Categorie: Cina D-lui

Ce se întâmplă dacă nu te spovedești și împărtășești un timp îndelungat?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Ce se întâmplă dacă nu m-am mai spovedit și împărtășit de trei ani? Este posibil ca acest lucru să fie cauza depărtării mele de Dumnezeu?

Mai întâi ar trebui să vă întrebați dacă ați avut vreodată o relație adevărată cu Dumnezeu, care poate exista doar atunci când cineva se pocăiește deplin de păcatele sale și, prin credință în Domnul Isus, intră în Noul Legământ. Doar atunci Duhul Sfânt vine să locuiască în această persoană, care va deveni ucenic sau ucenică a Mântuitorului și se va grăbi să se boteze și să se alipească de Biserica lui Hristos. Dacă nu ați avut o astfel de experiență încă, atunci nici nu ați avut încă o adevărată relație cu Dumnezeu, una care să-I fie Lui pe plac. Luați acum această hotărâre, plecați-vă genunchii înaintea lui Dumnezeu și pocăiți-vă în rugăciune și spuneți-I lui Dumnezeu despre hotărârea pe care ați luat-o în inimă. Apoi, căutați în localitatea de unde faceți parte o biserică unde este predicat Cuvântul lui Dumnezeu și unde creștinii toți caută să trăiască conform învățăturii sănătoase a Mântuitorului. Dacă nu aveți o astfel de biserică în localitate, căutați o astfel de biserică în localitățile din jur.

Dacă a avut loc în viața dumneavoastră nașterea din nou, v-ați botezat și ați făcut parte dintr-o biserică, dar de mult timp nu ați mai luat parte la Sfânta Împărtășanie și nici nu v-ați mărturisit păcatele, aceasta este mai degrabă o manifestare decât pricina îndepărtării de Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu s-a început atunci când ați încetat să mai mergeți la biserică, să citiți Biblia zilnic și să vă rugați sistematic. Presupun că astfel ați încetat să mai aveți și părtășie cu creștinii adevărați și așa v-ați îndepărtat de Dumnezeu. Poate v-ați lăsat înșelată de grijile veacului acestuia sau de înșelăciunea bogățiilor și astfel ați ajuns să vă împietriți inima. Epistola către Evrei a fost adresată creștinilor și acolo este scris astfel:
De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! (Evrei 3:7-9)

Amintiți-vă dacă nu ați avut în viață momente de răzvrătire care v-au făcut să vă împietriți inima și să vă îndepărtați de Dumnezeu. Același autor al Epistolei către Evrei mai spune:

Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. (Evrei 3:12-13)

Sunt sigur că au fost oameni care v-au îndemnat să vă lipiți de Dumnezeu și să urmați învățătura Mântuitorului. Aceștia puteau fi părinții, păstorul, creștinii din biserică, colegii, etc. Ce ați făcut în aceste clipe? Ați ascultat sfatul lor sau v-ați lăsat călăuzită de părerea celor necredincioși, care vă ademeneau la păcat și necredință și, în cele din urmă, ați ajuns să vă îndepărtați de Dumnezeu.

În următorul capitol al Epistolei către Evrei este scris:
El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:7)

Primiți mesajul și îndemnul din acest articol și, în ascultare de Dumnezeu, grăbiți-vă astăzi să vă întoarceți din toată inima la Dumnezeu. Nu vă împietriți inima, ci grăbiți-vă să vă întoarceți la Dumnezeu. Luați legătura azi cu pastorul de altă dată sau, dacă împrejurările actuale nu vă permit aceasta, mergeți duminica viitoare la o biserică vie din orașul în care locuiți, acolo vorbiți cu pastorul și spuneți-i despre dorința pe care o aveți să vă refaceți relația cu Dumnezeu și să urmați în toate învățătura Mântuitorului nostru Isus Hristos. Căutați să vă alipiți unui grup de creștini care studiază Biblia cu toată seriozitatea și care trăiesc potrivit celor învățate din Scripturi și nu nesocotiți mărturisirea păcatelor și Sfânta Împărtășanie care este semnul și amintirea Noului Legământ în care am intrat noi, credincioșii, prin jertfa Domnului Isus Hristos. Așa să vă ajute Dumnezeu! 

http://moldovacrestina.md/Raspunsuri-din-Biblie/ce-se-intampla-daca-nu-te-spovedesti-si-impartasesti-un-timp-indelungat

Acest pahar este legământul cel nou

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Spuneți-mi vă rog, în Evanghelia după Luca 22:17-20 este vorba despre același pahar sau despre un obicei al evreilor la sărbătoarea paștelor.

Sărbătoarea Paștelor se apropia când Mielul lui Dumnezeu avea să fie adus ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Înainte de sărbătoarea Paștelui, Domnul Isus a instituit Cina Domnului sau Euharistia, cuvânt ce vine din limba greacă și înseamnă “a aduce mulțumire”.

Sărbătoarea Paștelui începea cu o rugăciunea de mulțumire după care se serveau patru pahare cu vin amestecat cu apă.

Apoi mâncau ierburi amare și citeau Psalmii 113-114 după care serveau ce-l de-al doilea pahar cu vin în timp ce mâncau mielul împreună cu azimi. După ce serveau pharul al treilea cântau Psalmii 115-118.  După care cel de-al patrulea pahar era servit de toți.

Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi. (Luca 22:17-20)

Se pare că Domnul Isus a instituit Cina între paharul al treilea și cel de-al patrulea. Dar să nu uităm cel mai important lucru: semnificația cinei Domnului. Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre iar prin participarea noastră la cina Domnului dăm dovadă că suntem în comuniune unii cu alții și vestim moartea Domnului Isus prin trăirea și viața noastră.

http://moldovacrestina.md/doctrina/pahar-cina-domnului

DOCTRINA ÎMPĂRTĂȘANIEI – Este trupul și sângele lui Hristos prezent?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Cina D-luiÎntrebare:

Ma intereseaza  doctrina  impartasaniei precum ca doar simbolizeaza trupul si sangele lui Hristos spre deosebire de catolici sau ortodocși care afirma prezenta reala a trupului si sangelui in împărtășanie. As dori un raspuns mai explicit la acest capitol.

Ce scrie în Biblie?

Pentru început este bine să trecem în revistă textele principale din Noul Testament în care este abordat acest subiect. Toate evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) prezintă cuvintele Domnului Isus Hristos când a institut Euharistia. Iată aceste pasaje:

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29)

Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 14:22-25)

Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. (Luca 22:14-23)

Evanghelistul Ioan ne prezintă în Evanghelia care îi poartă numele o altă împrejurare unde Domnul Isus Hristos a spus că trupul Lui este o mâncare și sângele Lui este o băutură și cine nu bea sângele Lui și nu mănâncă trupul Lui nu poate să aibă viață veșnică. Textul este următorul:

Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:48-63)

Un ultim text care vorbește despre Cina Domnului se găsește în Epistola I a lui Pavel către Corinteni și este următorul:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Diferență de opinie între confesiunile creștine

Preotul ortodox Serafim Joanta scrie este de părerea că  ”Sfanta Impartasanie ni-L aduce pe Hristos in sufletele si in trupurile noastre. Hristos e cu noi nu numai in mod spiritual, nevazut, ci, fiindca suntem si trupuri, Hristos ni Se impartaseste si in chip material, sub forma painii si a vinului.”  Într-un catehism ortodox mai scrie următoarele despre Cina Domnului “Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul si Sângele Domnului sunt painea din grâu curat si dospită si vinul, tot curat, din struguri. Prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea si inima către cer se roagă fierbinte”. Deci, teologia bisericii ortodoxe spune că în vremea Sfintei Liturghii are loc prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului. Același lucru este crezut și de catolici și chiar și de unele confesiuni protestante.

Privind la textele de mai sus, vedem că de fiecare dată sunt citate cuvintele Domnului Isus care a spus despre pâine că este trupul Lui și despre conținutul paharului că este sângele Lui. Totuși, nu este scris nicăieri în Biblie că aceste elemente se transformă în sângele și în trupul Domnului Isus Hristos, adică că devin o substanță diferită. Însăși cuvântul “preface” sau “transformă” nu-l găsim nicăieri în textele citate mai sus. Și însăși Domnul Isus când a spus la Cina cea de Taină că aceste elemente sunt trupul și sângele Lui, imediat după aceea a spus că nu va mai bea din acel rod al viței până în ziua când îl va bea cu ucenicii nou în Împărăția Tatălui Său. Deci, Domnul Isus vorbește în continuare despre conținutul paharului nu ca despre sânge al Său, ci ca despre rod al viței, ceea ce înseamnă că a rămas să fie aceeași substanță.

Și în Evanghelia după Luca și în Epistola I a lui Pavel către Corinteni este scris că Domnul Isus le-a spus ucenicilor și despre scopul care  a fost urmărit de El prin instituirea Cinei Domnului și anume “să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”.  De aceea spune Apostolul Pavel că unii pot să participe la Cina Domului fără să deosebească trupul și sângele Domnului Isus și că aceasta este periculos, pentru că oamenii dau un alt sens Cinei Domnului decât cel pe care îl are. Este bine cunoscut că sunt un mare număr de creștini care participă la Sfânta Împărtășanie  fără să realizeze valoarea jertfei Domnului Isus Hristos și fără să beneficieze personal de aceasta jertfă prin pocăință și naștere din nou. Ei cred despre Cina Domnului ceea ce aceasta nu este și că așa se mai curăță de păcate (de fapt își mai iau pe suflet și alte păcate luând parte la ea în chip nevrednic) sau poate că se vindecă de boli, sau că așa ajung să fie mântuiți, sau cine ști ce cred, numai nu ceea ce trebuie să creadă.  Este importat pentru oameni să știe că Cina Domnului este și o judecată.

Importanța înțelegerii figurilor de stil

Dumnezeu folosește în Biblie multe figuri de stil care trebuiesc abordate și înțelese ca atare. Una din figurile de stil folosite des de Domnul Isus a fost metafora, care este o comparație din care lipsește termenul de comparației. Iată câteva din ele:

  • Eu sunt lumina lumii (Ioan 8:12) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus a vrut să spună că El este ca și lumină a lumii.
  • Eu sunt Ușa oilor (Ioan 10:7) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus s-a comparat pe sine cu o ușă a staulului unei stâni de oi.
  • Eu sunt Păstorul cel bun (Ioan 10:11) – Domnul Isus se compară pe sine cu păstorul de la oi, dar El nu a fost în timpul vieții sale pământești păstor la oi, ci a folosit această imagine ca să prezinte adevăruri spirituale importante. Deci, prin această metaforă Domnul Isus e compară cu un păstor de la oi.

Deci, trebuie să luăm în considerație că este folosită metafora, această figură de stil și în pasajele unde Domnul Isus spune că pâinea este trupul Lui și rodul viței este sângele Lui.

Dar ce este Cina Domnului pentru tine și ce crezi despre prezența trupului și sângelui Domnului Isus Hristos în pâinea și vinul care sunt folosite la Sfânta Împărtășanie?

http://moldovacrestina.md/doctrina/transformarea-vinului-painii-la-sfanta-impartasanie

Este îngăduit creștinului să participe la Cina Domnului în altă confesiune?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Primii creștini nu s-au confruntat cu diferențe confesionale

Biblia nu abordează direct întrebarea participării la Cina Domnului cu cei ce fac parte din alte confesiuni creștine. Nu mă refer la erezii, ci la alte confesiuni. Domnul Isus a lăsat Cina Domnului ca să fie un semn al Noului Legământ în care am intrat noi prin credință în El și prin care am căpătat mântuirea și viața veșnică. Despre primii creștini ai Bisericii din Ierusalim se spune că se adunau în curtea Templului pentru ora de rugăciune și ca să fie învățați de Apostoli. Ei stăruiau în frângerea pâinii, dar făceau aceasta pe la casele lor. (Fapte 2:44) Când relatează despre aflarea apostolului Pavel în Troa (cazul cu învierea lui Eutih), ni se spune că atunci era prima zi a săptămânii și toți erau adunați laolaltă pentru frângerea pâinii. (Fapte 20:7) Deci, nici în Ierusalim și nici în Troa nu existau diferențe confesionale între acei creștini.

Participarea la Cina Domnului este identificare cu Hristos și cu ceilalți creștini

Când le-a scris creștinilor din Corint în legătură cu pericolul idolatriei la care ei erau expuși zilnic locuind într-un oraș păgân, Apostolul Pavel i-a învățat astfel:
Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine. Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei în împărtăşire cu altarul? Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu dracii. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El? (1 Corinteni 10:16-22)
Textul acesta biblic arată clar că participarea la Cina Domnului este nu doar o amintire a jertfei Domnului Isus Hristos, ci o identificare cu această jertfă și cu ceilalți creștini care au intrat în Noul Legământ. Apostolul îi avertizează pe creștinii din Corint că participarea la masa idolilor este identificare (părtășie) cu idolii. Nicicum nu vreau să spun că participarea la Cina Domnului cu oameni de alte confesiuni este idolatrie, etc. Tot ce vreau să arăt este doar că participarea la Cina Domnului este identificare cu jertfa Domnului Isus în primul rând, dar și cu oamenii care participă. De aceea, creștinul adevărat născut din nou va dori să participe la acest act sfânt împreună cu alți creștini născuți din nou care au fost sfințiți prin sângele Domnului Isus Hristos.  În același timp, trebuie să știm că…

Cina Domnului este pentru cercetarea personală (nu a altora)

În capitolul următor din Epistola I către Corinteni, Apostolul Pavel scrie:
Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat. Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:20-34)
Priviți cu atenție și veți vedea că creștinii bisericii din Corint erau departe de a fi perfecți și veneau să ia parte la Cina Domnului cu problemele lor. Unii veneau cu mâncarea pe care o mâncau singuri în fața altora, alții veneau cu vinul pe care îl beau singuri și plecau beți de acolo, iar cei ce nu aveau nimic erau în felul acesta dați de rușine. Cu mult regret spune Pavel că ei se adunau ca să se facă mai răi, nu mai buni. Ce trebuia să facă un creștin din acel oraș care dorea și credea că trăiește după Adevărul lui Hristos? Să ia parte cu ceilalți la Cina Domnului sau să se abțină ori să caute o altă soluție? Apostolul Pavel le-a dat un îndemn tuturor și fiecăruia în parte să se cerceteze bine fiecare pe sine însuși. Cina Domnului este un prilej să ne judecăm singuri pe noi. Atenție! Singuri pe noi. Nu pe alții. Dacă cineva ia parte la Cina Domnului fără să înțeleagă toate implicațiile acestui act sfânt, prin aceasta își atrage asupra lui osânda lui Dumnezeu care va veni în formă de neputință, boală sau chiar moarte fizică, căci la aceasta se referă apostolul când spune “nu puțini dorm”.
Din moment ce ați vizitat biserici la care v-ați confruntat cu situații când oamenii nu mai recunosc păcatul și nu realizează toate implicațiile actului sfânt al Cinei Domnului, este bine să le vorbiți despre aceasta, dar să o faceți cu dragoste și tot respectul. Dacă vă ascultă, ați câștigat pe frații voștri. Dacă nu doresc să vă asculte, atunci cred că este înțelept să vă adunați împreună cu cei care se tem de Dumnezeu și să invitați un slujitor din altă localitate , care să vă călăuzească și să vă dea învățătură sănătoasă din Sfintele Scripturi și care să oficieze și Cina Domnului. Așa să vă ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/cina-domnului-in-alta-confesiune/#sthash.KLs1iZr4.dpuf

Ce nu este Cina Domnului (Împărtăşania)?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

 Există foarte multă confuzie cu privire la acest act sfânt. De aceea, doresc în următoarele trei articole să invit cititorii să privim ce ne învaţă Sfintele Scripturi cu privire la Cina Domnului. În articolul de faţă vom privi ce nu este Cina Domnului şi care sunt rătăcirile oamenilor în această privinţă.

Rătăciri din vechime

Când a instituit prima dată Cina Domnului, Mântuitorul şedea la masă cu ucenicii Săi doar. Primii creştini, potrivit cu relatările cărţii Faptele Apostolilor, tot aşa, obişnuiau să facă Cina Domnului sau Împărtăşania când se adunau pe la casele lor şi aveau mese de dragoste, cum obişnuiau să le numească. Tot aşa obişnuiau să facă şi creştinii din Corint. Dar, în epistola care le-a adresat-o Corintenilor, Apostolul Pavel spune că ei au pierdut sensul adevărat al acestui act sfânt, au ajuns în nişte rătăciri şi zice:

Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolalstă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. (1 Corinteni 11:17)

Cina Domnului nu este pentru exprimarea desbinărilor dintre creştini

Domnul Isus ne-a chemat la unitate pe toţi creştinii şi a spus că oamenii vor recunoaşte în noi adevăraţii Lui ucenici doar atunci când vom avea o dragoste unii faţă de alţii ca cea pe care o are şi a avut-o El. Diavolul, însă, tocmai aceasta vrea, ca să aducă desbinare între creştini şi o face aceasta prin erezii, prin dorinţă după slavă deşartă şi pur şi simplu prin răutatea unora. Dezbinarea aceasta între creştini era vizibilă şi eşea în evidenţă chiar la Cina Domnului, aşa cum scrie Apostolul Pavel:

Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiti buni. (1 Corinteni 11:18-19)

Cina Domnului nu este pentru fală, îmbuibare sau beţie

Aşa cum în toate lucrurile oamenii fireşti, conduşi de firea lor pământească şi de lăudăroşia vieţii, vor să arate superioritatea lor asupra altora, unii se încumetau să o facă chiar şi la Cina Domnului. Această atitudine nu este acceptată de Dumnezeu, aşa cum scrie Scriptura mai departe:

Când vă adunaţi dar la un loc, este nu neputinţă să mâncaţi cina Domnului. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flământ, iar altul este beat. (1 Corinteni 11:20-21)

Cina Domnului nu este pentru a înjosi pe alţii

Cei ce sunt conduşi şi mânaţi de lăudăroşia vieţii totdeauna caută să facă tot ce pot şi tot ce au folosesc pentru aşi arăta superioritatea asupra altora şi pentru ai înjosi. Cum poate un creştin adevărat să facă aceasta? Faptul că vii să iai parte la cina Domnului nu înseamnă că eşti un creştin adevărat, şi dacă iai parte la acest act sfânt nefiind un adevărat creştin şi fără să trăieşti potrivit cu condiţiile legământului încheiat cu Domnul Isus, vei purta consecinţele. Despre aceasta urmează să abordăm în articolul următor. Iată însă cum unii, care se pretindeau creştini, se încumetau să folosească actul sfânt al Cinei Domnului (Împărtăşaniei cu trupul şi sângele Domnului Isus Hristos) pentru a înjosi pe alţii. Pavel întreabă:

Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. (1 Corinteni 11:22)

Pentru că creştinii obişnuiau în vechime să facă aceste mese de dragoste la care oficiau şi actul sfânt al Împărtăşaniei cu trupul şi sângele Domnului Isus, aceasta le dădea prilej celor cu porniri rele să transforme Cina Domnului în îmbuibare, sau fală deşartă, etc. Astăzi, aproape că nu mai sunt biserici care ar obişnui să facă Cina Domnului odată cu mesele de dragoste şi parcă nu sunt aşa de frecvente viciile de altă dată, dar au apărut alte rătăciri.

Rătăciri moderne

Aceste rătăciri sunt foarte, foarte frecvente şi rămâi uimit când uneori poţi să le auzi chiar şi din gura celor care se pretind a fi slujitori ai Evangheliei. Iată cele mai frecvente rătăciri cu privire la Cina Domnului în lumea noastră.

Rătăcire: Cina Domnului aduce iertare de păcate

Oamenii cred că dacă vor posti o perioadă de timp şi apoi vor merge să participe la Cina Domnului, în felul acesta vor primi iertare de păcatele lor. Aceasta este o mare înşelare. Iertarea păcatelor poate fi primită doar prin pocăinţă sinceră şi prin credinţă din inimă în Domnul Isus Hristos. Faptul că un creştin participă la actul sfânt al Cinei Domnului, prin aceasta mărturiseşte tuturor şi lui Dumnezeu că păcatele lui deja au fost iertate. Nimeni să nu se înşele. Cina Domnului nu aduce nimănui iertarea păcatelor.

Rătăcire: Cina Domnului este descântec

Când eram copil, la ţară, ştiu cum oamenii foloseau pânea rămasă de la Cina Domnului din biserică ca şi remediu pentru cazurile când era cineva deochiat. Nicăieri Sfintele Scripturi nu vorbesc despre aceasta şi deci, nu are temei biblic.

Rătăcire: Cina Domnului este medicament

Aţi auzit despre oameni care atunci când se află pe patul de boală insistă să vină preotul să-i împărtăşească în nădejdea că astfel vor fi vindecaţi. Scriptura nu spune nicăieri aceasta şi deci, iar, este o rătăcire cu privire la semnificaţia adevăreată a Cinei Domnului.

Care atunci este semnificaţia pusă de Domnul Isus în acest act sfânt şi ce trebuie să ştie fiecare creştin atunci când vine şi participă, sau nu participă la Cina Domnului. Revină mâine pe acest portal ca să afli răspunsul.

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/ce-nu-este-cina-domnului-impartasania