Categorie: Adolescenţă

Ce vad oamenii cand se uita la mine?

Lumea noastra pune prea mare accent pe frumusetea exterioara a femeii. Suntem mereu invitate sa purtam cele mai la moda haine, sa ne aranjam parul dupa ultimul racnet si sa purtam cele mai scumpe podoabe. Suntem tentate sa credem ca daca nu facem asa, nu vom fi niciodata multumite de noi insine. Nu ne va observa nimeni niciodata. Nu vom gasi niciodata dragostea adevarata si nu ne vom bucura de admiratia pe care o dorim – si o meritam.

Totusi, Scriptura spune ca nu machiajul, bijuteriile si hainele la moda sunt lucrurile pe care Dumnezeu doreste sa le vada. El nu este asa de preocupat de ceea ce atrage admiratia superficiala, cat de dorinta de a vedea „omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.“ (1Petru 3:3,4). Ceea ce apreciaza El sunt frumusetea adevarata a modestiei si virtutea.

Frumusetea interioara. Tanara fiind eram destul de preocupata de aspectul meu exterior. Vroiam sa arat bine. Vroiam ca parul sa imi stea perfect si hainele sa fie ca ale prietenelor mele. Asadar in mare parte valoarea pe care mi-o acordam provenea din ideea pe care o aveam despre felul in care trebuie sa arat. Aratam ca ceilalti? imi amintesc de ziua in care i-am spus mamei mele ca nu mai vreau sa ma imbrac ca ea. Doream sa port haine elegante, ca prietenele mele. ii multumesc lui Dumnezeu ca am o mama inteleapta, care mi-a spus:

-Staci, inainte de a lua o hotarare importanta, trebuie sa il intrebam pe Dumnezeu ce parere are El. Vreau sa meditezi singura la acest subiect si apoi sa imi spui ce ti-a aratat Dumnezeu.

Surpriza! Cand am inceput sa studiez ce spune Biblia si Spiritul Profetic cu privire la imbracaminte, nu eram convinsa ca Dumnezeu era prea preocupat cu privire la felul in care ma imbrac eu. Dar pe masura ce studiam, am inceput sa imi dau seama ca El are instructiuni foarte clare in ce priveste stilurile de imbracaminte care sunt si care nu sunt potrivite pentru mine ca tanara crestina. Am fost surprinsa de cat de multe sfaturi erau date. Totusi, mai mult decat orice, am inceput sa recunosc ca problema imbracamintei era o problema pe inima mea. Ma concetrasem asupra exteriorului, pe cand Isus Se concentra asupra interiorului – relatia mea personala cu El. imi amintesc de lupta pe care am dus-o discutand cu Dumnezeu daca ii place sau nu imbracamintea mea. Rugandu-ma, El a inceput sa umple inima mea cu dorinta de a fi frumoasa cu adevarat, permitandu-I sa imi ofere frumusete interioara.

Imbracamintea in Biblie. inca din Gradina Eden, imbracamintea a reprezentat mai mult decat doar acoperirea pielii. inainte de a pacatui Adam si Eva erau imbracati intr-un vesmant de lumina alba. „Acest vesmant de lumina era un simbol al hainelor lor spirituale, de nevinovatie. Daca ar fi ramas credinciosi lui Dumnezeu, acest vesmant ar fi continuat sa ii invaluie mereu. Dar cand a intrat pacatul in lume, ei au rupt relatia cu Dumnezeu si lumina care ii acoperise s-a indepartat. Goi si rusinati, au incercat sa inlocuiasca vesmantul divin cu frunze de smochin, care sa ii acopere.“ (Parabolele Domnului Hristosanire. „Frunzele de smochin reprezinta argumentele folosite pentru a acoperi neascultarea.“ (Review and Herald, 15 noiembrie 1898).

Dumnezeu stia ca aceste vesminte indecente nu erau potrivite ca imbracaminte, asa ca a croit pentru perechea vinovata haine din piele (Geneza 3:21). Deoarece un miel a trebuit sa moara pentru asta, aceste haine simbolizau neprihanirea care putea sa le apartina lor prin credinta in Mantuitorul.

Firul albastru obligatoriu. In vremea Exodului, hainele purtate de israeliti aveau o insemnatate simbolica speciala. Lui Moise i s-a poruncit sa-i spuna poporului sa-si „faca din neam in neam un ciucure la colturile vesmintelor lor si sa puna un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor… sa va uitati la el si sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca sa le impliniti.“ (Numeri 15:38,39). Firul albastru simboliza angajamentul poporului de a-I fi ascultatori lui Dumnezeu.

 Biblia ne numeste „o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si L-a castigat ca sa fie al Lui.“ (1 Petru 2:9). Asadar imbracamintea noastra este simbolica. Vorbind despre natura simbolica a vesmintelor lui Aaron, Ellen White scrie: „Asadar, imbracamintea urmasilor lui Hristos ar trebui sa fie simbolica. Noi trebuie sa fim in toate lucrurile reprezentantii Lui. Aspectul nostru ar trebui sa fie caracterizat de curatie, modestitate si neprihanire.“ (Ibid, sublinierea ne apartine.)

 Ce simbolizeaza imbracamintea noastra? in primul rand, simbolizeaza starea inimii noastre. Daca in inima locuiesc mandria, vanitatea sau razvratirea, atunci lucrul acesta se va vedea prin haine tipatoare sau indecente. Pe de alta parte, o inima umila si predata lui Dumnezeu va alege un stil de imbracaminte modest, simplu si potrivit. „imbracamintea este un indicator al mintii si al inimii. Exteriorul arata ce este inauntru.“ (Minte, caracter si personalitate, 1:289). Am descoperit ca atunci cand ii permit lui Dumnezeu sa imi examineze imbracamintea, il invit sa imi cerceteze inima si sa vada daca in ea se afla ceva rau (Psalm 139: 23, 24). „Cand inima este convertita, va disparea orice lucru care nu este in armonie cu Cuvantul lui Dumnezeu.“ (Evabghelizare, p. 272)

De asemenea, imbracamintea pe care o purtam arata ca Dumnezeu este Stapanul vietii noastre. La fel cum tivul albastru al hainelor israelitilor le spunea tuturor celor care ii vedeau ca ei sunt un popor care pazesc poruncile, tot asa si imbracamintea noastra poate spune celor necredinciosi ca noi suntem copiii lui Dumnezeu, il ascultam si urmam standardul Sau, nu al lumii. Felul in care ne imbracam este una din principalele cai prin care ar trebui sa ne recunoasca lumea ca poporul – ramasita al lui Dumnezeu si sa fie atrasi catre Hristosul care traieste in noi. Cred ca acesta este motivul pentru care El ne-a dat asa de multe sfaturi cu privire la acest subiect!

„Reforma imbracamintei este tratata de unii cu mare indiferenta si de altii cu dispret, deoarece de ea este legata o cruce. ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta cruce. Este exact ceea ce avem nevoie pentru a-l deosebi si separa de lume pe poporul lui Dumnezeu, care tine legile Sale. Reforma imbracamintei este pentru noi ceea ce era firul albastru pentru vechiul Israel.“ (Marturii pentru comunitate, 3:171).

„Dupa ce au iesit din Egipt, copiilor lui Israel li s-a poruncit sa aiba un fir albastru la marginea hainelor lor, care sa ii deosebeasca de popoarele din jurul lor si care sa arate ca ei erau poporul special al lui Dumnezeu. Acum copiiilor lui Dumnezeu nu li se mai cere sa aiba un semn deosebit pe hainele lor. Dar in Noul Testament se face adesea referire la vechiul Israel ca exemplu. Daca Dumnezeu a oferit poporului Sau din vechime instructiuni asa de precise cu privire la imbracaminte, nu vrea El oare ca poporul Sau din aceasta perioada a istoriei sa se imbrace asa cum doreste El? Nu ar trebui sa se deosebeasca imbracamintea lor de cea a lumii? Nu ar trebui copiii lui Dumnezeu, care sunt comoara Sa deosebita, sa caute sa il glorifice chiar si in imbracamintea lor?“ (Ellen G. White in Comentariile Adventiste de Ziua a Saptea, 1:1114, sublinierea imi apartine).

Cu inima curata. Cand ne dam seama ca imbracamintea noastra arata daca inima noastra a fost sau nu supusa Domnului ca Stapan al nostru, incepem sa vedem diferit si alte probleme, cum ar fi modestia. Consideram modestia in imbracaminte ca o modalitate de a ne exprima dragostea pentru Hristos si fratii nostrii.

Nu demult m-am intalnit cu un prieten la biblioteca Universitatii Andrews. Dupa ce ne-am salutat, el m-a intrebat daca poate sa-mi faca un compliment. M-am inrosit si am spus:

-Bine.

Atunci el a zis:

-Staci, vroiam sa iti multumesc pentru felul in care te imbraci. Este asa de placut sa vezi o tanara imbracata modest. Dupa-amiaza asta in cantina a trebuit sa evit sa ma uit la cateva tinere care stateau la masa mea, caci imbracamintea lor era prea sumara. Cand sunt langa tine nu trebuie sa fac asta si apreciez mult acest lucru la tine.

Cuvintele lui m-au surprins putin, dar in acelasi timp m-au bucurat. Ele au intarit in mintea mea un principiu pe care Domnul mi-l aratase cu cativa ani in urma – ca eu sunt pazitorul inimii fratelui meu.

Traim intr-o societate in care se accepta mai multe grade de nuditate. Majoritatea hainelor, mai ales cele de vara, nu lasa decat putin loc imaginatiei. Eu nu sunt barbat, dar am avut destule discutii cu baietii pentru a-mi da seama ca asupra unui barbat imaginea trupului unei persoane de sex opus are un impact cu totul diferit decat asupra unei femei. in timp ce Dumnezeu le-a creat pe femei sa fie excitate de atingere si tandrete, barbatii au adesea nevoie de un stimul vizual.

Sa ii ajutam pe baieti!

Nu demult am stat de vorba pe aceasta tema cu unul din amicii mei apropiati, discutie care m-a luminat. Ma durea inima cand imi vorbea despre lupta pe care el si alti barbati evlaviosi o duc atunci cand vad femei care pretind ca sunt crestine imbracate provocator. Din nefericire, ei nu pot vorbi cu nimeni altcineva despre aceasta problema, deoarece se tem ca se va crede ca au minti pervertite. „Nu este deloc asa,“ mi-a spus el. „Ma rog mereu ca Hristos sa ma ajute sa am o inima curata. Dar atunci cand merg langa o tanara care are un decolteu mare sau o fusta stramta, ma simt foarte incomod. Ma simt exploatat! Cred ca ea habar n-are cat de greu imi este sa ma uit la ea.“ Auzind rugaciunea lui, prin care il implora pe Dumnezeu sa il salveze din ispita poftei, mi-am spus ca nu imi voi mai cere niciodata dreptul sa ma imbrac asa cum imi place!

Psalmistul a pus o intrebare importanta: „Cine va putea sa se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pana la locul Lui cel Sfant? Cel ce are mainile nevinovate si inima curata.“ (Psalm 24:3,4). Numai cei cu inima curata il vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8).

Tinerelor, noi suntem responsabile sa ii ajutam pe fratii nostrii sa aiba inima curata. Nu ar trebui sa purtam vreodata ceva care ar fi incitant pentru ei, caci daca prin hainele noastre impingem pe cineva sa pacatuiasca, chiar si cu gandul, suntem responsabile, cel putin in parte. (Vezi Matei 5:27, 28). „Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.“ (1 Corinteni 6:19, 20). Expunandu-ne privirii altora trupul sau anumite parti ale acestuia, noi nu il proslavim pe Dumnezeu.

Modestia in imbracaminte reflecta modestia inimii. Femeia care incearca sa castige atentia unui barbat isi etaleaza sexualitatea prin imbracamintea sa sau prin lipsa ei. Totusi, o femeie morala isi va expune trupul unui singur barbat – cel pe care Dumnezeu i-l ofera ca sot. Puritatea din inima ei se va vedea in puritatea felului in care se imbraca si actioneaza. Ma rog mereu ca Dumnezeu sa ma ajute sa ma imbrac in asa fel incat sa il onorez pe viitorul meu sot si sa ii protejeze pe barbatii pe care Dumnezeu ii aduce intre timp in viata mea. Este privilegiul meu sa ii ajut sa aiba inima curata. Cred ca asta se include in porunca lui Hristos: „sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.“ (Matei 22.39)

Dezamagirea. Din nefericire, moda din zilele noastre nu se bazeaza pe dragostea pentru altii, ci pe dragostea de sine. Cartea Fashion and the Unconscious(Moda si inconstientul) revela unele lucruri surprinzatoare despre cele patru principii care influenteaza designul hainelor din zilelor noastre. Primul este principiulutilitatii, activitatea pentru care este destinata, cum ar fi hainele sportive sau uniformele. Al doilea este principiul ierarhic, care apeleaza la mandria umana, cel care poarta hainele respective simtindu-se mai mandru si arogant. Principiul autonomiei este destinat sa ofere un simtamant de totala libertate de exprimare. in cele din urma, exista si principiul seductiei, sau atractia sexuala, folosit in special in designul hainelor pentru femei.

In aceasta carte se mai declara ca multi din cei mai de seama designeri barbati sunt homosexuali, care creeaza „moda pedeapsa“ pentru femei. Motivul pentru asta este ca designerul fie se teme de femei, fie le uraste, creand astfel haine incomode sau atat de provocative incat ea devine victima a crimelor sexuale. Cu ani in urma, Dumnezeu a avertizat impotriva acestor mode: „Satana inventeaza mereu noi stiluri de imbracaminte, care se vor dovedi vatamatoare pentru sanatatea morala si fizica; si tresalta de bucurie cand vede persoane care pretind ca sunt crestini acceptand cu bucurie modele inventate de el.“ (Marturii pentru comunitate, 4:634).

Doamnelor si domnisoarelor, daca ne imbracam conform modei din zilele noastre, nu dam dovada de modestie. Aceasta este special destinata sa incite sexualitatea, fie ca asta este intentia noastra sau nu. Orice haina care ne pune in evidenta formele si ne lasa dezbracate partial nu trebuie sa aiba loc in garderoba unei femei care pretinde ca este evlavioasa. Printre acestea se pare ca se numara fustele scurte, decolteurile mari, bluzele fara maneci, hainele transparente sau stramte, sa nu mai vorbim de costumele de baie cu bikini. Noi trebuie sa ne purtam decent, chiar daca lumea nu o face. S-ar putea sa nu ni se para mare lucru, dar daca ducem pe un frate mai slab in ispita, nu putem sustine ca suntem nevinovate!

Goliciunea.

Pentru ca simturile noastre au fost desensibilizate de veacul acesta al goliciunii in care traim, cum putem hotari ce este modest si ce nu este? Biblia trebuie sa fie standardul nostru, nu tendintele unei societati in continua schimbare. in Biblie goliciunea este intotdeauna un semn al pacatului si al degradarii. Dupa ce au pacatuit, Adam si Eva si-au dat seama ca sunt goi, fara vesmantul de lumina care ii acoperea complet. in Isaia 47:1-3 Dumnezeu o descrie pe fiica fecioara a Babilonului intr-o stare de goliciune si rusine. Picioarele ii sunt goale si coapsele neacoperite.

Goliciunea este rezultatul pacatului si al razvratitii fata de Dumnezeu, dar odata ce o persoana este convertita, rezultatul este acoperirea completa a trupului. Dupa ce indemoniatul L-a intalnit pe Hristos si spiritele rele au iesit din el, s-a asezat „la picioarele lui Isus, imbracat si in toate mintile“ (Luca 8:35). Suntem sfatuiti sa cumparam de la Domnul „haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale.“ (Apocalipsa 3:18). Aceasta este haina neprihanirii lui Hristos, care ne acopera total pacatele. Vedem si aici natura simbolica a hainelor nostre. Un barbat sau o femeie evlavioasa nu isi vor dori sa poarte nimic care le arata goliciunea, ci doar imbracaminte care le acopera corespunzator corpul, simbolizand vesmantul spiritual pe care l-au primit in Hristos.

Distinctia intre sexe.

Totusi, majoritatea hainelor fac mai mult decat doar sa ne acopere goliciunea. Ele sunt si o exprimare a deosebirii pe care a lasat-o Dumnezeu intre barbat si femeie, atunci cand ne-a creat. La inceput Dumnezeu le-a oferit barbatului si femeii roluri diferite, pentru a se completa reciproc si pentru a-I servi lui Dumnezeu in armonie. Totusi, Satana uraste planul divin si s-a straduit sa stearga distinctia dintre sexe creand mode si coafuri unisex. El i-a determinat pe barbati si pe femei sa dispretuiasca rolurile pe care le au si sa adopte moda creata de el.

„Exista o tendinta crescanda a femeilor de a se imbraca si de a arata cat mai asemanator cu sexul opus si de a-si croi hainele ca cele barbatesti, dar Dumnezeu numeste asta uraciune.“ „Dumnezeu a planuit sa existe o distinctie clara intre imbracamintea barbatilor si a femeilor si a considerat ca problema asta este suficient de importanta pentru a da instructiuni specifice in aceasta privinta; caci daca ambele sexe ar purta aceeasi imbracaminte ar exista confuzie si ar creste crima.“ (Marturii pentru comunitate, 1:457, 460). Are oare cresterea numarului de homosexuali si a perversiunilor sexuale legatura cu pierderea distinctiei dintre imbracamintea femeilor si a barbatilor?

Fetele din taberele de vara.

Fiind consilier in cateva tabere de vara, am experimentat asta direct. Regulamentele taberelor permiteau pentru fete doar fuste sau rochii modeste. Am observat de mai multe ori ca atunci cand in tabara veneau fete indraznete si obraznice, carora le place sa flirteze, imbracate in blugi stramti, si se schimbau in hainele de campus, atitudinea lor se transforma imediat.Incepeau sa se poarte ca tinerele decente si sa fie mai rezervate in preajma baietilor. Vazand lucrul acesta m-am minunat dandu-mi seama ca Dumnezeu vorbise despre asta cu mai mult de un secol in urma! imbracamintea Sa pentru femei le scoate in evidenta feminitatea si le determina sa se poarte gratios si demn.

Intr-o lume in care tendintele modei sunt urmate mai mult decat sfatul biblic, Dumnezeu cheama un popor care sa aiba o inima curata, exemplificata printr-o imbracaminte modesta, simpla si potrivita. El stie ca imbracamintea noastra arata starea inimii si acesta este motivul pentru care ne cere tuturor: „Fiule [fiico], da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele“ (Proverbe 23:26). Cand ma consider o printesa frumoasa, o fiica a imparatului, vad ca o bucurie si onoare sa il glorific prin imbracamintea mea.

„Multi se imbraca la fel ca cei din lume pentru a avea o influenta asupra lor, dar aici ei fac o greseala trista. Daca vor sa aiba o influenta adevarata si salvatoare, atunci sa traiasca la inaltimea credintei pe care pretind ca o au, sa isi arate credinta prin fapte neprihanite si sa faca deosebire clara intre crestini si cei lumesti. Cuvintele, hainele, faptele lor ar trebui sa dea marturie despre Dumnezeu. Atunci o influenta sfanta se va revarsa peste cei din jurul lor si chiar si cei necredinciosi vor cunoaste ca ei au fost cu Isus.“ (Marturii pentru comunitate, 4:633)

Inca ma mai intreb:

Ce vad oamenii cand se uita la mine? Ma rog ca hainele mele sa nu distraga in niciun fel de la pacea si bucuria care radiaza pe fata mea – o reflectare a lui Hristos cel viu, care mi-a cucerit inima.

de Staci Osterman

http://neclintit.com

Întrebare:

Cum să-i spui unui băiat că nu poţi trece peste anumite defecte pe care le are? Deşi îl apreciez, totuşi, sunt unele lucruri dificile, este mai egoist, zgârcit, uneori e insensibil… Ştiu ce spune Biblia că trebuie să o fac cu duhul blândeţii şi ca să ne îngăduim unii pe alţii, dar mi se pare dificil de spus lucrurile… Aş vrea ca în final băiatul să-şi dea seama că îi vreau binele şi că pocăinţa este cea mai bună soluţie pentru defectele lui. Oare ar trebui să-i spun sau să mă rog în taină cu speranţa că Dumnezeu îl va schimba?

Nu ştiu în ce relaţie sunteţi cu acel băiat. Dacă lucraţi într-o echipă pentru realizarea unui scop şi defectele lui influenţează negativ lucrarea, este înţelept şi necesar să-i spui despre acele defecte, dar, cum ai spus singură, cu blândeţe şi înţelepciune, ca să-l ajuţi să le depăşească şi nu invers. Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. – Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase. (Proverbele lui Solomon 27:5-6)

Dacă va fi înţelept, va aprecia mustrarea ta făcută pe faţă, se va îndrepta şi relaţia va deveni şi mai bună, aşa cum scrie în alt loc din cartea Proverbelor lui Solomon:

Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. (Proverbele lui Solomon 28:23)

Dacă însă va fi un îngâmfat care nu poate să primească mustrarea, aceasta va fi un indicator că nu mai are sens să-i spui altă dată, din moment ce nu vrea să primească.

Dacă însă vei ajunge să fii cerută în căsătorie de un astfel de băiat, nu este bine să accepţi căsătoria. Spune „Da” doar bărbatului de care eşti sigură că îl iubeşti şi la care nu vezi nici un cusur, pentru că admiri caracterul şi toată persoana lui. Dar fii înţeleaptă şi poartă-te cuviincios când vei fi cerută în căsătorie.

http://moldovacrestina.md

Amăgiţi de poveştile de iubire cu final fericit, tinerii simt că au eşuat atunci când sunt puşi în faţa unei relaţii care se încheie. Însă tânăra regizoare creştină Rebekah Bell spulberă acest mit, arătând că din orice relaţie care ajunge la capăt putem învăţa cinci lecţii valoroase.

Mai întâi, Rebekah spune că a te despărţi de cineva nu este un lucru rău în sine. În fapt, nicio relaţie un poate fi un eşec, deoarece aceasta este o oportunitate de învăţare. În primul rând, învăţăm care sunt priorităţile într-o relaţie şi care sunt aspectele prea importante pentru a fi neglijate. În al doilea rând, învăţăm că este greşit să ignorăm problemele sau sursele de incompatibilitate doar de teama de a nu rămâne singuri.

Apoi, Rebekah subliniază că o persoană nu trebuie să îşi estimeze valoarea în funcţie de cei din jur. Mai concret, valoarea unei persoane nu este dată de existenţa sau absenţa unei relaţii sentimentale, de acţiunile sau opiniile partenerului şi nici măcar de deciziile greşite pe care le ia. Rebekah citează cuvintele preotului american Brennan Manning, care afirma „Defineşte-te ca cineva iubit nespus de mult de Dumnezeu. El te-a ales, El te iubeşte. Acceptă asta şi pune această declaraţie în centrul vieţii tale”.

Al treilea sfat pe care îl dă tânăra este să învăţăm să renunţăm la relaţiile care nu ne aduc împlinire. Rebekah afirmă că este interesant cum ne amintim doar lucrurile plăcute dintr-o relaţie încheiată, dar tindem să uităm lucrurile negative. A rămâne blocați, după finalizarea unei relații, sperând că am putea-o relua, nu e cel mai bun lucru pe care îl putem face. A continua să sperăm ne face prizonierii unui trecut care nu mai există, dar ne şi împiedică să ne vindecăm, să evaluăm corect relaţia încheiată şi să învăţăm lecţia, arată Bell.

A patra lecţie este că după orice despărţire vine şi revenirea la normal. Chiar dacă suferinţa este profundă şi pare că nu ne vom mai vindeca sau că nu vom mai putea iubi sau fi fericiţi vreodată, revenirea la normal este o evoluţie firească a vindecării sufleteşti.

De aceea, este important ca oricine are inima frântă să se disciplineze, astfel încât despărţirea să nu îl doboare psihic, ci să-l ajute să meargă mai departe mai înţelept şi mai pregătit.

Şi în cele din urmă, cea de-a cincea lecţie este că distrugerea duce la creştere. Adevărul este că suntem cei mai motivaţi să creştem în perioadele dificile ale vieţii, iar încurajarea vine din faptul că Dumnezeu este prezent chiat şi atunci în viaţa noastră.

În consecinţă, persoanele care suferă după o despărţire trebuie să aleagă să profite de aceste momente pentru a deveni mai profunde şi mai înţelepte. O alegere potrivită este angajarea în trăirea unui viitor mai bun, în comparaţie cu consumul cu privire la evenimentele trecute. Nu vă irosiţi durerea, concluzionează Rebekah, ci învăţaţi lecţiile pentru a nu repeta greşelile şi, inevitabil, suferinţa.

http://www.semneletimpului.ro