Categorie: Adolescenţă

Limitele într-o relaţie

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

”LIMITA” este definită după DEX prin: 1.v.delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4.v.restrânge. 5. v. restrânge. 6.v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

De asemenea, din punct de vedere creştin limitele se referă la fizic, suflet şi duh.

Drept să vă spun, multă vreme reacţionam ca un arici când auzeam de limite. Mă zburleam şi vedeam în ele un inamic care trebuie doborât cu orice preţ…

M-am gândit foarte mult la limite. M-am luptat cu ele…

Ori de câte ori am participat la vreun seminar despre sexualitate, în general se vorbea despre asta: păstrează limita fizică, nu trece ”bariera”, nu…, nu…Şi totuşi cu toate aceste informaţii, sunt destui care nu reuşesc să păstreze aceste limite…

În acest punct m-am gândit că lipseşte ceva…cu siguranţă…

De ce să nu putem păstra o limită fizică?

Când vorbim despre limite într-o relaţie, în general ne gândim la limitele fizice. Şi pare oarecum justificată  îndreptarea spre un subiect care acaparează atenţia.

În primul rând, apropierea fizică este generată de dorinţa de a manifesta afecţiune. Este cel mai simplu mod de a ne arăta dragostea: o îmbrăţişare, sărut, mângâieri, etc. Însă depăşirea limitei duce la alte probleme.

Deci…apropierea fizică are de a face cu ceva mai mult decât simpla dorinţă de a atinge?

Ordinea Lui Dumnezeu în care am fost creaţi să funcţionăm este aceasta: cunoaştere la nivel duhovnicesc, sufletesc apoi abia apropiere fizică.

Dacă ne uităm în grădina Edenului, când Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, prima acţiune a lui Dumnezeu a fost la nivel duvonicesc şi sufletesc ( Genesa 2:7, 18). Abia apoi a urmat cunoaşterea fizică.

Ce vreau să zic cu toate acestea?

Ca să nu ajungi să trebuiască să tratezi trebuie să previi!

Felul în care porneşte o relaţie determină modul în care ea va funcţiona. Şi poate determina chiar şi modul în care va sfârşi.

Este important să ştii clar ce fel de relaţie vrei să ai! Una care să ai pe cineva, fără obligaţii, etc?

Sau vrei să ai ceva de calitate? O relaţie în primul rând dumnezeiască?

Dacă eşti implicat într-o relaţie care nu prea are de a face cu Dumnezeu, cu valorile Sale, cu sfinţenia…atunci nu ai nevoie de limite…

Vorbeam mai devreme despre o anumită ordine în care am fost creaţi să funcţionăm: duhovnicesc, sufletesc, fizic.

Cum se pot aplica lucrurile acestea într-o relaţie? Ce legătură au cu limitele?

Limitele au datoria de a ne proteja. Ne protejează în primul rând de orice este legat de curvie, de orice fel de abuz, sau rănire de orice fel…

Este important de ştiut că limitele nu sunt un duşman ci sunt ca un pod care ne protejează să nu cădem sau să alunecăm.

Să cunoaştem modul în care am fost creaţi să funcţionăm determină modul în care funcţionăm şi într-o relaţie.

Aşa că pentru succes maxim într-o relaţie este necesar să funcţionăm în modul în care Dumnezeu ne-a proiectat:

– Duhovnicesc ( ceea ce înseamnă să te închini aceluiaşi Dumnezeu, să ai aceaşi credinţă. Cred că unirea la nivel de duh este cea care „sudează” relaţia. Aici se clădeşte dragostea „Agape”, cea care rămâne când sentimentele pot fi tulburi…)

– Sufletesc ( aici intervine deja partea emoţională, sentimente, dorinţa de apartenenţă şi în final sentimentul de a iubi ;) )

– Fizic ( partea totală fiind consumată în cadrul căsătoriei ).

Implicarea în cunoaştere duhovnicească presupune parteneriat cu Dumnezeu în relaţie. Parteneriatul cu Dumnezeu ne va feri, ne va limita la a împinge cunoaşterea la nivel fizic. Asta ne va salva de la dezamăgiri, etc.

Nu sunt în măsură să stabilesc limitele unei relaţii: dacă să ţii de mână sau nu, dacă să săruţi sau nu, dacă să dormi împreună sau nu, etc…

Însă am văzut cu siguranţă că setarea relaţiei pe Dumnezeu este tot secretul.El îţi va pune în inimă limitele pe care trebuie să le păstrezi.

Ne întoarcem la sursă, la secretul unei relaţii: Relaţia ta cu Dumnezeu!

Sursa:flacarainchinarii

“Ce este căsătoria în concepţia ta?”

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

În ce priveşte căsătoria, am cele mai frumoase sentimente, dar şi cele mai mari temeri. De la bucuria de a fi cu cel iubit tot timpul la teama că eu sau el am putea să nu mai avem aceleaşi sentimente atât de intense cu trecerea timpului, şi atunci alegerea noastră s-ar dovedi nu atât de bună cum am crezut … In ciuda temerilor, dacă Dumnezeu primează în vieţile noastre, sunt convinsă că El poate face ca relaţia noastră să funcţioneze, iar dragostea să crească tot mai mult.

Violeta, 19 ani

Căsătoria este locul în care ar trebui să te afli cel mai în siguranţă. Doar in căsătorie poţi beneficia de bucuria deplină a dragostei. În altă parte decât aici nu ai voie nici măcar să te gândeşti.

Benny, 22 ani

După părerea mea, căsătoria este un legământ între el, ea şi Dumnezeu… aceasta e perspectiva crestina. Din perspectiva socială, este legalizarea unei relaţii între 2 persoane de sex diferit.

Căsătoria înseamnă începerea unei relaţii permanente, durabile şi stabile. Şi cu siguranţă  implică asumarea unor responsabilităţi neasumate până atunci.

Andrei, 23 ani

Căsătoria este împlinirea iubirii sub binecuvantarea Cerului, o unire pentru toată viaţa cu cel pe care îl iubeşti. Iar dacă iubirea este în temere de Dumnezeu, ea va rămâne puternică, în ciuda tuturor obstacolelor.

Denisa, 21 ani

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Întrebare: “Ce este căsătoria în concepţia ta?”

Uitam… dar dragostea nu uita

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Uitam prea repede atunci cand promitem si spunem “ma voi schimba!”. Uitam ca ne’am cerut iertare, ca ne’a parut cu adevarat rau candva. Uitam ca toti suntem facuti din tarana dar avem o inima de carne…usor de ranit. Uitam usor de aceia care ne iubesc neconditionat, dar ne complacem sa suferim pentru oameni care la primul obstacol ne intorc spatele. Uitam mereu dragostea si bucuriile pe care le primim…ne amintim atat de des insa suferintele si ranile ce ne’au fost provocate. Uitam faptele noastre rele si ne amintim doar de cele bune…pacat insa ca sunt atat de putine. Ne amintim doar de eul nostru, de nevoile si durerea noastra, de lacrimile noastre. Ne amintim de cuvintele grele pe care cineva ni le’a spus intr’un moment de suparare. Ne amintim ceea ce cu adevarat ar trebui sa uitam, si uitam ceea ce ar trebui sa ne amintim. Cerem altora sa uite, sa inchida ochii si sa ierte…dar noi?

Ne permitem sa lovim in stanga si in dreapta, scuzandu’ne mai apoi si asteptand sa fim iertati. Daca cineva te raneste, tu uiti? Sunt sigura ca nu atat de usor. Ranile dor si suferinta are nevoie de compania altei suferinte…asa ranim si noi, cu gandul ca ne mai alinam durerea.

“Dragostea iarta totul!” De unde dragoste? Tu stii ce e aceea dragoste? Dragostea nu e un sentiment plin de entuziasm care iti ofera o stare de bine si o lume roz, si la prima ploaie se stinge.

Dragostea se demonstreaza prin fapte, ofera, iarta, crede, sta aproape, ofera siguranta, incurajeaza, dragostea iti da viata si putere sa lupti in incercari si sa te ridici cand toti cred ca ai fost invins. Dragostea nu uita faptele frumoase…dragostea isi aminteste de gesturile dragute si simple facute dintr’o inima curata. Dragostea uita durerea care ti’a fost provocata, te invata a ierta si creste mai puternica.

Dragostea este un dar pe care nu toti il au sa’l poata darui si pe care nu multi il vor primi.

Articol scris de Soapta inimii

http://neclintit.com

Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, Carti Recomandate

Cine a citit Odiseea lui Homer îşi aminteşte episodul în care căpitanul Ulise şi echipajul său trebuiau să treacă cu vasul pe lângă locul unde se găseau legendarele sirene. Toată lumea ştia că, odată ce îşi începeau cântecul, acesta era atât de dulce şi ispititor, încât niciun bărbat nu-i putea rezista. Marinarii sfârşeau prin a lăsa corabia să se zdrobească de nemiloasele stânci.

Ulise şi-a dat seama că trebuie să ia măsuri atât timp cât mai putea gândi limpede. Ştia că toţi ceilalţi căpitani au crezut că pot rezista, dar lucrul acesta era imposibil. Aşa că a ordonat fiecăruia să îşi astupe urechile, astfel încât să nu poată auzi nimic, iar el să fie legat de catarg. Când sirenele şi-au început cântecul dulce şi fermecător, acesta nu a fost auzit de nimeni decât de… Ulise, care a intrat curând în agonie, dorindu-şi din tot sufletul să ajungă la sirene. Dar, în ciuda faptului că le poruncea marinarilor să îl dezlege, aceştia nu îl puteau auzi.

L-au eliberat abia atunci când au ajuns într-o zonă de siguranţă, unde nu se auzea decât zgomotul mării.

În aceeaşi carte, într-un alt capitol, este relatată o istorie similară, doar că de această dată căpitanul este diferit. Numele lui era Orfeu. Înainte de a ajunge în preajma sirenelor, el a deschis cutia frumos ornamentată în care îşi ţinea lira. Cu o graţie de prinţ, a început să cânte cu măiestrie o muzică desăvârşită pe care nicio ureche de om nu o mai auzise până atunci. Cu toţii au fost cuceriţi de cântecul lui, chiar şi cei care se urcaseră pe vas doar pentru a ajunge în locul unde cântau sirenele. Muzica dulce şi ispititoare a sirenelor a pălit în faţa lui Orfeu, care avea pregătit pentru echipajul lui… un cântec şi mai dulce.

Într-o societate în care standardele se pare că sunt stabilite de lumea îndulcită a Hollywood-ului, oare mai poate exista vreo poveste de dragoste ieşită din acele tipare? Oare mai există şi altceva? Toţi tinerii visează să trăiască o poveste de dragoste perfectă… Dar, undeva în mijlocul ciclului nesfârşit al idilelor trecătoare, visul multora se face ţăndări. Mai pot oare tinerii să găsească în ziua de azi o iubire ideală? O pot trăi? Şi cum o pot aştepta fără compromisuri? Cum se poate auzi acelcântec mai dulce?

Eric şi Leslie Ludy, o familie care a îndrăznit să-I încredinţeze Marelui Regizor stiloul, Celui Care poate scrie un scenariu potrivit pentru fiecare dintre noi, sugerează un răspuns: să-L lăsăm pe El să scrie povestea noastră de dragoste. Mai mult decât atât, dacă au existat greşeli, El le poate repara, astfel încât să existe întotdeauna un happy endless.

Alexandra Storescu

© Revista Respiro

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu

Cum să înţelegi o fată

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă

Aş vrea ca tu să vezi şi să înţelegi felul în care gândesc şi simt.

Nu mă uit doar la fizicul tău şi după asta te cataloghez drept un potenţial iubit.

Ştiu că majoritatea băieţilor privesc spre trupul fetelor şi rămân acolo, puţini dintre ei continuând să-şi adâncească privirile înspre inimile sensibile şi firave ale fetelor.

Poate acesta este unul dintre motivele pentru care multe relaţii pornesc de la plăcerea trupească,dar care se termină în inimi frânte şi planuri date peste cap.

Aş vrea ca tu să poţi vedea ce înseamnă defapt o fată şi să priveşti dincolo de nişte forme bine definite,să încerci să intri în povestea de basm pe care fiecare fată şi-o imaginează la un moment dat.

Mi-aş dori ca tu să poţi fi prinţul unei singure prinţese,şi nu balaurul care vrea doar să rănească.

Probabil că ţi-am lăsat un gust amar în suflet,dar acesta este adevărul.

Te rog,în numele respectului tău pentru surorile tale în Hristos,nu frânge niciodată inima unei fete.

Dacă şti că nu ea este fata potrivită nu îi da speranţe false.Nu-i rupe bucăţi din inima ei care aparţin doar viitorului ei soţ.

Aş vrea ca să poţi vedea ceea ce nu mulţi văd.Toţi băieţii se cred mari experţi cu fetele,dar defapt nu ştiu nimic.

Ei cuceresc exteriorul,dar interiorul rămâne intact.  O fată nu caută pe cel mai musuculos băiat,dar ea îl caută pe acela care poate să vorbească inimii ei.

Ea nu se roagă pentru un Brad Pitt,dar se roagă pentru un băiat care şi-ar da viaţa pentru ea.

O fată iteligentă îşi dă seama când un băiat nu este sincer,dar de frica de a fi singură continuă să vorbească cu acel tânăr.

Eu aş vrea ca tu să-i slujeşti soţiei tale încă de pe acum. Te asigur că dacă tu o vei onora chiar dacă nu o cunoşti,ea va face acelaşi lucru pentru tine.

Te asigur că o soţie credinicioasă se gândeşte la soţul ei încă din anii tinereţii ei.

Poate te sperii că am pronunţat “SOŢIE”,dar nu e bine s-o faci.

Dacă ai văzut sau ai auzit ceva despre coşmarul căsătoriei nu înseamnă că tu vei păţi la fel.Încreadinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El îţi va alege cea mai frumoasă Prinţesă pentru tine!

Până atunci,aşteapt-o cu credinicioşie.

de la Milena

http://neclintit.com/2012/05/18/cum-sa-intelegi-o-fata/