Aniversare la Betleem


Felix

Azi centrul lumii e la Betleem,
Veniţi creştini cu toţi la sărbătoare,
Pruncul de-atunci e Salvator Suprem,
Să ne prosternăm deci în închinare.

Cu bucurie stând lângă păstori
Să Îi cântăm cum îngerii cântară;
Suntem mai motivaţi de mii de ori,
Scăpaţi de a păcatului povară.

De vii spre El pe drum făcut de magi
Nu căuta vreo stea strălucitoare,
Ci-n cămăruţa ta să te retragi
Cerând lumină călăuzitoare.

Dar nu uita că de la Betleem,
În drumul Său spre cruce, spre-nviere,
A fost mereu lângă acei ce gem
Dând pace, bucurie, mângâiere.

Îl vei găsi uşor, căci unde-I El
E dragostea agape împlinită,
Leul din Iuda are chip de miel
Şi pacea Lui este desăvârşită.

Veniţi să Îl sărbătorim cântând,
Unindu-ne-ale inimilor forţe,
Şi-n focul viu al dragostei arzând
Să le-nălţăm în cinstea Lui ca torţe.

Azi centrul lumii e la Betleem,
La iesle-I Pâinea, este Apa vie,
Veniţi creştini ca însetaţi să bem
Şi Pâine să mâncăm pentru vecie.

Amin
Vulcan, dec. 2006       Simion Felix Marţian

Frații Turcu – Aleluia,Aleluia


CRISTOS S-A NĂSCUT! EL ESTE MOTIVUL SĂRBĂTORII CRĂCIUNULUI!


Prin harul lui Dumnezeu am ajuns iarăși în pragul Sărbătorii Întrupării Domnului Isus Cristos. Este bine să ne amintim că El este adevăratul motiv al acestei sărbători minunate și îndrăgite de noi toți. Este bine să ne amintim cât de mult ne-a iubit Dumnezeu, atât de mult că s-a hotărât să vină la noi în Persoana Domnului Isus Cristos. Este bine să ne amintim că Dumnezeu este cu noi și continuă să ne iubească și să ne ofere harul Lui. Este bine să ne amintim că fiecare zi primită de la Dumnezeu este ca o cutie cu multe săruturi de dragoste pe care Dumnezeu ni le oferă zilnic. Uneori suntem răi și credem că am primit o cutie goală. Dar săruturile Lui sunt acolo. El spune:”Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea.” Fiecare zi a Praznicului Întrupării lui Cristos este o ocazie deosebită să primim sau să oferim dragostea noastră altora. Crăciunul poate fi trăit la adevărata valoare numai atunci când Cristos este Domnul în inimile noastre, în familiile noastre și în bisericile noastre. De asemenea, valoarea sărbătorii este cu atât mai mare, cu cât vom căuta să fim buni unii cu alții, smeriți, drăguți, înțelegători, altruiști și gata să fim aproape unii de alții, mai ales de cei care au cea mai mare nevoie de noi. Crăciunul este frumos cu adevărat pentru cei care au lăsat ca dragostea lui Dumnezeu să le inunde ființele și care fac ca această dragoste să se reverse spre alții. Nu aș putea încheia fără să vă reamintesc ca la acest Crăciun să ne gândim la Ruth&Marius Bodnariu și la cei cinci copilași ai lor, să ne rugăm pentru ei și să sperăm împreună cu ei.
CRĂCIUN FERICIT CU ISUS! CRISTOS S-A NĂSCUT!

Samy Tuțac

http://crestintotal.ro/

Cerul lui Isus și pământul lui Irod – Florin Ianovici


În timp ce Irod își numără supușii pentru a ști câte taxe poate colecta, cerul își trimite Comoara, pe Fiul Tatălui Ceresc, pe Isus Hristos ca să se dea pe Sine ca o jertfă de răcumpărare.

În timp ce Irod își suspectează și copiii de trădare, îngerii se unesc într-o oștire cerească și cântă osanale Dumnezeului care a cercetat pe poprul său.

Pământul lui Irod va căuta să pună măna pe Isus ca să îl ucidă. Nu a reușit decât să omoare nevinovații. Și astăzi oamenii se luptă pentru poziții, putere, bogăție și mor nevinovații copii, tinerii care nu își mai găsesc locul într-o societate a comisioanelor și partizanatului politic. Dar mai trist e atunci când frații se războiesc apărând un adevăr care nu mai are legătură cu Isus Hristos, ci e expresia unor fierbințeli aprinse de văpăi străine. Acest război ucide mereu pruncii spirituali.

În tot timpul aceasta cerul vorbește prin fecioara Maria: Luca 1:38 „Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Cel ce știe să tacă și să accepte voia lui Dumnezeu reflectă cerul lui Isus.

Pământul lui Irod e mulțumit de încasările hanului și nu va recunoaște niciodată pe Fiul lui Dumnezeu care i-a trecut pragul pentru că ,,ochiul dracului’’ nu poate vedea lumina Domnului.

Cerul lui Isus vorbește prin magii care i-au adus nu doar cuvinte, ci s-au plecat în fața lui Isus cu brațele încărcate de aur, smirnă și tămâie. Dacă vezi pe semenii tăi flămănzi și goi și tot ceea ce faci e să le oferi cuvinte, atunci nu cerul lui Isus vorbește în tine, ci pământul lui Irod.

Pământul lui Irod are un palat în care Legea lui Dumnezeu stă în bibliotecă ca element decorativ. Câtă vreme trebuie să bată magii la ușa ta ca să deschizi biblia, să nu ne mai întrebăm de ce pământul este scufundat în boli, durere și înstrăinare.

Cerul lui Isus are simplitatea unor păstori care s-au ridicat să împlinească ce li s-a vestit și care au plecat de la Prunc cântând și lăudând pe Dumnezeu. Avem nevoie de strălucirea unor mesaje în care să se vadă slava lui Dumnezeu, dar avem nevoie și de oameni care ascultând mesajele lui Dumnezeu să se ridice și să împlinească ce au auzit.

Sunt zile în care pământul lui Irod se războiește cu cerul lui Isus.
Tu de partea cui ești?

Fii slăvit Tată pentru că: „… ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” ” Luca 10:21

Sărbători pline de Isus!

Dor de Efrata


 

Felix„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2)

Văzduhu’i plin de strune de argint
Din care curg neîncetat colinde
Pe raza lunii prinsă- n hiacint
Şi, din al veşniciei labirint,
Istoria ascultă şi se-aprinde.

Simte venind din zorii ei fiori
Pe imemoriale portative,
Cântări de îngeri, glasuri de păstori
Vibrând sub cerul nopţii până-n zori
Prin ale terebinţilor ogive.

Era-nceput de ev în Betleem,
Venea Dumnezeirea la Efrata
Într-un demers dramatic şi suprem,
Iar pământenii, într-un gest extrem,
Ca primitori, I-au oferit…poiata.

A fost smerirea până la pământ,
Când ieslea a îmbrăţişat Divinul
Şi când, luând teluricul veşmânt,
Pruncul păşea în Noul Legământ
Ca să-i croiască omului destinul.

O noapte sfântă, noapte de cântări
Din stele scânteind în constelaţii,
O noapte ce transcende timp şi zări
Trecând prin inimi, sentimente, stări
A mii şi mii de alte generaţii.

Şi cântul de atunci, astăzi colind,
Îmi reaprinde dorul de Efrata
Şi, către ieslea de atunci privind,
Vreau acest dor fierbinte-n stih să-l prind,
Din care să vibreze: Maranata!

Amin
Vulcan, 16 nov 2012    Simion Felix Marţian