Categorie: DILEME

Întrebare: Aș avea o întrebare la dvs…se știe clar din Biblie că păcatele părinților pot afecta pe urmașii lor pînă la generația a 3-a și a 4-a. Ce se întîmplă, însă, cu păcatele făcute de copii? Afectează și ele pe părinții acestora? Vă mulțumesc frumos și Doamne ajută!

Această întrebare atinge mai multe laturi, de aceea aș dori să dau un răspuns cît se poate de clar și complet.

„Neascultarea față de părinți”- se pare că această apostazie în ultimul timp este tot mai mult prezentă în familie, dar și încurajată de sistemul educațional din țară. Copiii sunt tot mai mult nemulțumitori și nu apreciază ce fac părinții pentru ei. Neascultarea este o atitudine neevlavioasă a copiilor și trebuie confruntată, dar nu tolerată. „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” ca și principiu lipsește tot mai mult din sistemul educațional.  Dimpotrivă „tu ai drepturi” – iată ce sunt încurajați tot mai mult copiii și tinerii din zilele noastre. Ei sunt încurajați la rebeliune împotriva părinților lor. Ascultarea de părinți nu mai este o obligațiune a copiilor. Rebeliunea copiilor este o încălcare gravă a poruncii lui Dumnezeu ce atrage cu sine consecințe grave asupra părinților și asupra societății.

Părinții sunt autoritate pentru copii lor

Dumnezeu a creat familia și a stabilit ca în familie părinții să fie autoritate pentru copiii lor. Însă atunci cînd copiii nu respectă ordinea stabilită, se opun autorității lui Dumnezeu. De fapt, dacă nu învață respect față de părinți, nu au cum să învețe respect față de Dumnezeu, care este autoritate supremă. Dumnezeu a stabilit o ordine în familie, iar potrivit cu 1 Cor. 11:1-3 bărbatul este capul familiei și responsabil „să-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința.” (1Tim.3:4)

Fiecare tată este responsabil să-și învețe copii ascultarea și respectul. Tocmai la aceasta se referă expresia „a ține copiii în supunere cu toată cuviința”. Expresia nu se referă la copii cât se referă la tată și modul în care își exprimă acesta autoritatea. Și această autoritatea este exprimată prin învățătura și instruirea copiilor în Cuvântul lui Dumnezeu.

„Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință ca să fii fericit, și să trăiești multă vreme pe pământ. Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copii voștri, ci creșteți-i, în mustrarea și învățătura Domnului.” (Efeseni 6:1-3)

Cu părere de rău, acestă poruncă este tot mai mult încălcată de copiii și tinerii din zilele noastre. După părerea mea, tot noi, maturii, am încurajat neascultarea prin diferite legi, concesiuni și atitudini. Domnul Isus a mustrat pe Fariseii care au desființat frumos porunca lui Dumnezeu prin datina omenească. Aceasta fiind în zilele noastre „toleranța”.

„Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră. Căci Moise a zis: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, și Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. Voi, dimpotrivă, ziceți: Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: Ori cu ce te-aș putea ajuta, este Corban, adică dat lui Dumnezeu, face bine, și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Și așa ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:9-13)

Și noi desființăm frumos acestă poruncă prin faptul că nu educăm copiii ascultarea și respectul, ci încurajăm rebeliunea lor prin tolerare și prea multe drepturi.

Atunci cînd legile esențiale ale familiei nu sunt respectate, părinții vor avea rușine, iar națiunea va degrada și va pieri.

Părinții sunt responsabili pentru confruntarea copiilor

Dumnezeu protejează autoritatea părintelui prin poruncile date, însă și părintele are responsabilitatea să confrunte copilul rebel. Deuteronom 21:18-21 spune:

“Dacă un om are un fiu neascultător și îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, și nu-I ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl și mama să-l ia și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta locului în care locuiește. Să spună bătrânilor cetății lui: “Iată, fiul nostru este neascultător și îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru, și este lacom și bețiv.” Și toții oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre, și să moară. Astfel să cureți răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă.”

Confruntarea păcatelor copiilor noștri își are timpul potrivit. Procesul de educare a copiilor noștri- anume copilăria și adolescența- implică multă învățătură, dar și mustrare sau confruntare a neascultării. Trecînd de această vîrstă, tînărul nu va mai asculta de părinții săi, dacă nu a fost mustrat niciodată pînă atunci.

Neascultarea copiilor trebuie confruntată, iar nu tolerată. Un exemplu elocvent din Scriptură este cazul lui Eli, care a tolerat păcatul fiulor săi fără să ia măsuri disciplinare.

Eli era Marele Preot, ceea ce pe timpul Judecătorilor însemna autoritate religioasă supremă. Eli era acel care învăța poporul Legea lui Dumnezeu și supraveghea toate lucrările din Cortul Întîlnirii. Potrivit cu porunca lui Dumnezeu, fiii lui erau preoți, însărcinați cu slujirea nemijlocită în Cortul Întîlnirii.  Dar iată cum îi descrie Scriptura pe acești fii:

Fii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul. Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului. (1 Samuel 2:12,17)

Biblia descrie în continuare și felul lor imoral de viață, care era foarte bine cunoscut de toată comunitatea, dar mai puțin de tatăl lor.

Să privim acum ce atitudine a avut Eli, tatăl lor, cînd a aflat despre neascultarea lor.

El le-a zis: Pentyru ce faceți astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi, nu este bine, voi faceți pe poporul Domnului să păcătuiască. Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuiește împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Totuși ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare. (1 Samuel 2:23-25)

Îl vedem pe Eli confruntîndu-i, dar nici o altă acțiune de disciplinare nu a fost luată. Anume Eli trebuia să îi înlăture imediat de la slujba lor de preoți, pentru a opri neascultarea lor și imoralitatea.

Dar lipsa de acțiune tranșantă din parea lui Eli, a adus o consecință chiar în viața lui și a întregului popor.  Eli își pierde cei doi fii și astfel rămîne cu rusine și fără nume în Israel. Pentru cei care cunosc istoria poporului Israel, cea mai mare rușine pentru un bărbat era să rămînă fără nume în popor.

Deci, toleranța neascultării aduce rușine părinților și aceasta este una din cele mai grave consecințe pentru părinții ce nu iau măsuri față de copiilor lor neascultători.

Păcatul copiilor aduce necaz părinților

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, și amărăciune celei ce l-a născut. (Prov. 17:25)

Prin urmare, părinții suferă enorm în adîncul sufletului lor pentru toate faptele rele și nesăbuite ale copiilor. Necazul și amărăciunea afectează enorm starea de sănătate, ceea ce poate duce chiar și la moarte, ca și în cazul lui Eli.

Păcatul copiilor aduce rușine părinților

Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui facerușine mamei sale. (Prov. 29:15)

Un copilul lăsat de capul lui va ajunge necontrolat. Un astfel de copil care nu a învățat să se supună părinților săi va aduce necaz și rușine părinților săi. Deci necazul și rușinea sunt consecința părinților ce nu își îndeplinesc responsabilitatea de disciplinare ca și părinte față de copii lor.

Cît de mult suferim noi ca și națiune, pentru că părinții moderni consideră disciplinarea o tortură, o distrugere a identității copilului. Atîta timp cît disciplinarea nu va face parte din procesul de învățare a copilului, noi vom crește o generație care se va autodistruge, iar noi, părinții, vom suferi în tăcere.

http://moldovacrestina.md

Întrebare:

Fiul prietenei mele învață la școală în clasa III-a și la citire le dau pentru acasă să citească povești și legende despre diferiți zei, horoscop, etc. Prietena mea este creștină și nu acceptă ca să-i fie infectată mintea copilului ei cu tot felul de învățături false. De aceea, ea îi interzice copilului să-și facă temele de casă și ca rezultat copilul aduce acasă doar note negative. Tatăl copilului este indignat de interdicția pusă de soție și îi cere copilului să-și facă temele de casă. Prietena mea este tulburată și nu știe cum este corect să procedeze. Copilul este totdeauna sub presiune și îi este rușine să spună la școală despre credința lui în Dumnezeu. Sfătuiți-ne, vă rog, cum trebuie să procedăm. Vă sunt foarte mulțumitoare pentru răspunsuri, pentru articolele pe care le scrieți și pentru toată munca care o faceți. Slăvim pe Dumnezeu pentru dumneavoastre!

Înainte ca să vă dau răspuns, vreau să vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere și vă solicit să vă rugați ca să-mi dea Dumnezeu înțelepciune, putere și disiplină ca să fac față acestei lucrări și să-mi dea totdeauna Cuvânt de la El după nevoile sfinților și a tuturor oamenilor care doresc să-L cunoască.

Este de apreciat faptul că prietenei dumneavoastre îi pasă cu adevărat de starea sufletului copilului ei. În vremurile noastre puțini sunt părinții care se interesează și se gândesc la soarta veșnică a copiilor și care investesc cu adevărat în relația copiilor lor cu Dumnezeu. Totuși, prietena dumneavoastre are nevoie de câteva sfaturi importante pe care i le voi da în continuare.

1. Nu întărâtați copilul la mânie

În Cuvântul lui Dumnezeu este scris:

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Dacă i se interzice copilului să-și facă temele de casă, el când va merge la școală, va fi privit cu dispreț și de profesoară și de colegii lui. Mai mult, el va începe să se ascundă și de mama lui și va duce o viață ipocrită, pentru că se va afla sub presiune continue și la școală și acasă. Și apoi, dacă nu-și face temele, cum va crește el în cunoștințe și ce viitor va avea acest copil? În loc să-l opriți, mai bine…

2. Faceți împreună cu copilul temele de casă

Nu faceți temele pentru el, ci faceți îmrpeună cu el și lăsați-l pe el să răspundă la întrebări, să citească, și oriunde este cazul, explicați-i ce este potrivit și ce nu se potrivește cu învățătura lui Dumnezeu din Biblie. Așa, paralel cu ceea ce învață la școală, copilul va învăța Cuvântul lui Dumnezeu și își va face deprinderea să treacă toate cunoștințele pe care le primește prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu și să aibă atitudine corectă creștinească față de orice învață.

3. Nu vă creșteți copilul „în seră”

Unii părinți, din dorința lor exagerată de ai păzi pe copiii de influențele rele, le interzic totul și caută să-i ferească de compania oamenilor necredincioși. Și aceasta este foarte greșit. Copiii ne-au fost încredințați de Dumnezeu ca să-i creștem în învățătura Lui și să-i pregătim pentru viață frumoasă creștinească și ca să-și facă apoi slujba de preoți în mijlocul generației lor în orice loc se vor afla. Domnul Isus a spus în predica de pe munte:

Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:14-16)

Dacă ne ferim de oamenii din jur atunci nu mai avem pentru cine să luminăm și se primește că ne ascundem sub obroc. Mai bine să-i învățăm pe copiii cum să lumineze în orice loc și pentru aceasta să le dăm lumină din Cuvântul lui Dumnezeu ca să aibă și ei apoi cum să răspundă în orice împrejurări și la orișicare om.

4. Învățați copilul cum să procedeze când este învățat lucruri greșite

În Epistola I a lui Petru este scris:

…sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. (1 Petru 3:15-16)

Dacă veți face temele cu copilul acasă, dacă veți discuta cu el lucrurile care sunt învățate la școală și îl veți învăța ce este scris în Sfintele Scripturi, el singur va lua atitudine atunci când va auzi afirmații care nu se potrivesc cu învățătura sfântă a Bibliei. Tare ne-am bucurat cu soția când am auzit de la un coleg de clasă a lui David, băiatul nostru, că atunci când profesorul spune ceva despre originea omului, a pământului, a universului, etc. toți elevii din clasa se întorc spre David să afle ce va spune el. Noi am făcut totdeauna studiu biblic cu copiii noștri și am căutat să discutăm lucrurile pe care le învață ei la școală. Dacă erau învățați că omul provine de la maimuță, atunci am discutat rând pe rând pretinsele „argumente” evoluționiste de la școală și le-a prezentat argumentele științifice creaționiste. Aceasta, bineînțeles, a cerut de la noi să căutăm, să cercetăm, să învățăm și noi. Așa trebuie să facă fiecare părinte.

Un alt caz a fost cu fiica noastră Tika. Când învăța la Colegiul Pedagogic „A. Mateevici”, s-a întâmplat odată să fie vizitați de un scriitor, care, printre altele a spus că anterior a activat ca și ginecolog și că a făcut multe avorturi. Din moment ce a auzit aceasta, fiica noastră s-a ridicat în picioare, și a spus în fața la toți studenții și profesorii adunați, că nu acceptă să mai asculte pe un om care iese în față să se laude cu astfel de crime săvârșite. A fost cam dur și poate că se putea să le spună și altfel, dar, este de apreciat că fără să fim alături de ea, fără să-i cerem noi, a luat atitudine când a fost într-o împrejurare unde aceasta se făcea necesară.

5. Nu mergeți la extreme

Este o extremă să-i împiedici pe copiii să citească sau să aculte povești și legende. Toți oamenii știu că poveștile și legendele sunt lucruri inventate de oameni ca să dea o învățătură oarecare copiilor. În toate vremurile și la toate popoarele au existat povești și, de obicei, prin povești se caută ai învăța pe copiii lucruri folositoare cum ar fi hărnicia, sinceritatea, bunătatea, etc. Tot așa este și cu privire la moș Crăciun, etc. Mai bine asigurați-vă dacă poveștile care sunt spuse nu conțin în ele ceva lucruri greșite și dăunătoare, sau acolo unde este cazul, să le spuneți copiilor ce este greșit și ce nu îngăduie Cuvântul lui Dumnezeu să se facă.

Sunt de apreciat scriitorii care au compus povești ce transmit adevăruri creștine, cum ar fi „Povestea ținutului Narnia” de C.S.Lewis. Și cu privire la miturile grecești care de altfel sunt estența religiei Greciei Antice, tot trebuie să le spunem copiilor ce sunt și că este o religie pe care și-au făcut grecii. Recent am avut o discuție cu băiatul nostru David care tocmai le învață la școală și când l-am întrebat ce crede, mi-a spus că grecii și-au făcut niște zei mai păcătoși ca ei ca să-și poată îndreptăți trăirea lor păcătoasă și mi-a dat multe exemple. Cel mai bine este să-i învățăm pe copiii să aibă o atitudine trează și toate lucrurile care li se spun la școală să le abordeze din perspectiva Cuvântului lui Dumnezeu și să le folosească ca și punct de pornire pentru a le vesti colegilor și profesorilor Evanghelia.

6. Trebuie să le interzicem copiilor unele teme de la școală

Cu ceva timp în urmă,  băiatul nostru Daniel a primit însărcinare să citească în vacanța de vară și cartea „Hronicul Găinarilor” de Aureliu Busuioc. După ce i-am cumpărat cartea ( mai bine n-o cumpăram nici odată…) i-am dat să o citească. N-au trecut nici 20 de minute de citire și a venit Daniel foarte indigant să-mi spună că el refuză să citească mai departe. L-am întrebat de ce și mi-a arătat chiar de la primele pagini scrise niște înjurături porcoase. Am apreciat mult discernământul fiului și m-ași fi bucurat și mai mult dacă avea acest discernământ și profesoara, și cei de la Ministerul Educației ca să nu le recomande astfel de cărți copiilor. M-am mai bucurat și de faptul că nu a fost nevoie să-i interzic copilului să citească acea carte. El avea discernământul lui și a știut să facă deosebire între ce este bine și ce este rău și l-am apreciat pentru aceasta.

Invit pe toți cititorii să se expună pe marginea acestei întrebări și să scrie despre experiențele lor la comentarii. Ce ați făcut ca și părinte când la școală copiii au fost învățați lucruri greșite sau chiar dăunătoare?

Ași dori să știu și părerea elevilor despre subiectul discutat în acest articol…

http://moldovacrestina.md