Soţul sufletului meu


Cam cu un an în urmă am ieşit la o plimbare prin cartierul plin cu familii şi cupluri, care-şi plimbau copiii sau câinii. Am trecut pe acolo cu un zâmbet pe faţă, dar înăuntrul meu am simţit o durere a dorului ce creştea cu fiecare pas. Mi se părea că timpul în care îmi aşteptam viitorul soţ devenea tot mai greu de suportat şi în tăcere am strigat către Dumnezeu: „Doamne, aş da orice să am alături de mine un bărbat puternic, tandru, viteaz care să mă însoţească în această plimbare. Unde este el, Doamne?
Încă de când am fost o fetiţă destul de mare ca să înţeleg, am început să apreciez frumuseţea unei poveşti de dragoste de basm, am început să aştept plină de speranţă propria mea poveste de dragoste, ziua în care aveam să merg spre altar, şi continuarea celei mai minunate căsnicii a tuturor timpurilor. De-a lungul anilor în care am crescut şi am sperat la o asemenea poveste de dragoste frumoasă şi pură, mi-am păstrat o credinţă neclintită că Dumnezeu ar putea scrie o asemenea poveste de dragoste legendară. Totuşi, cu trecerea anilor, am început să-mi dau seama căci căsnicia nu este un eveniment convenabil care se petrece după ce termini liceul sau după douăzeci de ani.

Până atunci mai era o viaţă de trăit, fie tânjind şi aşteptându-mi viitorul soţ, fie trăind o viaţă împlinită alături de Salvatorul meu în fiecare zi.
Oricât de mic ar părea lucrul acesta, răspunsul Iubitului meu Isus în acea plimbare a fost de neîntrecut. A fost  un răspuns neaşteptat, dar mai real decât cuplurile pe lângă care am trecut. „Ţine-Mă pe Mine de mână.”, a şoptit El. „Am fost şi sunt fost întotdeauna aici, aşteptând Să-ţi fiu fiu puterea, grija, dragostea şi prezenţa care să te consoleze, să te ridice şi să te călăuzească. Încearcă şi ai să vezi că Eu sunt mult mai real decât ţi-ai fi putut da seama vreodată!”
La acea răscruce de drumuri, puteam fie să continui să sper că în curând îmi voi întâlni prinţul, fie să trăiesc ceea ce Dumnezeu îmi arăta tot mai mult în Cuvântul Său. El a spus că este o prezenţă reală. Înaintea feţei Sale erau bucurii nespuse? A fii cu El este o fântână de Viaţă? Tot ceea ce aveam nevoie în viaţă puteam găsi în El? Dragostea Lui e mai bună decât viaţa însăşi?

Tovarăşul meu, Protectorul meu, Mângâietorul meu, Bucuria mea inexprimabilă, şi puternicul Mire pe care L-am dorit atât de mult. La invitaţia Sa eroică să merg cu El mâna de mână, mi-am pus mâna cu blândeţe într-a Lui, prinsă de credinţa apropierii de Mirele meu. În fiecare zi de atunci, Dumnezeu îmi oferă aceeaşi invitaţie de a-L întâlni în realitate de-a lungul zilei mele, să-I urmez călăuzirea cu fiecare prietenie în viaţa mea, să împărtăşesc cu El fiecare gând, să-I aud cuvintele Sale de îndrumare, dragoste, şi înţelepciune, să îmi revărs inima în rugăciune, să mă bazez pe puterea Sa şi să trăiesc aşa cum El mă cheamă să o fac, şi să-mi aşez capul pe pernă cu prezenţa Sa puternică acolo cu mine.

Am petrecut ore întregi imaginându-mi viaţa pe care o voi avea alături de soţul meu atunci când vom sluji. Am salva trupuri şi suflete moarte, am adopta mulţi copii orfani în familia noastră, şi în timp ce el ar predica Evanghelia eu m-aş ruga fierbinte ca Duhul Sfânt să mişte inimile pierdute. Şi în timp ce acele vise încă există, au ocupat un alt loc în inima mea.
Mai degrabă decât să mă gândesc în fiecare moment la aşteptare, acele vise sunt ascunse cu bucurie şi păstrate cu sfinţenie pentru timpul potrivit; şi când Dumnezeu îmi va da un bărbat, fiecare vis se va putea împlini cu ajutorul Domnului.

Ce este acum principal în viaţa mea este că Soţul sufletului meu este Singurul care are vindecare pentru trupurile moarte şi speranţă pentru fiecare suflet pierdut; El este Tatăl orfanilor, şi însuşi Evanghelia vie şi activă! La invitaţia Sa şi acceptarea ei, pot fi în fiecare zi mâinile şi picioarele Sale. El deja mi-a dăruit aventuri mari urmărindu-L la orfanii din Haiti, stând în faţa oficialilor comunişti din China, şi am văzut prin ochii Lui o femeie mutilată de lepră. Şi El mi-a câştigat inima cu prezenţa Lui nelipsită, dragostea fără pereche, şi împlinirea fiecărei promisiuni ale Sale pe care am crezut-o!

Îndrăznesc să spun că, acum sunt atât de captivată de dragostea Bărbatului Ceresc încât nu doresc decât un bărbat care Îi va aduce şi mai multă slavă Primei mele Dragoste pe acest pământ! Şi ştiu că povestea mea de dragoste cerească cu Isus va fi cel mai minunat cadou pe care îl voi putea oferi într-o zi  viitorului meu soţ, şi amândoi vom continua să trăim din plin pentru Regele nostru…împreună.

Articol original (My soul’s Husband) tradus din engleză şi scris de Annie Wesche pentru revista online Set Apart Girl. 
În poză se află autoarea articolului.

http://www.intrebarileinimii.blogspot.ro/

Religia Avon


bibleloveÎn timpul unui test, o elevă de-a treişpea răsfoieşte o revistă Avon. Parfumuri, creme, rujuri, rimel… La test însă, nu ştie nici un răspuns!

La clasa următoare, Avon prezent din nou pe bancă. O blondă şi o brunetă stau cu nasul în el. La hartă însă, pentru ele, Uniunea Europeană e în America!

În cancelarie, 3-4 cataloage Avon. Unul chiar lângă un manual de Religie! O profă de electronică e dealer. După lămpi, leduri şi becuri predate la ore, doamna mai vinde şi rujuri. Ori apă de colonie, piatră ponce sau gel de duş. Colegelor, sau personalului auxiliar.

Am întrebat liceeni “de ce Avon?”. “Să arătăm bine”! “Pe afară da, dar înăuntru?”. Tăcere. Şi liniştea e un răspuns.

De dimineaţa până seara, alergăm după Avon. Vrem să arătăm bine, să mirosim bine, să fim trendy. Cool. Cu preocupări pentru look. Avon a devenit o adevărată religie! Promovează atâţia schwarzenegeri şi zăvorance, cu ţoale de firmă, cu gipane şi genţi tapetate în svarowsky. Dar când deschid ei gura nu şti dacă trebuie să râzi ori să plângi! Pentru că aurul, oricât de mult ar fi, nu ţine loc de neuroni.

Oamenii se chinuie în săli de fitness, se prăjesc în solarii de bronzat, fac posturi prelungite (chiar şi-n zilele de dulce), se cremuiesc, geluiesc, înroşesc plăcile de îndreptat păr. Părul e obligatoriu vişiniu, sau negru cum e mura, şi la 75 de ani! E religia “trupul să arate bine, că înăuntru…, nu ne vede nimeni!”. E ca Avon: nu contează dacă urăşti, dacă furi, dacă-ţi înşeli partenerul. Şi nici dacă ţi-a sărit muştarul în autobuz, în supermarket sau benzinărie. E suficient să-ţi arăţi butonierele la Seroussi!

E drept, religia Avon ne face frumoşi. Arătoşi. Dar cui îi foloseşte să ajungă frumos în coşciug? Ori la… crematoriu?

Hristos nu pune preţ decât pe sufletele. Nu investiţi mai mult în Avon decât în suflet! Numai el e nemuritor în dumneavoastră…

Nicolae Geantă

http://sfaturicrestine.info

CUM POTI AFLA VOIA DOMNULUI IN CASATORIE (1)?


Din partea unei tinere care dorea sa se castoreasca un “Slujitor al Domnului “a primit urmatoarea marturisire:“Frate iti cer numai un sfat,nu sant sigura ca il iubesc pe tanarul cu care m-am imprietenit,totusi simpt ca intensitatea sentimentelor dintre noi creste vertiginos,as vrea sa stiu ,daca e voia Domnului sa ma casatoresc cu tanarul sau nu…si cum as putea sa fiu sigura de voia Domnului…

Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la
Dumnezeu intelepciune.

Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie.

Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bine inteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului.

 In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, a fugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!

Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand fratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei.

In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu
erau nici manusi si nici urma de esarfa. “Va rog,” a spus tanara,”sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de “semne”.

Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?”

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi?

Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ?

Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit?

Trebuie sa “dam cu banul” dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa?

Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept “voia Domnului” ?

In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri:

-Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor
potrivnice.

-Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand.

-Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea.

-Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15).

-Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger,

-Sutasul Corneliu printr-o vedenie.

*Dumnezeu le-a vorbit oamenilor “cand intr-un fel, cand intr-altul”.

Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor.

Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale.

Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii.

Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam
ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o
lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau,
intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun.

Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte – nu numai
in problemele majore, ca insuratoarea/maritat , sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu.

Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra.

In Proverbe 3:6 ni se spune: “Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi
cararile”.

Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie.

Exista cateva reguli practice pentru aflarea voiei lui Dumnezeu. Vrem  sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.   va urma…

~strainisicalatori~

(dutu)

http://strainisicalatori.wordpress.com/2013/04/13/cum-poti-afla-voia-domnului-in-casatorie/#more-11205

De ce Apostolul Pavel spune că este mai bine să nu te căsătorești? –


Întrebare:

Este adevărat că în Biblie scrie că este mai bine să nu te căsătorești? Care este acest bine? 

Da, este adevărat. În capitolul 7 al Epistolei 1 către Corinteni, Apostolul Pavel a scris că este mai bine să nu te căsătorești, dacă te poți înfrâna ca să nu fii sub presiunea dorinței de a întreține relații sexuale. Apostolul Pavel nu era căsătorit. El a scris astfel cu privire la căsătorie:

Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui; unul într-un fel, altul într-altul. (1 Corinteni 7:7)

Deci, Apostolul Pavel spune că  este mai bine să nu te căsătorești și tot odată spune că fiecare om are de la Dumnezeu darul lui în privința căsătoriei. Pentru unul este un dar de la Dumnezeu să se căsătorească și tot un dar de la Dumnezeu este pentru alții să nu se căsătorească. Același lucru (că este mai bine să nu te căsătorești) îl repetă și în următorul verset și apoi explică și în ce împrejurări când zice:

Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:8-9)

Deci, poți recunoaște că ai darul de la Dumnezeu să nu te căsătorești dacă te poți înfrâna de la aceasta fără ca să fii apăsat sau apăsată de presiunea dorinței sexuale. În continuare Apostolul Pavel dă câteva motive pentru care este mai bine cineva să nu se căsătorească:

1. Strâmtorare și necazuri

În contextul persecuțiilor din acea vreme, Apostolul a scris:

Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. (1 Corinteni 7:26-28)

Pe cei căsătoriți necazurile pricinuite de strâmtorarea de atunci aveau să-i afecteze mai mult și Apostolul dorea să-i cruțe de ele spunându-le că este mai bine să nu se căsătorească.

2. Ca să slujească Domnului fără griji și fără piedici

Acesta este următorul motiv pentru a rămâne cineva necăsătorit și Apostolul Pavel îl prezintă astfel:

Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. (1 Corinteni 7:32-35)

Și un iltim motiv este…

3. Ca să fie mai fericiți

Aceasta spune Apostolul Pavel la încheierea acestui capitol șapte când abordează situația văduvelor creștine care au posibilitate să se căsătorească și zice:

O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. (1 Corinteni 7:39-40)

Căsătoria sau lipsa acesteia  nu este condiție pentru mântuire sau indiciu a spiritualității unui om.  Tot Apostolul Pavel este cel care grav a acuzat pe ereticii care opreau căsătoria prin învățăturile lor nimicitoare. În Epistola I către Timotei Apostolul a scris:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. (1 Timotei 4:1-3)

Am văzut de multe ori cum oamenii au tendința să-i compătimească pe cei ce nu se căsătoresc, mai ales pe femeile care rămân necăsătorite. Și nu este corect aceasta. Iar unele din femeile care nu au fost cerute în căsătorie poartă în inimile lor amărăciune la adresa lui Dumnezeu pentru faptul că au rămas necăsătorite. Nu este bine așa. Trebuie să înțeleagă fiecare că așa cum este un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu să te căsătorești, tot așa este un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu să poți fi necăsătorit și să-i slujești lui Dumnezeu fără griji și cu toată ființa ta. Doar așa, în slujire și închinare deplină față de Dumnezeu poate experimenta adevărata fericire o persoană necăsătorită. Iar cei care sunt căsătoriți, să fie atenți la felul cum vorbesc în prezența celor necăsătoriți și cum se dau cu părerea cu privire la căsătorie. Să ne ajute Dumnezeu pe toți să-I slujim Domnului cu toată dedicarea și cei care sunt căsătoriți, să  nu se împiedice unul pe altul în slujire, ci invers, să se ajute și să se sprijinească.

Recent am avut posibilitate să vizitez misiunea “Faith comes by hearing” din orașul Albuquerque, New Mexico. Am rămas foarte impresionat de lucrarea acestei misiuni care produce materiale audio pentru popoarele care nu au încă Biblia scrisă în limba lor și mai ales pentru cei care nu știu să citească.

Misiunea aceasta a început la inițiativa unui om, care împreună cu soția sa, au decis să-și vândă averile și să cumpere un autobus ca apoi să poată merge din loc în loc să predice Evanghelia. Așa au mers cu copiii și au slujit. Inițiativa a fost a soțului, dar cum ar fi putut el să facă o astfel de lucrare dacă ar fi avut o soție care ar fi iubit mai mult confortul decât pe Dumnezeu? Numai pentru că au avut ambii așa inimi dedicate pentru Hristos și Evanghelie, au putut fi folosiți de Dumnezeu în chip minunat și mulți, mulți oameni au ajuns să audă mesajul mântuirii prin lucrarea făcută de ei.

Cu prilejul acesta vreau să te întreb cum este în căsătoria voastră? V-a făcut mai eficienți în Evanghelie, sau invers, v-a făcut neroditori? De ce? Nu cumva din pricina că tu ești cel care iubești mai mult confortul decât slujirea lui Dumnezeu?

Este prilejul să se gândească și cei necăsătoriți că este important să între în căsătorie doar cu o persoană care îl iubește din inimă pe Dumnezeu și care este gata să se sacrifice deplin pentru Evanghelie. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://moldovacrestina.md/doctrina/de-ce-este-mai-bine-sa-ramai-necasatorit

Este păcat să urăști copiii?


Întrebare:

Am avut o prietenă care nu a vrut să se căsătoarească până târziu după 40 de ani pentru că nu suporta copiii. Asta nu este un păcat?

Domnul Isus a iubit copilașii

Da, este păcat să urăști copiii. Este o stare păcătoasă extrem de gravă. Noul Testament a fost scris în limba greacă și în textul original există trei cuvinte care sunt traduse în română cu cuvintele “dragoste”sau “a iubi”. AGAPE este dragostea divină, acea dragoste care iubește necondiționat, care dorește binele persoanei spre care este îndreptată și care se sacrifică fără să caute un bine propriu. FILEO  este dragostea reciprocă, dragoste care există între prieteni și ea există atât timp cât i se răspunde. Al treila cuvânt care este tradus în română cu dragoste este STORGE  și se referă la dragostea firească, acea dragoste pe care o are fiecare om în mod firesc. Orice om se înduioșează când vede un copil și apariția unui copilaș descrețește toate frunțile. Este de neconceput ca cineva să nu iubească copiii, dar și mai grav să vezi că cineva urăște copiii până acolo încăt a refuzat să se căsătorească. Femeia aceasta și-a pierdut și dragostea firească și aceasta este cea mai decăzută stare a omului păcătos în care poate cineva să ajungă. În capitolul 1 al Epistolei către Romani Apostolul Pavel descrie starea păcătoasă în care a ajuns omenirea din pricina că s-au fălit că sunt înțelepți dar au înnebunit pentru că l-au părăsit pe Dunezeu și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului. Din pricina că L-au părăsit pe Dumnezeu au fost lăsați în voia patimilor păcătoase și au ajuns până acolo că nu mai au dragoste firească. Capitolul 1 al Epistolei către Romani se încheie astfel:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Lipsa dragostei firești, cum se manifestă în viața acestei femei, este și o caracteristică a vremurilor de pe urmă care mai sunt numite și zilele din urmă. Apostolul Pavel a scris despre aceasta și în Epistola II către Timotei când a zis:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)

Tragedia și mai mare este când, acești oameni, cărora le lipsește dragostea firească, se pretind a fi creștini și credincioși pentru că ei au o formă de evlavie (vin la biserică, dau pomeni, țin ritualuri, etc.) dar tăgăduiesc trăirea după învățătura Cuvântului lui Dumnezeu care este puterea evlaviei.

Vă sfătuiesc să mergeți la această prietenă a dumneavoastră și să-i spuneți că starea ei este una gravă și faptul că se căsătorește sau rămâne necăsătorită nu schimbă nimic. Această ură pe care o are față de copii scoate în evidență starea ei păcătoasă extrem de decăzută. Vestea bună este că la Dumnezeu este iertare pentru ea. Ajutați-o să înțeleagă mesajul Evangheliei Domnului Isus Hristos, să intre în Noul Legământ cu El ca să fie mântuită. În ziua când va face aceasta va fi născută din nou și va primi Duhul Sfânt prin care va fi turnată în inima ei dragostea lui Dumnezeu. Aceasta dragoste îi va transforma viața ei și îi va da putere să-i iubească pe toți oamenii și le slujească sacrificându-se pentru ei, cum și Domnul Isus s-a jertfit pentru noi toți. Așa să vă ajute Dumnezeu.

http://moldovacrestina.md/copii/este-pacat-sa-urasti-copiii