câte 10-12 cuvinte să îmi facă un eseu şi nu reuşesc. Uitaţi-vă la bac’, se dau eseuri: la română, engleză, franceză, istorie, geografie… Scrisori de intenţie, scrisori către prieteni. Nu vă puteţi stăpâni de râs dacă sunteţi profesori corectori. Tinerii, nu au cuvinte.

Comunicarea asta virtuală, a mai făcut o rană: tinerii vorbesc cât mai scurt. De fapt generaţia Facebook, înseamnă „faţă de carte”. Copertă. Cum să cunoşti o carte dacă nu o citeşti? Cum să scri un eseu, dacă dai numai SMS-uri. Tinerii de azi, vor totul SMS, fast-food: vor să li se predea SMS la liceu, să scrie puţin, să citească puţin, să fie ascultaţi SMS. Ce performanţă să faci? Ei scriu puţin, profii predau puţin… Şi să iubească, tot SMS vor. Se căsătoresc SMS, de Valentine’s… Nici măcar de 1 Martie nu-s în stare să scrie o felicitare. Intră imediat pe Net. Şi pocăiţii fac la fel. Dau Google, să facă o declaraţie cuiva. Nu stau să compună, să gândească ei. Ideile sunt furate, nu reprezintă ce simt. Ce comunicare! Mi-e frică deja…

Vorba fratelui Vladimir Pustan: „cine mai aşteaptă azi poştaşul cu scrisoarea ce trebuie musai ţinută sub pernă?”. Că miroase a parfum. E scris îngrijit, coala e albă ca zăpadă…
Faptul că scriu cu k, tz, ts, nush, apls, waw, oops, le-a deteriorat corectitudinea gramaticală. Eu corectez sute de lucrări, şi România e cu r, oraşele sau fluviile cu litere mici, iar denumirile se scriu cum se aud – deşi sunt în engleză sau spaniolă. Nu mă mir dacă vor apare şi emoticone! Sau buzz, sau poke (ciupeşte). Le spun uneori: „v-am scris testele încet, pentru că nu le puteţi citi repede!”.
Un alt lucru degradant, e că tinerii scriu oribil. Caligrafia lor e parcă trasă la maşina de cusut, parcă scriu cu aparatul de sudură!
Am văzut că şi pocăiţii scriu pe Net, d-zeu, despărţit cu d mic, isus cu i mic, fără fraze. Sicer. E blasfemie. Ăsta e rezultatul facebook. Şi comunicarea de acolo.
Iubiţilor, comunicarea pe Facebook e tot singurătate. Ştiţi de ce-s aşa sigur? Pentru că 75 % dintre divorţaţi, de aici vin! Cine nu comunică face-off înainte de nuntă, după aceea…
(va urma)

Păcate extreme. 2. Pornografia – relații intime fără partener – Nicolae Geantă


Photo credit www.wellnesschoice.com

Spuneam data trecută că linia dintre senzualitate și pornografie este foarte subțire. Ca un fir țesut de păianjen. Oricine îl poate rupe. Poate de aceea media de vârstă a începătorilor ce-o consumă a scăzut la 11 ani.

Nicolae GeantaȘtiu că e incomod să vorbești despre pornografie. Și destul de riscant. Nu-s nesimțit. Și nici cu mințile pierdute. Dar faptul că, în urma unui studiu între tinerii creștini din SUA, 16% dintre adolescenți văzuseră un film pornografic, că în România sondajele arată că 31% dintre cei ce urmăresc crestinortodox.ro și 29% dintre cei ce intră resursecreștine.ro accesează și pornografia m-a înspăimântat. Cineva trebuie să-și bage mâinile să scoată și castanele din foc. Cu riscul de-a se pârjoli…

Pornografia, această grafică a relațiilor intime (cu scopul de-a stimula erotic privitorul), e ca hidrogenul: prezentă aproape peste tot. Și gata să arunce în aer dacă e folosită! E prezentă agresiv în fotografii, reviste, cărți, filme, jocuri video, cărți de joc, animații, sculptură și chiar grafică (chiar pe farfurii de pe timpul egiptenilor!). Pentru romani și greci era o “normalitate”. Astăzi, 12 % din toate site-urile conțin imagini pornografice. În fiecare secundă peste 28.300 de vizitatori ai Internetului accesează imagini cu caracter obscen. Peste o treime din downlaud-urile zilnice conțin pornografie! 2,5 de miliarde de e-mailuri zilnice (8%) au în conținut aceste aspecte. 72 % dintre bărbați și 28 % dintre femei au intrat în contact cu perversiuni vizuale! Vârful diabolic al prezentului a ajuns la… sexul cibernetic! Prin calculator!

Aviditatea după pornografie bate record după record. Par exemple, “trailerul” de 2 minute al dramei erotice “Fifty Shades of Grey” a fost postat pe Youtube la 26 iulie, și în trei zile a avut 36,4 milioane de accesări! De fapt pornografia e o industrie: 380 miliarde dolari/an, adică dublul PIB-ului României! Șocant este că accesările pentru întinarea minții cresc de sărbători și… duminica dimineața, când oamenii ar trebui să fie la biserică!

Pornografia e o curiozitate păcătoasă care a devenit obsesie culturală. Apărătorii ei susțin că e o distracție inofensivă, dar mint. Dezumanizează sexul. Duce la lipsă de respect față de femei. Ori la așteptări nerealiste. Consumatorii căsătoriți nu mai pot aprecia frumusețea partenerului (63%). Această “joacă” produce dependență. E drog. E patologie sexuală: expunerea masivă la astfel de imagini modifică atitudinile și sentimentele. 25% dintre bărbați și 15% dintre femei care au consumat-o recunosc că în urma vizionării au aplicat “lucruri pe care le-au văzut” în zilele următoare!

Expunerea la stimulii pornografici declanșează Epinefrina, un produs chimic din sânge, în mintea consumatorului apărând mereu imaginile înregistrate de retină. Cercetătorii spun că aceste imagini nu se șterg nici după 6 săptămâni! Sarabanda declanșată împinge la pedofilie, hebefilie (materiale pornografice despre tineri) ori parafilie (deviații sexuale ce includ sadismul, masochismul, sodomizarea, bestialitatea etc)!

Pornografia distruge relațiile de prietenie, crește numărul violurilor (92% dintre violatori sunt consumatori de pornografie), crește numărul de boli (în 2014 sunt cu 40 de mai multe boli cu transmitere sexuală ca în anii ’60-’70), distruge căsătorii. Și, cel mai grav, distruge relația cu Dumnezeu!

Biblia condamnă pornografia. “Fugiți de curvie (porneia) (1 Cor.6:18), “să vă feriți de curvie (porneias) (1 Tes. 4:3). E un păcat nu doar insalubru, dar “sexul fără persoane” e o respingere a planului lui Dumnezeu! Domnul a hotărât relațiile intime numai între soți (Gen. 2:24). Valorile stârnite de pornografie sunt anti-biblice, anti-cristice.

Ca cineva să scape de acest viciu extrem trebuie să facă din părtășia cu Hristos o prioritate. Închinarea îl va apăra de păcat Gal. 5:16). Apoi trebuie să se lase transformat de înoirea minții (Rom. 12:1-2), să fugă de ispită, să-și facă prietenii sănătoase, să mărturisească greseala (Iacov).

Cine accesează pornografia? “Cei care au mult timp liber”, spunea Vladimir Pustan. Și ce să facă? Josh McDowell spunea că “rădăcinile poftelor se contracarează (și) cu exerciții fizice!”. Iar eu, Nicolae Geantă vă atenționez: Pornografia se combate cu Internetul închis și cu Biblia deschisă!

Generația creștinilor de azi este cea mai expusă la acest păcat diabolic! Dar și cea care îl poate birui cel mai bine. Altfel, Dumnezeu nu ne-ar fi așezat aici! Fugiți de pornografie! Nu lăsați diavolul să mai aducă încă 7 păcate… Fiți lumină! Și condamnați nu numai “ce fac ei în ascuns”, ci și ce-și etalează la vedere! Dumnezeu nu lasă nici un păcat nedescoperit. Și nici o faptă bună nerăsplătită!

Vezi Partea 1-a aici – Păcate extreme. 1. Senzualitatea – viața cu bulină roșie –  http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/07/pacate-extreme-1-senzualitatea-viata-cu.html

Citeste blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Păcate extreme. 1. Senzualitatea – viața cu bulină roșie – Nicolae Geantă


Senzualitatea este o înclinare spre plăcerile trupești. O atracție spre sensibilitate senzorială. Grecii o numeau hedonism. Latinii o numeau erotism. Românii o strigă sexualism…

Nicolaie Geanta ciresarii pustanSocietatea modernă e sugrumată de senzualitate. Trăim o cultură care se mândrește cu obsesia pentru sex, pentru atracții de intimitate. Priviți numai în jur: televiziunile, internetul, pressa, reclamele. Sunt sugrumate de senzualitate. Cel mai accesat cuvânt pe google (pornografia) face referire la senzualitate. Vremea nu poate fi prezentată decât senzual, Gazeta Sporturilor la fel. Până și pe chibrituri apare hedonismul ca stil de viață. În pictură, în sculptură, nudurile sunt cap de afiș, în muzică e musai și ceva limbaj obscen, pe stradă se vorbește vulgar, în școli viaţa fără perdea e la ea acasă, la emisiuni cu vedete se debitează trivialități (!) …

Taman în acest iureș al promovării senzualității (până și poeți de anvergură ca Eminescu, Brumaru, Geo Bogza sau Cărtărescu sunt promotorii erotismului!) trăiesc tinerii noștrii. Această generație a căror viață ar trebui, zi cu zi, marcată cu bulină roșie! Agresați de imoralitate, invitați să guste din ea, creștinii trebuie s-o condamne, să înfiereze fanteziile hedoniste. Apoi să le arunce la lada de gunoi…

Uneori senzualitatea este declanșată de curiozitate. Nu-i lucru păcătos curiozitatea în sine, dar ea stârnește pofte. Și pofta naște păcat. Iar păcatul e moarte spirituală. Senzualitatea stârnește simțurile fără nici o promisiune… Ea lasă emoțiile, simțurile, gândurile confuze, spune Josh McDowell. Fanteziile hedoniste măresc dorința unei personae de a fi stimulate în acest fel, până ajunge dependent de fascinația respectivă. Sau la renunțare.

În predica de pe munte Hristos a atacat la baionetă senzualitatea: „Aţi auzit că s-a zis în vechime: să nu preacurveşti. Dar Eu vă spun, că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27-28)

Băieții declanșează senzorii prin privit. O singură privire e de ajuns să ai jăratic sub tălpi. Apoi se declanșează hipotalamusul în corp, și orice înger poate deveni un demon! Fetele măresc gradul de risc prin modă. Vestimentația sumară, mulată, decolteurile cât văile dintre munți, sprâncenele smulse, buzele îngroșate, botoxul, încălțămintea cu toc (întărește piciorul) sunt trendy, dar… crează victime! Ucid involuntar de cele mai multe ori. Nu și nevinovat.

Dumnezeu se chinuie să ne îmbrace și diavolul să ne dezbrace, spunea fratele Vladimir Pustan. Noi de cine ascultăm?

“Fugi de poftele tinereţii Timotee”, a strigat bătrânul Pavel din spatele gratiilor spre sfântul convertit din copilăriile. Pentru că te depărtează de Dumnezeu. Senzualitatea e atac diavolesc. Este mecanismul prin care cade cineva. Fie el și sfânt! Vasile cel Mare a strigat odată: “femeie n-am avut, dar fecior nu mai sunt!” Senzualitatea este linia subțire care impinge spre alte păcate extreme: pornografie, autosatisfacere, relații intime premaritale, adulter, homosexualitate…

E goană teribilă după senzualitate. După pavoazarea exteriorului. “Să arătăm bine!” Paradoxal am văzut mulţi oameni frumoşi în coşciuge! Iadul e plin de oameni ferchezuiţi…

Sursa – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/07/pacate-extreme-1-senzualitatea-viata-cu.html

Citeste blogul lui Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Cealaltă femeie din viaţa mea


Nicolae Geanta cu mama care l-a crescut si sta cu familia lui si astazi.

În urmă cu câteva săptămâni am ieşit să iau cina în oraş cu… o altă femeie! Şi culmea, a fost ideea soţiei mele! “Ştim amândoi că o iubesti !” – mi-a zis jumătatea mea, luându-mă prin surprindere. “Viaţa e foarte scurtă, dedică-i şi ei puţin timp”.

Cealaltă femeie era… Mama, vaduvă, singură de câţiva ani. Din nefericire, jobul, copiii, obligaţiile familiale, nu-mi permiteau s-o văd decât ocazional. La câteva zile după întâlnire, bătrâna a plecat singură la o plimbare fără întoarcere. La cer. (Nu mama mea a murit, dar m-a şocat o astfel de mărturisire.

Nicolae Geanta cu mama care l-a nascut.

Fugozitatea vieţii cotidiene ne împinge să trăim un regim de fast-food, o întâlnire instant cu cele ce ne-au crescut pe braţe. Uneori, zile sau săptămâni întregi nu le auzim glasul, deşi telefoanele noastre au multe minute gratuite.

Ne petrecem timpul sporovăind cu prieteni plictisiţi, iar mamelor noastre nu le mai spunem de mult nici o poveste, deşi urechile lor bătrâne, sunt deschise să audă glasurile copiilor iubiţi. Intrăm pe atâtea uşi în fiecare zi, dar pragul mamei dragi nu l-am mai trecut de multă vreme.

Stau mamele noastre la ţară, lipite cu nasul de geamul rece al iernii, cu ochii pironiţi la drumul trecătorilor. Dar fiul sau fiica, drăguţii ce umpleau gălăgios odinioară casa, nu se ivesc deloc. Coboară atâţia din autobuze, din autoturisme. “Ai noştrii, nici azi n-au venit!”. Şi, mai şterg încă odată lacrimile cu colţul basmalei. Apoi, cu mâinile zbârcite de ţărâna colhozului sau a prafului din uzine, duc doi dumicaţi spre gura ce încă ştie să sărute. Doi dumicaţi, căci pită este din belşug, căci pofta…, pe apa sâmbetei s-a scurs. Dar nodurile, au rămas în gât.

Aşteaptă mamele noastre prin garsoniere cu pereţii reci, învelite cu trei pături şi-ncălţate în ciorapii groşi de lână. Le-ar fi puţin mai cald căci afară miroase a ghiocei, dar indiferenţa noastră coboară termometrele sufletului. Răscolesc timide albumele cu fotografii, şi în perete agaţă cu bolduri o poză sepia de vreme, când băietul era premiantul clasei, iar copila a avut rolul Zânei bune.

Sunt mame singure, pitite printre munţi de medicamente şi candele ce ard şi ziua la doişpe, pentru cei pe care casa sau ţara asta n-a mai putut să-i încapă. Iar peste kilometrii depărtării s-a aşternut plumbul dezinteresului nost’ cel de toate zilele.

Sunt mame care ne-aşteaptă cu genunchii tociţi pe podelele bisericii din sat, cu psaltirea pe colţul mesei încărcate cu muşcate, care ne pun proptele la Domnul prin rugăciuni. Iar vorbele lor sărace, dar izvorâte din inimi bogate, aduc perdele de protecţie divină, zilnic, peste noi.

Sunt mamele noastre dragi care aşteaptă rătăcitorii, cu braţele deschise, la poartă. Şi ele, şi Dumnezeu. Sunt femeile acestea din viaţa noastră de care trebuie să nu mai uităm. Sau măcar nu aşa de des…

Azi, e 8 martie. E ziua mamelor noastre! Nu ştim dacă vor mai prinde alta… Ce facem pentru ele? (nu numai azi !!!).

Ţineţi minte prieteni, Dumnezeu iartă, dar timpul nu!

Nicolae.Geantă

Articolul original a fost postat aici –http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/03/cealalta-femeie-din-viata-mea.html