Categorie: Cina D-lui

 

Despre Cina Domnului

 

 

După 3 ani şi jumătate de părtăşie cu Isus, după zeci de predici, după sute de minuni, după nopţi nedormite şi lacrimi, după praf şi ruşine, după respingeri şi ură, după renunţare şi despărţiri, a venit Calvarul. Un moment ce avea să rămână scris cu sângele lui Dumnezeu pe tot ce a fost şi va fi vreodată(Evrei 9:23). Un moment complet neînţeles, în care au curs lacrimi ce vor fi rămas în colbul fără valoare al acelor vremuri. Lacrimile de bucurie ale celor ce se sărbătoreau moartea „Hulitorului”, lacrimile de disperare ale femeilor ce vedeau în faţa lor moartea Celui pe care-L iubeau, lacrimile ucenicilor ce vedeau sfârşit planul de instituire a unei împărăţii în care urmau a avea un loc privilegiat, lacrimile fiicelor Ierusalimului ce plângeau de mila Celui ce le vindecase copiii, soţii şi părinţii, de mila Celui din care nu mai rămăsese decât o mlădiţă fragedă, o rădăcină într-un pământ uscat, fără frumuseţe, fără strălucire, dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa atât de dispreţuit că-ţi întorceai fata de la El. Un moment în care au murit toate speranţele, momentul morţii Fiului lui Dumnezeu.

 

“Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

 

Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.

 

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor

 

El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

 

Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

 

După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.”Luca 24:45.

 

Conştient de faptul că numai Isus ne poate deschide mintea să înţelegem Scripturile şi totodată smerit de experienţa neputinţei firii noastre pământeşti, vă invit să începem incursiunea noastră în Cuvânt cu rugăciune. Păstraţi un moment de linişte sufletească în care să-L rugaţi pe Domnul să vă facă mintea trează şi receptivă la Cuvânt şi deasemenea a vă da puterea de a distinge duhul care stă în spatele fiecărei învăţături.

 

Mă rog şi eu cu dumneavoastră ca măcar cei ce au înălţat această rugăciune dintr-o inimă destul de zdrobită pentru a-L căuta pe Dumnezeu să capete răspuns întrebărilor lor.

 

Pe lângă lacrimile izvorâte din şuvoiul unor sentimente pur omeneşti, au curs lacrimi ce rămân până azi în burdufurile lacrimilor cereşti. Plângea un Petru pocăit de laşitatea lepădării, plângea tâlharul izbăvit, cu lacrimile închinării, plângea Isus slujind smerit şi izbăvind prin ascultare, un nou Adam nemuritor, ce-a înviat spunând „Iertare”!

 

Isus aducea celor ce au pierdut orice speranţă, nădejdea neînşelătoare a împlinirii tuturor făgăduinţelor divine, nădejde născută pe praful ruinelor oricăror propte omeneşti dar care a umplut inimile celor ce au primit-o de o mare bucurie.

 

Pentru că acest moment a însumat atâtea profeţii şi a marcat cel mai important moment al nostru ca şi omenire şi anume reîmpacarea cu Dumnezeu, Isus a poruncit sărbătorirea lui de către cei ce aveau să guste din roadele acestor evenimente. Importanţa acestei sărbători nu poate fi înţeleasă decât de cei a căror minte a fost deschisă de Dumnezeu ca să-i pătrundă semnificaţiile.

 

 

Instituirea Cinei.

 

Cina a fost instituită la masa pascală, masă ce prefigura dealtfel izbăvirea ce avea să vină prin Isus. Pentru Israel masa pascală era momentul în care îşi aduceau aminte de izbăvirea de sub jugul robiei Egiptene, de momentul când îngerul ce aducea moarte văzuse sângele mielului jertfit şi trecuse pe lângă casele părinţilor lor. Masa pascală purta în modul cum trebuia sărbătorita simboluri ce aveau să fie înţelese deplin abia după mii de ani. Nu insistăm asupra semnificatiei fiecărui element al Paştelui dar vreau să faceţi scurt legătura între mielul paştelui şi Isus, Mielul lui Dumnezeu. Sângele ce a uns uşciorii caselor poporului ales nu arăta spre altceva decât spre Sângele ce urma să curgă pentru izbăvirea din moarte a tuturor credincioşilor.

 

Deci înainte de prima cină Isus arăta ucenicilor că ceea ce sărbătoreau ei ca popor de mii de ani prefigura evenimentul ce avea să se întâmple în zilele următoare: momentul în care Isus avea să fie Mielul ce-şi dă sângele pentru salvarea omenirii. Si cum în vechime Dumnezeu instituise sărbătoarea Paştelor înaintea evenimentelor propriu-zise, Isus instituie sărbătoarea Cinei înainte de momentele crucificării.

 

 

Participanţii la Cină.

 

Cina este între ultimele evenimente din viaţa de ucenicie a celor ce aveau să fie apostoli. Chiar dacă Isus avea mai mulţi ucenici totuşi alege să petreacă acest moment cu cei de care a fost cel mai aproape, într-un cadru restrâns ferit de priviri curioase. Cina n-a intenţionat a fi o sărbătoare a mulţimilor ci un moment de sărbătoare a celor ce se cunosc îndeajuns pentru a împlini toate simbolurile pe care această lucrare le poartă în sine. Din acest motiv la Cină paricipă membrii activi ai bisericii, membri a caror trăire mărturiseste faptul că sunt parte vie a trupului lui Isus.

 

 

Elementele Cinei.

 

AZIMĂ – Turtă din aluat nedospit coaptă pe vatră.

 

MUST – Suc dulce care nu a început încă să fermenteze, obţinut prin zdrobirea şi presarea boabelor de struguri.

 

 

Simbolurile elementelor Cinei.

 

 

De ce alege Isus să folosească pâinea?

 

Pâinea este menţionată în Biblie prima dată în Geneza, când Dumnezeu pune povara câştigării ei pe umerii lui Adam. Cât timp Adam a fost în Slavă nu avea nevoie de pâine, el hrănindu-se din „orice pom din grădină”. De atunci pâinea capăta însemnătatea vieţii. „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.” Geneza 47:15. Dumnezeu dă copiilor lui Israel „pâinea în pustie” ca să-i ţină în viaţă: „Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă, în strâmtorare.” Isaia 30:20.

 

Primul moment în care pâinea capăta valoare simbolică e când Melhisedec aduce Domnului pâine şi vin. „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.” Geneza 14:18. Apoi pâinea e aleasă de Dumnezeu în ritualurile cortului întâlnirii ca simbol al vieţii oamenilor. În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel. Levetic 24:5. Erau 12 pâini care simbolizau cele 12 triburi din Israel ce erau necurmat pomenite înaintea lui Dumnezeu.

 

Isus preia încărcătura simbolică a pâinii din VT și folosind-o în lucrarea Cinei mărturișeste pedeoparte că viața noastră e răscumparată în trupul nevinovat jertfit pe Golgota iar pedealtaparte nașterea într-un trup viu al Bisericii.

 

De ce alege Isus mustul?

 

Printre primele profeţii despre venirea lui Isus, cea a lui Iacov (Geneza 49:10) conţine un detaliu interesant. Vorbind despre Silo, Iacov spune: „îşi spală haina în vin, şi mantaua în sângele strugurilor” iar când Îl vede Ioan în Apocalipsă spune „Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

 

Isus împlineşte în detaliu toate profeţiile vechiului testament, folosind „sângele strugurilor” la Cină ca simbol al sângelui adevăratei Viţe. „Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.” Ioan 15:1.

 

„Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.” 1Cor 5:7

 

Simbolurile Noului Legământ împlinite la Cina Domnului.

 

Am putea continua cu multe alte simboluri ale vechiului legământ împlinite în Isus, dar aş vrea să studiem puţin spusele Bibliei despre simboluri ale noului legământ ce se împlinesc acum şi care vor fi împlinite la sfârşitul vremurilor.

 

După cum Paştele vorbea atât despre lucruri întâmplate (izbăvirea din Egipt) cât şi despre ceea ce avea să se întâmple (Izbăvirea prin Mielul lui Dumnezeu) tot aşa sărbătoarea Cinei instituită de Isus vorbeşte despre lucruri ce s-au întâmplat (răstignirea) şi despre lucruri se vor întâmpla (noua cină din Rai).

 

La momentul primei Cine Isus vorbea astfel: „Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.”

 

Aveau deci să se întâmple câteva lucruri.

 

o  moartea lui Isus pentru mântuirea oamenilor

 

o  încheierea vechiului legământ şi instaurarea noului legământ

 

o  vestirea de către cei mântuiţi prin lucrarea Cinei a ceea ce s-a întâmplat

 

o  prefigurarea unei Cine de altă natură în Împărăția Cerurilor

 

Despre ceea ce s-a întâmplat se ocupă în detaliu apostolul Pavel: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.”1Cor. 11:23.

 

 

Observaţi importanța pe care o dă Pavel modului cum sărbătoreau Corintenii Cina. Corintenii aveau o problemă în a înţelege ce înseamnă Cina şi practicau această lucrare cu cel puţin cinci greşeli:

1. Avea fiecare pâinea lui şi fiecare paharul lui.”Fiecare îşi ia cina adusă de el” 1Cor 11:21 
2. Dispreţuiau Biserica lui Dumnezeu.”Sau dispreţuiţi Biserica”1Cor 11:22 
3. Luau cina cu vin. 1Cor 11:21 
4. Nu făceau deosebire între o masă normală şi părtăşia de la Cină.”dacă nu deosebeşte Trupul Domnului” 1Cor11:29
5. Lipsa cercetarii personale. 1Cor 11:27.

Cum suntem datori să facem și noi ca slujitori ai Evangheliei, Pavel a explicat cum ar fi trebuit să înţeleagă Corintenii Cina.

 

 

1.       Avea fiecare pâinea lui şi fiecare paharul lui. Pavel lămurește simbolurile elementelor Cinei.

 

„Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.” 1Cor10:16

 

„Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.”… „şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.” Deci pentru  a serba Cina trebuiau să facă aşa: „toţi luăm o bucată din aceeaşi pâine” şi „bem din paharul acesta”.

 

Dacă am avea fiecare paharul lui şi fiecare pâinea lui, simbolul intenționat în aceste elemente se pierde.

 

Citind acest lucru probabil în mintea dumneavoastră, ca și în mintea mea, răsună argumentul auzit de fiecare dată ca raspuns la propunerea împlinirii acestor simboluri: “ce faci daca ai o biserică de 3000 de membrii?” Să încercăm să răspundem tot printr-un exemplu. Isus spunea: „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?”Luca 15:4. Acum să formulăm textul în felul următor: Care om dintre voi, dacă are 3000 de oi, și pierde pe una din ele … își va da seama? Aș provoca conducerea unei astfel de biserici ca la o ședință de comitet să pună pe foaie 1000 de nume fără ajutorul registrului de membrii. Dacă reușesc (deși nu cred) să scrie apoi în dreptul fiecărui nume o problemă spirituală de care au grijă…După acest exercițiu trageți concluzii. Dumnezeu nu a intenționat strângerea împreună a sute sau mii de ucenici pentru a beneficia de slujirea câtorva zeci. Astfel de biserici sunt nefuncționale dpdv. biblic și dificultațile nu se opresc doar la Cină ci continuă cu imposibilitatea implicării în slujire a tuturor “mădularelor”, imposibilitatea vegherii “unii asupra altora”, tendința transformării părtașiei bisericii (intimității închinării) într-un program cultural (deseori transmis live) etc.

Nu cred că trebuie să forțăm limitele scripturii pentru a ne adapta anomaliile.

 

 

2. A doua problemă, cea a dispreţului față de Biserică primeşte un îndemn la pocăinţa: „Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa asta nu vă laud.” În prezenţa lui Dumnezeu Isaia spunea: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” -Isaia 6:5 iar Iov spunea „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Iov 42:5.

În lipsa prezenţei lui Dumnezeu oamenii ajung să se iubească pe sine şi să le fie scârbă de fraţi, să-i disprețuiască.”Doamne măreşte-ne credinţa”,

 

 

3. Erau flămânzi şi beţi. Aici vreau să detaliez aducându-vă aminte câteva versete.

 

De ce nu pâine dospită?

• Aluatul dospit purta şi el un simbol al învăţăturilor stricate. Matei 16:12 
• În Israel nu exista pâine dospită când Isus a instituit Cina, deci pâinea de la Cina era nedospită. (fără aluat) “Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş”Exod 12:19 
• pâinea ritualică nu trebuia să conţină aluat.”Aaron şi fiii lui să mănânce ce vă mai rămâne din darul de mâncare, s-o mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea Cortului întâlnirii. Să n-o coacă cu aluat”Levetic 6:16 
• Aluatul sau fermentul nu trebuia să fie prezent la nici un fel de jertfă.”Să n-aduci cu pâine dospită sângele jertfei Mele;” Exod 23:18. 

 

De ce must şi nu vin?

• Vinul fermentat e simbolul placerilor trupeşti sau al stricăciunii. Prov 31:4. 
• În Noul testament cuvintele  greceşti „RENNHMATOC THC AMПЕλOY” care se traduc „produsul strugurelui” adică rodul viţei sau must apar de 4 ori. De 3 ori la Cină (Matei 26:29, Marcu 14:25, Luca 22:18) şi o singură dată în Apocalipsă 14:18. Nu exista nici un text în biblie cu referire la Cină unde să se folosească cuvântul „OINON” ce s-ar traduce cu vin. 

 

Cred că e destul de clar că nu putem serba Jertfa Domnului Isus cu elemente fermentate sau dospite. Azima reprezintă un trup curat (al lui Isus) ce se frânge pentru credincioşi iar mustul reprezintă sângele nevinovat ce curge pentru salvare (iertare de păcate).

 

 

4. Problema nedeosebirii trupului Domnului. Corintenii greșeau considerând Cina Domnului o masă obișnuită și practicând-o fără înțelegerea semnificației elementelor ei. Lucrul acesta a generat atunci boală, neputinţă, somn. „Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.” Greșeala aceasta ne paște și pe noi atunci când facem din Cină un ritual obișnuit sărbatorit fără pregătire și fără cercetare. Dacă serbăm Cina Domnului respectându-i atât simbolurile cât şi cerinţele de curăţire personală, o să fim treziţi, vindecaţi şi umpluţi de putere. Se pare că fraţii din Corint s-au pocăit de greşelile lor.

 

 

5.       Cercetarea de sine.

 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei sărbatori e confruntarea fiecaruia dintre noi cu adevărurile încorporate în simbolurile Cinei în raport cu propria persoană. Toată atenția noastră față de elementele constitutive ale Cinei e fară folos în lipsa unei raportări personale la adevărurile vestite prin aceste sacramente. Riscăm aici să devenim generici ca în cazul des întâlnitei expresii: “fraților trebuie să ne pocăim” dar evitând individualizarea.

 

În cazul “Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi” etalonul cercetării are de-a face cu mesajul Cinei. Să individualizăm.

 

a)      Beneficiez de salvarea Jertfei Domnului? „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi”

 

b)      Păstrez legamantul cu Domnul, sfințindu-mă? „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.”

 

c)      Sunt mădular activ al Trupului Domnului? „Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.”

 

d)     Sunt prezent regulat la Cina Domnului? „să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

 

 

În judecarea vredniciei noastre ne putem ajuta de cateva versete:

Vrednicia se capătă prin rugăciune. “De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici” 2 Tes. 1:11

Vrednicia se capătă aducând roade. “pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune” Col. 1:10

Vrednicia se capătă prin creșterea în cunoașterea Domnului: “să vă purtaţi într-un chip vrednic …crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” Col. 1:10

 

Fiecare întrebare ar trebui să găsească răspuns pozitiv în trăirea noastră. Astfel “Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.”

 

Vrednicia in final e data de Domnul Isus. “Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui” 1 Tim. 1:12

 

 

Greseli contemporane.

 

            Aș vrea să amintesc câteva greșeli întâlnite poate și de dumneavoastră.

 

1.       Concepția transmiterii păcatelor prin intermediul părtașiei de la Cină.

 

 

Am întâlnit frați care sunt afectați de această concepție trăind cu frica “contaminării” la Cina Domnului. Nu am găsit în scriptură riscul acesta asociat părtașiei la Cină niciunde nici nu am întâlnit încă un fate să poată explica biblic această concepție. Probabil teama vine din citirea greșită a textului din 1 Timotei 5:22. “Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă şi să nu te faci părtaş păcatelor altora; pe tine însuţi păzeşte-te curat. “ Greseala înlocuirii conjuncției “și” cu “ca” stă la baza temerii, textul devenind “Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă (ca) să nu te faci părtaş păcatelor altora” și de aici, prin scoaterea din context, ideea că luând Cina cu “oameni firești” devii părtaș păcatelor lor. O logică greșită ce dă naștere unor temeri și implicit unor practici nejustificate.

 

„Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: „Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au strepezit dinţii”? Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel. Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Ezec. 18:2.

 

 

2.       Serbarea Cinei doar în anumite biserici din țară.

 

Strâns legată de concepția explicată mai sus stă practicarea unui exod dinspre bisericile „firești” spre o anume biserică „duhovnicească” cu ocazia serbării Cinei. Frații care practică astfel Cina trebuie să gândească la câteva probleme.

 

a)      Dacă motivul lipsei de la Cină în biserica locală este comportamentul firesc al unor membrii și dorința de a “nu sta la masă cu unul care măcar ca își zice frate e…”, ce vă asigură că într-o biserică din alt oraș în care vin oameni din toată țara este asigurat un mediu “pur”? – “fiecare să se cerceteze pe sine însuș”

b)      Unul din simbolurile cinei e părtașia unui trup în care mădularele mărturisesc prin prezența la Cină o viață de slujire unul față de altul. Prin practicarea Cinei doar în locuri unde cei prezenți sunt străini de slujire reciprocă o lună întreagă se ignoră un element important al simbolisticii Cinei (mădulare unii altora) dar și planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare din noi în biserica locală.

 

Cina deci se sărbatorește cu întreaga biserică locală. 1Cor 11:20 „Cand va adunati dar in acelasi loc”

 

 

3.       Oficierea Cinei de către membri neordinați.

 

Apostolul Pavel face precizări ce ne lasă să înțelegem că nu oricine are autoritatea oficierii Cinei Domnului. El spune despre sine “Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat;” 1 Cor. 11:23 și asta datorită slujbei sale. Mai mult în 1 Cor. 11:34 el spune cu privire la Cină “Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni” dând de înțeles că autoritatea aceasta nu o avea oricine în biserică din Corint chiar dacă dispuneau de toate darurile Duhului și la fel și astăzi, natura slujbei rânduite de Dumnezeu în biserică autorizează lucrătorii pentru oficierea acestor lucrări.

 

 

4.       Lipsa selectarii membrilor prezenti la Cina.

 

Libertatea oricui de a participa la cină cum vrea “pe răspundere proprie” stârnește deseori multe probleme.

Cina Domnului trebuie sărbătorită de toți membrii activi ai bisericii locale. „Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine.”1Cor10:16.

În mod ideal fiecare își judecă personal vrednicia participării la Cină, alfel „se face vinovat de trupul și sângele Domnului”. Totuși în realitate judecata aceasta nu ne însoțește întotdeuna sau uneori e făcută greșit de aceea trebuie să fim judecați de slujitori și opriți de la Cină când nevoie cere așa. „Dacă ne-am judeca singuri n-am fi judecati”.

Lipsa acestei judecăți e păgubitoare atât pentru cei îngăduiți la Cină în lipsa trăirii elementelor ei (fiind pedepsiți de Domnul 1Cor. 11:30) dar și pentru cei ce ar trebui să facă judecata aceasta, fiind prin natura slujbei responsabili“Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov”Mal. 2:12, ei pierzându-și deseori credibilitatea în fața bisericii în lipsa exercitării responsabilității.

 

 

5.       Lipsă regulată de la Cină.

 

Am întâlnit frați care ezită să se dedice într-o viață de slujire și se găsesc astfel permanent nevrednici de a se apropia de Cină. Această socotire e sinceră dar starea de nevrednicie e cu final tragic. “Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri ” Fapte 13:46.

Sfătuim pe acești frați sa aleaga viața veșnică dedicându-se Domnului și rugându-se pentru primirea stării după voia lui Dumnezeu ca să nu fie osândiți odată cu lumea.

 

6.        Citirea textului bibliei fara atentie la context.  

„Pe când* mâncau ei, Isus a** luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta† este trupul Meu.”Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi* toţi din el, căci acesta* este sângele Meu, sângele legământului celui** nou, care se varsă pentru† mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun* că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până** în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” Matei 26:26.

„Pe când* mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” Marcu 14:22.

„Apoi* a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta** spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest* pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” Luca 22:19

Cateva lucruri de meditat:           a) Isus nu se roaga pentru transformarea azimei si a mustului. (Isus „a mulţumit lui Dumnezeu”)          b) Isus nu considera painea trup, nici mustul sange!                 – „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Daca cititi cu atentie veti vedea ca atunci cand Isus spune „Acesta este trupul Meu” nu se refera la paine ci la trupul real din fata ucenicilor, trup ce avea sa fie rastignit. El Însusi era „Acesta”. Daca s-ar fi referit la paine ar fi spus:  „aceasta este trupul Meu„.                  – „Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” Aici diferenta intre expresii e si mai evidenta. Dupa ce ucenicii beau rodul vitei Isus se refera la sangele ce avea sa curga pe cruce pentru multi, nicidecum la continutul paharului. Faptul acesta e lamurit cand Isus revine si spune ca nu va mai bea „din rodul vitei” (deci nu din sangele legamantului din pahar) pana in Împărăţia lui Dumnezeu. Marcu 14:22 Noi nu credem deci in Transubstantiere, dar confuzam oamenii facandu-i sa creada ca ceea ce mananca „E trupul” Domnului, si ceea ce beau ar fi „sangele Domnului”.

7.        Confundarea textului din Ioan 6, cu Cina Domnului.              Eu* sunt Pâinea vieţii. Părinţii* voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea* care se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea* vie, care** s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau* între ei şi ziceau: „Cum** poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi* trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine* mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne* în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel* este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” Ioan 6:48-58

Acest text nu se refera la lucrarea Cinei, ci explicatia lui e in versetul 35: „Eu* sunt Pâinea vieţii. Cine** vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Deci trupul si sangele in acest text nu sunt elemente ale Cinei ci se refera la „Venirea la Isus” si „Credinta in Isus”.

Folosirea acestui text in contextul Cinei e gresit si naste deasemenea concluzii gresite.

Cateva exemple:

Ideea ca prezenta la Cina asigura viata spirituala. – v33: „căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” Daca s-ar referi la Cina, inseamna ca prin prezenta la Cina, un necredincios ar primi Viata vesnica, lucru neadevarat.

Motivarea prezentei membrilor bisericii la Cina folosind acest text ca argument! – V53-54: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi* trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine* mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Daca ar face referire la Cina Domnului ar insemna ca Cina ne-ar da „viaţa veşnică”. Ori nu e asa. Explicatia e in v40 „Voia Tatălui meu este ca* oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Prezenta la Cina Domnului nu ne garanteaza prezenta la rapire, ci credinta vie in Isus!

 

Aş vrea să închei cu a vă aduce aminte că Cina pe care noi o sărbătorim arătă spre un moment de sărbătoare când Domnul Isus va sta iar cu ucenicii la Cină, la o altfel de Cină, cu o pâine nouă şi cu un must nou în Ceruri. ” Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” Matei 26:29.

Domnul să ne dea puterea împlinirii corecte a acestei lucrări pentru a avea parte de ea, nouă în Împărăția Cerurilor!

 

 

 

 

Amin!