Categorie: Cina D-lui

SPALAREA PICIOARELOR : PORUNCA ORI SIMBOL NUMAI ? (Ioan 13:1-17)

*Ca dovada a unei lucrari interioare produse in inima noastra,facem un act exterior :Spalarea Picioarelor (dutu)

*Dovada exterioara a unei lucrari savarsite in interior (dutu)
Spalarea picioarelor descrisa in evanghelia dupa Ioan la cap.13 devine un subiect aprins de discutie pana acolo incat credinciosi care frecventeaza aceiasi biserica, ajung sa fie divizati in crezul lor,cand e vorba de spalarea picioarelor;pentru unii  = da ;pentru altii = nu…

*SPALAREA PICIOARELOR ,O PORUNCA IGNORATA DE MULTI CRESTINI.

Spalarea picioarelor a fost un act pe care L-a practicat Isus,oare trebuie sa facem spalarea picioarelor si azi?!.

1.SPALAREA PICIOARELOR  = Un obicei transmis din generatie in generatie,vom intalni scrieri despre spalarea picioarelor atat in V.T. cat si in N.T.,chiar inainte ,ca Isus impreuna cu ucenici Lui.(Ioan.13) sa faca actul spalari picioarelor in odaia de sus.

2.SPALAREA PICIOARELOR = O porunca nescrisa ,dar practicata:

(a)In cortul lui Avraam se practica spalarea picioarelor (Genesa.18:1-5)

-a fost practicata spalarea picioarelor atunci cand veneau oaspeti la cortul lui (primire de oaspeti o alta porunca nescrisa dar practicata)

*vers.4 ,ne lasa sa intelegem ca spalarea picioarelor nu a fost facuta de Avraam,nici de musafiri ci de altcineva(poate un servitor) = “sa vi se spele picioarele”.

(b)In casa lui Lot,deasemenea se practica spalarea picioarelor.

-primirea de oaspeti a fost insotita si de actul spalari picioarelor (Genesa.19:1-3)

*se pare ca de data aceasta ,spalarea picioarelor nu a fost facuta nici de Lot,nici de altcineva din casa ,ci direct de musafiri (vers.2-3) =”si spalati-va picioarele”.

(c) In casa lui Laban ,de asemenea se practica spalarea picioarelor.Robul lui Avraam si tuturor oamenilor ce erau cu el.li s-a adus apa pentru spalat picioarele.

*aici se pare ca spalarea picioarelor sa facut de catre cei de-a casei “a adus apa pentru spalat picioarele omului aceluia si ale oamneilor cari erau cu el (Genesa 24:31-33).

(d)In casa lu Iosif,in tara Egiptului,se practica la fel spalarea picioarelor.(Genesa.43:24)

-Economul a dus pe fratii lui Iosif in casa,

*L-ea data apa  de si-au spalat picioarele (vers.24) actul a fost safarsit de fratii lui Iosif (de musafiri)

(e) In Ghibea ,un levit ce era in calatorie si-a gasit un loc pentru noapte in casa unui batran ce se intorcea de la lucrul campului(Jud.19:15-21)

*o data ce au intrat in casa. =”calatori,si-au spalat picioarele,apoi au mancat si au baut”. Spalarea picioarelor a fost efectuata de catre musafiri.

De fiecare data spalarea picioarelor s-a facut inainte de a se servi masa, si a fostt efectuata de:musafiri sau de cineva din casa sau de-a casei –servitori.

(f)In casa lu Simion (in N.T.) (Luca .7:44-47)

*Actul spalari sa facut in timpul mesei de o straina.

3.SPALAREA PICIOARELOR = Un act normal in timpul unei vizite

-un act al bunei primiri aratat fata de musafiri. “Fi bine venit in casa mea”

-ne practicat ,atragea dispret: “Am intrat in casa ta,si nu Mi-ai data apa pentru spalat picioarele”(Luca.7:44).

4.SPALAREA PICIOARELOR = Un semn al ridicari poverilor de catre gazda pentru musafirul ce intra in casa lui pentru o vreme.  “Fi comod,simptete bine,acum esti musafirul meu”

-odihniti-va .le-a pregatit mancare (Genesa 18:4-8).

–  le-a pregatit o cina (Genesa 19:3)

-l-ea pregatit casa,loc pentru camile,paie si nutret,un loc de dormit si mancare (Genesa.24:31-33)

-i-a bagat in casa,le-a dat nutret magarilor,odihna si mancare pentru fratii lui Iosif (Genesa.43:24-25)

-In casa batranului din Ghibea ,batranul a spus drumetilor:”Toate nevoile, le i-au aupra mea,numai sa veniti la mine in casa (Jud.19:20).

5.SPALAREA PICIOARELOR = Un act necesar.

-Dupa o calatorie pe jos ,prin praf era nevoie sa se efectueze spalarea picioarelor (in toate descrierile din V.T.)

-Coborarea lui Isus in cetatea Ierusalimului,felul actionari in Templu,le-a dat de gandit ucenicilor (in curand vom fi primministri in Imparatia condusa de Isus –s-a umflat orezul in ei).Era nevoie de o schimbare a minti lor,spalarea picioarelor pentru ei era foarte necesara sa ii faca sa inteleaga ca a fi cineva insemneaza sa fi slujitorul tuturor. Era necesar de aceea ,Liderul lor,Isus, s-a aplecat si le-a spalat picioarele.

6.SPALAREA PICIOARELOR –Lectie practica in viata ucenicilor.Ce au invatat ucenici si ce trebuie sa invatam si noi?:

(a) Lectia iubiri  -a fost dovedita de femeia pacatoasa in casa lui Simion (Luca 7:47-48)

-Isus si-a dovedit iubirea fata de ucenici Sai pana la capat (Ioan.13:1-4)

(b)Lectia iertari – dovada ca a fost iertata (Luca.7:47-48)

-Numai niste oameni impacati intre ei (iertati)pot sa se plece sa spele picioarele unii altora.

(c)Lectia smereniei – (vers.4-5;12)

Isus:

-Sa sculat,

-Sa desbracat de hainele Lui,

-A luat un stergar,

-Sa incins cu el,

-A turnat apa intr-un lighian,

-A spalat picioarele ucenicilor (la toti ,si lui Iuda)

-L-ea sters cu prosopul cu care era incins.

Isus .Liderul lor,Imparatul imparatilor,Fiul lui Dumnezeu s-a aplecat in smerenia Lui pana acolo incat a spalat picioarele ucenicilor Sai,predandu-le lectia smereniei.

(d) Materialul(ori cartea cu invataturile despre Spalarea Picioarelor se deschide treaptat) “Taina Spalari Picioarelor” Un material tainic ,care se descopera numai acelora ce practica actul Spalari Picioarelor.

-Isus stia (vers.7) practica ,Spalarea Picioarelor si El (Dumnezeu) iti va descoperi lucruri mari ascunse pe care nu le intelegi inca.

-Taina nepriceputa de ucenici(Petru) dar descoperita in timpul Spalari Picioarelor (vers.12)

-Materialul/tainic  in care se descopera lucruri marete ale viitorului,numai dupa efectuarea actului de Spalare a Picioarelor (vers.17).

7.SPALAREA PICIOARELOR = Nu e un act simbolic numai (motiv pentru care unii zic ,nu trebuie facuta) ci si un act practice/fizic.

Cateva din lucrurile care stau la baza ca nu e simbol  ,numai,ci  si ceva practic:

(a)Marele Invatator Isus ,ar fi putut sa tina ucenicilor un discurs cu tema sau subiectul Spalari Picioarelor si   sa ii faca sa inteleaga fara sa mai recurga la practica.Isus stia teorie dar si practica. Desi era Marele Invatator, nu s-a folosit de teorie ci de practica. (vers.4-5;12).

(b)Daca Spalarea Piciorelor ,e un act simbolic numai  ,atunci nu mai e nevoie nici de botez caci unuii vorbesc de botez ca un act simbolic luand cuvintele apostolului Petru:Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatare de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos, (1Pet.3:21) . Atat botezul cat si Spalarea Picioarelor ,nu sunt acte simbolice ci sunt acte savarsite in mod practic, fizic. Printr-o lucrare exterioara se dovedeste o lucrare facuta /savarsita in interior.

(c) Daca era teorie (simbolica -numai )Spalarea Picioarelor,de ce  Isus a practicat?,si Ne-a lasat o pilda ca sa facem si noi.(vers.15). 

(d) Spalarea Picorelor  e un act practic  in exterior (ca simbol)dar ne vorbeste de o lucrare interioara ,o transformare care s-a facut déjà (iubirea,ingaduinta,iertarea,slujirea in dragoste).

8.SPALAREA PICIOARELOR = Porunca.  Isus a ridicat Spalarea Picioarelor de la un obicei ,la treapta de porunca (Ioan 13:14).

9.SPALAREA PICIOARELOR  = Un act foarte important in viata credinciosului.                                                                                                                                                                 – a facut si Isus Spalarea Picioarelor (Ioan.14)                                                                                                                                                                                                                                   – suntem datori (vers,14)                                                                                                                                                                                                                                                                             -suntem obligati de Isus prin Cuvantul lui  =si voi sa faceti cum am facut Eu (vers.15) .                                                                                                                                                    –pozitia noastra in Hristos ne obliga , la ascultare si implinire;El este Domnul si noi  robi  Lui ;noi suntem trimisi/slujitori ,El Stapan si da comanda noi trebuie sa facem(vers,16)                                                                                                                                                                                                                                                                                                                -pentru ca vom fi rasplatiti (vers.17).vom fi fericiti.

 

*Daca stiti aceste lucruri, ferice de voi daca le faceti.(Ioan 13:17)

http://strainisicalatori.wordpress.com/2012/08/04/spalarea-picioarelor-2/

Întrebare:

Am avut o discuție deunăzi cu o fosta colegă de liceu, care zice că fără a avea un duhovnic în persoana unui preot și fără spovedanie, plus împărtăşanie la acel duhovnic sau alt preot, în cazul ortodocșilor, atunci nu te poți numi un bun/adevărat creștin, chiar dacă crezi din tot sufletul în Dumnezeu și urmezi legile lăsate de El pe paginile Bibliei în viața de zi cu zi, pocăindu-te de eventualele păcate comise, căci Duhul Sfânt este în tine. Ce i-aţi răspunde dumneavoastră? Vă mulțumesc anticipat și Doamne ajută!

Prietena Dvs. are dreptate în unele afirmaţii.

Fiecare creştin are nevoie de un învăţător (duhovnic, părinte spiritual)

Duhovnicul sau părintele spiritual este cel care te învaţă, te sfătuieşte şi te călăuzeşte în învăţătura sănătoasă a Evangheliei. Fiecare creştin are nevoie de un învăţător. De aceea Scriptura spune:

Şi El (Hristos) a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Efeseni 4:11-15)

Iar în Epistola către Evrei autorul scrie:

Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13:17)

Creştinul totdeauna îşi va mărturisi păcatele

Pentru că erau oameni care se numeau şi se pretindeau a fi creştini, dar trăiau în păcat, Apostolul Ioan a scris:

Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:5-10)

Cel care vrea să fie adevărat creştin, dacă se va întâmpla să greşească sau să păcătuiască, îşi va mărturisi păcatele. Tot Apostolul Ioan a mai scris:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3)

Iar Sfântul Iacov a scris în epistola care îi poartă numele astfel:

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

Deci, un creştin adevărat nu va sta cu păcatele nemărturisite. Dar să ştie fiecare că a mărturisi păcatele înseamnă nu doar a le recunoaşte şi a le spune pe nume, ci şi a te lepăda pentru totdeauna de ele.

Creştinul va lua parte la Sfânta Împărtăşanie

Aceasta este porunca Domnului Hristos, ca fiecare creştin care s-a născut din nou şi a întrat în Noul Legământ cu El să ia parte şi la Sfânta Împărtăşanie. Apostolul Pavel le-a scris astfel creştinilor din Corint:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)

Dar nu scrie nicăieri în Sfintele Scripturi că trebuie neapărat fiecare creştin să se împărtăşească doar la duhovnicul lui. Chiar mai mult, primii creştini făceau Sfânta Împărtăşanie în casele lor, aşa cum ne relatează cartea Faptele Apostolilor:

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. (Faptele apostolilor 2:46)

Trist este că oamenii uneori dau o mai mare mare însemnătate la lucruri care nu sunt atât de importante cu privire la Frângerea Pâinii (Sfânta Împărtăşanie) şi nesocotesc lucrurile cele de căpetenie. Îmi amintesc cum la dezbaterea teologică care a fost între Biserica Baptistă şi Biserica Ortodoxă, unul din preoţii ortodocşi a întrebat de ce la baptişti se face frângerea pâinii folosind mai multe pahare, doar Domnul Isus a binecuvântat un singur pahar. Colegul meu, pastorul Cornel Sorbală a dat un foarte frumos răspuns indicând la esenţa actului în sine. Mai târziu, după dezbateri, un tânăr mi-a spus că trebuia şi eu să întreb de ce în Biserica Ortodoxă se bea vinul din linguriţă şi nu din pahar. După mine acestea sunt lucruri de puţină importanţă. Cel mai importat este ca cei care participă la Sfânta Împărtăşanie, să se cerceteze pe sine şi să vadă dacă chiar sunt născuţi din noul, dacă au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos şi dacă trăiesc potrivit cu acest legământ.

Dar va întreba cineva…

Cum rămâne cu creştinii care nu au posibilitate să meargă la Biserică?

Cum pot ei să înveţe de la un duhovnic (pastor, preot, învăţător, predicator)? Cum pot ei să-şi mărturisească păcatele sau să ia parte la Sfânta Împărtăşanie?

Ştiu că sunt oameni care se află plecaţi în alte ţări, unde este cu totul o altă religie, dar şi acolo, trebuie să ia cu ei Biblia, să o studieze, să se roage şi să comunice cu duhovnicul lor, mai ales că tehnologiile de azi permit aceasta. Tocmai de aceea au fost create şi multe pagini de internet, inclusiv cea pe care vă aflaţi acum. Caută să păstrezi legătura cu duhovnicul tău. Dar nu te opri la aceasta doar.

Când vii într-o nouă localitate, de la început caută unde este biserica, unde se adună creştinii, fraţii tăi în Hristos şi alipeşte-te lor. Iar dacă sunt şi alţi creştini dar nu aveţi o biserică, invită-i la tine acasă şi începeţi să vă rugaţi şi să studiaţi Scripturile împreună şi aşa să vă zidiţi sufleteşte împreună. Dacă te afli în acel loc, spune-le continuu Evanghelia oamenilor.

Când a început prima prigoană în Ierusalim, creştinii de acolo au fost nevoiţi să fugă în toate părţile şi pe unde mergeau ei nu erau biserici, pentru că la acel moment doar o singură biserică era şi aceea era în Ierusalim. Iată ce spune Scriptura despre ei:

Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. (Faptele apostolilor 8:1-4)

Apoi, Cuvântul lui Dumnezeu mai spune că:

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. (Faptele apostolilor 11:19-21)

Aşa s-a format Biserica din Antiohia şi Apostolii au avut grijă ca să ajute această biserică şi să le trimită duhovnic.

Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. (Faptele apostolilor 11:22-24)

Barnaba şi-a dat seama că nu poate face faţă de unul singur la un aşa mare număr de ucenici noi convertiţi şi a mers să aducă încă un alt învăţător care să-l ajute:

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Faptele apostolilor 11:25-26)

Dacă acolo unde te afli tu acum nu este încă o biserică, dar dacă le-ai vestit Evanghelia oamenilor şi s-a format o biserică, contactează pe duhovnicul tău, pe alţi slujitori ai Evangheliei şi cere-le ajutorul pentru zidirea sufletească a celor care s-au întors de curând la Hristos.

Dumnezeu să te ajute să fii în orice loc o mireasmă a cunoaşterii Domnului Isus şi oriunde mergi, Evanghelia să fie vestită cu putere iar dacă ai păcate ascunse și nu mergi încă la o biserică unde să fie un duhovnic căruia să-i mărturisești păcatele on-line prin intermediul formularului de mai jos.

– See more at: http://moldovacrestina.md/doctrina/este-obligatoriu-duhovnic-impartasanie-spovedeanie#sthash.XHzYqqZ4.dpuf

Întrebare:

Sfânta Împărtăşanie se poate lua doar de la biserica sau la orice creștin adevărat acasă ori de câte ori se ia masa in familie?

Domnul Isus a instituit Sfânta Împărtăşanie în casa unui om

În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paştile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci paştile?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el. Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?” Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.” (Marcu 14:12-15)

Primii creștini celebrau Sfânta Împărtășanie pe la casele lor

După înălţarea Domnului Isus la cer şi coborârea Duhului Sfânt a luat naştere Biserica în Ierusalim. Cartea Faptele Apostolilor ne relatează:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele apostolilor 2:41-47)

Sfânta Împărtăşanie aici este numită “frângerea pâinii” şi cum vedem, o făceau pe la casele lor. Dar, având în vedere contextul în care se aflau ei, este şi de înţeles de ce se făcea pe la case pentru că se adunau în curtea Templului într-un context ostil lor și nu aveau încă o clădire proprie a bisericii.

Frângerea pâinii se făcea Duminica

În relatarea despre învierea lui Eutih aflăm lucruri importante şi despre Cina Domnului:

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. (Faptele apostolilor 20:7-11)

Din acest pasaj aflăm următoarele despre Cina Domnului:

• Frângerea pâinii, sau Sfânta Împărtăşanie se făcea în ziua dintâi a săptămânii, adică Duminica (şi nu cum spun unii că primii creştini se adunau Sâmbăta)
• Sfânta Împărtăşanie era făcută de către slujitorul Bisericii, în cazul acesta a făcut-o Apostolul Pavel, despre el scrie că a frânt pâinea.
• Sfânta Împărtăşanie se făcea în a doua parte a serviciului divin, după ce era predicat Cuvântul lui Dumnezeu

Oamenii au tendinţa să piardă semnificaţia Sfintei Împărtăşanii sau să creadă altceva decât adevărul despre acest semn al Noului Legământ lăsat de Domnul Isus. Este important pentru orice creştini să participe la Cina Domnului cu o frecvenţă care s-a hotărât în biserica locală sau confesiunea din care face el parte şi este extrem de important să realizeze semnificaţia acestui act sfânt şi să se cerceteze bine pe sine, aşa cum a scris şi Apostolul Pavel:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Să ne cercetăm ca să luăm parte la Sfânta Împărtăşanie în chip vrednic şi nu spre osânda noastră.

– See more at: http://moldovacrestina.md/doctrina/sfanta-impartasanie-la-biserica-sau-acasa#sthash.5MlRty7Q.dpuf