Categorie: Adolescenţă

Poate fi sărutul considerat adulter?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:

Poate fi considerat sărutul un fapt de adulter ori o manifestaţie de iubire față de aproapele? Care este opinia dumneavoasta cu privire la acest gest?
Vă mulțumesc pentru răspuns!

Dacă vă referiţi la sărutul intim, extramarital, părerea mea este, DA, poate fi considerat adulter. Dar ca să înţelegem mai bine acest subiect, haideţi să vedem în Scripturi cînd sărutul este şi cînd el nu este păcat .

Sărutul extramarital poate fi considerat adulter

Sărutul ca o formă de salut nu e păcat

Mai multe cărţi din Biblie, se termină cu anumite urări din partea autorilor în care destinatarii sunt îndeamnaţi să-şi transmită sănătate (sănătate) unii altora, printr-o sărutare sfântă.

Toţi fraţii vă trimit sănătate. Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă. (1 Corinteni 16:20)

Sărutarea sfîntă ca formă de salut, nu este păcat, ci mai degrabă o manifestare a dragostei lui Hristos şi a unei relaţii de unitate între credincioşi. Dar aceasta este doar o formă de salut şi nimic mai mult .

Sărutul marital

Atât timp cât sărutul este între soţ şi soţia lui cu care a încheiat legământ de căsătorie, nu este ceva imoral înaintea Lui Dumnezeu. Sărutul ţine de partea intimă a relaţiei între cei doi şi căsătoria este cadrul legal unde ei se pot bucura de această intimitate din plin şi fără restricţii din partea Lui Dumnezeu. Totuşi nu tot aşa este şi cu sărutul înafara căsătoriei.

Sărutul în afara căsătoriei este păcat

Va spune cineva că în Biblie nu găsim o poruncă directă care să spună: “Sărutul între un bărbat şi o femeie necăsătoriţi, este interzis”. Dacă mergem pe această poziţie, atunci nu avem o poruncă directă nici cu privire la droguri şi fumat. Aceasta însă, nu înseamnă că ele sunt acceptate de Creator. Dumnezeu a lăsat principii şi adevăruri după care ne putem conduce ca să înţelegem dacă sărutul extramarital este sau nu ceva păcătos.

Pavel a scris credincioşilor din Corint astfel:

Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. (1 Corinteni 7:1-2)

Atingerea despre care vorbeşte Pavel aici, nu are în vedere o atingere cînd dai mîna unei femei să coboare din maşină, cînd saluţi o femeie şi îi întinzi mîna sau o atingere întîmplătoare. Aici atingerea este pusă în contextul curviei. Adică merge vorba despre o atingere premeditată care are ca scop aprinderea unui foc interior cu o tentă sexuală. De aceea Biblia interzice bărbatului să se atingă de o femeie care nu este soţia sa (cu scopul de a aprinde un foc în ea). Şi în contextul acesta, sărutul face parte din categoria acestor atingeri. Am auzit pe unii tineri spunând: “Dar noi cînd ne sărutăm, nu avem gînduri rele, ci doar ne arătăm pasiunea unul faţă de altul”. Sau alţii spun “Poţi să te săruţi, numai să nu dai voie gîndului să meargă mai departe, adică spre o dorinţă sexuală.” Poate şi tu citeşti aceste afirmaţii şi dai din cap în semn că eşti de acord. Dar uite ce-ţi spune Dumnezeu:

Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele? Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit. (Proverbe 6:27-29)

În concluzie la versetele de mai sus, înţelegem că nu te poţi juca cu focul imoralităţii fără să te arzi cu el. Deasemnea înţelegem că nu poţi săruta o persoană cu care nu eşti în legământ de căsătorie fără a păcătui. Dumnezeu nu ne-a creat roboţi. El ne-a creat fiinţe vii cu simţiri, reflexe şi atracţii. Dar ne putem bucura de ele numai în hotarele stabilite de El. De aceea, ca om, nu poţi fi programat ca un robot, spunînd : “Eu mă sărut, dar nu mă gîndesc la relaţiile sexuale”. Dumnezeu ştie de aceasta şi tocmai de aceea ne porunceşte:

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. (2 Timotei 2:22)

Instrucţiunea este foarte clară şi foarte concretă “fugi de poftele tinereţii”. Nu ai voie să te joci cu pofta ca să vezi cît de mult poţi rezista. Nu te considera “super sfânt”, crezînd că ai putea săruta o fată sau un băiat şi totodată să-ţi controlezi mintea, poftele şi simţirile, şi să nu păcătuieşti. În altă parte Dumnezeu zice:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! (Psalmi 1:1-2)

De ce Dumnezeu vede atît de important faptul să nu te duci la sfatul celor răi şi să nu te opreşti pe calea celor păcătoşi? Pentrucă El ştie că acolo ai putea fi atras de felul lor de veţuire, acolo ar putea fi declanşate în tine nişte pofte împlinirea cărora ar solda cu cădera ta în păcat. Exact aşa este şi cu sărutul. Nu căuta să te joci cu el, spunînd că acesta este doar o manifestaţie a dragostei curate între tine şi prietenul tău. Aceasta este o pantă periculoasă pe care foarte uşor poţi aluneca.

Să mă întorc acum la afirmaţia făcută la începutul acestui articol. De ce cred că sărutul înafara căsătoriei poate fi calificat ca şi adulter(curvie) ? Pentrucă Domnul Isus a spus, clar şi răspicat:

Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5:28)

De aici înţelegem că adulterul nu se reduce numai la actul fizic, ci el ţine mai întîi de mintea sau inima noastră. Atunci cînd pofteşti în inima ta trupul altuia care nu este partenerul tău de căsătorie, la nivel de minte tu comiţi adulter. Acuma, dacă aşa stau lucrurile cu privitul ce putem să mai spunem cu privire la atingeri, care trezesc nişte sentimente mult mai puternice decît privitul ? Şi sărutul face parte din categoria atingerilor cu amprentă intimă.

Dragă cititor, dacă vrei să te bucuri cu adevărat de o relaţie sănătoasă în căsătoria ta, atunci te sfătuiesc să-ţi păstrezi în sfinţenie nu numai trupul, ci toată fiinţa ta. Nu te grăbi să “muşti” din lucrurile care încă nu-ţi sunt permise, ci aşteaptă cu răbdare până la căsătorie. Diavolul spune : “Acum şi aici trebuie să guşti din plăcerile lumii acesteia”. Dar Dumnezeu te priveşte şi îţi spune:

Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. – (Proverbe 10:28)

Aşteaptă să dăruieşti sărutul buzelor tale doar unei singure persoane, car se va simţi unică ştiind că tu te-ai păstrat totalmente pentru ea!

– See more at: http://moldovacrestina.md/casatorie/poate-fi-sarutul-considerat-adulter/#sthash.PypSvptT.dpuf

http://moldovacrestina.md/casatorie/poate-fi-sarutul-considerat-adulter/

Samson şi Dalila, iubirea fără iubire

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă

Inventio
Se vorbea că în Israel bacalaureatul se ia cu 10. Era frumos, avea plete, muşchi şi chiar protecţia lui Dumnezeu. Dar la examen i-a scris cu roşu: respins!
Viaţa e un bacalaureat. Căsătoria e un examen. Greu, obligatoriu de luat. Se dă o singură dată în viaţă!

Dispozitio
Samson e ultimul Judecător din Israel. 40 de ani l-au aşteptat. A venit la un popor care făcea ce-i plăcea.
E un om special, dar ciudat. Un erou al credinţei intrat pe uşa din dos (Ianovici). Epistola Evrei îi alocă doar un cuvânt, dar lui Rahav un verset.
Un om puternic ce cară porţile de 0,5 tone peste 60 km. Ucide 1000 de oameni c-o falcă de măgar. Bagă în sperieturi filistenii.
De ce n-a luat bacul Samson?

1) iubire fără iubire
Samson iubea pe Dalila, ea iubea arginţii filistenilor

2) iubire cu minciuni
Samson minţea pe Dalila, ea îl înşela

3) iubire cu mari pierderi
Samson a pierdut tot: părul/puterea, ochii/lumina, scaunul de judecător, libertatea. A murit împingând la râşniţă. Păcatul te macină. A sfârşit odată cu filistenii, cu păcătoşii! El a pus relaţia cu Dalila mai presus decât relaţia cu Iehova!
Dalila a pierdut singurul om ce o iubise. A pierdut miile de siclii de argint/azi milioane de euro! Şi-a pierdut viaţa alături de cel ce-l înşelase! Ea a pus relaţia cu păcatul mai presus decât relaţia cu Dumnezeu!

Cocluzio
Orice iubire are un preţ!
Căsătoria trebuie să fie un câştig, nu o pierdere!
E timp pentru Hristos azi. Şi delete pentru Dalile!

http://nicolaegeanta.blogspot.ro

Este bine să locuiești împreună cu mirele până la căsătorie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă

Întrebare:

Bărbatul pe care-l iubesc si cu care vreau să mă și căsătoresc dorește să facem doar logodna anul acesta, iar la anul viitor, vara, să facem cununia și nunta în țară. Situația lui materială încă nu-i permite, lucrează afară. Ne iubim foarte mult.  Eu sunt încă fecioară, deși ne-am iubit, intim ne-am apropiat mai mult. Mi-a respectat dorința să intru în biserică fecioară. El crede în Dumnezeu și spune că prin logodnă vom putea fi împreună, nu am trai în păcat până vom putea face și  nunta. Suntem uniți în fața Lui și legați, așa spune el, deci nu vom păcătui dacă vom trăi împreună până la nuntă. Urmează să vorbească cu un preot din afară, ca să afle mai multe cum trebuie să procedeze. Vă  rog mult să-mi răspundeți ce să fac? E bine în fața Domnului? Nu greșim? Vă mulțumesc!

Nu este bine în fața lui Dumnezeu ceea ce intenționată să faceți, adică să începeți a întreține relații sexuale fiind doar logodiți și fără ca să vă cununați. Logodna este promisiunea pe care o dați unul altuia înaintea lui Dumnezeu și înaintea martorilor că vă veți căsători, dar nu este încheierea legământului căsătoriei. În Epistola a II către Corinteni, Apostolul Pavel a comparat pe creștinii din acel oraș cu o fecioară logodită și scrie astfel:

2 Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v’am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. 3 Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice dela curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. (II Corinteni 11:2-3)

Așa și voi, dacă vă logodiți, atunci trebuie să vă păstrați curați până în ziua căsătoriei și doar atunci, după ce veți încheia legământul sfânt al căsătoriei înaintea lui Dumnezeu, veți avea binecuvântarea și libertatea să întrețineți relații sexuale.

Dacă vă este greu să așteptați, atunci alegeți acum să mergeți în țară sau invitați părinții și faceți nunta potrivit cu mijloacele pe care le aveți. Mai bine este să faceți o nuntă modestă, decât  să trăiți în păcat și, astfel, să sacrificați binecuvântarea pe care doriți să o aveți în căsătoria voastră. Iar gândul că puteți să întrețineți relații sexuale fiind doar logodiți este unul care vine de la șarpele care a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui și care tot așa vrea acum ca gândurile voastre să se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos. Păziți-vă curați.

http://www.moldovacrestina.net

Este potrivit pentru o fată de 15 ani să se căsătorească?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:

În ultima vreme, la noi la școală, fetele, mai ales acele rome, se căsătoresc înainte să termine gimnaziul, asta ar însemna 15-16 ani. Asta nu ține numai de  fetele rome (majoritatea sunt impuse de către părinți să se căsătorească la așa o vârstă fragedă) însă sunt și fete dintre noi care deja au și copii la 17 ani. Vreau să știu ce spune Biblia cu privire la astfel de căsătorii și dacă sunt ele permise în Biblie sau măcar care este perspectiva lui Dumnezeu cu privire la aceasta?

Anterior am scris articolul “Care este vârsta potrivită să te căsătorești?“  în care am răspuns unui băiat la această întrebare. În mare parte, răspunsul la întrebare se conține în articolul menționat, dar pentru că întrebarea vine de la o fată acum, mai am să adaug câteva lucruri importante.

Nu știu care este motivul pentru care părinții se grăbesc să căsătorească fetele mai devreme. Știu că în comunitatea romilor este până acum prețuită înalt virginitatea fetelor până la căsătorie și, poate privind la contextul imoral care domnește în jur, părinții doresc să fie siguri că, prin intrarea în căsătorie, le vor ajuta pe fiicile lor să-și păstreze integritatea morală și, astfel, fericirea în cămin. Totuși, este important pentru fetele care se căsătoresc la această vârstă să fie în stare a face față responsabilităților care le vor reveni odată cu intrarea în căsătorie. Aceasta îi privește și pe băieți.

Mai menționez o dată că în Biblie nu este stabilită o vârstă anume de la care se poate căsători cineva, dar conform legilor statului în care trăim vârsta căsătoriei pentru băieți este de 18 ani și pentru fete de 17. Această vârstă este stabilită tocmai pentru a le cere un nivel minim de maturitate celor ce intra în căsătorie. Trist este că unii nici la vârstă inaintată nu dau dovadă de acest nivel minim de maturitate.

Cred că este binevenit să spun că am cunoscut un tânăr care era îndrăgostit de o fată ce  învăța în ultimul an la liceu și a dorit să o ceară atunci în căsătorie. L-am sfătuit să mai aștepte cel puțin până ea va absolvi liceul și atunci să-i ceară mâina. El a fost înțelept și a ascultat sfatul meu pentru că între timp au ieșit la iveală lucruri care aveau să-l facă nefecirit în cazul când avea să intre în acea căsătorie.

http://www.moldovacrestina.net/tineri/casatorie

De ce țipăm unii la ceilalți?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, FAMILIE

”Într-o zi, un profesor puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi? Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri: -Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc au inimile apropiate”.

Mi-am amintit această ilustrație în vreme ce îmi făceam curățenie prin odăile cele de început ale locuinței mele interioare. Am crescut cu gândul că nu voi tolera, în atitudinea și raportarea mea la oameni, strigăte ce rănesc. Mai târziu, am adăugat pe lista de ”nu”-uri tăcerile care dor. Și aceasta pentru că le putem face rău celorlalți nu doar prin cuvintele noastre tăioase și prin tonul nostru ridicat, ci și prin tăcerea noastră la vremea când se așteaptă, din partea noastră, cuvinte. Nu am reușit să mă ridic la înălțimea năzuințelor mele de conduită. Ce știu e că-mi doresc să pătrund tainicul grai al clipei, ca să-mi spună ea când să tac, când să vorbesc și când să râd. Ba, mai mult, înfăptuindu-le pe acestea la vremea lor, ele toate să devină susur lin de apă de izvor, spre potolirea focului nimicitor al celui ce-mi este aproape, și nu flacără distrugătoare care să încingă iadul lăuntric al fratelui meu.

Când țipăm la ceilalți, între ei și noi se creează o prăpastie de netrecut. Dar, de îndată ce răspundem mâniei celuilalt cu tăcerea noastră, ecoul calmului nostru va acoperi abisul dintre noi cu puntea iubirii. Pe nesimțite, ne vom apropia așa nu doar de oameni, ci, îmbrățișându-ne marea trecere, chiar de valorile pe care le-am dorit mereu prin fibrele cele mai sincere ale lăuntrului și le-am respins prin fasciculele cele mai perfide, căci ”viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în fața lucrurilor care contează” (Martin Luther King jr.)

Să ascultăm însă cuvintele cele din urmă ale înțeleptului:

”În final, înţeleptul concluzionă, zicând: -Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere’.” (Mahatma Ghandi)

http://patrincaandrei.wordpress.com/2012/06/08/de-ce-tipam-unii-la-ceilalti/