Categorie: Adolescenţă

Vestimentatia intre normalitate si seductie (1) – Nelu Brie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, MEDITAŢII

 

  • Cine creeaza, cine produce [moda] hotaraste. Optiunile sunt in zona aceasta. Mergand mai adanc, trebuie sa observam ca in lumea in care noi traim exista o degradare morala, o abatere severa de la normele de conduita crestina. Societatea se gaseste pornita pe o panta a regresiei morale si ceea ce se intampla la nivelul societatii ingrijoreaza.
  • Punctul #3 – un magnet care ispiteste barbatii: Imbracaminte pentru bust, mulata pe piept. Una este sa ai o haina lejera, care sta lejera pe corp  si alta este sa fie o haina care ia forma corpului, pune in evidenta forma sanilor, chiar subliniind atat de mult deosebirea; e un magnet pentru ochii unui barbat. Adevarul este ca noi barbatii nu ne dorim sa luam o lectie de anatomie cand ne uitam in biserica spre cor, spre tineri, spre fete. Nu asta vrem, lectie de anatomie. Daca asta ati crezut, n-ati crezut bine. Din alta perspectiva, am impresia ca si in zona baietilor exista probleme pe acest palier: niste camasi, ca zici ca suntem intr-o criza a anilor ’30. Nu e decent ca zvarcurile unui baiat sa se vada de sub camasa. Ia pe tine un maiou, ia un tricou. Nu e decent  sa ai o bluza, sa ai un pantalon mulat, strans. Una dintre fetele de la biserica, stiind ce urmeaza, pentru ca am anuntat duminica trecuta, m-a intampinat si mi-a spus: “Frate Nelu, spune baietilor ca atata-s de dezgustatori cu asta.” Asa vede o fata. E dezgustator pentru o fata sa vada asa baiat. Iar el, bietul, crede ca impresioneaza pe cineva. Prin genul acesta de vestimentatie se face ierarhia intre cososi doar si nu se stabileste care are prioritate pe palierul celalalt. Ce sa mai spun, ca acest gen de vestimentatie este promovat de creator de moda cu orientare homosexuala, lucru care poate fi dovedit si nu este vremea acum.
  • Punctul #4 – Al patrulea magnet este reprezentat de bluzele descheiate, cu gulere foarte largi si cu decolteuri adanci. Pentru ochii unui barbat, o bluza descheiata pana la nasturul de deasupra sutienului e un magnet. Un decolteu generos care invita coborarea privirilor este un magnet pentru ochii unui barbat. John Piper, un om a lui Dumnezeu, respectabil, spunea asa: “Gulerele sunt o problema azi. Oriunde ai privi, in aeroport, in biserica, pe strada, in magazine, decolteurile abunda. Unii creatori de moda, comunica femeilor de azi ca ceea ce trebuie sa faca e doar sa desfaca gulerul, sa-l largeasca cat mai jos. Bluzele descheiate la nasturi, decolteuri joase la camasile aflate sub jachete, decolteuri la toate articolele  pentru bust sunt magneti pentru ochii barbatilor. “Femeilor,” spune John Piper, “tine-ti minte, oridecateori pleci de-acasa pentru a iesi din casa, apleaca-te si uita-te in oglinda. Ceea ce pare ca te acopera bine cand stai drept, nu te mai acopera suficient atunci cand te apleci.” John Piper. Un magnet pentru ochii barbatilor. Si la adunare, un copil scapa o jucarie pe jos, sau plange. Te-apleci sa-l iei in brate si bietul care se intersecteaza cu ochii la momentul nepotrivit, ce lupte mai duce in el, [asta] daca-i decent.
  • In general, se afirma ca fiecare face cum vrea si ca in final, la baza acestei decizii  sta libertatea noastra. Barbatii, femeile sunt liberi si din cauza libertatii lor, felul in care libertatea lor se exprima, se materializeaza sau decizia lor exprimata se materializeaza prin alegerile facute. Stimati frati, stimate surori, sau cei care ne veti urmari [pe video], as vrea sa afirm raspicat ca la baza alegerilor nu sta libertatea. Nu. Cine crede asa se insala. La baza alegerilor, mai degraba sta educatia, spiritualitatea sau lipsa de educatie sau de spiritualitate. Si dincolo de aceste concepte, cred ca mai adanc, la baza alegerilor sta  un soi de manipulare care se exprima la nivelul societatii prin cultura societatii, prin ceea ce societatea considera ca este la moda. Aici vorbim despre manipularea culturala.
  • Sigur ca exista un mod de investmantare care potriveste la biserica si un altul care potriveste in excursia de la munte. Intelegem nuantele, diferentele. Dar normele de conduita raman norme de conduita pentru tot ce inseamna viata noastra.
  • Ceea ce ingrozeste, frati si surori, este ca presiunea acestor bombardamente continue prin mass media, oamenii au ajuns sa se desensibilizeze si sa nu mai sesizeze ca exista o problema. Aceasta este problema tineretului. In modul cel mai sincer, fara ca sa-si puna problema ca undeva ar gresi, asa stie el ca e bine, pentru ca de micut a luat acest mesaj si a crescut in acest mediu. Asta-i problema. S-a mers pana acolo ca normalitatea e batjocorita si considerata plictisitoare. Si seductia este considerata norma. Asta se intampla in lume. Profesorii sunt scandalizati. Ei observa ca ajung la scoala copiii sa se imbrace ca si cum s-ar duce cine stie la ce festivitati, in haine care de care mai seducatoare. Dar, bagam de seama ca progresiv si pe la biserici incep lucrurile sa fie asa. Pe la biserica, oamenii vin sa se roage lui Dumnezeu, nu sa-si prezinte potenta financiara. Seductia sexuala, nu pe centura, la biserica merg oamenii[asa]. Sunt doamne, domnisoare care deformate in structurile lor interne de aceasta cultura porno, nu mai stiu sa faca diferenta. Nu ca n-ar vrea. Nu mai stiu. Si daca nu-si ia cineva indrazneala sa le spuna, nu vor stii. Iar daca dupa ce li se spune, nu vor sa stie, atunci sunt de condamnat.
  • Adevarul este ca noi barbatii nu ne dorim sa luam o lectie de anatomie cand ne uitam in biserica spre cor, spre tineri, spre fete.
  • http://rodiagnusdei.wordpress.com/

 

De ce părăsesc tinerii biserica. Răspunsuri şi soluţii

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME

???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Aproape două treimi dintre tinerii care au crescut într-o familie creştină şi care au primit educaţie religioasă pleacă din biserică până să împlinească 20 de ani. Aceasta este statistica seacă, ce dezvăluie un fenomen despre care s-au scris multe articole şi cărţi, precum „Sticky Faith”, „Soul Searching”, „Generation X-Christian” şi „Almost Christian”, pentru a enumera doar câteva.

În condiţiile în care fenomenul a căpătat o asemenea amploare, cei care au fost preocupaţi de subiect au încercat să descopere motivele care îl determină pe un tânăr să schimbe direcţia pe care a pornit şi să se îndepărteze de ceea ce a învăţat.

Cele 4 motive

Brian Housman, conferenţiar american specializat în cultura tinerilor şi autor al cărţii „Engaging your teen’s world”, a analizat cele patru cărţi menţionate mai sus şi a redus motivele părăsirii bisericii la 4 puncte esenţiale. În opinia lui Housman, acestea sunt aceleaşi motive care îl determină şi pe adulţi să părăsească biserica.

Primul motiv este o credinţă superficială. Aşa cum apreciază autoarea Kenda Creasy Dean în „Almost Christian”, biserica nu oferă uneori decât un deism terapeutic şi moralist, în care Dumnezeu există doar pentru a ne da pacea interioară, prosperitate şi pentru a ne ajuta „să fim buni”. Dezavantajul acestei perspective este că un asemenea sistem superficial de credinţă nu reuşeşte să dea răspunsuri în situaţia unor provocări intelectuale.

Al doilea motiv este lipsa răspunsurilor satisfăcătoare. Adolescenţa este, prin excelenţă, o perioadă a cercetării, a căutării şi a întrebărilor. Tinerii care au plecat din biserică afirmă că au avut întrebări care au fost ignorate, iar întrebările au venit din diferite domenii. Acestea au fost fie îndoieli intelectuale (de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?) sau îndoieli emoţionale (dacă Dumnezeu mă iubeşte, de ce sunt atât de singur/trist etc.?)

Al treilea motiv este exclusivismul credinţei. Într-o cultură a toleranţei, o credinţă care are în centru doar pe Iisus Christos şi în care mântuirea vine printr-un singur mijloc, biserica nu beneficiază de prea multă popularitate. De aceea, imaginea pe care o are creştinismul este creionată în culori sumbre, precum bigotism, rasism, homofobie, componente care nu sunt pe placul tinerilor.

Al patrulea motiv este lipsa reacţiei faţă de cei care manifestă opoziţie. Din primul şi al doilea motiv derivă creştini care nu sunt pregătiţi pentru a oferi dovezi şi explicaţii logice, coerente, puternice pentru a-şi argumenta credinţa în faţa criticilor din sala de clasă sau din cercul de prieteni.

Ce este de făcut?

Urmărind modelul copiilor şi tinerilor care rămân, Housman propune 3 soluţii, care s-au dovedit cele mai eficiente în timp.

  1. O primă soluţie este educarea într-un mediu care pune accentul pe relaţia cu Dumnezeu, nu pe acceptarea unui set de doctrine. Pentru aceasta, părinţii şi educatorii trebuie să se analizeze pentru a vedea dacă sunt exemplul cel mai bun al unei relaţii autentice cu Dumnezeu. Apoi, ei trebuie să descopere când este momentul cel mai prielnic pentru a pune accentul pe elementele doctrinare.

  2. A doua soluţie este necesitatea ca tinerii să facă parte dintr-un grup multi-generaţional. O serie de cercetări prezentate în cartea „Sticky Faith” au arătat că tinerii care sunt izolaţi şi îşi petrec timpul doar între persoane de vârsta lor au devenit introvertiţi în a-şi manifesta credinţa şi nu au fost consecvenţi în trăirea unei vieţi morale. În acest sens, tinerii trebuie încurajaţi să poarte un dialog cu persoane de alte vârste şi cu o experienţă mai mare în credinţă .

  3. A treia soluţie şi ultima se referă la contribuţia părintelui în creşterea spirituală a copilului. Tinerii care au rămas în biserică au avut părinţi care le-au spus ce trebuie să facă, dar au şi aplicat ceea ce declarau. Psihologii citaţi în cartea „Sticky faith” au confirmat că un model bun de urmat este cel mai important factor în păstrarea tinerilor în biserică.

  4. http://semneletimpului.ro/

Numai să nu-ți pierzi inima..

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Sunt atâtea lucruri pe care aș dori să le schimb la mine și uneori nu mai ajung la capăt cu defectele pe care le am. În astfel de momente, abia îmi mai înalț capul spre Cer. Îmi este rușine de mine. De cine sunt cu adevărat. Dar apoi.. simt cum în răceala inimii mele și în întunecimea prin care bâjbâi o mână care mă prinde cu blândețe și mă călăuzește spre lumină. Sunt clipe în viață în care mă prăbușesc la pământ și tot ce pot face este să plâng ca să îmi descarc sufletul ostenit. De fiecare dată simt că plâng în poalele Cuiva, simt cum Cineva îmi mângâie rănile și le pansează cu grijă, că mă dor. Apele ce-au trecut peste sufletul meu și-au lăsat amprenta și au luat cu ele multe mărgăritare prețioase. Dar întotdeauna am sperat că le voi primi înapoi iarăși și că într-o zi îmi voi reveni după toate. Nu voi sta cu mâinile-n sân și nu voi aștepta în zadar. Mă voi lupta, da, cu mine. Nu voi lăsa ca dezamăgirile, durerile, rănile, să mă facă să devin o persoană rece. Știu că nu trebuie să-mi las visele și sufletul în voia sorții, numai fiindcă am trecut prin unele perioade mai grele.

Drag cititor, știu că nu sunt singura care a simțit într-o zi că i-a fost răpită inima. Știu că nu sunt unica persoană care și-a spus că nu va lăsa nimic și pe nimeni să-i fure inocența, bunătatea de odinioară. Da, am trecut prin multe greutăți care m-ar fi putut transforma într-un cactus, dar nu trebuie să las nimic să mă îndepărteze de cine mă vrea EL să fiu. Și nici tu să nu o faci. Să lupți, împreună cu mine, pentru sufletul tău. Să nu lași ca experiențele dure ale vieții să te transforme într-o persoană de nerecunoscut. Să rămâi bun, ai auzit? Chiar dacă alții au fost răi cu tine. Să mai crezi în frumos, chiar dacă ai fost înconjurat numai de suflete urâte în ultima vreme. Să ierți, oh, și încă cum… chiar dacă ți s-a greșit atât de mult! Să nu uiți de El, de ceea ce numai El îți poate oferi. Nu poți trece singur prin aceste văi, cititorule. Nu poți birui fără Isus aceste lupte grele cu tine, care sunt în tine.

Era să-mi pierd inima în ultimele evenimente prin care am trecut. Am crezut chiar că am pierdut-o odată și am realizat că trebuia să fac ceva. Am vrut să renunț la luptă, da, am vrut-o. Dar apoi cu ce aș mai fi rămas? Înfrântă și fără inimă nu aș fi putut să ajung prea departe. Am decis că nu voi mai lăsa să mi se fure inima, că voi lupta. În toate acestea, Îl am pe Acela care m-a iubit. Știu că alături de El va fi bine, oricât de greu ar fi pe dinafară. Într-un final, soarele va răsări pe cerul vieții mele și atunci îmi voi da seama că toate lucrurile au lucrat împreună spre binele meu. Numai să nu-mi pierd inima. Să nu ți-o pierzi nici tu. Să știi că dacă ți-ai pierdut inima, ai pierdut ce ai avut mai prețios în tine.

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Învaţă să fii fericit cu tine însuţi

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

6 lucruri pe care ar trebui să le pui în practică de azi

Dacă atunci când te priveşti în oglindă sau te analizezi prin introspecție, primele gânduri care îţi trec prin minte sunt negative, legate de eşecurile tale, de minusurile şi de defectele pe care le ai, înseamnă că nu ai reuşit să te accepţi aşa cum eşti, lucru care te-ar putea împiedica să te dezvolţi ulterior. Sigur, unele persoane sunt motivate să devină mai bune, atunci când se privesc cu ochi critici, dar o astfel de atitudine poate crea şi frustrări, lăsându-ţi impresia că nu eşti şi nu vei fi niciodată suficient de bun pe cât ţi-ai dori.

Pentru a te putea simţi mult mai bine în propria piele, trebuie să începi să lucrezi cu tine însuţi pentru a învăţa să te accepţi aşa cum eşti. Această acceptare nu este o auto-limitare însă, ci o conştientizare şi o „îmbrăţişare” a tot ceea ce te defineşte, incluzând atât calităţile, dar şi defectele, ce te va ajuta în timp să transformi slăbiciunile în puncte forte şi chiar să le îmbunătăţeşti pe cele deja puternice, ori să dezvolţi noi abilităţi. Acceptarea este de fapt un mod de a trăi în prezent, fără a te raporta la trecut sau la viitor, subliniazăHow Stuff Works.

Iartă-i pe cei care ţi-au greşit! Toate sentimentele negative pe care le acumulezi şi pe care le păstrezi în interior atunci când ceilalţi te-au dezamăgit te împiedică să te bucuri cu adevărat de existenţa ta şi îţi pot periclita chiar şi sănătatea. Iertarea pare simplă „în teorie”, dar este mult mai dificilă „în practică”, însă există strategii care te pot ajuta să găseşti o cale de împăcare. În plus, ai o mulţime de motive să îl ierţi pe cel care ţi-a greşit.

De asemenea, iartă-ţi propriile greşeli. Poate încă te mai învinovăţeşti pentru oportunitatea pe care ai lăsat-o să îţi alunece printre degete, pentru cuvintele aprige pe care le-ai spus unui apropiat sau pentru un lucru rău pe care l-ai făcut. Însă aşa cum ai învăţat să îi ierţi pe cei care ţi-au greşit, învaţă să te ierţi şi pe tine însuţi.

Un alt pas important este legat de fixarea unor obiective fezabile. Stabilirea unor ţeluri este extrem de importantă pentru dobândirea bunăstării personale, însă atunci când acestea sunt imposibil de realizat, nu faci altceva decât să îţi alimentezi sentimente negative şi te vor determina să te simţi dezamăgit de tine însuţi. O metodă eficientă pentru a-ţi fixa obiectivele este tehnica SMART, prin care poţi evalua dacă ţelurile tale sunt specific şi concret formulate, măsurabile, accesibile sau tangibile, realiste şi cât timp îţi consumă realizarea acestora.

Păstrează-ţi integritatea, este sfatul Tarei Springet, psihoterapeut şi autoarea mai multor cărţi de self-help, într-un articol pentru Beliefnet. Cinstea, corectitudinea, onestitatea şi buna credinţă te ajută la construirea bunăstării interioare şi au puterea de a te face să devii mult mai fericit în propria-ţi piele.

Nu-ţi pierde speranţa! Oricât de dificile ar fi momentele prin care treci şi oricât de mult acestea îţi întunecă judecata, te frustrează şi te fac să te simţi dezamăgit de propria-ţi persoană, adu-ţi aminte că la capătul fiecărui tunel se află o luminiţă, subliniază The Change Blog. Speranţa este un dar preţios pe care nu ar trebui să îl ignori, iar păstrarea unei atitudini pozitive asupra lucrurilor te va ajuta să vezi şi „partea plină a paharului“.

Nu în ultimul rând, alocă-ţi timp pentru toate activităţile plăcute pe care îţi doreşti să le faci. O carte bună, un film interesant, o plimbare prin parc sau orice altă îndeletnicire pe care o adori îţi poate lua gândurile de la problemele care te apasă, dar te ajută să consolidezi bunăstarea interioară.

http://semneletimpului.ro/

Avantajele și dezavantajele relațiilor la distanță

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Studiu: S-a descoperit secretul unei relaţii de durată

Un nou studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relație, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită”.

Un nou studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relație, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită”.

Cercetătorii Crystal Jiang de la Universitatea din Hong Kong și Jeffrey T. Hancock de la Universitatea Cornell au realizat un experiment pentru a compara nivelul de profunzime al relațiilor la distanță, față de cele obișnuite. Ei au rugat mai multe cupluri de tineri heterosexuali să țină un jurnal al interacțiunilor lor. Jumătate dintre cupluri locuiau împreună, iar jumătate locuiau separat de aproximativ 17 luni. Experimentul a arătat că cei implicați în relații la distanță comunicau mai rar, dar mai profund, față de ceilalți.

Cuplurile angajate în relații la distanță au tins să de descopere mai mult în fiecare convorbire și să idealizeze răspunsurile partenerului la fiecare informație nouă. De asemenea, petreceau mai mult timp la fiecare convorbire, față de cuplurile care locuiesc împreună, comunică mai des, dar mai puțin. Cercetătorii sunt de părere că asemenea dezvăluiri personale și idealizări ale partenerului sunt adevărate structuri de construcție pentru intimitate. Așadar nu au fost surprinși să descopere că jurnalele celor implicați într-o relație la distanță reflectau mai multă satisfacție, decât ale celorlalţi. „Aceste cupluri depun mai mult efort în a comunica afecțiunea și intimitatea, iar eforturile lor au rezultate”, a declarat Jiang, conform Time. Cuplurile care locuiau împreună, deși se vedeau mult mai des și comunicau mult mai des, nu se străduiau la fel de mult pentru relație și erau foarte realiști în ceea ce privește răspunsurile primite de la partener. Și studiile anterioare arătau că relațiile la distanță se concentrau foarte mult pe înțelegere reciprocă și încredere mutuală, în timp ce relațiile apropiate din punct de vedere geografic puneau mai mult accent pe ajutorul practic și pe prezența în timpuri de restriște, ca liant al unei prietenii adevărate.

În ciuda rezultatelor care ar putea promova distanța în relațiile de cuplu, studiul are câteva limitări foarte importante. Este un studiu realizat pe un eșantion de doar 63 de cupluri, în care partenerii au o vârstă medie de 21 de ani, sunt studenți care abia au intrat la facultate și „foarte îndrăgostiți”. Cel mai probabil studiul nu ar avea aceleași concluzii dacă ar fi analizate cupluri căsătorite, la diverse etape din viață și eventual cu unul sau mai mulți copii de întreținut. Statisticile realizate pe teritoriul Statelor Unite arată că dintr-un total de 14 milioane de cupluri implicate în relații la distanță, doar 3,75 de milioane sunt cupluri căsătorite, adică aproximativ 2,9% dintre toate cuplurile căsătorite din SUA. De accea concluziile acestui studiu, deși încurajatoare pentru tinerii implicați în relații la distanță, nu pot fi generalizate.

Există mai multe probleme în relațiile la distanță care fac ca acestea să fie considerate ca imposibile de întreținut. O parte dintre aceste probleme pot fi rezolvate, dar rămân și lucruri care pot duce la distrugerea relației. Statisticile realizate de Center for the Study of Long Distance Relationships arată că 40% dintre aceste relații se termină cu o despărțire definitivă, în cele mai multe cazuri (70%) din cauza unor schimbări neprevăzute. În medie, majoritatea oamenilor implicați în astfel de relații tind să fie despărțiți de o distanță de cel puțin 130 km, pentru 4, 5 luni de zile. După această perioadă majoritatea cuplurilor se despart. În această perioadă tind să se viziteze de cel mult de 2 ori pe lună și să vorbească la telefon cel puțin o dată la trei zile.

Una dintre greșelile pe care le fac cei implicați în astfel de relații este să se izoleze de prieteni și de societate, în timp ce așteaptă întoarcerea persoanei iubite. Aceste cupluri nu pot rezista dacă partenerii nu găsesc o cale să își ducă mai departe viața separat și în același timp să rămână optimiști cu privire la viitorul relației. O altă problemă este pierderea încrederii în persoana iubită. Deși nu există studii care să sugereze că cei implicați în astfel de relații sunt mai predispuși la a înșela decât cei care locuiesc împreună, este foarte greu să împiedici mintea să nu creeze astfel de scenarii care sădesc îndoiala în inimă. O a treia greșeală este evitarea discuțiilor problematice. Este foarte tentant ca atunci când în sfârșit cei doi se văd față în față sau vorbesc la telefon să încerce să uite de griji pentru a nu strica puținul timp petrecut împreună. Un acest tip de comportament nu va duce decât la agravarea problemelor nediscutate până când vor refula, foarte probabil într-un moment în care rezolvarea lor nu va fi imediat posibilă, ceea ce va duce la și mai multă frustrare și poate chiar renunțare.

http://semneletimpului.ro/