Salvează-ţi căsnicia (4) – Reglarea emoţiilor


reglarea emotiilor

În drame relaţionale dar şi în dereglări mai puţin dramatice dezechilibrul emoţional este prezent şi e un factor favorizant alterării calităţii relaţiei şi al calităţii vieţii. Când deja se vorbeşte despre despărţire sau despre un „altul” sau o „alta”, când se vorbeşte de divorţ, de înşelat, de sex extramarital, emoţiile de obicei scapă de sub control şi de regulă dau mari complicaţii.

Când relaţia ameninţă să se rupă capitolul „emoţii” e neapărat de abordat şi verificat. Emoţiile se dereglează puternic mai ales la cei care nu vor ruperea relaţiei. Ei simt adesea o presiune imensă şi mulţi au temerea să nu îşi piardă minţile. Într-un asemenea context devin o prezenţă neplăcută şi neagreabilă pentru partenerul care vrea să plece din relaţie şi sunt predispuşi la greşeli mari care va împinge efectiv partenerul să iasă din relaţie. Dereglările emoţionale, sau poate e mai corect spus fluctuaţiile emoţionale, apar şi la cel care vrea să plece din relaţie dar nu aici ne oprim azi, pentru că tema seriei de articole este: „Salvează-ţi căsnicia”, deci ne referim la cei care vor să repare relaţia nu la cei care vor să plece.

Reglarea sau stabilizarea emoţiilor nu trebuie făcută în primul rând pentru celălalt, deşi se va reflecta în relaţie. Reglarea emoţiilor e necesară pentru om în primul rând şi un om stabil emoţional va putea aborda viaţa „cu alţi ochi” respectiv va putea aborda situaţia în care se află cu maximă eficacitate. Un partener derutat, zăpăcit, anxios, disperat, mânios nu e tocmai varianta atrăgătoare, mai ales când celălalt are pe altcineva. În schimb, dacă partenerul reuşeşte să regleze emoţiile cresc considerabil şansele de a fi plăcut, preferat de a avea succes în salvarea relaţiei.

reglarea emotiilorTotuşi, cum se reglează aceste emoţii? Ce poate face un om cuprins de disperare în asemenea situaţii, pentru a nu claca, pentru a fi emoţional stabil? Ca şi copii de Dumnezeu, primul demers este ghidarea după Cuvântul Său. Când primeşti veşti surpriză, că partenerul vrea să plece din relaţie, cerul vieţii se întunecă brusc, apar nori negri si furtuni năprasnice, apar trăsnete şi tunete şi toată aparatura vieţii o ia razna. Punctele de reper sunt dramatic zdruncinate şi unele din ele dispar. Şabloanele relaţionale nu se mai potrivesc, nimic nu mai merge cum trebuie, de aceea avem nevoie de repere neschimbabile, repede fixe în orice situaţie şi în orice furtună cât de năpraznică ar fi şi aceste repere sunt cele din Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea funcţionează ca şi giroscoapele vitale pentru aviatori. Acestea devin singurele repere care rămân indiferent de situaţie. Chiar si atunci când cerul e întunecat tot, nu se vede nici pământ, nici orizont, nici cer, piloţii sunt siguri pe direcţia în care merg datorită acestor giroscoape. Acestea primează tuturor senzaţiilor personale. Indiferent ce simte, el are datoria de a se ghida după acele giroscoape. Poate simte că a picat într-un gol de aer, poate simte că a fost purtat de furtună, poate simte că e cu susul în jos, obligaţia sa pentru siguranţă, este să se ghideze supă giroscoape, pentru că acelea sunt reperele care îi pot salva viaţa lui şi pasagerilor.

Ceva similar se petrece şi cu căsniciile intrate în turbulenţe. Totul e întunecat, deplasat, nimic nu mai e cum a fost, totul pare să se ducă de râpă, atunci e important ca deasupra senzaţiilor personale să troneze Cuvântul lui Dumnezeu. Poate ai citit de multe ori Scriptura, însă e timpul să o citeşti iar. În momentul în care pilotul unui avion rămâne fără aparatura de bord datorită unui scurt circuit, el are la dispoziţie manualul acelui aparat, trebuie să îl scoată de undeva şi să urmeze exact ce scrie acolo ca să poată manevra aparatul în siguranţă. În căsnicie e tot aşa, deşi recomand ca manualul să fie mereu pe masă. În căsnicie, când toată aparatura de bord pare a o lua razna, e nevoie de manual. Când citeşti Scriptura în asemenea circumstanţe găseşti răspunsuri exacte pentru situaţia ta.

În asemenea situaţii sentimentele sunt bruiate rău de tot, emoţiile la fel de aceea e nevoie să mergem cu ele la reglat. Oricât de mari ar fi turbulenţele în căsnicie, oricât de dramatice şi distrugătoare ar fi omul care are manualul la îndemână şi care foloseşte „aparatura lui Dumnezeu” pentru a se ghida, reuşeşte să îşi păstreze mintea întreagă şi să ia decizii echilibrate şi benefice. Nu se panichează, nu distruge şi mai tare ce a rămas, nu ucide cu vorba, nu se sinucide.

Emoţiile necontrolate pot distruge căsnicia mai tare, ranchiuna, ura, cicăleala, critica, gelozia, dezordinea, nervozitatea, pierderea calmului, ţipatul, înjosirea etc sunt consecinţa emoţiilor dezechilibrate şi nu fac din tine un partener de dorit pentru soţul sau soţia ta. Un om conectat în Cuvântul lui Dumnezeu e unul care reuşeşte să fie stabil, sigur, stăpân pe propriile reacţii şi deci un partener de dorit. Nu uitaţi, când e mare furtună se poate circula doar după manualul de zbor. Nu uitaţi, când e furtună emoţiile sunt înşelătoare şi sentimentele le fel. Nu uitaţi când e criză primează nu senzaţiile şi emoţiile şi sentimentele ci „giroscopul”. Emoţiile sunt normale dar nu ne ghidăm după ele în situaţii de criză ci doar ţinem cont şi de ele.

Dacă e criză în relaţia ta e necesară reglarea, calibrarea emoţiilor după „Manualul Căsniciei” care e Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte doar şi vei vedea cum eşti reglat de Cuvântul plin de viaţă şi putere al lui Dumnezeu.

http://www.filedinjurnal.ro/

Salvează-ţi căsnicia (3) – Ordine în gânduri


couple-conflict

În momentul unei crize în căsnicie de regulă gândurile sunt „vraişte”. O mulţime de gânduri şi iedei se învârt haotic prin minte şi e un amestec mare de gânduri de vinovăţie, neputinţă, eşec, abandon, mânie, răzbunare, acuzare, trădare, lipsă de valoare şi multe altele. În acest context este foarte important să ne oprim şi să facem ordine în gânduri. Cum spunea Petru „Încingeţi-vă coapsele minţii voastre” e similar cu ţăranul care are de lucru mult şi dimineaţa se încinge bine ca să poată termina cu bine ceea ce începe. Clarificarea gândurilor este o etapă care nu poate lipsi într-un asemenea demers.

Cercetarea Scripturii în asemenea cazuri este crucială. E neapărat necesar să vedem în Biblie ce ne spune Dumnezeu despre căsnicie, despărţirea în căsnicie dar şi ce spune Dumnezeu cu privire la noi ca persoane. Mulţi văd doar partea lipsa, cea in care au ratat, in care e rău dar Scriptura ne vorbeşte mult si despre sprijinul lui Dumnezeu pentru oamenii care vor să îi facă voia şi despre valoarea pe care Dumnezeu o dă omului şi despre iertarea de care noi oamenii beneficiem. Un timp de clarificare a gândurilor poate face minuni în asemenea situaţii.

Recomand tuturor care vor să se apuce de reparat căsnicia să citească Scriptura şi să îşi încarce mintea cu material pozitiv, cu sfaturi, versete, predici, cărţi bune şi prieteni care vor să susţină un asemenea demers. E nevoie de ceva constructiv aici. Critici ai destui, nu îi căuta. Indiferent cine e vinovatul pentru situaţia în care se află căsnicia important este ca „ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înainta ta. Cărarea pe fare mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte” cum spune înţeleptul Solomon.

Sunt sectoare în care trebuie să fim estrem de atenţi. În acest procedeu de clarificare a gândurilor în lumina Scripturii trebuie să evaluezi aproape tot din căsnicia ta. Să vezi ce cere Dumnezeu şi ce aţi făcut voi. Un sector foarte important este evaluarea relaţiilor voastre cu alţii dar şi a relaţiei tale actuale cu alţii. Toate trebuiesc evaluate scriptural. Multe căsnicii s-au prăpădit din cauza influinţelor proaste şi e necesar să evaluăm cine şi cum ne influenţează. Aici evaluăm în special relaţiile cu părinţii şi prietenii. Cercetăm să vedem dacă suntem într-adevăr doar noi sau are drept de decizie şi altcineva. Multe căsnicii sunt coordonate încă de părinţi iar acest lucru este o dramă în adevăratul sens al cuvântului. În altele, prietenii au influenţă prea mare şi asta este o altă dramă. De aceea e bine să fie evaluate relaţiile. În alte căsnicii partenerii nu sunt maturizaţi şi nu au renunţat la copilării, în alte relaţii există aşteptări irealiste etc.

Gândurile pe care le ai în momentul în care vrei să repari relaţia sunt foarte importante şi dacă nu sunt biblice nu prea sunt şanse să reuşim în demersul de reparare a relaţiei. Trebuiesc rezolvate sentimente negative, resentimente, ura, trebuie acordată iertare, trebuie pusă iubirea la locul ei. Este necesar să ne oprim în loc şi să evaluăm la rece cu Scriptura în mână. Uneori e nevoie de ajutorul unui om mai maturi spiritual pentru clarificări dar mare atenţie pe cine alegeţi să nu vă strice intenţia de a repera relaţia.

E necesară încărcarea cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu o poziţie pozitivă faţă de acest demers. Fără o motivaţie bună nu prea putem să ne aşteptăm la succes. Dumnezeu dă izbândă în astfel de demersuri dar noi trebuie să ne rugăm ca şi când am şi primit.

http://www.filedinjurnal.ro/

Eu să mă iubesc pe mine?


young woman looking into a mirrorCând stai în cabinetul de consiliere cu oameni în faţa ta zilnic este foarte uşor să observi anumite deformări general valabile ale psihicului şi reuşeşti să identifici şi cauzele destul de uşor la unele din ele. Aproape că ajungi să recunoşti unele tipologii după aspectul exterior al oamenilor, după mimică şi gesturi, după tonalitatea vocii. Unii oameni mai că nu au nevoie să îţi spună care le este problema că e destul să îţi spună religia din care vin.

Poate risc acum să fiu judecat greşit dar deja aş putea grupa şi în funcţie de religie clienţii care vin pentru că unele afecţiuni sau dereglări sunt specifice oamenilor din diferite religii. Asta înseamnă că în acele religii sau culte (de fapt în doctrina acelor culte) există un factor favorizant sau declanşator pentru anumite afecţiuni sau dereglări ale minţii umane.

Una din problemele cu care vin cei din cultele neoprotestante este o stimă de sine proastă. Fie e criticată şi ucisă din faşă orice raportare sau preocupare de sine, fie unii scapă şi în secret construiesc monştri din sinele propriu. În general, această categorie de oameni este afectată de o imagine de sine proastă. Bineînţeles că fiecare cult în parte are o anumită poziţie faţă de sinele uman însă de cele mai multe ori e o poziţie agresivă faţă de acesta şi vă este cunoscut cât de mult se insistă pe necesitatea de a înnăbuşi sinele de a îl ucide.

Stăm destul de bine la promovarea iubirii de aproape şi mereu milităm scriptural pe investiţia în semeni, pe iubirea semenilor, pe trăirea unei vieţi în folosul altora. La fel stăm bine pe învăţătura despre iubirea de Dumnezeu şi pe necesitatea iubirii lui Dumnezeu şi în aspectele acestea deja suntem de apreciat. Măcar la teorie stăm bine, şi de foarte multe ori şi la practică, sau la intenţia de practică. Spun intenţia de practică pentru că un om care nu se raportează deloc sau corect la sine le afectează inevitabil şi pe acestea. Adică nu poţi iubi aproapele fără să te iubeşti pe tine, nici nu poţi iubi corect pe Dumnezeu dacă nu ştii exact cine eşti.

Educaţia religioasă extremistă e prezentă în multe biserici. Înţelegerea superficială a Scripturii şi preocuparea de dezvoltare spirituală personală ne dezavantajează. În situaţiile în care nu citim, nu cercetăm, riscăm să fim duşi în eroare de oameni zeloşi dar nepricepuţi. Nu uitaţi că destul de puţini predicatori sunt atenţi cu sufletele oamenilor. Ei pretind că sunt duri ca să salveze suflete dar în realitate, duritatea lor vine din probleme emoţional sau chiar psihice nerezolvate. Foarte mulţi abuzatori emoţionali trec pe la amvoane, foarte mulţi frustraţi, foarte mulţi dominatori isterici, mulţi oameni care zbiară efectiv, alţii care plâng la comandă pentru a manipula şi aşa mai departe. Aceşti oameni fac o educaţie religioasă eronată în cel mai fericit caz ca să nu mai vorbim chiar de îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu. Aceşti oameni nu îţi vor spune că trebuie să te iubeşti ci vor ucide orice intenţie în acest sens. Ei vor pune egal între sine şi eu şi vor milita foarte vocal pe necesitatea uciderii oricărei stime sau iubiri de sine considerându-le păcătoase şi greşite apoi vor biciui pe cei care nu iubesc aproapele după norma sa sau pe Dumnezeu după standardul său.

În realitate, fără să ai o stimă de sine corectă, fără să te reportezi corect la tine, fără să te iubeşti pe tine corect vei fi incapabil să iubeşti pe aproapele şi pe Dumnezeu. Capabilitatea de a iubi pe alţii nu este dată de intenţia de a face asta doar ci şi de condiţia în care suntem. Chiar scriptura ne spune să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Adică standardul e sinele, iubirea de aproapele nu trebuie să fie mai sus decât iubirea de sine şi nici nu va putea. Adesea sunt criticaţi oamenii care  nu iubesc pe fraţi sau surori dar puţini se gândesc că acei oameni nici pe sine nu se iubesc şi o proastă stimă de sine generează o proastă relaţionare cu semenii. Nu, nu gândim aşa, ne place doar să punem şablonul şi să judecăm.

De ce este necesar să ai o stimă de sine bună? De ce este necesar să te iubeşti pe tine? Pentru că în funcţie de capacitatea de a te vedea, de a te aprecia, de a te iubi vei împlini poruncile aşa de importante privind iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui.  Atenţie, nu vorbesc aici de egoism, de autosuficienţă, de mândrie, de narcisism ci de o poziţionare corectă a fiecăruia faţă de persoana sa. De aceea te provoc astăzi să îţi răspunzi la câteva întrebări în acest sens:

Cine eşti? Te simţi bine cu tine însuţi? Eşti mulţumit de tine? Îşi place ceea ce ai devenit? Unde te vezi peste 5 ani? Întrebările nu sunt menite să laude „eul” tău ci să te ajute să te vezi pe tine. De foarte multe ori e foarte incomod să rămânem noi cu noi şi căutăm repede ocupaţie. Dacă rămânem singuri cu sinele preferăm să aprindem televizorul, radioul, calculatorul doar să nu ne vedem puşi în situaţia de a sta noi cu sinele nostru faţă în faţă. Cum te simţi răspunzând la aceste întrebări?

http://www.filedinjurnal.ro/

Salvează-ţi căsnicia (2)


salveaza-ti casicia singur

Odată ajunsă în criză relaţia maritală devine dureroasă indiferent dacă intenţia este de a o repara sau de a o distruge şi mai tare. Cel puţin unul din soţi suferă într-o asemenea fază, de cele mai multe ori însă, suferinţa este de ambele părţi chiar dacă unul din ei pare a fi cauza. Şi dacă tot doare, măcar să doară cu folos, le zic eu la mulţi. Adică dacă tot trebuie să treacă acel cuplu prin durere să existe dorinţa de reparare a relaţiei şi durerea respectivă să aibă un final şi finalul ei să fie o victorie a voii lui Dumnezeu şi a dragostei.

Mulţi soţi sau soţii sunt în postura lui Toma despre care ne amintim azi, în prima duminică după sărbătoarea învierii. Ar vrea să creadă că relaţia lor poate fi şi bună, dar au nevoie să vadă semne palpabile. Nu mai au speranţa învierii relaţiei până nu au dovezi. Pe de altă parte indiferent dacă Toma ar fi crezut sau nu în învierea Domnului Isus, aceasta tot era reală, însă Toma a fost binecuvântat cu unele dovezi palpabile ale învierii dar în căsnicie nu toţi au parte de asemenea dovezi şi trebuie o „cantitate” mare de credinţă. Nu o credinţă în puterea personală sau a partenerului de căsătorie, ci  o credinţă în puterea lui Dumnezeu de a repara şi restaura relaţii.

O femeie a declarat la capătul unei lupte grele pentru căsnicia sa, luptă în care dragostea a biruit, că „Însuşi termenul divorţ ar trebui şters complet din mintea a două persoane care se căsătoresc” şi mare dreptate avea. Atâta vreme cât divorţul şi despărţirea sunt unele din opţiuni, nu mai eşti atât de determinat să lupţi pentru salvarea căsniciei. O altă femeie care se afla în aceeaşi situaţie, după un an de muncă pentru a îşi „aduce soţul înapoi în relaţie prin dragoste” declara „Ştiţi, totul a fost un câştig pentru mine. Sunt un alt om. Parcursul acesta a fost umilitor pentru mine dar a meritat!”

Lupta de unul singur pentru a reface căsnicia e un demers greu şi costisitor emoţional dar finalitatea e una binecuvântată. Ştiu multe persoane care efectiv au fost umilite în încercarea lor de restaurare a căsniciei. Un bărbat declara că în încercarea sa de a ţine familia laolaltă, să îşi ţină soţia acasă, ajungea atât de obosit de respingerea continuă, încât nu mai simţea nimic în afară de hotărârea de a face ce spune Biblia şi de a lăsa rezultatele în seama lui Dumnezeu. El spunea „singurul lucru de care eram sigur era că Dumnezeu va lucra într-un fel spre binele meu pentru că El a promis asta prin Cuvântul Său. Niciodată însă nu mi-am imaginat ce aventură de dragoste ne va fi dăruită de El. El face într-adevăr mai mult decât putem cere sau gândi noi!”

Ce vreau să spun cu aceste mărturii ale unor victorii câştigate este că, finalul poate fi unul binecuvântat. Nu vreau să spun nicidecum că parcursul e unul uşor, ci că, lupta pentru salvarea căsniciei e una care poate fi câştigată. Cei care acum treceţi printr-o asemenea bătălie probabil vedeţi aşa de îndepărtat finalul acesta dar vreau să vă încurajez să îl anticipaţi. Dumnezeu e de partea voastră, El poate da mai mult decât cereţi sau gândiţi voi.

Mulţi descurajează când văd că partenerul lor nu mai vrea să repare relaţia dar până la urmă, aproape toate relaţiile care ajung la consiliere sunt în postura asta. Puţini sunt cei care vin şi rămân împreună în procesul de consiliere. Cei mai mulţi luptă de unii singuri şi aduc victoria în această bătălie. Bătălia se pierde doar atunci când renunţăm. Cazurile în care nu  mai este speranţă sunt puţine şi vizează relaţiile deteriorate grav, una din ele este când divorţul s-a pronunţat şi partenerul s-a recăsătorit deja. Însă, atâta vreme cât sunteţi în aceeaşi casă, atâta vreme cât nu aţi divorţat încă, atâta vreme cât nu s-a recăsătorit niciunul din voi există speranţă, merită să lupţi, chiar dacă în lupta asta eşti doar tu cu Dumnezeu şi nu e şi partenerul. În meditarea de mâine vom face primii paşi împreună spre un asemenea demers ajutaţi de diferiţi autori în domeniu, dar în princpal de dr. Ed Wheat prin  cartea sa Viaţa de dragoste, din care vom cita adesea.

Nu uitaţi, Dumnezeu are soluţii pentru problemele noastre. Dumnezeu e de partea celor care vor să rămână în voia Sa, aşa că victoria e asigurată pentru cei care doresc salvarea căsniciei şi care îl ascultă pe Dumnezeu în coordonarea acestui demers.

http://www.filedinjurnal.ro/

Salvează-ţi căsnicia (1)


salveaza-ti casnicia

Grea temă am mai primit săptămâna trecută de la o doamnă la o şedinţă de consiliere. „Domnu Teo, spuneţi-mi ce pot face ca să îmi salvez singură căsnicia,că soţul nu mai vrea să facă nimic pentru salvarea ei. Nu vrea să divorţeze dar o lasă să se autodistrugă. Vreau un ghid ceva care să mă ajute să fac din dezastrul în care trăiesc o căsnicie binecuvântată.”

Mulţi din cei care ajung la consiliere vin singuri şi nu împreună deşi pentru probleme de relaţie ajung. Multe cupluri sunt în postura aceasta în care doar unul din parteneri doreşte repararea relaţiei iar celălalt ori este dezinteresat, ori este resemnat, ori este descurajat ori deja a înaintat actele de divorţ, aşadar, de foarte multe ori ne aflăm în situaţia în care doar unul din parteneri are dorinţa de a repara relaţia. Ce e de făcut în asemenea cazuri? Ce putem spune unor astfel de oameni? Avem şanse? E de ajuns doar rugăciune sau poate fi făcut mai mult?

Nu îmi propun să elaborez eu un ghid acum deşi probabil ar fi necesar însă pe baza cărţilor citite şi a experienţei acumulate puse ambele în lumina Scripturii sub călăuzirea Duhului Sfânt voi încerca să scriu câteva lucruri în acest sens care să fie utile celor care trebuie să lupte singuri pentru salvarea căsniciei.

În primul rând felicit pe toţi cei care decid să lupte singuri pentru salvarea căsniciei lor. Îi consider oameni de mare caracter, oameni curajoşi, maturi şi cu respect faţă de Dumnezeu şi valorile sale. Apoi vreau să vă spun că se pot salva căsnicii, multe din ele şi doar dacă numai unul din soţi vrea la început. Există cazuri şi nu sunt nicidecum rarităţi.

O căsnicie care merge prost are doar trei variante spune psihiatrul creştin Paul Meier in cartea Viaţa de dragoste scrisă de Ed Wheat, şi care îmi va ajuta mult la scrierea materialul acesta. Opţiunile sunt: divorţ, abandonarea căsniciei fără divorţ şi confruntarea matură cu problemele personale şi decizia de a zidi o căsnicie plină de afecţiune pe baza celei existente. Până nu demult în cazul căsniciilor care nu mergeau bine între creştini se adopta general valabil a doua opţiune, respectiv rămânerea într-o relaţie rece, fără afecţiune, fără perspectivă în care erau prezente şicana, răceala, cearta, necomunicarea, tachinarea şi chiar ura. De ceva vreme însă mulţi creştini iau în calcul şi prima variantă considerând că sunt mai demni dacă divorţează aşa că aud tot mai des cazuri de divorţ la creştini şi respectiv de recăsătorire. În acest caz, al divorţului, despre care cineva spunea că „este mai dureros decât moartea, pentru că nu se termină niciodată”, avem de a face cu cel puţin patru oameni nefericiţi nu doar cu doi. Oricât de bune ar fi intenţiile celor care divorţează, odată ajunşi într-o altă relaţie vor ajunge la aceleaşi tipuri de relaţie cum au avut înainte. Studiile psihiatrice confirmă această ipoteză şi este şi logică situaţia. Dacă în loc să ne rezolvăm problemele noi fugim de relaţie în alta vom avea aceleaşi probleme şi acolo pentru că le luăm cu noi, de aceea varianta corectă este confruntarea şi rezolvarea acelor probleme nu fuga spre un alt partener care, să ne îngăduie cu problemele noastre cu tot.

Vindecarea unei căsnicii nu este un proces uşor sau simplu nici când ambii parteneri sunt gata să lupte pentru asta, cu atât mai puţin în situaţiile în care doar unul din ei se angajează la bătălia asta. Totuşi, cu toată greutatea, nu există o altă opţiune pe care un copil de Dumnezeu să o ia în calcul. Relaţiile rupte implică durere orice manevră ai încerca să faci cu ele. E ca un braţ fracturat, orice încerci să faci ca să îl pui în poziţia corectă pentru vindecare implică durere intensă cu toate că intenţia este să îl poziţionezi cât de bine se poate pentru o vindecare corectă. Petru spune că e mai bine să suferi pentru că faci binele decât pentru că faci răul şi în acest caz e aplicabil. Divorţul e dureros, implică suferinţă, repararea relaţiei e iarăşi dureroasă şi implică suferinţă aşa că dacă urmăm Cuvântul lui Dumnezeu mai bine e să suferim pentru repararea situaţiei decât pentru ruperea ei definitivă. Tratarea problemelor din căsnicie după principiile Scripturii însă, va da roade binecuvântate pe când despărţirea, dacă ar fi să ţinem cont de cei care au trecut pe acolo: „este mai dureroasă decât moartea, pentru că nu se termină niciodată”.

Poate fi salvată căsnicia chiar dacă doar unul din parteneri vrea asta? Categoric DA atâta vreme cât respectăm principiile Inventatorului căsniciei în demersul nostru şi vom continua cam o săptămână cu meditări utile în acest sens.

http://www.filedinjurnal.ro/