Mă văd nevoit în fiecare zi să vizualizez sute de „şeruri” ale unor poze cu Isus sau cu expresii de genul „Sunt al lui Isus, dă share dacă eşti şi tu”, „Isus este Domnul meu, dă share dacă e şi al tău”, „Eu îl aştept pe Domnul, dă share dacă îl aştepţi şi tu”, „Mie nu-mi este ruşine cu Isus, dă share dacă nu ţi-e ruşine nici ţie” şi multe multe alte variante. Unele din aceste poze sunt făcute tâmpit de-a dreptul altele în sine sunt eronate ca mesaj cu toate că am avut ocazia să văd două, din sute, care erau realizate profesionist. Cum apare o astfel de poză cum o mulţime din lista mea o „şeruiesc” şi se crează un fel de beţie comună. Cu riscul de a fi considerat necredincios (facebook-ului) declar că nu am „şeruit” niciuna.
Problema „şeruirii” e una mult mai veche decât facebook-ul. E de pe vremuri comuniste când omul era instruit în biserică să spună despre Isus şi altora pe baza versetului „Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” greşit interpretat că ar fi despre mărturisirea Domnului Isus Hristos altora. Deşi mărturisirea, răspândirea veştii bune e recomandată, trebuie făcută, aceste versete, adesea folosite ca arme, nu fac referire la acest gen de mărturisire ci la acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor. Cu siguranţă una din marile bătălii ale celor care au dorit în trecut să trăiască o viaţă de creştini exemplari a fost şi aceasta dar cred că e timpul să ne distanţăm tot mai tare de formă.
Întrebarea care se naşte este: Trebuie mărturisit Domnul Isus Mântuitorul şi altora? Răspunsul e categoric DA. Însă rămâne de discutat cum? Care e calea corectă de mărturisire a salvării de care am avut parte? Pe facebook prin share la mesaje … jenante? Prin strigat pe stradă sau scris pe ziduri cum am văzut prin Mediaş? Puţin probabil să ni se ceară asta. Totuşi care e cea mai bună şi convingătoare cale de a Îl mărturisi pe Mântuitorul?
Cea mai corectă cale de mărturisire a credinţei şi a Domnului Isus este trăirea unei vieţi asemănătoare cu a Sa. În momentul în care ne lăsăm viaţa transformată de întâlnirea cu Isus atunci viaţa noastră cu tot ce cuprinde ea va mărturisi despre schimbarea care a avut loc. Dacă iubim ca El, dacă iertăm ca El, dacă avem milă ca a Lui, dacă suntem supuşi ca El, atunci toate faptele şi atitudinile din viaţa noastră vor arăta spre El, asta va fi cea mai grozavă şi eficientă mărturisire despre salvarea dată de Domnul Isus. Abia mai apoi va fi eficientă mărturisirea cu gura, prin vorbe (dacă va mai fi nevoie). Până viaţa noastră nu seamănă măcar puţin cu a Lui, vorbele noastre vor stârni doar furie, nervi, aroganţe şi certuri neproductive.
Acesta este şi motivul pentru care unii creştini ajung aşa de des la ceartă pe domeniul acesta. Parcă avem un fel de satisfacţie în a întărâta oamenii cu „sfinţenia” noastră. Le vorbim superior despre Isus le „şeruim” sub nas zeci de citate biblice sau fraze siropoase şi în acest fel doar ne arătăm mândria şi făţărnicia spirituală. Asta îi supără pe oameni tare. Ne văd fix la fel ca şi ei doar că noi „ne dăm mari” cu ceva ce nu deţinem.
De fapt noi suntem adesea prea formali. Religia ne cere să mărturisim despre Dumnezeu dar nu ne gândim prea mult să facem din asta un mod de trai ci construim o formă religioasă care e ok din punctul de vedere al religiei dar în care zace un om slab şi nedezvoltat. Da, să spunem despre Isus dar nu despre un Isus teoretic, nu despre un Isus al religiei noastre, nu despre un Isus al altcuiva ci despre acel Isus care domneşte şi stăpâneşte în viaţa noastră. Fără un astfel de Isus „săruirile” sunt inutile şi vorbele la fel. Dacă în schimb există un Isus care e Domn în viaţa noastră nu mă îngrijorez prea tare despre cum ar trebui El mărturisit pentru că sunt convins că viaţa noastră va transmite masajul Său, va arăta pe Isus în toate acţiunile sau faptele noastre.
Nu ştiu de câte ori ai dat „share” sau „like” la postări religioase siropoase şi tâmpit făcute, care te constrâng să dai ca să nu pari necredincios. Eu nu am dat niciodată şi nu cred că voi da, dar cu siguranţă prin Isus voi da „Like” şi „Share” la bunătate, dragoste, milă, iubire, jertfire şi dăruire pentru că El mi-a dat şi pentru că el îmi dă în permanenţă.
La ce vei da „Share” sau „Like” săptămâna asta?
Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 