Categorie: Adolescenţă

Bineînțeles că nu există o abordare standard a discuției cu adolescentul pe tema „primei iubiri”. Fiecare din adolescenți e diferit, fiecare din părinți e diferit și fiecare situație e diferită. Totuși, discuția se impune și principiile confruntării trebuie aplicate. Dacă încă nu ai aflat despre principiile confruntării e timpul, deși e târziu, să le studiezi. Vei avea nevoie de ele. Fiica ta sau fiul tău îți vor testa capacitățile la maxim.

Nu am cum cuprinde într-o postare pe blog toate principiile confruntării și toate etapele acesteia, deși intenționez să abordez pe viitor și această temă, dar câteva principii esențiale în acest context voi enunța. Ele nu sunt invenția mea, ci munca mai multor oameni de-a lungul timpului eu doar le voi menționa.

Planifică. Așa cum spuneam, o reacție de tip explozie nu e deloc eficientă. Programează să stai de vorbă cu fiica sau fiul tău. Nu doar tu să programezi, solicită și ei/lui să își stabilească o dată și oră pentru discuții. Anunță tema de discuții. Fii calm/ă și nu da impresia că acea întâlnire e amenințare.

Roagă-te. Da, ai maaaare nevoie de înțelepciune, răbdare și calm. Numai Dumnezeu ți le poate oferi în cantități suficiente. După cum menționam nu recomand să folosești această întâlnire ca să impui rezoluții ci pentru a vorbi ca între doi adulți, sau măcar să încerci. Toată relația ta cu copilul trebuie sa fie guvernată de conexiunea cu Dumnezeu, una serioasă și permanentă.

Documentează-te. Află cine este iubitul/iubita, cu ce se ocupă, cine îi sunt părinții și cât mai multe informații. Pentru asta folosește internetul și expune-te cât mai puțin. Nu te apuca să întrebi prietenii fiicei sau fiului tău, îți vei tăia șansele la un dialog echilibrat. Dacă nu găsești informații va trebui să lași această parte pentru acel moment al confruntării.

Evaluează situația „la rece”. Chiar e așa de gravă asocierea pe cât ai estimat-o inițial? În ce mod e bine să abordezi discuția? Ce variante ar putea să se ivească? Am văzut și părinți pară si foc din cauză că fiul lor „vorbește cu una de la baptiști” sau „cu unu de la penti”. Aceste cazuri sunt de abordat în altă manieră și cine trebuie să se pocăiască sunt părinții.

CONFRUNTAREA ADOLESCENTULUI.

Aici lucrurile trebuie să fie guvernate de trei reguli majore. Toate cele trei reguli țin de „a doua mare poruncă asemenea primei” să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

Regula 1 – Dragostea. Nu te lăsa dus de furie, răzbunare, gândul că nu te-a respectat, gândul că face împotriva ta și altfel de gânduri generatoare de mânie și furie. Nu uita că tu ești adult cu mai multă experiență de viață, calmul tău trebuie să fie mai durabil decât al copilului tău. Nu lăsa ca izbucnirile de mânie să se reverse și mai ales iubește-l. De fapt, acestea toate sunt dovezi de iubire. Când îți ții în frâu porniri firești pentru că nu vrei să îl rănești pe acel copil.

Aceste este momentul când adolescentul, fie că e fată sau băiat, percepe că tu îl iubești. Nu mai ia ca dovadă de iubire telefonul cumpărat sau hainele de pe el/ea ci modul responsabil și respectuos în care îl/o tratezi.

Regula 2 – Respectul. Știu, e greu, e mai degrabă la îndemână să îți și să îi amintești de Efeseni copilului. Dar el a crescut și una din nevoile mari pe care le are este cea de semnificație. Trebuie să îl abordezi respectuos. Trebuie să porți discuțiile ca și cu un alt adult nu într-o manieră simplistă, unde tu știi cel mai bine și unde doar părerea ta contează. Propune-i să analizați împreună argumente pro și contra, să le scrieți pe o foaie, să estimați consecințele acelei relații și arată-i că îți pasă de fericirea lui sau a ei faptic, nu fără comentarii și explicații.

Regula 3 – Ascultarea. Ascultă mult. Vrei informații bune despre acel om și acea relație? Atunci ascultă. Fii gata să asculți mai mult decât să vorbești. Da, da, tendința ta este să o faci pe cunoscătorul deși nu cunoști nici persoana, nici contextul nici emoțiile. Ești tentat să spui că simți pericolul și ești tentat să închei orice discuție repede. Desigur că poți, dar nu însemnă că acea discuție va fi productivă. Poate vei reuși chiar să rupi acea relație, dar la următoarea va avea el/ea grijă să nu mai vezi tu așa de multe detalii.

Alte detalii importante.

Pregătește-te să fii surprins/ă. Pregătește-te să descoperi un om adult în devenire nu un țânc. Pregătește-te să fii proiectat/ă repede cu 20 de ani sau mai bine în urmă, când te-ai îndrăgostit și tu. Fii gata să faci concesii dacă aceste nu țin de siguranța vieții voastre. Fii pregătit/ă să discuți despre emoții, sentimente și alte stări pe care poate tu le-ai închis în răceala vieții de multă vreme. Fii gata să înveți și tu.

Știu, e puțin scris pentru o temă așa de vastă. Doar trei scurte articole de blog, dar dacă se ivesc întrebări promit să le abordez. Succes!

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Scriam ieri că iubirile adolescentine sunt unicat și sunt extrem de importante pentru viața de adult. Unele, cele mai multe, nu se vor uita toată viața și vor influența toate relațiile ulterioare, conștient sau inconștient. Unii, datorită eșecurilor în aceste iubiri, nu mai apucă „restul vieții”. Așa că recomand abordarea de către părinți a acestui capitol, cu maximă seriozitate și nicidecum din postura că acel adolescent e oricum un „mucos” care trebuie trezit cu o ceartă zdravănă sau cu „câteva palme”.

Din start vă declar că nu sunt deloc adeptul teoriei moderne „lăsați copiii să facă ce vor”, cred că la vârsta copilăriei părinții au și gândirea necesară, și formarea necesară dar și autoritatea necesară pentru a ghida, călăuzi copilul. Ceea ce fac azi autoritățile moderne, este un abuz grosolan, e răpire de persoane, când se confiscă copiii de la părinți. Cred că ar fi mult mai înțelept să se investească în educarea părinților care sunt neglijenți cu copiii sau care sunt violenți. În fine, aste  e o altă temă. Revenind la tema noastră, noi ca părinți avem nu doar înțelepciunea necesară dar avem și obligația de a îi călăuzi prin viață, uneori, de cele mai multe ori, împotriva voinței lor. Nu-i așa că voința unui copil mic care a luat cuțitul în mână este să se joace cu el? Da, dar noi, vom acționa împotriva acelei voințe, care vine din necunoaștere și cu maximă înțelepciune îl vom determina să ne dea acel obiect periculos pentru el atunci.

Când vorbim de adolescenți situația se schimbă puțin, datorită transferului de responsabilitate. O mare parte din responsabilitățile vieții, au trecut deja la vârsta asta de la părinți la acel adolescent. De exemplu, nu îi mai unge mama feliile ca să nu se rănească cu cuțitul, ci le face el sau ea. Așa se întâmplă în multe aspecte ale vieții și adolescența este perioada în care acel omuleț descoperă că este în stare, chiar dacă uneori exagerează, să își poarte singur de grijă.

Trebuie să fim foarte atenți cu respectul pe care îl acordăm adolescentei sau adolescentului. Normalul de până acum devine anormal. Adică ar trebui să încetăm să îl tratăm ca pe un copil prostuț care nu știe nimic și să îl abordăm ca pe un adult care trebuie respectat. Abordarea în acest fel îi crește și stima de sine dar îl și responsabilizează mult. Este motivat să ia decizii mai înțelepte și aspectul cel mai frumos este că vine spre tine, să ceară sfat pentru că are convingerea că problemele sale sunt abordate serios nu ironic. Cu cât crește gradul de respect, cu atât e mai posibil ca el sau ea să vă ceară sfatul și să tină cont de el. Atenție, respectul e la început, în cele mai multe cazuri, aproape unilateral, depinde cum ați educat copilul până atunci. Dar, să fim sinceri, cea mai bună metodă de a îl învăța pe adolescent respectul este să îi dai exemplul tău de viață.

Scriam în meditarea de ieri că iubirile băiatului tău sau ale fetei tale sunt în mare parte rezultatul educației si formării primite până acum. Nu voi insista foarte mult pe asta, dar află că el sau ea, vor iubi fie asemănător fie împotriva a ceea ce le-ați arătat voi ca și cuplu. Aici am zeci de povești de la clienții consiliați. Cele mai multe din ele dramatice de tot. Copii care au vrut orice altceva dar nu o relație ca a mamei cu tata. Și vorbesc de familii „pocăite”. Dacă la ecuația asta adăugăm și teribilismul specific adolescenței vă puteți trezi acasă (considerați-vă fericiți în acest caz) cu tot felul de „iubiți” sau „iubite” care nu seamănă nici unu la mie cu ceea ce vă așteptați dumneavoastră. Ei bine? Cum procedați atunci?

Prima tendință este să explodați sau să implodați. Cum se poate? Cu ce am greșit? Ce e cu acesta sau asta aici? Altul/alta nu ai găsit? Și expresii vă las pe voi să mai adăugați. Este foarte important însă ce se întâmplă la prima discuție cu fata sau băiatul dumneavoastră după ce ați aflat acest detaliu. O explozie rar va funcționa, de regulă așchiile explozive care zboară vor produce răni foarte greu de uitat sau de vindecat. De aceea varianta cea mai rodnică, chiar dacă nu va duce neapărat la respectarea 100% a opiniei dumneavoastră, este provocarea la o discuție serioasă. Atenție, nu sub amenințare, nu sub presiunea judecății apocalipsei, nu de pe poziția că îi băgați mințile în cap. Această discuție trebuie să fie guvernată de dragoste și mai ales de respect. Da, tu tata sau tu mama sau voi care l-ați crescut trebuie să îi arătați respect, nu e o inversare a valorilor Scripturii e o datorie pe care o aveți față de orice om, inclusiv față de copiii voștri.

În următoare parte vom privi puțin la modul în care poate decurge această discuție astfel încât rezultatele să fie cât mai corecte. Corect însemnând determinarea adolescentului să gândească responsabil și să își asume și consecințele acelei relații.

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/