Se află Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie sau în Biserică?


Întrebare:

Sunt de acord că Biserica definește Cuvântul, dar Cuvântul este în Biserică. În Biblie e numai de a crede și a-I sluji Domnului. Spuneți, dl Filat, Sf. Ap. Iuda în 1:9 ce face, nu-L definește? Oare nu se află acest cuvânt în Biserică? Doar el nu se află în Sfânta Scriptură, după cum iubesc a se exprima eterodocșii? Ce ne învață Ev. Ioan 20:29-30? Pentru ce este dată Biblia în Biserică? Așteptăm dl Filat Vasile. 

Mă mir de afirmațiile care le faceți, pentru că însăși Sfânta Scriptură spune că este în întregime insuflată de Dumnezeu și este de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte și să dea înțelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16) Datoria Bisericii este să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum a fost El lăsat de Dumnezeu pe paginile Sfintelor Scripturi.

În Epistola lui Iuda versetul la care ați făcut referință spune următoarele:
Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9)

Aici autorul face referință la detalii care nu sunt relatate în cărțile canonice ale Vechiului Testament în legătură cu moartea lui Moise dar despre care cercetătorii cred că a fost relatat într-o carte apocrifă puțin cunoscută azi și, care, pe semne că se numea „Adormirea lui Moise”.  Vreau să vă amintesc că cărțile apocrife nu au fost excluse din canon pentru că tot ce scrie în ele ar fi fost fals, ci pentru că s-au strecurat unele inexactități, cum ar fi și în cazul cărților Macabeilor, etc. De aceea, dacă Duhul Sfânt a găsit cu cale să treacă acest eveniment dintr-o carte apocrifă în una canonică a Noului Testament, nouă nu ne rămâne doar să primim acest lucru. Dar dacă tot spuneți că Biserica este cea care definește ce este și ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu (fapt care nu poate fi admis nicicum…) ar trebui să vă întrebați de ce în procesul definirii canonului Vechiului Testament  evreiii nu au trecut drept canonică și cartea „Adormirea lui Moise” sau altă carte apocrifică la care mai face referință Sf. Ap. Iuda? Pentru că definirea canonului Sfintei Scripturi a fost lucrarea Duhului Sfânt, tot așa cum a fost și scrierea cărților Sfintelor Scripturi. Dumnezeu s-a folosit de oameni, dar ei nu au decis, ci au fost mânați de Duhul Sfânt în transmiterea mesajului și recunoașterea cărților canonice.

Înainte ca să răspund cu privire la al doilea pasaj la care ați făcut referință, vreau să-i dau citire:
„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. (Ioan 20:29-30)

Presupun că vreți să spuneți că Biserica Ortodoxă în ceea ce numește „sfântă tradiție” vine să ne relateze semnele care le-a făcut Isus înaintea ucenicilor săi și care nu sunt scrise în Evanghelia după Ioan sau în alte cărți canonice. Problema mare este că această învățătură nu-și are suportul factologic și lasă oamenilor libertatea să pună orice alte învățături omenești la nivel de Sfântă Scriptură. De altfel, este făcută o întreagă teologie, mai mult, o întreagă religie în baza a ceea ce cred unii că au uitat să scrie autorii Noului Testament. Vă atrag atenția la imediat următorul verset din Evanghelia după Ioan, care spune:

Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. (Ioan 20:31)

Vedeți? Ceea ce este scris în Sfânta Scriptură ne este suficient ca să credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să avem viață în Numele Lui. Să rămânem la cele scrise în Biblie și să ne ferim de orice învățătură omenească ca să nu pățim asemenea celor cărora Domnul Isus le-a adresat această mustrare:

Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7:8-13)

Ce volum de muncă le revine soțului și soției în căsătorie conform Bibliei?


Întrebare:

Cum se relatează munca bărbatului și a femeii din primele 3 capitole din Geneza, cu capitolul 31 din Proverbe? Căci în primele capitole ale cărții Geneza îi este dat bărbatului să muncească din greu, iar în Proverbe 31, o femeie mai de preț decât mărgăritarele este cea care muncește din greu. Iar bărbatul, în cazul dat, este acel care stă la porțile orașului. Și, comparând aceste 2 texte, mi se împarte în 2 lucrurile pe care ar trebui să le facă bărbatul și cele pe care ar trebui să le facă femeia. Nu înțeleg, cum este împărțit lucrul în cuplu, în fiecare din cazuri.

În capitolul 1 al cărții Genesa atât bărbatul cât și femeia au primit aceleași responsabilități. Capitolul 2 ne relatează cu mai multe detalii despre crearea bărbatului și a femeii și despre motivul pentru care a creat Dumnezeu femeia este scris:

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18)

Deci, femeia a fost creată ca să-i fie un ajutor potrivit bărbatului în reponsabilitățile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Și este greșit să credem, cum zic unii, că munca este o consecință a căderii în păcat. Nicidecum. Dumnezeu lucrează. Și Domnul Isus lucrează până în ziua de azi. Munca nu este o consecință a păcatului și când a fost creat omul…

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Geneza 2:15)

Deci, femeia trebuia să-i ofere bărbatului ajutorul potrivit în păzirea și lucrul care trebuia să-l facă el.
Genesa 3 ne relatează despre tragedia căderii primilor oameni în păcat și una din consecințe avea să fie și felul cum avea să arate munca lor de acum înainte.

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:16-19)

Aceste consecințe ale păcatului nu au anulat rolul pe care îl avea femeia să-i fie un ajutor potrivit bărbatului ei.
În capitolul 31 al cărții Proverbele lui Solomon este prezentată o femeie model care muncește și își administrează bine casa și afacerile:
Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea. Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. Se gândeşte la un ogor şi-l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. – Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele. Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. Ea pune mâna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul. Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu. Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi purpură. Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă. Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănâncă pâinea lenevirii. Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii.(Proverbe 31:10-31)
Să nu se înțeleagă greșit că bărbatul acestei femei model nu face nimic. Scopul acestui capitol este să o prezinte pe ea și nu pe bărbatul ei. Menționarea care se face despre bărbatul ei că este bine văzut la porți, când șade cu bătrânii țării, nicicum nu trebuie înțeleasă că el nu face nimic și stă doar la porți cu alți bărbați. În contextul acelor vremuri, porțile cetății era locul unde se aduna consiliul orășănesc pentru a lua decizii importante (citește Rut 4) și când spune că bărbatul ei este bine văzut la porțile cetății vrea să ne arate că este un om foarte respectat de toată lumea din oraș și de membrii consiliului și că acest respect îl are și datorită caracterului și purtării frumoase a soției lui. Și femeia și bărbatul descriși în capitolul 31 al cărții Proverbele lui Solomon sunt oameni harnici și înțelepți. Bine este în orice căsătorie în care le place să muncească spre slava lui Dumnezeu și bărbatului și soției.  Așa să ne ajute Dumnezeu pe toți.

Iubesc… dar nu ştiu de ce!


Ce ar trebui să caut la viitorul partener de viaţă? Contează ce te atrage la o persoană pe care crezi că o iubeşti?

Personal cred că problema motivării dragostei este una dintre cele mai importante pentru toţi cei care vor să se căsătorească.

Când încep cursurile premaritale cu un cuplu care vrea să se căsătorească, de obicei, pun întrebarea: “De ce iubeşti pe………?” La această întrebare, în decursul anilor, am primit destul de puţine variante de răspuns. Cei mai mulţi, dintre cei pe care i-am confruntat cu această întrebare, mi-au răspuns, aproape invariabil: “ÎMI PLACE CUM ARATĂ!”

 

Ca să continui argumentarea aş dori să folosesc o ilustraţie foarte potrivită.

Un tânăr necăsătorit se hotărăşte să meargă la un mare concert la care solista era foarte renumită. Îşi cumpără biletul cu loc în primele rânduri, ca să audă şi să vadă cât mai bine.

Concertul începe. Solista cântă cu o voce excepţională. Pe deasupra, femeia, arată şi destul de bine. Tânărul se îndrăgosteşte pe loc. Îi creşte tensiunea şi îşi jură că va face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a cuceri inima marii soliste. Zis şi făcut.

Cei doi încep să se întâlnească, se cunosc ceva mai bine şi hotărăsc să se căsătorească. Urmează o nuntă ca în poveşti. Şi după? Da, ceea ce este după nuntă este mai important decât ce este la nuntă.

Cei doi ajung acasă cu amintirea unei zile excepţionale. Ea îşi dă peruca jos, se spală pe faţă şi renunţă la multele-i accesorii care o făceau să arate foarte bine. El încremeneşte. Cea care era acum în faţa lui nu era fiinţa de care s-a îndrăgostit. Ar dori să o îmbrăţişeze, dar nu are pornire, ar vrea să o sărute, dar nu mai are curaj….

În cele din urmă, cu glasul gâtuit îi spune proaspetei soţii: “dragă, te rog să îmi cânţi ceva; îmi place vocea ta.”

Morala:

Când te îndrăgosteşti de glasul sau de vocea cuiva şi pui preţ pe accesorii – vei rămâne doar cu ele.

 

Iată nişte versete biblice deosebit de interesante:

Proverbe 6:25  “N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.”

Proverbe 31:30  “Desmerdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.”

2 Corinteni 4:18  “Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.”

 

Acum vreau să revin la întrebarea: “De ce iubeşti pe ………?”

Dacă singurul răspuns la această întrebare este: “Este frumos/frumoasă” sau “îmi place la nebunie cum arată” atunci ai o mare problemă.

Atunci când vrei să-ţi petreci întrega viaţă cu cineva trebuie să ai nişte argumente puternice pentru a te aventura într-o astfel de decizie. Doar că ţi-a plăcut, nu este suficient. Argumentul acesta este imatur şi în mare măsură egoist.

 

Samson, cel mai puternic om despre care vorbeşte Biblia, la un moment dat a trecut printr-o experienţă asemănătoare:

Judecători 14:1-3  ”Samson s-a pogorât la Timna, şi a văzut acolo o femeie din fetele Filistenilor.  Când s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă”. Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la Filisteni, care Sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.”

Ce argument are puternicul Samson: “ÎMI PLACE!” Dacă citim în continuare în Biblie, vom constata că rămâne fără această nevastă. Mai târziu, tot după criteriul aspectului alege o altă femeie: Dalila. Desfrânata Dalilă profită de dragostea “oarbă” a lui Samson şi ajunge să îl vândă duşmanilor filisteni. Aceştia, după câteva încercări nereuşite, pun mâna pe el, îl leagă şi îi scot ochii. Apoi îl pun să învârtă la o moară.

În cele din urmă, Samson se trezeşte şi-şi dă seama că ochii lui l-au dus la pierderea ochilor. A ascultat de ochi (care i-au dictat ce să aleagă) şi fără ochi a rămas. Grav e că nu au tras doar ochii. În cele din urmă, Samson moare împreună cu o mulţime de filisteni.

 

  • Dacă ţie îţi place fizicul persoanei pe care crezi că o iubeşti, te întreb: “ce vei face dacă va avea un accident şi nu va mai arăta la fel?”
  • Dacă ţie îţi plac banii persoanei pe care crezi că o iubeşti, te întreb: “ce vei face dacă nu-i va mai avea?”
  • Dacă ţie îţi place vila persoanei pe care crezi că o iubeşti, te întreb: “ce vei face dacă-i va fi distrusă casa într-un incendiu?”
  • Dacă ţie îţi place maşina persoanei pe care crezi că o iubeşti, te întreb: “ce vei face dacă va avea un accident şi nu va mai avea maşină?”

Înainte de a spune “DA” în faţa ofiţerului stării civile, întrebă-te bine:

  • Ce îmi place cu adevărat la ……..?
  • Care sunt trăsăturile de caracter pe care le admir la ………?
  • Dacă nu ar mai avea absolut nimic (avere) aş mai iubi pe …………..?
  • Dacă nu ar mai arăta exact ca acum (fizic vorbind) aş mai iubi pe …………..?

Înainte de a spune “DA” gândeşte-te bine!

http://www.intrebariimportante.ro

CUM SA FII UN TANAR PLACUT LUI DUMNEZEU


Astazi, mai poate sa ramana un tanar langa Dumnezeu? Daca imi veti spune ca nu, inseamna ca suntem tristi. Merita incercat. Pana nu incerci nu iti dai sema. M-am tot gandit, “Ce as putea sa va spun?” Am copii de 21 de ani. Cateodata, cand predic in ultimul timp imi vine sa fiu sfatos ca un tata, ceea ce nu imi sta in felul meu de a fi. Vreau sa va spun cateva lucruri din sfanta Scriptura: Cum trebuie sa fie un tanar crestin. Nu am rostit ‘un tanar baptist sau penticostal’ pentru ca spune Biblia ca ‘cine rosteste numele Meu, trebuie sa se departeze de faradelege.

Il intreaba odata Timotei pe Pavel- Timotei era un episcop tanar- il intreaba: Se poate? Si spune Pavel: Se poate. Numai Pavel nu a crescut ca tanar cum crestem noi. A crescut cu un sentiment al datoriei mai plenar si din cauza faptului ca fusese destul de tanar cand era membru in Sinhedru. Si se spune de Timotei canu avea inca 20 de ai si era episcopul bisericii. (A fost) criticat, “Esti prea tanar pentru asta. Cand am fost ordinat pastor am fost cel mai tanar ordinat pastor din Romania. Am avut 25 de ani. Nu s-a pariat pe mine ca pot rezista. Au zis, “Prea tanar.” Daca il critici pe un om ca e prea tanar, ce critici de fapt, lucrarea sau persoana? Persoana, si asta-i rau. Ne lovim unii pe altii de foarte multe ori datorita faptului ca noi atacam persoana. Noi omoram pacatosul cu pacat cu tot si atunci e rau. Hristos scotea dracii din oamenii din sinagoga, dar pe oameni ii pastra in sinagoga. Noi scoatem astazi oamenii din biserici cu draci cu tot. La gramada, “Iesi afara.” Oamenii trebuie pastrati. Oameni nu-s cifre.

Eu mi-am taiat degetul cu securea si n-am zis, “Slava Domnului ca mi-a ramas 9.” Oamenii nu-s cifre. Si spune Pavel, “De ce te critica astia? Ca nu esti predicator bun? Ca nu esti sfant? Ca nu stai langa Domnul? De ce te critica ei pe tine? Ca esti tanar. Bine, dar asta a atacat omul, persoana, nu lucrarea.” Nu mesajul este atacat, ci mesagerul. Si asta e rau. “Domnule, are barba. E prea batran. E prea tanar. E cu masina.” Ce facem cu critica? Cand te critica cineva, “Domnule, uite e gelat, sau nu stiu ce are pe cap.” Ce faci cand te critica altii? Poti sa le raspunzi la fel. Pentru ca cel mai usor lucru in lumea asta este ca daca primesti o piatra sa o culegi de jos si sa o azvarlii inapoi, sa dai cu piatra si s-ar putea sa fii un tintas mai bun decat celalalt. Ce ai putea face cand esti criticat? Sa nu raspunzi, sa stai si sa taci. Dar, asta inseamna ca esti las. Ce ai putea sa faci cand esti criticat?

Asta spune Pavel, ascultati, 1 Timotei 4:12: Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea. Punct. Noi nu judecam oamenii fiindca sunt tineri sau batrani. Si atunci ii spune mai departe, “Fii o pilda pentru credinciosi: In vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie.” Stiti cu ce trebuie sa raspundeti cand sunteti criticati?” Cu faptele, ele vorbesc. Cand te critica cineva sa nu iei piatra inapoi sau sulita. Cand te critica cineva sa nu taci. Vorbeste, dar nu vorbi cu gura. Vorbeste cu fapta, cu viata. Zice Pavel, “Inchidele gura la aia prin viata pe care o traiesti. Cum trebuie sa fie viata noastra de crestin? Simplu, stim noi, venim la biserica, de la biserica plecam acasa, de acasa plecam pe internet, neintoarcem inapoi de pe cealalta lume pe care am fost si iar mergem la biserica, marti avem tineret. Asta nu e viata de crestin. Sa nu cumva sa credeti ca Dumnezeu ne-a chemat sa fim grozavi si sfinti doar Duminica.

Eu sunt mai putin interesat de ce faceti voi Duminica la biserica. Sunt mai interesat de ce faceti luni la scoala, pentru ca aici s-ar putea sa dam examene si sa le trecem. “Domnule, arata bine, uite ca asculta.” Mama mea imi spunea mie la un moment dat, “Daca esti cuminte iti cumpar blugi.” Stateam in biserica si stiam, inchideam ochii si vedeam blugii. Toata lumea credea ca ma inchinam, cu ochii inchisi. Pe de-o parte eram bisericos, aratam bine in biserica. Dar aproape cadeam. Fii o pilda. In ce a-ti putea sa fiti o pilda?

Ce este viata de crestin?

1. Fii un exemplu in vorbire

Gura- Cea mai mare problema a noastra este limba, felul in care noi transpunem ce avem in inima afara. Fii o pilda in vorbire. Da-te un exemplu in vorbire. Conteaza foarte mult ce spunem. De aceea zice Biblia: Vorbiti intre voi cu Psalmi, vorbiti cuvinte de ridicare. Traiti in lumea asta in care legati intre voi prietenii. Dumneavoastra stiti ca un cuvant ucide? “Domnule, noi nu am omorat pe nimeni, niciodata.” Stiu ca nu a-ti omorat pe nimeni niciodata cu fapta. Dar cu vorba? Cum adica, sa ne intepam toata ziua unii pe altii, sa ne lovim unii pe altii cu vorba. Conteaza foarte mult ce spunem. Cuvintele noastre sa fie cuvinte de ridicare. Trebuie sa spuneti adevarul in dragoste. Trebuie sa vorbiti frumos intre voi. Trebuie sa vorbiti cuvinte de incurajare, cuvintele lui Dumnezeu . S-a saturat lumea de vorbe vulgare. “Hai sa-ti spun bancul ala….” “Care??????” Cu doua intelesuri. Sau, “Haide sa-ti spun ce a zis nu stiu cine,” si barfim. Ca la noi, domnule, in biserica nu se fumeaza, nu se bea, la noi numai se barfeste. “Hai sa-ti povestesc de nu stiu mai care, ca sa ai motiv de rugaciune.” “Daca nu imi povesteai tu de sora sau fratele ala, poate nici nu aveam motiv de rugaciune. M-ai rezolvat.” Barfa, pentru ca de fapt barfa nu e altceva decat crima- sa ucizi un om care nu se poate apara. Asta-i barfa. Inseamna ca nu iubim mult, pentru ca atunci cand barfim, definitia barfei -m-a intrebat cineva: Ce-i barfa ? Iam zis: Cand auzi ceva ce-ti place despre cineva ce nu-ti place. S-a intamplat ceva cu rautatea in noi.

Va trebui sa va educati limba, un crestin adevarat isi educa limba. O tinea in brate pe fetita tata. Dorinta oricarui copil este sa-l tina parintii in brate. Daca cumva are mai multi copii atunci incepe drama, ca toti vor odata. Si in sfarsit a reusit sa o prinda si sa o tina in brate tata. Si baiatul mai mare a ramas langa tata jos. La care fata, peste umarul tatalui s-a intors si si-a privit fratele si a scos limba la el, “Tu jos.” Dar mama a vazut gestul acesta si a zis, “Da-te jos din bratele tatalui, atata vreme cat scoti limba la fratele tau.” Ia mainile din jurul tatalui tau, cata vreme scoti limba la fratele tau. Si acuma sa-ti explic asta: Cata vreme lovesti in altul cu vorba, tie de fapt ti se pare ca stai in bratele tatalui. Tu nu stai acolo. Tu nu esti copilul tatalui cata vreme iti lovesti fratele. Educati-va vorba si Dumnezeu sa curateasca limba noastra. Isaia era prooroc. Isi castiga slujirea cu gura. Cu ce l-a atins ingerul? Cu carbune, pe buze, pentru ca stia Dumnezeu ca avea Isaia o slabiciune. Toti suntem, din punctul asta de vedere, slujitori ai lui Dumnezeu pentru ca noi rostim cuvantul lui Dumnezeu si altora. (11:00)

2. Fii un exemplu in purtare

Zice Biblia, “Da-te pilda in vorbire si in comportament. Asta-i purtarea. “Sa nu va potrviti chipului veacului acesta, ci sa va prefaceti prin inoirea mintii voastre. Fratilor, va indemn la asta, ca se poate,” spune apostolul Pavel bisericii din Roma. Adica, sa aveti o purtare aleasa pentru ca evanghelia intotdeauna afecteaza comportamentul nostru. Vorbeam despre Iacov dimineata cu niste frati. Cand l-a plesnit Dumnezeu prin ingerul Lui pe Iacov, Iacov a umblat schiop toata viata lui, pentru ca cine se intalneste cu Dumnezeu nu mai umbla cum a umblat. Semn este ca te-ai intalnit cu Dumnezeu, nu ca ti-ai pus baticul pe cap, ci ca ai o viata schimbata. Nu ca ti-ai pus un tricou pe care e scris Isus. Nu ca te-ai bagat intr-o biserica cu un nume frumos si biblic, nu ca ai facut un botez. Semnul intalnirii tale cu Dumnezeu este schimbarea totala de comportament. Dumnezeu nu accepta carpirile vietii noastre. Dumneze nu accepta petece pe haina vietii noastre. Dumnezeu nu schimba pagina vietii nimanui, Dumnezeu schimba cartea vieti noastre. Cand te-ai intalnit cu Dumnezeu se simte si comportamentul tau se schimba.

“Va indemn,” spune ap. Pavel. Nu va porunceste, ca nimeni nu v-a poruncit s va pocaiti. Parintii vostri stiu ca copiii lui Dumnezeu se fac, nu se nasc. “Va indemn deci…” cine nu vrea, nu se pocaieste, traieste in viata lui mizerabila, murdara. Cine vrea o face. Hotararea de a umbla dupa Hristos va apartine voua. Eu trebuie sa ma comport in asa fel incat comportamentul meu sa nu fie afectat de comportamentul altora. Stiti ce inseamna anturajul, la ora actuala penru multi? O piatra legata de gat, drumul spre moarte. Zice Hristos ca cei mai multi merg in iad. Larga-i calea, larga-i poarta, multi merg pe ea. Zice Biblia tu sa nu mergi acolo. Comportamentul meu nu poate sa fie afectat de altii. Si ce-i daca tu nu ma iubesti, eu te iubesc pe tine. Si daca ma inviti sa merg in locul acela (iad), eu nu ma duc. Nimeni nu vrea sa fie sabloane. Sunteti frumosi tocmai pentru ca mergeti impotriva curentului. Daca toata umea merge spre pacat, luati-o in sens invers. Stiti ce gust are pocainta? De singuratate. Dar e frumos, e foarte frumos. Imi pare rau de anii pe care i-am petrecut in lume. Nu-i mai pot intoarce inapoi. Aia nu mi-i mai da nimeni. Dar acum am ajuns sa nu mai traiesc in amintiri pentru ca stiu ca cele mai frumoase lucruri Dumnezeu le-a pus pentru mine in viitor. Ce folos sa ai bani si renume? Ce folos sa ai casa si te duci intr-un loc unde ti-e frica sa ajungi? Comportamentul nostru nu trebuie sa fie bun doar in biserica. Ci si Luni si Marti si Joi, innoirea mintii noastre.

Am auzit pe la noi spunandu-se, “Cinci minute las pocainta jos…” Sa nu o lasati ca nu o mai gasiti.” Indiferent cat e de convenabil sau neconvenabil, trebuie sa ramaneti pocaiti. Indiferent cat castigati sau pierdeti, ramaneti langa Domnul. Nu lasati crucea jos niciodata. Un om inviat cu Hristos traieste o alta viata. Da-te o pilda. (24:50)

3. Fii un exemplu in dragoste

Iubind ne incredintam ca suntem. Spunea Blaga:

Cand iubim, oricat de neagra noapte-ar fii
Suntem in zi, suntem in Tine Elohim

Dragostea nu va pieri niciodata. Iubiti, pentru ca spune Hristos, “Semnul faptului ca sunt in voi si voi sunteti in Mine este faptul ca va veti iubi unii pe altii si va poruncesc sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu.” Hristos muri pentru noi, spalandu-ne picioarele si spune sfanta Scriptura ca ne-a iubit pana la capat. Sa aveti dragoste pentru Dumnezeu si cine are dragoste pentru Dumnezeu, dragostea se manifesta in ceilalti si este usor de iubit pe – cei usor de iubit, cum ar fi mama, tata, sot, sotie, copii? Astia sunt usor de iubit. Dar zice Biblia, “Daca-i iubiti numai pe acestia, ce lucru grozav si neobisnuit faceti? Trebuie iubiti si ceilalti care sunt greu de iubit. Iubiti e fiecare. Nu-l impuscati daca nu e de al vostru. De ani de zile traiesc si stiu ce spun. E atat de dureros, ma impusca ai mei si zic ca sunt eretic. Ma duc la ortodoxi si ma impusca ca sunt sectar. E dureros ca cineva sa te omoare ca gandesti diferit. Dumnezeu ne-a lasat frumosi sa gandim diferit. Iubiti-va unii pe altii. Spunea ap. Pavel lui Timotei, “Timotei, iubeste-i! Si-i iubea acest episcop de aprox. 20 de ani, care avea ulcer. De unde se face ulcer? Din vorbe. Din neiubire. “Nu mai pot. “Stiu ca nu mai poti. Iubeste.”

Iubeste-l pe acela care da cu piatra in tine, iubeste-l pe acela care nu te iubeste. Iubeste cu dragoste pe fiecare pentru ca merita Dumnezeul nostru sa aiba oameni care-L iubesc. Si atunci cand e convenabil lsi atunci cand nu e convenabil, dragostea trebuie sa fie manifestata in vorbe si in fapte. Ce sa iubim, cand n-am mai spus mamelor naostre ca le iubim?

In seara aceasta ma intreba o colega de la Ciresarii despre o familie. Am fost in casa lor. Sa asculte bine fratii baptisti si tinerii penticostali. Nu i-am cunoscut pana atunci. Am mers la o biserica si nu aveam ce sa mananc dupa ce s-a terminat. Seara eram la o alta biserica si a zis familia respectiva, “Veniti la noi acasa.” Obosit m-am dus la ei acasa si mi-a povestit, “Fata mea e bolnava, din cap pana in picioare are bube pe ea. O boala a pielii, nici un medic, nici un tratament… ne-am dus in stanga, in dreapta, am plecat in strainatate si ne-am cheltuit toata averea.” Eram obosit, fara chef (si imi zice), “Pastore, nu faceti o rugaciune?” Nu-i cunosteam. Primul gand cand ne-am pus pe genunchi era sa ma ridic rapid, ca ars. Am spus fetei, “Uitate la mine. Tu ce relatie ai cu maica ta?” In clipa aceea s-a muiat si mi-a spus ca i-a spus “vaca” de doua ori. “Si astepti sa fii sanatoasa?” Dumneavoastra stiti ca in Biblie scrie, “Blestemat sa fie acela care-si necinsteste parintele.” Am pus-o sa-si ceara iertare in fata mamei, ne-am rugat si am plecat acasa. A doua zi dimineata m-a sunat mama si a spus, “Fica mea nu mai are bube pe ea, pastore.” Si i-am spus, “Cartea asta (Biblia) nu o schimba nimeni niciodata. Sa nu asteptati sa va mearga bine in viata, cata vreme va bateti joc de parinti si nu-i iubiti. Si nu-s greu de iubiti parintii. Sunt usor de iubit.

Iubiti-i pe toti, indiferent cat va pun pe cruce si va rastignesc. Iubitii-i pe toti, chiar daca nu merita. Pai, atunci au nevoie cel mai mult sa fiu iubit, cand nu merit. Caci daca merit, poate ca nici nu simt ca ma iubesti. Iubeste-ma cand nu merit.Am ajuns la concluzia, dupa ani de zile, ca Dumnezeu nu o sa ne imparta dupa cat am suferit, nici dupa cat am stiu, ci dupa cat am iubit.

4. Fii un exemplu in credinta

“Timoteie, da-te un exemplu de credinta,” spune Pavel. Ce-i credinta? “Credinta noastra stramoseasca”- n-am auzit de ea pana acuma. Stiti ce spune omul? Daca vad cred. Stiti ce spune Dumnezeu? Daca crezi, vei vedea! E diferenta? Pentru ca rasplata celui ce crede este ca sa vada ce-a crezut. Va veni o zi in care Dumnezeu te va binecuvanta sa vezi ce ai crezut. “Cred ca Dumnezeu va mantui toata familia mea.” Vei vedea cu ochii tai. “Cred ca Dumnezeu nu ma va lasa si voi avea pe pamantul acesta un rost si o bucata de paine, si o casa a mea.” Si Dumnezeu spune, “Nu ceri mult.” Si vei vedea cu ochii tai. “Cred ca Dumnezeu ma va vindeca, pentru ca sa ai 19 ani si sa ai leucemie…” asa imi spunea in urma cu 2 saptamani in urma Andrei. Mi-a spus in rugaciune, “Pastore, nu ma va lasa Dumnezeu sa mor.” Si i-am spus, Andrei, daca tu crezi, vei vedea ca Dumnezeu te va ridica de aici. Andrei, dar te ridica cu un singur gand, ca de ce ti-a dat Dumnezeu sanatate? Sa poti toata ziua pe internet magariile la care te uiti?” De aia iti da Dumnezeu ochi? De ce ti-a dat tinerete, sa o faci praf in discoteci? Doamne, ajuta-ma sa invat sa umblu pe apa, sa ma dau jos din barca asta nenorocita, sa cred in Tine.

Dumnezeu nu vrea sa ne daruiasca lucruri marunte, ci mari. Cand eram copil mic eram saraci. Niciodata mama nu mi-a cumparat pantofi care sa se potriveasca cu piciorul meu. Ci, intotdeauna imi cumpara pantofi cu doua numere mai mari si imi baga vata in varf. Zicea, “Creste el.” Nu am avut frati mai mari acasa, stiti ca daca sunt mai multi raman haine de la ei. Eram singur acasa si atunci mama toate le cumpara cu 2-3 numere mai mari. Asa am invatat primul principiu al credintei: Intotdeauna sa visezi XL. Cereti-i in Chisinau strada dumneavoastra (pentru Hristos).

5. Fii un exemplu in curatie

Da-te un exemplu in puritate. Timotei trebuia sa fie pur. Era tanar si singur. Da-te un exemplu in puritate.

Articol de fratele Vladimir Pustan

http://neclintit.com

Ce se întâmplă dacă nu Îl accept, dar nici nu-L resping pe Dumnezeu?


Întrebare: „Ce se întâmplă dacă nu Îl accept, dar nici nu-L resping pe Dumnezeu? Dacă nu spun că nu există, dar nici nu afirm că El există cu adevărat?”

Răspunsul nostru: Poate că totul depinde de ceea ce ştii în inima ta că este adevărat. Cu alte cuvinte, s-ar putea să stai înaintea lui Dumnezeu într-o bună zi şi să spui: „Dar n-am ştiut că exişti!” Iar Dumnezeu s-ar putea să-ţi răspundă: „Ba da, ai ştiut. M-am asigurat că ştii. În inima ta ai ştiu că exist. Ştiu acest lucru, pentru că Eu am pus această cunoaştere în inima ta. Totuşi, tu nu ai dorit să Mă cunoşti, aşa că ai refuzat să recunoşti că exist. Ai ignorat informaţia pe care ţi-am dat-o, dar ea este acolo”.

Mai mult ca sigur că suntem răspunzători pentru ceea ce ştim. Întrebarea este atunci: ce ştim cu adevărat? Câtă cunoaştere a pus Dumnezeu în inimile noastre? Oricâtă ar fi pus, suntem chemaţi să răspundem acelei cunoaşteri. Probabil că ştim lucruri pe care am vrea mai degrabă să nu le recunoaştem. Biblia spune că inima omului este înşelătoare şi deznădăjduit de rea ( Ieremia 17:9).

Se pare că întrebarea ta este: „Ce-ar fi dacă stau pe gard şi nu iau nicio decizie?” Acest lucru ar fi în regulă dacă realmente nu ai avea nicio informaţie pe baza căreia să iei o decizie. Dar Biblia spune că existenţa lui Dumnezeu este dovedită de complexitatea lumii din jurul nostru şi că suntem prin urmare răspunzători pentru faptul că ştim că El există. „Căci însuşirile Lui nevăzute, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute de El, aşa încât nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).

Ce se întâmplă dacă lucrurile sunt şi mai avansate de atât? Mulţi oameni spun că au simţit cum, de ani de zile, Dumnezeu „bate” la uşa inimii lor, ca şi cum ar încerca să intre înăuntru. Dacă acest lucru este adevărat pentru cineva (iar Dumnezeu ar şti asta) şi dacă nu iei nicio decizie cu privire la Dumnezeu, atunci este ca şi cum L-ai respinge. Dacă Dumnezeu cere să intre în inima/viaţa nostră, atunci nu există nicio cale de mijloc.

Apoi, mai este vorba şi despre persoana lui Iisus Cristos. Acest om a pretins că este Dumnezeu, a făcut miracole pentru a confirma afirmaţia Sa, a murit pentru păcatele noastre, a înviat din morţi şi a lăsat o înregistrare scrisă despre viaţa Sa, pe care noi să o citim. Tot El a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea” (Luca 11:23). În ceea ce-L priveşte pe Iisus, nu poţi doar să stai pe gard. El nu ne-a lăsat această opţiune.

Un alt lucru la care să te gândeşti este acesta: s-ar putea ca motivul esenţial pentru care trăim să fie să luăm o decizie pentru sau împotriva lui Dumnezeu. Dacă aşa stau lucrurile, atunci probabil că este imposibil să nu luăm nicio decizie. Cu alte cuvinte, dacă nu Îi spunem da lui Dumnezeu, prin aceasta I-am spus nu.

http://www.everystudent.ro