De ce dragostea unora durează scurt?


Am primita ceastă întrebare de la o cititoare fidelă a portalului:

De ce se întâmplă adesea cazuri când te îndrăgosteşti tare de cineva, trece 1,5-2 ani şi te trezeşti că ţi se spune: „Ştii, nu mai este ce a fost, nu mă mai intereseaza/atrage aşa de mult spre persoana ta, nu cred ca te mai iubesc aşa de tare…” De ce se întâmplă aceasta? De ce sentimentul cel de foc de la început e aşa de mare ş pe urma îl pierdem? Şi când eşti tânăr , cit de cit mai poţi avea alternative, dar daca te căsătoreşti şi într-o bună zi iţi spune partenerul de viata acelaşi lucru? Ce faci atunci? De ce se întâmplă frecvent aşa situaţii? De ce?

Pentru că mulţi nu cunosc dragostea adevărată

Cărţile, filmele, mas-media influenţează grozav pe oameni şi mai rar spre bine. Mulţi învaţă dragostea din aceste surse şi îşi formează concepte total greşite despre dragoste. Mai înainte au început o epidemie de tele-novele unde tocmai aceasta arată. Îmi amintesc despre una care se numea „Alondra” şi acolo, este arătată viaţa unui bărbat care, cică se îndrăgosteşte de o fată Alondra şi tot filmul este despre curvia lor, care este prezentată foarte romantic, pe când relaţia lui cu soţia lipsită de acest aspect. Dar cine trebuia să se îngrijească şi să protejeze dragostea din căsătoria lor? Nu tot acest bărbat? Trist este că oamenii au luat din acel film că romantică poate fi doar o relaţie amoroasă interzisă şi nici cum nu au învăţat cum să-şi facă căsătoria romantică şi cum să păstreze focul dragostei. Am dat doar un exemplu, dar judecaţi singuri ce învaţă oamenii din filmele pe care le privesc.

Buneii şi părinţii noştri au cunoscut altfel dragostea

Cu toate că sunt criticaţi acum, socotiţi demodaţi, etc., părinţii şi buneii noştri, au fost o generaţie care au cunoscut altfel dragostea. Ei ştiau că au responsabilităţi unul faţă de altul şi într-o mai mare măsură căutau să-şi fie credincioşi şi să-şi slujească unii altora. Acum trăim într-o eră a cultului egoismului când mulţi urmăresc doar binele lor, sau cum spun ei „să se petreacă” de parcă alţii nici nu mai sunt în jur. Auzim de femei care pleacă la Italia şi la scurt timp uită că au soţi acasă, că au copii şi se căsătoresc cu alţii, spunând că nu mai au dragoste pentru soţii lor. Cum se poate aşa ceva?

Dragostea adevărată nu este determinată de sentimente

Da, dragostea este însoţită de sentiment, dar nu se termină acolo unde se răcesc sentimentele. Dragostea adevărată caută să-i facă bine celui pe care îl iubeşte şi atunci când persoana respectivă nu merită. Iată ce spune Dumnezeu despre dragostea adevărată:

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fui, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru noi. (1 Ioan 4:9-10)

Încearcă să-ţi închipui ce sentimente a avut Dumnezeu faţă de tine când ai făcut răul şi nici nu te gândeai la El. În dragostea Lui a continuat să-ţi dea soarele, aerul, apa, şi toate celelalte lucruri aşa încât dragostea Lui s-a înnoit în fiecare zi. Mai mult, încearcă să-ţi închipui ce a simţit Dumnezeu atunci când îl da pe Domnul Isus să moară la cruce pentru a plăti pedeapsa păcatelor noastre. Vezi, dragostea lui Dumnezeu nu s-a întemeiat pe sentimente, ci pe valoarea pe care a văzut-o în noi.

Caută să cunoşti dragostea adevărată

Studiază Sfintele Scripturi ca să înţelegi dragostea lui Dumnezeu, să primeşti această dragoste, s-o experimentezi în viaţa ta şi apoi să o poţi dai şi altora. Vreau să recomand cititorului cursul de studiu biblic inductiv „Căsătorie fără regrete” care include şi două lecţii excepţionale despre dragoste. Cu siguranţă că acele lecţii te vor ajuta să înţelegi ce este şi ce nu este dragostea, ca să faci deosebire atunci când îţi va spune cineva „Te iubesc!”.

Să te căsătoreşti cu un om care cunoaşte dragostea adevărată

Vrei să nu te trezeşti la scurt timp după căsătorie că ţi se spune: „Nu cred că te mai iubesc şi nu mai simt pentru tine ce am simţit…”? Nu accepta căsătoria cu un om care nu cunoaşte şi nu a experimentat dragostea lui Dumnezeu. Cei născuţi din nou cunosc dragostea adevărată, aşa cum spune Scriptura:

Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8)

Nu lăsa să-ţi fie afectată mintea ta de cei care pervertesc sensul dragostei ca să nu devii victimă şi să nu aduci durere în viaţa altora.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/de-ce-dragostea-unora-dureaza-scurt/

Cum vă aşteptaţi prinţesa,băieţi?


Dragi băieţi,sunt absolut sigură că şi în inima voastră bărbătească a fost pusă acea dorinţă de a vă împărţi viaţa cu cineva,deşi de multe ori v-am auzit cum exclamaţi:”Eu nu mă însor până la 30 ani!!”.Nu înţelegeam şi încă nu înţeleg de ce fugiţi de căsătorie,dar totuşi în inimă Dumnezeu mi-a dat răspunsul.Dacă majoritatea dintre voi ziceţi că nu inteţionaţi să vă însuraţi până la vreo anumită vârstă,atunci aş vrea să vă întreb ce aveţi de gând să faceţi până atunci.Vreţi să cuceriţi cât mai multe fete cu farmecele voastre?Vreţi să vă faceţi prima oară o carieră?Şi voi aveţi planurile voastre băieţi,dar eu aş vrea să vă spun despre planul pe care Dumnezeu Îl are şi pentru voi.

El vrea să vă dea un ajutor potrivit,o femeie care a fost creată special pentru fiecare dintre voi.Cineva care este os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.Ea nu este alta decât viitoare voastră soţie.Nu fata aceea care v-a făcut să vă întoarceţi privire după ea,ci soţia voastră.Ea există undeva pe pământul acesta şi într-o zi o veţi cunoaşte.Întrebarea mea pentru voi este:Ce faceţi voi pentru ea,încă de pe acum

Cu siguranţă că vă doriţi o femeie harnică, frumoasă, care să vă respecte şi aşa mai departe.

Vreţi să aveţi o căsnicie binecuvântată de Dumnezeu şi o poveste de dragoste scrisă tot de El.

Dar luptaţi pentru asta ca nişte războinici viteji ce sunteţi?

Vă iubiţi voi viitoarele neveste?

Ştiu că sună ciudat să iubeşti o persoană pe care n-ai văzut-o niciodată până acum şi probabil nici nu prea credeţi că ea există pe Terra.Nu prea mai vedeţi fete cuminţi,care să-şi iubească viitorul soţ şi nici băieţi care să facă la fel.Fiecare caută ce-i place lui,ce-i produce bucurie pe o perioadă limitată.Nimeni nu se mai jertfeşte de dragul dragostei şi nimănui nu-i convine că dragostea rabdă şi suferă toate,dar tare mult ne place să zicem “Dragostea nu va pieri niciodată”,iar mai departe nu continuăm.
Cum ziceam,Dumnezeu are în planul Său pentru voi o poveste frumoasă de dragoste,dar vreţi voi să faceţi această “afacere” cu Dumnezeu?

Ne place să credem că Dumnezeu vrea ce-i mai bun pentru noi,dar nu ne place că trebuie să luptăm pentru ceva mai bun.El doreşte ca voi să răbdaţi şi să suferiţi toate.Să vă iubiţi viitoarele soţii încă de pe acum,să vă rugaţi pentru ele şi să acceptaţi singurătatea(“duşmanul nostru”).

Perioada aceea în care te concentrezi mai mult pe Dumnezeu şi mai puţin pe restul,perioada aceea în care El te învaţă cum să fii un soţ minunat într-o zi,şi perioada aceea în care verşi câteva lacrimi de dorul preaiubitei.Însă cum altcumva vei putea să o preţuieşti şi să o iubeşti,dacă nu suferind pentru ea?

Poate crezi că degeaba vei fi prinţul ei dacă ea nu se va strădui să fie prinţesa ta.Că degeaba vei vrea să fi eroul ei dacă ea nu se va lasă salvată.Nu este oare Dumnezeu credincios şi nu vede El oare truda ta?Nu-ţi va răsplăti El oare aşteptarea şi nu vei secera tu cu bucurie?Isus de asemenea Îşi aşteaptă Mireasa Sa.Mireasa Îşi aşteaptă Mirele.

Mireasa ta te aşteaptă pe tine,numai dacă o aştepţi şi tu. Dumnezeu nu va sta cu mâinile-n sân,ci va lucra! Cu putere şi cu credincioşie,El îţi pregăteşte undeva o mireasă,dar numai dacă eşti şi tu pregătit pentru ea.Pentru asta trebuie să o aştepţi,şi nu degeaba.În perioada aceasta trebuie să munceşti pentru Domnul,trebuie să “strângi” cât mai multă dragoste pentru ea şi mai ai multe lecţii de învăţat pe care doar acum le mai poţi învăţa.

Străduieşte-te să fii un viitor soţ cât mai bun.Iubeşte-o numai pe EA şi ai grijă cât de “bun prieten” eşti cu altă fată.Este timpul,drag prinţ,să mergi în căutarea prinţesei tale.Să te îmbraci cu hainele de luptă căci vei avea o bătălie de dat.Vor veni îndoieli,guri rele,lacrimi,durere.Dar nu uita,Dumnezeu este cu tine şi El nu te va părăsi nicicând.Gândeşte-te numai că lucrurile de acum sunt o umbră a slavei viitoare.

Uită-te bine în viaţa ta şi întreabă-te: EU CUM ÎMI AŞTEPT PRINŢESA? FAC TOTUL PENTRU EA? O IUBESC CU O DRAGOSTE AGAPE? SAU CAUT DOAR CEEA CE ÎMI CADE MIE BINE?

http://neclintit.com/2012/05/22/cum-va-asteptati-printesabaieti/

Te casatoresti – cat de importanta este binecuvantarea parintilor?


Întrebat dacă este importantă binecuvântarea părinților peste căsătoria copiilor lor, pastorul John Piper a răspuns următoarele:

Da. Importantă, dar nu absolută.

Mereu i-am încurajat pe tineri, în timpul orelor de consiliere, să lucreze din greu la asta. Nu trebuie tratată cu ușurătate. Dacă mama ori tata, oricare în dreptul lui, spune : ”Nu cred că este bărbatul sau femeia potrivită pentru tine” nu este cazul să explodezi. Lasă ceva timp să treacă. Roagă-te pentru miracolul schimbării. Implică și alți oameni.

Cu alte cuvinte, nu încerc să absolutizez spunând că tu, un adult aflat sub călăuzirea lui Dumnezeu, trebuie să stai sub brațul mamei sau al tatălui, cu atât mai mult cu cât acum ai crescut și ai propria-ți relație, fiind pe care de a crea o nouă uniune, în care îi vei părăsi pe tatăl tău și pe mama ta, ori că există o înțelegere globală absolută. Ce vreau să spun este că binecuvântarea e ceva cu adevărat dulce. Ea este cu adevărat importantă…

Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta prin faptul că iei cu adevărat în serios ceea ce ei îți spun. Permite ca suficient timp să treacă. Iar eu nu știu să îți spun cât timp e necesar. Roagă-te cu seriozitate. Iar eu nu îți pot spune cât să te rogi. Implică și pe alții în eforturile tale de a obține înțelegerea în această situație.

Ascultă-i pe tatăl și pe mama ta și încearcă să discerni: ”Oare nu cumva Dumnezeu îmi vorbește aici cu privire la timpul potrivit pentru această căsătorie, ori cu privire la cealaltă persoană?”. Iar dacă după ce ai permis ca suficient timp să treacă, după ce te-ai rugat suficient, după ce ai implicat suficient și alte persoane de încredere vei discerne că el sau ea este de la Dumnezeu pentru tine și ai înțeles că mama și tatăl tău se înșeală – înțeleg greșit, nu cunosc cu adevărat cum este această persoană sau pur și simplu operează după o paradigmă nebiblică, atunci continuă să îi cinstești pe măsură ce mergi mai departe. Dar nu cred că trebuie să ridici la rangul de absolut autoritatea lor în ceea ce privește relația ta ca adult

http://neclintit.com/2012/06/16/te-casatoresti-cat-de-importanta-este-binecuvantarea-parintilor/

Este curvie să fii cununat fără înregistrarea căsătoriei civile?


 Întrebare:

Dacă am fost doar cununat la biserică şi n-am oficiat căsătoria civilă, am trăit în curvie?

Nu-mi vine să cred că aţi găsit un preot sau pastor care să vă fi oficiat căsătoria religioasă fără să aveţi înregistrată căsătoria civilă. Nici un slujitor al Bisericii cu frică de Dumnezeu nu ar fi făcut aceasta. Gândiţi-vă şi dumneavoastră cum sunteţi priviţi din punctul de vedere al oamenilor, dacă nu aveţi înregistrată căsătoria civilă? Ce pot spune ei altceva decât că aceasta este concubinaj, adică curvie?

În Scripturi Apostolul Pavel a spus odată că trebuie să lucrăm cinstit nu doar înaintea lui Dumnezeu, ci şi înaintea oamenilor, ca să nu fie defăimată slujba noastră. Acelaşi lucru se aplică şi cu privire la căsătorie. Faptul că nu aveţi înregistrată căsătoria civilă din punct de vedere a oamenilor şi al statului, face ca relaţia dumneavoastră să fie calificată ca şi curvie. Şi, apoi, mă întreb şi eu – de ce nu vreţi şi nu v-aţi înregistrat până în prezent căsătoria civilă? Grăbiţi-vă să vă înregistraţi căsătoria la oficiul stării civile. Aşa să vă ajute Dumnezeu.

http://www.pasi.ro/extra/este-curvie-sa-fii-cununat-fara-inregistrarea-casatoriei-civile.html

Lasati-ma sa fiu femeie!


Traim intr-o lume unde imaginea femeii este in fiecare zi tot mai distorsionata. Am ajuns sa modelam un prototip ce se axeaza pe sexualitate , vulgaritate si lipsa de simplitate! De ce simplitate? Pentru ca accentul cade pe cat de bine imbracata sau dezbracata esti, pe cat de fardata esti sau pe cat de inalte tocuri pasesti! Generatiile noastre au uitat ca frumusetea este un tot unitar, un echilibru absolut necesar intre interior si exterior! Barbatii arunca vina pe femei, pentru faptul ca se lasa modelate de societate, uitand ca ei, insisi, reprezinta o parte din societate si, ca femeile de azi sunt vazute prin ochii lor. Poate ca am uitat ce inseamna sa fii femeie! Una adevarata… una care vede lumea si viata altfel! O femeie care are curaj sa zica “Nu” societatii, care nu ar accepta sa fie murdarita de vulgaritate si mass-media. Pentru ca nu societatea face regulile jocului, ci noi! Noi ca femei avem puterea sa ne pastram menirea de a fi feminine! Bine zicea cineva, care a afirmat, ca o adevarata femeie va purta o rochie stramta pentru a fi o doamna , dar atat de larga astfel incat sa-si pastreze decenta. Iata, un prim pas catre o minte sanatoasa! Avem dreptul sa fim frumoase… si la interior si la exterior. Nu numai la interior cum zic unii, ci si la exterior! Noi trebuie sa stim cand trebuie sa fim tandre, cat de tolerante, cat de evlavioase si cand supuse. Nu, aceasta nu inseamna ca vrem sa fim rebele si puternice, asa cum se vad femeile din ziua de azi. Un barbat si o femeie depind unul de celalalt… pentru ca asa am fost creati! O femeie matura va sti sa creeze armonia perfecta intre vulnerabilitate si putere, va sti cand trebuie sa lase garda jos si cand sa riposteze.Va sti sa asculte, va oferi dragostea de care este nevoie si va fi ajutorul ideal pentru cel de langa ea. Multi barbati se plang ca nu inteleg femeile, dar eu cred ca nu vor sa le inteleaga! Nu cred ca este greu sa discerni o femeie de moravuri usoare de una serioasa! Nu cred ca poti gresi sa diferentiezi o femeie educata si inteligenta, de una care abia reuseste sa rapunda logic la o intrebare simpla. Sa nu mai vorbim de comportament… Cu toate acestea a fi “femeie” inseamna mult mai mult decat decat putem vorbi in cuvinte.Trebuie sa recunoastem ca ne-a fost luata inocenta, moralitatea, pana si naturaletea… si i-am lasat sa ne transforme in ceva grotesc si pervers! Si daca multe din noi, femeile, am uitat care este cu adevarat rolul nostru aici, pe pamant, ei, bine, nu este prea tarziu sa ne recastigam feminitatea. Eu vreau sa fiu femeia pe care o vrea Dumnezeu! Voi?

http://ancaluta.pasi.ro/lasati-ma-sa-fiu-femeie.html