Categorie: Adolescenţă

Te certi cu copilul tau adolescent? Afla de ce e benefic sa il lasi si pe el sa iasa invingator

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, FAMILIE

Sa fii parinte este o experienta unica in lume. Dar si provocarile sunt pe masura, cu atat mai mult cu cat copilul creste si intra in adolescenta. In acest moment intervin “disputele” cu adolescentiicare, de multe ori, sunt luate de parinti drept adevarate razboaie ce trebuiesc castigate de adulti. Dar lucrurile nu stau tocmai asa. Sunt situatii in care parintii ar trebui sa dea castig de cauza copiilor. Mai ales in situatiile in care adolescentii chiar au dreptate si aduc argumente convingatoare. Ei vor invata astfel sa-si apere interesele, sa aduca argumentele potrivite intr-o discutie si sa se foloseasca de toate mijloacele pentru a-i convinge pe ceilalti ca au dreptate. In plus, se pare ca adolescentii care nu sunt “dominati” cu orice pret de convingerile parintilor cedeaza mai greu tentatiilor vietii, precum consumul de droguri, tutun, alcool etc.

Discutiile cu adolescentul, lectii de viata

Un studiu publicat recent in jurnalul american Child Development arata ca adolescentii care nu au nici o problema in a-si sustine cu tarie convingerile in fata parintilor, spun la fel de usor “NU” si drogurilor sau alcoolului, sau persoanelor care incercau sa-i convinga sa o ia pe un drum gresit, sau in general oricui incearca sa le impuna un punct de vedere, sau o situatie care este in puternic dezacord cu ei.

“Parintii care le acorda adolescentilor ocazia sa-si spuna parerea, le ofera sansa de a invata cum sa le tina piept si celorlalti, dar si tentatiilor. Indiferent de subiectul discutat, conversatia trebuie sa aiba loc pe un ton calm, rezonabil. Nu se ajunge la nici un rezultat bun daca se recurge la tipete si isterii. Trebuie sa li se ofere sansa copiilor de a spune ce au pe suflet, fara sa le fie teama ca ce vor spune se va izbi de critica aspra a parintilor”, explica Dave Szewdo, coordonatorul studiului, Doctorand la Universitatea Virginia din Charlottesville.

Potrivit acestuia, adolescentii vor invata ca disputele pot fi rezolvate si altfel decat prin certuri si impunerea cu forta a conceptiilor fiecaruia, ci prin discutii civilizate, chiar daca sunt in contradictie cele doua parti. Fiecare sa asculte parerea celuilalt si sa aduca argumentele si contraargumentele necesare. De asemenea, recomandarea lui Szwedo pentru parinti este ca acestia sa aiba rabdare si nu cedeze tentatiei de a tipa, oricat de suparator ar fi pentru ei subiectul dezbatut. “Anii adolescentii nu trebuie sa fie tumultosi daca parintii stiu sa rezolve orice disputa cu copiii lor cu calm si rezonabil”, a adaugat Szwedo. Tinta studiului au fost preadolescentii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani, urmand ca acesta sa continue si pe grupe mai mari de varsta.

Cand parintii ranesc...

Daca nu gaseste “linistea” acasa, adolescentul o va cauta in droguri, alcool sau “prieteni”

In calitate de psihoterapeut al centrului Caron Treatment din New York, Paul Hokerman, a declarat ca a avut de multe ori de-a face cu adolescenti si tineri dependenti de diverse substante, tocmai pentru ca n-au stiut sau n-au avut cum sa gestioneze discutiile pe anumite teme cu parintii lor. “Discutiile, chiar daca sunt in contradictoriu, ii pot ajuta pe copii si mai ales pe adolescenti sa-si defineasca identitatea. Daca nu si-o gasesc acasa, le va fi mult mai usor sa si-o gaseasca in alte locuri si nu neaparat bune pentru ei. Acasa trebuie sa fie un loc unde copilul sa-si poata exprima si manifesta emotiile, durerea, dezamagirea, anxietatea, frica, intr-un mod sanatos. Iar daca n-au parte de aceste lucruri isi pot gasi <<linistea>> in droguri, alcool sau alte tentatii sau anturaje”, a explicat Hokerman.

La randul sau, Gail Saltz, psihiatru in New York, a explicat ca relatiile dintre parinti si copii sunt un model al relatiilor pe care copiii le vor dezvolta si cu ceilalti. “Chiar daca sunt in contradictoriu, discutiile fac parte din viata de zi cu zi. Iar copiii invata sa gestioneze discutiile cu restul lumii. Cel mai bine ar fi sa le invete acasa, si nu in alta parte. Este vorba despre cum sa fii sau sa nu fii de acord cu parerile altora si in acelasi timp sa mentii o buna relatie cu ceilalti”, a adaugat Saltz.

Optica “sunt parinte si eu stiu cel mai bine” nu este intotdeauna o solutie. Daca copilul a demonstrat ca are dreptate, parintii nu ar trebui sa considere ca au pierdut o batalie sau un razboi. Nu este buna pentru copii in general atitudinea de obedienta. Aceasta ii poate transforma in victime ale traficantilor de droguri sau de persoane.

http://sfatulparintilor.ro/adolescenti/educatie-adolescenti

Frumoasă, credincioasă sau…fată de casă?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

Referindu-mă la o viitoare parteneră, pot pleca de la premisa că frumuseţea trece şi credincioasă poate deveni. Apare atunci întrebarea: cum aş alege să fie prietena mea: frumoasă sau credincioasă?

Frumusețea fizică

Când vorbim despre frumuseţe, gândul ne duce la frumuseţea fizică. Puţine sunt cazurile, deşi nu acesta este idealul, când prietenia dintre o fată şi un băiat face ca fata “să înflorească” zi după zi, chiar dacă peste ea anii au lăsat urme în trecerea lor.

De cele mai multe ori am văzut opusul: fete care au mare grijă de modul în care arată (uneori cu sacrificii mari) până se căsătoresc, iar apoi ascund cântarul şi ridică oglinda tot mai sus pentru a se vedea doar capul. Să ajungi la 50 de ani şi să arăţi ca la 35 e mare lucru! Ştiu că în mai mult de jumătate din cazuri acest lucru este realizabil, dar nu înţeleg de ce nu se vrea.

Pentru a evita dezamăgirea, nu trebuie să fie frumuseţea fizică criteriul principalal acestei alegeri. Ca să fii dezamăgit, mai întâi trebuie să te amăgeşti. Oricât de frumoasă ar fi fata, nu trebuie să uiţi că e totuşi carne şi oase. Şi ea are o respiraţie mai puţin plăcută dimineaţa şi… da, poate chiar sforăie sau vorbeşte în somn, printre altele… Oricum ar fi această frumuseţe, nu uita că… e trecătoare!

Frumusețea caracterului

Mai putem vorbi şi de ofrumuseţe a caracteruluidescrisă atât de plastic în paginile Bibliei: “Multe fete au o purtare aleasă, dar tu le întreci pe toate.”(Prov 31:29).

În timpul facultăţii, femeia de serviciu îmi povestea despretiparul tinerelor studente. În primul an, în general, tânăra păstrează respectul şi bunul simţ învăţate acasă, dar odată aflându-se liberă, cu distracţii care se îngrămădesc, frecventarea discotecilor şi a cluburilor, debarasarea de inhibiţiile avute şi ignorarea sfatului părintesc schimbă puţin câte puţin modul de raportare şi de comportament. Ajunge astfel în anii 3 – 4 o tânără care diferă total de fata din primul an de facultate.

Poate că multe fete nu merg prin discoteci sau cluburi (şi nu mă refer la cluburile de gătit sau cele de sănătate), dar au alte modalităţi de petrecere a timpului liber şi prietenii nepotrivite, iar acea purtare frumoasă dispare.

Frumusețea caracterului crește odata cu noi?

Şi aşa am ajuns şi la credinţă! Nu avem un “credinţometru”, însă putem măsura la fel de fidel credinţa privind la lucrurile mici. Niciodată un băiat nu îşi va pune prietena să mute munţii pentru a vedea dacă e o fată credincioasă, ci va analizaaspectele aparent minore din viaţa ei. Am spus “va analiza” şi nu “va testa”, pentru că nu mi se pare corect să ispitesc pe cineva. Ispititorul este altul, dar ştiu că Dumnezeu la timpul potrivit mă va ajuta să văd ceea ce trebuie.

Să se îmbrace frumos şi decent, să vorbească respectuos, să meargă la biserică şi, de ce nu, să se implice în lucrul cu copiii sau cu tinerii, să studieze Biblia şi multe altele la fel de mici vor fi mai importante decât faptul că a plecat cine ştie pe unde, odată în misiune.

Poate că te întrebi în legătură cu “credincioasă poate să se facă”. E adevărat? Uneori da. Dar o prietenie poate schimba doar temporar relaţia cu Dumnezeu, mai mult sau mai puţin de ochii celuilalt. Tocmai de aceea este atât de necesar sfatul celor cu experienţă, în cel mai bun caz al părinţilor credincioşi.

Dar pentru aceasta, trebuie să fie…o fată de casă. Nu puţine sunt fetele care, pentru că sunt la studii, ajung acasă de câteva ori pe an. Uneori sunt motive obiective (distanţa, timpul, banii), dar acasă e un loc special. Se spune că: “Tată nu e cel care te-a făcut, ci acela care te creşte!”. Dar dacă vorbim despre acasă, acest proverb nu este valabil. Acasă nu e locul unde neapărat mă simt bine, ci locul în care am crescut, unde am responsabilităţi şi privilegii, amintiri plăcute şi prieteni dragi.

De multe ori, din dorinţa de a fi fată de oraş, tânăra nu mai dă pe la casa de la ţară. Dacă vrei să fii o fată de casă, nu ocoli casa părintească oriunde s-ar afla. În mod normal, acolo ar trebui să înveţi cum să îţi îndeplineşti îndatoririle casnice, care vor fi extrem de importante în fericirea ta şi a familiei tale.

Cum aş alege sa fie prietena mea: frumoasă, credincioasă sau…fată de casă? Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mă pune să aleg una sau două din trei, ci El mi le va da pe toate. Şi sunt mai mult de trei!

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Frumoasă, credincioasă sau…fată de casă?

Nu ratati binecuvantarile unei familii frumoase!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

Dragii mei tineri, astazi va scriu voua. Am pe inima sa va impartasesc un gand, care sper mult sa va ajute si sa va faca sa meditati indelung.

Mai intai de toate vreau sa va pun o intrebare. Sunteti placuti lui Dumnezeu prin purtarea voastra? Va rog, raspundeti’va sincer voua si mai ales dati’I un raspuns lui Dumnezeu.

Poate credeti ca sunteti tineri inca si aveti o viata inainte sa va indreptati greselile si sa fiti iertati. Asa este! Dar v’ati gandit ca aceste greseli din tinerete vor avea un impact major in viata de familie? Stiu ca pacatul nu doare inca, dar durerea lui se va accentua in timp. E ca un eccou, pe care il auzi indelung. Tinerii mei dragi, modul vostru de a va comporta si a trai, va face sa fiti fericiti? Vreau sa va amintesc un verset din biblie care ne spune noua, tinerilor: “ Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.”(Eclesiastul 11:9)

Dumnezeu ne lasa sa facem ceea ce ne doreste inima, dar ne avertizeaza ca intr’o zi, vom da socoteala si va trebui sa ne pedepseasca in Bunatatea Lui. Dragii mei, va rog, sa traim frumos pentru Domnul, sa traim o tinerete curata, ca mai tarziu El sa ne rasplateasca cu multe binecuvantari in viata de familie.

Nu va pierdeti binecuvantarile pentru o placere de moment! Fiti sfinti caci Dumnezeu ne vrea sfinti pentru El!

https://soaptainimii.wordpress.com

Trei paşi înapoi sau răspunsul la clasica întrebare: Cât de departe este prea departe? (I)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE

Dacă cineva ţi-ar cere un sfat, ce i-ai recomanda?
– un prieten darnic şi imoral sau un prieten sărac şi moral?
– un poliţist needucat şi „îngăduitor” sau un poliţist manierat şi ferm?
– o mâncare apetisantă şi nesănătoasă sau o mâncare mai puţin gustoasă şi sănătoasă?
– afaceri bănoase la negru sau afaceri mai puţin profitabile şi legale?
– o prietenă remarcabil de frumoasă şi îndrăzneaţă cu băieţii sau o prietenă frumoasă şi rezervată?

Acum, gândeşte-te ce ai alege dacă, în situaţiile de mai sus, ar trebui să decizi pentru tine.

Primul exerciţiu scoate în evidenţă înclinaţia noastră către absolut, pusă în noi de Dumnezeu. Obiectiv vorbind, ne dăm seama că moralitatea, incoruptibilitatea, sănătatea, cinstea şi castitatea sunt valori care depăşesc în importanţă câştigul financiar, satisfacerea apetitului sau atracţia sexuală. Cel de-al doilea exerciţiu demonstrează că interferenţa propriilor interese cu sfera valorilor absolute poate duce la dileme. Când e vorba despre amenda ta, preferi un poliţist cinstit? Când e vorba despre profitul tău, eşti dispus să tai factură pentru orice produs? Când e vorba despre ceea ce-ţi place să mănânci, mai socoteşti de fiecare dată dacă e sănătos? Când ai şansa unei relaţii cu cea mai frumoasă fată din facultate, te mai gândeşti că a trecut şi prin mâinile altora?

Acesta este pasul numărul 1: Egoismul, sub toate formele lui (lăcomie, mândrie, orgoliu, poftă, senzualitate), este cauza multor decizii greşite, luate împotriva a ceea ce ştim că înseamnă valoare. Identifică cu sinceritate manifestările egoismului în alegerile tale.

Îţi vine să crezi sau nu, dar mulţi tineri din generaţia mea înţelegeau pentru prima dată diferenţele anatomice între un băiat şi o fată abia în clasa a VIII-a, când se studia anatomia corpului uman. Astăzi, cei mai mari consumatori de pornografie pe internet în Statele Unite sunt copiii de 13-17 ani. Conform unei statistici recente, există peste 300.000 de site-uri pornografice. Majoritatea celor care navighează pe internet văd, cel puţin accidental, materiale cu caracter pornografic. Vedete precum Paris Hilton, Britney Spears, Lindsay Lohan încurajează fetele „to go wild”… Cu douăzeci de ani în urmă, tinerii urmăreau filme precum Pe aripile vântului sau Liceenii. Astăzi, numai prin intermediul programelor de televiziune, tinerii absorb în fiecare an circa 15.000 de referinţe sexuale, şi doar mai puţin de 170 dintre ele se referă la abstinenţă, controlul naşterilor sau boli cu transmitere sexuală.

Practic aproape orice film care conţine mesaje sexuale educă în direcţia îndepărtării restricţiilor de sorginte creştină cu privire la sex. Mesajul implicit e că sexul e bun, util, îi împlineşte pe oameni, îi face fericiţi, dă culoare vieţii. Cu alte cuvinte, e frişca de pe tort. E liantul care leagă diversele scene ale filmului, indiferent de tema sa. E omniprezent şi mult mai accesibil decât în viaţa reală. De fapt, aici e cheia. Filmul e avangarda sexualizării generaţiei tinere. Trebuie reţinut un principiu FUNDAMENTAL: filmul nu se mulţumeşte să redea realităţi istorice, filmul explorează şi dă viaţă fanteziilor, creează o lume fictivă care trage după ea lumea reală. Deşi filmul e creaţia noastră, în viaţa reală filmul ne precede.

Acesta este pasul numărul 2: Oamenii gândesc după nişte criterii învăţate. E esenţial să-ţi dai seama care sunt seturile de valori care şi-au adus contribuţia la formarea gândirii tale. În proporţii diferite, gândirea noastră este produsul combinaţiei seturilor de valori transmise, în principal, de media, prieteni, familie şi biserică. Trebuie să-ţi alegi instrumentele cu care să analizezi provocările pe care le întâlneşti. Conform celor de mai sus, e clar că într-un fel vei gândi dacă te conduci după setul de valori al Hollywood-ului şi altfel vei evalua provocările dacă vei folosi setul de valori al Bibliei.

Evident, te roade o întrebare. Există un set de valori absolute? Şi dacă da, care este acesta? Cum putem fi siguri că nu cădem în extreme? Să nu uităm de paşii făcuţi până acum. Prin exerciţiul făcut la început, ai avut dovada că, în general, fiecare dintre noi are o cunoaştere de bun simţ. Această cunoaştere ne spune cu suficientă obiectivitate care sunt valorile absolute. Dacă nu faci parte dintre cei educaţi în mod fundamental de filme, de pornografie sau de factori umani degeneraţi şi dacă eşti dispus să-ţi izolezi propriile interese şi dorinţe egoiste, atunci îţi e mai uşor să înţelegi valorile absolute. E important de menţionat aici faptul că Duhul Sfânt poate influenţa şi schimba gândirea umană, practic fără limite, dacă omul doreşte acest lucru.

Acesta este pasul numărul 3: Cu sinceritate şi cu ajutorul Duhului Sfânt identifică în mod conştient imaginile memorate din filme, din reviste, romane, reclame de pe stradă, de la prieteni şi izolează-le. Identifică apoi tendinţele de revoltă egoistă şi izolează-le şi pe acestea. După ce ai făcut ce ţi-am sugerat, descrie-mi visul tău cu privire la partenerul cu care ai vrea să-ţi întemeiezi o familie. Apoi, citește articolul de săptămâna viitoare, să afli în ce măsură ţi-am ghicit gândurile.

Va urma…

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Trei paşi înapoi sau răspunsul la clasica întrebare: Cât de departe este prea departe? (I)

Ea este indragostita !

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

Aş vrea ca atunci când un băiat adevărat va dori să te curteze tu să fi îndrăgostită.

Inima ta să aparţină unui Prinţ ce nu locuieşte printre oameni,dar în oameni.Aş dori ca tu să fi pusă deoparte pentru un plan măreţ şi nu doar pentru plăceri ce ţin o clipă.

Ochii tăi să strălucească atunci când buzele tale pronunţă numele Iubitului tău,iar cei din jur să fie invidioşi de bucuria imensă din inima ta care nu este una pământească.Doresc ca tu să cunoşti o latură a dragostei pe care nu multe femei au întâlnit-o.

Deşi spunem că bărbaţii sunt cei laşi nici noi nu facem excepţie. Ne este frică să fim cu adevărat femei,să îmbrăţişăm acea aură a feminităţii pe care doar puţine au îmbrăţişat-o.Ne temem de gura lumii şi ne aventurăm în relaţii superficiale de frica de a nu rămâne singure.

Iar apoi numim asta “o feminitate autentică şi pusă deoparte”.Ne hrănim cu melodii care ne pun în lumină egoismul şi slăvesc depravarea.Ne-am învăţat să ne lăudăm singure cu versuri de genul:”Asta mică e o bestie.;Ea este genul de fată care nu se bagă în relaţii.,etc”.Ne credem mari experte în dragoste,dar defapt nu ştim nimic.

Am ajuns să credem că dragostea constă doar în cuvântul “Te iubesc”,dar nu şi în demonstrarea acestor vorbe.Credem că sărutul este un lucru banal şi am uitat să dăm.

Cum putem avea o poveste de dragoste autentică dacă ne-o scriem noi singure,cu greşeli de exprimare şi ortografie?De ce nu apelăm la Autorul dragostei care este Dumnezeu?Doar pentru că ni se pare de modă veche să fii creştin?Atunci e mai “cool” să ai un iubit pe săptămână şi să te dăruieşti tuturor trup şi suflet,iar apoi să sfârşeşti prin a asculte melodii de despărţire care îţi hrănesc ego-ul.Tu nu ai avut nici o vină că v-aţi despărţit,el e vinovatul!Dăm cu pietre în băieţi,dar noi am ajuns să fim purtătoarele unei feminităţi ieftine,marca Hollywood.
Ne mulţumin cu puţin şi nu alergăm la Iubitul nostru Isus care nu ne-ar părăsi niciodată pentru nimeni.Este singurul dintre Iubiţi care şi-a dat viaţa pentru noi şi care poate să-ţi direcţioneze viaţa.Este tot timpul cu tine,dar tu nu-L vezi fiindcă eşti prea ocupată să umbli după idile ieftine.Am ajuns să credem că dragostea înseamnă doar atracţie,iar adevăratele poveşti de dragoste sunt doar în filme.
Cât de mult ne înşelăm.

Suntem feminine după regulile revistelor de femei,dar nu după regulile lui Isus.
Nu suntem îndrăgostite de Isus!Suntem îndrăgostite de lucruri ieftine.Dar astăzi totul se va schimba dacă Îl laşi  doar pe El să îţi direcţioneze fiecare pas.Vei fi uimită de lucrările şi bunătatea Sa,însă doar cu voia ta se va întâmpla asta.

Spune-I azi lui Isus “DA!”!

http://neclintit.com/2012/07/02/ea-este-indragostita/