Categorie: DILEME

Cum poţi fi creştin şi om de afaceri?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Cum să faci afaceri fără să-ţi strângi comori pe pământ? Mă întâlnesc cu creştini şi la întrebarea: „Cum îţi mai merg afacerile?” primesc răspunsul: „Nu sunt om de afaceri, eu sunt creştin!”

Voi începe de la ultima parte a întrebării. Felul cum răspund unii creştini când sunt întrebaţi despre mersul afacerilor arată că ei condamnă afacerile şi că nu admit ceva comun între viaţa de creştin şi afaceri. Motivele pot fi diferite. Unii spun şi gândesc aşa pentru că au preluat părerile altora pe care îi consideră mai spirituali, cineva confundă dragostea de bani cu afacerile, iar altora le place să se prezinte supra-spirituali şi orice discuţie o pot întoarce în aşa fel ca interlocutorul lor să se simtă un nimeni pe lângă aşa zisul lor „nivel spiritual”. Oricare n-ar fi motivul celor ce zic aşa, noi vrem să vedem ce spune Dumnezeu în Sfintele Scripturi:

Ce este o afacere?

Înainte sa dezvoltăm subiectul, este necesar să definim din perspectiva Bibliei ce este o afacere? Creştinilor din Efes, Apostolul Pavel le-a scris:

Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)

Conform acestui pasaj afacere este când lucrezi cu mâinile la ceva bun care îţi aduce un câştig material, dar care este bun pentru că le face bine oamenilor. Dacă le face rău oamenilor, atunci aceasta va fi tot afacere, dar va fi una murdară şi păcătoasă. Conform aceluiaşi verset, unii fură şi din punctul lor de vedere aceasta tot este o afacere care implică efort şi risc, numai că este una murdară pentru că aduce supărare, suferinţă şi este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Un creştin nu mai poate face afaceri murdare şi ruşinoase, dar nici nu va trăi ca un trântor pe spatele altora, ci va iniţia sau se va angaja în cadrul unei afaceri bune, unde va lucra ca să aibă pentru nevoie proprii şi ale familii şi ca să aibă ce să dea celui lipsit.

Nu trăi în neorânduială

În biserica din Tesalonic, Apostolul Pavel a avut de confruntat un grup de oameni care se pretindeau a fi supra-spirituali şi, dorind să impresioneze pe alţii cu felul cum aşteaptă ei venirea Domnului Isus Hristos, au hotărât să nu mai lucreze nimic până vine Domnul. Iată ce le-a scris Apostolul acestor creştini care nu mai erau interesaţi de afaceri:

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi, dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3:6-15)

Apostolul Pavel a avut o afacere

Bineînţeles că n-a fost om de afaceri în sensul care cunoaştem noi azi, dar Apostolul Pavel a cunoscut o specialitate şi anume facerea corturilor. Aceasta l-a ajutat de multe ori să câştige pentru nevoile sale şi ale celor ce erau cu el, în timp ce propovăduia Evanghelia. Afacerile n-au fost motivaţia lui, ci un mijloc de a întreţine lucrarea Evangheliei când n-a avut ajutor de la biserici sau când a fost nevoie să le dea ucenicilor un exemplu vrednic de urmat.

Motivaţia determină curăţia afacerii

Înţeleptul Solomon a spus:

Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. (Proverbe 10:16)

După ce abordează pe larg pericolul iubirii de bani, Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei, care la acel moment conducea biserica din Efes:

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:17-19)

Un om de afaceri creştin va fi motivat în afacerile sale să câştige cinstit şi să-şi întrebuinţeze câştigul pentru viaţă, pentru înaintarea Evangheliei prin care oamenii pot primi darul vieţii veşnice.

Iar unii care se scuză zicând că „sunt creştini şi nu oameni de afaceri” am văzut de multe ori că sunt lenoşi, neroditori şi nu câştigă nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Nu fi ca ei, dar nici nu te lăsa prins în cursa dragostei de bani, care robeşte pe mulţi oameni de afaceri creştini.

http://moldovacrestina.md/afaceri/crestinul-poate-fi-om-de-afacere

Ce spune Biblia despre relațiile abuzive?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Vreau să mă ajutați cu o nedumerire. Ce spune Biblia despre relațiile abuzive? Cum să identific o relație abuzivă și cum să o repar, cum să soluționez problema? Nu mă refer aici neapărat la abuz fizic în relațiia de prietenie între un băiat și o fată. Pe această pagină scrie că abuzul se manifestă la nivel emoțional și psihologic. În acest articol scrie la ce fel de abuz mă refer eu, dar vreau să cunosc perspectiva biblică asupra acestui fenomen. Mulțumesc anticipat și aștept un răspuns. 

Am citit articolele ca să înțeleg la ce vă referiți și, mai ales al doilea articol, mi se pare scris foarte tendențios.

Ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă

Așa a spus Domnul Isus când au venit fariseii și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta din orice pricină.  Nu știu care sunt sau au fost problemele și dezamăgirile autoarei, dar a scris dintr-o perspectivă extremist feministă și cu multă ură și dispreț la adresa bărbaților. Dacă dumneaei a avut așa o atitudine și când se afla în căsătorie (în cazul câ a fost căsătorită) să nu se mire de consecințe. Din articol, care mi se pare plin de ură, se lasă de înțeles că nu există bărbați integri și că toți își înșală soțiile și le supun la violență psihică și verbală. Iată un exemplu…

El, barbatul ideal, începe o relație frumoasă. Îndrăgostire, iubire, planuri, căsătorie, copii. Cam așa decurge începutul și cursul firesc al lucrurilor. Se iubesc, fac o famile, își jură fidelitate, iar el calcă strâmb, începe să se poarte într-un anume fel, diferit de cel pe care îl știai. Din ce motive, doar el știe. Ce știu eu este că, indiferent de felul de a fi al unei femei, el face asta. Problema se află la el, nu la partener.

Pe de o parte, face din bărbați monștri, iar pe femei le scutește de vină în toate cazurile, căci spune că “indiferent de felul de a fi al unei femei” el o va abuza verbal și că “problema se află la el, nu la partener”… Nu e bine nici să gândești și nici să te exprimi așa cum a scris autoarea în continuare…

De regulă, discuțiile despre bărbați si despre felul lor de a se comporta sunt cam aceleași, mai ales dacă le asculți din gura celor care au trecut prin experiențe dureroase cu partenerul. Ele sună cam așa: “toți bărbații sunt niște porci”, “toți bărbații înșală”, toți sunt la fel, o apă și un pământ”.

Articolul mi se pare scris cu intenția rea și ascunsă de a distruge familii, pentru că îndemnă femeile să rupă relațiile din moment ce au sesizat în căsătorie ceea ce este definit în articol ca și “violență verbală și psihică”. Autoarea spune…

Multe personae supuse la agresivitate verbală sau violență psihologică încearcă, de regulă, orice cale de abordare, pentru a-și îmbunătăți relația, cum ar fi ignorarea, explicarea, rugămintea, consilierea individuală, încercarea de a trăi cât mai individual posibil, satisfacerea propriilor nevoi, renunțarea la a “cere prea mult”, renunțarea la orice pretenție și încercarea de a deveni mai înțelegătoare. Nimic nu funcționează în acest caz.

Cum poți să spui astfel de cuvinte cuplurilor care trec printr-o criză în căsnicia lor, fără să le dai nici cea mai mică șansă și încurajare să-și refacă famia și relația?

Dacă simți că partenerul se comportă ca un masochist, cel mai bine este să rupi legătura cu el definitiv, în caz contrar, tot acest scenariu cu care s-a obișnuit va continua și mai tare.

Apropo, când zice “masochist”, autoarea se referă tot la abuz verbal și psihologic, nu la abuz fizic. Dar, întrebarea a fost ce spune Biblia despre relațiile abuzive?

Dumnezeu condamnă relațiile abuzive

Biblia vorbește mult și despre femei care abuzează verbal și psihic și de câteva ori este repetat că este

mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o nevastă gâlcevitoare într-o casă mare. (Proverbe 21:9)

Bărbații și femeile sunt afectați de păcat în aceeași măsură ș,i trăind după îndemnurile firii păcătoase, și unii și alții pot și abuzează verbal și psihic pe ceilalți oameni și, cu părere de rău, cel mai des îi abuzeză tocmai pe cei dragi din casele lor. Doar atunci când cineva intră în Noul Legământ cu Domnul Isus și primește Duhul Sfânt capătă putere să fie biruitor asupra pornirilor rele a firii păcătoase. De aceea, apostolul Pavel îi învăța astfel pe cei noi convertiți la învățătura lui Hristos:

Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. (Efeseni 4:17-24)

Și apoi, spune specific despre acest fel de abuz verbal…

Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:31-32)

Soților le spune:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele. (Coloseni 3:19)

Iar în versetul anterior le dă o poruncă soțiilor:

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. (Coloseni 3:18)

Atunci când soția se poartă cu rebeliune, aceasta va afecta relația ei cu soțul și poate provoca amărăciune. Chiar și atunci când soțul  nu vrea să asculte de învățătura Domnului Isus Hristos, Dumnezeu le dă soțiilor această învățătură:

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:1-6)

Și bărbaților le scrie în continuare astfel:

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3:7)

Familii care au eliminat abuzul

Un cuplu care erau pe cale de divorț a venit din altă țară și au parcurs 1500 km  iarna, prin zăpezi mari, ca să primească consiliere spirituală și să-și salveze căsătoria. Le-am îndreptat privirile în Cuvântul lui Dumnezeu și am început să studiez cu ei împreună prima lecție din cursul “Căsătorie fără regrete”. La început se învinuiau unul pe altul de toate păcatele. Mai apoi, după ce a început să pătrundă în inimile lor Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt a început să le arate prin adevărul Bibliei păcatele și atitudinile greșite ale fiecăruia dintre ei și au început să recunoască aceasta și să-și ceară iertare unul de la altul. După ce am studiat intensiv două zile acest curs, a treia zi au hotărît să devină ucenici ai Domnului Isus și au intrat în Noul Legământ. Apoi s-au botezat și s-au alipit bisericii. Când au venit a doua oară să ne viziteze, au mai invitat cu ei un alt cuplu care aveau probleme similare și tot erau pe calea divorțului. Ascultându-i, mi-am dat seama că cel ce se vedea victimă provoca cel mai des conflictele. Și cu acest cuplu am studiat lecția despre dragostea adevărată din același curs. Pentru ei a fost o mare descoperire să afle ce este dragostea lui Dumnezeu și când au înțeles că numai prin intrarea în Noul Legământ și prin naștere din nou poți primi  această dragoste în inimă, au cerut să-i conduc în rugăciune și au devenit creștini. Dar, spre deosebire de primul cuplu, ei nu și-au dedicat deplin viețile ca să urmeze învățătura Domnului Isus Hristos. Sunt împreună, cresc copilul, dar încă se confruntă cu tensiuni în relațiile lor, spre deosebire de primul cuplu a căror relație a făcut un mare progres și acum se bucură de relații frumoase în căsătoria lor.

Dacă sunteți ținta violenței verbale și psihice în căsătorie, nu vă grăbiți să rupeți relațiile și nu vă gândiți la divorț, ci căutați sfatul lui Dumnezeu din Cuvântul Lui și faceți tot ce vă stă în putere ca să eliminați abuzul verbal și psihic. Dumnezeu urășete despărțirea în căsătoria.

http://moldovacrestina.md/casatorie/despre-relatiile-abuzive

Cum să te porți dacă ești fiica unui tată creștin dur și aspru?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Aș vrea să vă întreb asupra unui subiect destul de sensibil – relațiile între tineri și părinți. Dacă un tată pretinde supunere și se poartă dur, mai ales când îi greșește fata lui mai tânără în credință, acel om poate fi credincios? Chiar dacă cineva ar avea copii necredinciosi, indiferent de vârsta lor, nu ar trebui să-i câștige prin exemplul personal? Vă rog să îmi spuneți dacă învățătura tatălui meu e sănătoasă. Eu sunt tânără, studentă și sunt mai impulsivă din fire. Aici semăn cu tata, dar el e pocăit de mulți ani și, totuși, când am o părere diferită de a lui sau greșesc, el nu mi-L arată pe Cristos. Îmi vorbește dur, îmi aruncă reproșuri, spune că sunt răzvrătită, se uită mânios la mine și chiar mă mai lovește. El consideră că e pocăit dacă citește Biblia, se roagă, mai învață și pe alții, dar când sunt în casă discuții și se mânie, zice că alții l-au provocat și sunt de vină pentru mânia și vorbele lui. Apoi, își mai dă seama când greșește, își cere și iertare, dar după o vreme face aceeași greșeală. Zice că numai în cer vom fi desăvârșiți. Dacă am vrut să vorbesc cu un pastor despre relația dintre noi, m-a amenințat că nu-mi mai dă bani și mi-a zis că oamenii normali nu îi implică pe alții în problemele lor. Eu vroiam doar să cer ajutor, să povestesc cuiva și ce greșesc eu, dar și ce face el. Nu mai pot avea încredere în el, pentru că o perioadă e bine, apoi când nu mă aștept mă rănește. Mă rog pentru familie și pentru el, dar nu se vede că durează schimbările. Din copilărie se purta dur și mă bătea, iar când m-am răzvrătit în adolescență a zis că e vina mea, nu rezultatul acțiunilor lui. Nu-l acuz numai pe el, am făcut și eu alegeri greșite până m-am întors la Domnul, dar nu pot înțelege de ce se poartă așa. E normal ca un tată să își privească fata și să îi arunce reproșuri și vorbe dure, chiar dacă ea ar greși? Dacă eu mă enervez, de exemplu, ar trebui să se enerveze și el? Atunci cum să calc pe urmele lui? Deja mă terorizează psihic tot ce văd în casă, atitudinea lui față de mine în special, dar și cu mama a fost dur și s-a certat de multe ori, încă de când eram mică. El zice că trebuie să-l respect, indiferent cum e. Dar dacă ar fi bețiv, nu aș avea așteptări de la el, dar, cum spune că e credincios, mă aștept să Îl văd pe Cristos în el. Am ajuns să mă tem să intru în relație cu vreun băiat creștin ca să nu fie ipocrit și el, adică să aibă învățătura sănătoasă, dar când e vorba de aplicare să fie zero și tot pe mine să mă acuze pentru păcatele lui. Mulți bărbați fac asta, le acuză pe femeile din casă pentru ce fac ei. M-ar ajuta niște sfaturi. Am ajuns la capătul puterilor, deși mă rog demult pentru asta. Mulțumesc frumos anticipat. 

Nu este bine să aveți așa o relație tensionată cu tatăl și trebuie să depuneți tot efortul să vă schimbați atitudinea unul față de altul potrivit cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru că în mesaj îmi sunt adresate mai multe întrebări, voi căuta să răspund în ordine cum le-ai scris.

Dacă un tată pretinde supunere și se poartă dur, mai ales când îi greșește fata lui mai tânără în credință, acel om poate fi credincios?

Da, cred că este credincios. Nu este normal să se poarte dur, dar este normal pentru un tată să predindă supunere de la fiica lui și de la toți copiii săi pentru că Dumnezeu în Sfintele Scripturi spune:

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:1-3)

Și mai scrie…

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.(Coloseni 3:20)

Și mă gândesc că, în mod obișnuit, un tată nu ar trebui să se poarte dur cu fiica lui când aceasta îi este supusă. Dumnezeu le vorbește și părinților și le spune:

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Este o responsabilitate a părinților să-și crească copiii în mustrarea și învățătura lui Dumnezeu și să nu-i întărâte la mânie, cerându-le lucruri care depășesc limitele Cuvântului lui Dumnezeu sau ignorându-i. Cel puțin, în cazul abordat în mesajul nostru este evident că tatăl nu ignoră cumportarea fiicei și, așa cum înțelege el, îi dorește binele.

Chiar dacă cineva ar avea copii necredincioși, indiferent de vârsta lor, nu ar trebui să-i câștige prin exemplul personal?

Așa este, trebuie să-i câștige prin exemplul personal și prin învățătura pe care le-o dă. Dar totuși, mi se pare că îi ceri doar tatălui să trăiască la înălțimea chemării pe care o are de la Hristos și nu vrei singură să trăiești potrivit cu aceeași chemare. Dacă ți-ai împlini bine rolul de fiică și te-ai purta cu smerenie și ascultare, fără răzvrătire, presupun că multe din conflicte nu ar exista. Și chiar atunci când aveți păreri diferite, trebuie să știi cum să-i prezinți tatălui tău părerea cu respect și toată cinstea care se cuvinte să i-o dai. Este un lucru rău că te-a lovit și nu trebuia tatăl tău să facă astfel, dar vezi dacă nu cumva răzvrătirea ta a ajuns să treacă peste limite. Sunt sigur că dacă vei învăța să vorbești liniștit și blând, cu tot respectul, relația ta cu tată se va schimba considerabil. Ia seama bine la aceste cuvinte și pune-le în aplicare:

Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. (Proverbe 15:1)

Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile. (Proverbe 15:18)

Învață să răspunzi blând.

El consideră că e pocăit dacă citește Biblia, se roagă, mai învață și pe alții, dar când sunt în casă discuții și se mânie, zice că alții l-au provocat și sunt de vină pentru mânia și vorbele lui. Apoi, își mai dă seama când greșește, își cere și iertare, dar după o vreme face aceeași greșeală. Zice că numai în cer vom fi desăvârșiți.

Nu este drept nici pentru tatăl tău, nici pentru tine să dați vina pe alții pentru că vă mâiniați. Vi se adresează în aceeași măsură cuvintele din Biblie care spun:

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. (Efeseni 4:26-27)

Atunci când vine mâinia, trebuie stăpânită și trebuie să vă controlați cuvintele care le spuneți unul altuia și să nu dați vina unul pe altul că v-ați provocat și a ieșit ce a ieșit.  Și dacă este adevărat că tatăl tău spune că doar în cer vom fi desăvârșiți, atunci da, este greșit să credem astfel și să ne scuzăm pentru răbufnirile de mânie cu afirmații ca aceasta. Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:48)

Dacă își cere iertare tatăl – bine face. Și trebuie să-l ierți și tot așa să-ți ceri și tu iertare din inimă oridecâte ori greșești față de el sau față de alți oameni. Iată cum este învățătura Domnului Isus în această privință:

Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:21-35)

Urmează cuvintele Domnului Isus, iartă pe cei care îți greșesc și fii gata să-ți ceri iertare totdeauna când greșești.

Dacă am vrut să vorbesc cu un pastor despre relația dintre noi, m-a amenințat că nu-mi mai dă bani și mi-a zis că oamenii normali nu îi implică pe alții în problemele lor. Eu vroiam doar să cer ajutor, să povestesc cuiva și ce greșesc eu, dar și ce face el.

Nu știu de ce este motivată această teamă a tatălui tău să discutați cu păstorul, dar tocmai acestea sunt rolul și slujba păstorului să vă ajute să depășiți această tensiune și conflictele care le aveți des și să reușiți a zidi o relație frumoasă unul cu altul. Mai încearcă odată să-i explici tatălui că de aceea există păstor ca să vă ajute să depășiți acest conflict pe care nu reușiți singuri să-l soluționați.

E normal ca un tata să își privească fata și să îi arunce reproșuri și vorbe dure, chiar dacă ea ar greși? Dacă eu mă enervez, de exemplu, ar trebui să se enerveze și el? Atunci cum sa calc pe urmele lui?

Este normal și trebuie un tată să-și mustre copiii atunci când ei greșesc. Cuvântul lui Dumnezeu spune:

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –(Proverbe 17:10)

Dumnezeu să te ajute să fii o fiică pricepută și înțeleaptă așa ca o mustrate de a tatălui tău dată pe față să te pătrundă și să aducă schimbare în viața ta și astfel să aducă armonie în relațiile voastre și să nu ajungi până acolo ca să auzi vorbe dure la adresa ta.

Lasă să fie același standarde pentru tine ca și cele pe care le soliciți de la tatăl tău. Nu fi tolerantă față de tine aceptând că ție ți se poate să te enervezi, iar tatălui nu. Având în vedere faptul că tu ești copil și el tată, tocmai ție în nici un caz nu ți se poate să te enervezi și să vorbești cu aroganță și necuviincios la adresa tatălui tău sau a mamei tale. Nu te potrivi chipului veacului acestuia, când diavolul inversează lucrurile până acolo că copilor li se oferă onoruri nemeritate și părinții sunt puși în dispreț. Urmează învățătura lui Dumnezeu și cintește pe tatăl tău și pe mama ta ca să fii fericită și să ai zile multe pe pământ. Dacă tatăl tău nu lasă urme vredince de un creștin pe care să poți călca, nu te scuza cu aceasta. Privește la Domnul Isus Hristos și lasă tu astfel de urme frumoase ca și alte fete când vor fi în situații ca a ta să poată călca pe urmele tale și toți ceilalți copiii privind la ascultarea ta de părinți și felul cum îi cinstești să dorească să-ți urmeze exemplul.

Deja mă terorizează psihic tot ce văd în casă, atitudinea lui față de mine în special, dar și cu mama a fost dur și s-a certat de multe ori încă de când eram mică. El zice că trebuie să-l respect, indiferent cum e. Dar dacă ar fi bețiv, nu aș avea așteptări de la el, dar, cum spune că e credincios, mă aștept să Îl văd pe Cristos în el.

Da, trebuie să-ți respecți tatăl. Dacă ar fi fost un bețiv zici că avea să-ți vină mai ușor? Și cum avea să te poți cu tatăl tău dacă era un bețiv? Cum aveai să-l cinstești atunci? Cu atât mai mult trebuie să-l cinstești acum. Se pare că tatăl tău nu se supune în totul Cuvântului lui Dumenzeu și în Biblie femeile care au astfel de soți sunt îndemnate să procedeze astfel:

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:1-6)

Dacă soțiile sunt îndemnate să se poarte astfel cu soții lor, cu atât mai mult trebuie fiicele să le fie supuse taților și să aibă un duh blând și liniștit care este de mare preț și înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Am ajuns să mă tem să intru în relație cu vreun băiat creștin, ca să nu fie ipocrit și el, adică să aibă învățătura sanatoasă, dar când e vorba de aplicare, sa fie zero și tot pe mine să mă acuze pentru pacatele lui. Mulți bărbați fac asta, le acuză pe femeile din casă pentru ce fac ei.

Este adevărat că sunt mulți bărbați care acuză pe nedrept  femeile. Dar fii sigură că nu sunt mai puține femei care procedează astfel. Îmi dau seama că fiind în așa relație cu tatăl  îți este frică să te căsătorești. Dar, dacă ar dori un băiat neprihănit și sincer să se căsătorească cu tine și dacă ar privi la felul cum te raportezi la tatăl și la ceilalți oameni ar mai avea aceeași dorină și libertate să te ceară în căsătorie? Trebuie să te gândești și la aceasta.

Mă rog să te ajute Dumnezeu să începi a zidi reiații frumoase cu tatăl, să-i fii supusă cu toată cuviința, iar el să te crească în învățătura și mustrarea Domnului și să nu te provoace la mânie.

Ași mai vrea să-ți recomand să studiezi zilnic Biblia și în mod deosebit pe sfătuiesc să studiezi cursul “Într-o zi mă voi căsători” de Kay Arthur sau“Căsătorie fără regrete” de același autor. Aceste cursuri te vor ajuta să-ți formezi o înțelegere biblică despre rolurile bărbatului și a femeii în căsătorie iar o lecție din ambele cursuri este rezervată cu exclusivitate subiectului comunicării. Așa să te ajute Dumnezeu.

Dacă cunoști suficient de bine limba engleză, o posibilitate să studiezi cursul “Într-o zi mă voi căsători” la tabăra English for a New Life care se va desfășura în perioada 17-27 iulie 2013 în localitatea Vatici, raionul Orhei, din Republica Moldova.

http://moldovacrestina.md/sfaturi-practice/sfaturi-fiica-cu-parinte-dur

Ce să ne amintim atunci când Dumnezeu tace

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME

Există momente în care te întrebi unde este Dumnezeu. Sau de ce tace. Sau de ce nu se face auzit mai des. Sau mai clar. Liniştea aceasta ne face să ne îndoim. Dar aceasta poate fi şi o ocazie bună pentru a avea o experienţă nouă cu Dumnezeu, explică Nicole Unice, director al programului Hope Praxis. Ea prezintă trei locuri în care putem să-L auzim pe Dumnezeu, chiar şi atunci când El pare că tace.

 

Primul loc este în creaţia Lui. La fel cum fiecare milimetru din opera unui artist abundă în esenţa sa, tot aşa fiecare milimetru din natură este plin de prezenţa lui Dumnezeu.

 

Al doilea loc este în predicile spuse de Iisus, pe când a trăit printre noi. Mesajele directe şi clare pe care le-a rostit Iisus sunt sursa tuturor cunoştinţelor şi ne oferă răspuns la multe întrebări contemporane.

 

Al treilea loc este în Cuvântul Său. Într-o perioadă în care părea că Dumnezeu nu spune nimic, Nicole a deschis Biblia şi a notat toate versetele în care Dumnezeu transmite un mesaj. Numai în Evanghelia după Matei a găsit zeci de versete, printre care „pocăieşte-te” (Matei 4,17); rezolvă-ţi mânia (Matei 5, 22); împacă-te cu duşmanii (Matei 5,25) sau fii milos şi generos (Matei 6,3).

 

Atunci Nicole afirmă că a considerat că Dumnezeu îi dă o listă de lucruri de făcut şi a înţeles că nu trebuie să fim pasivi în timp ce Dumnezeu tace, ci trebuie să lucrăm.

http://www.semneletimpului.ro

Există speranță de mântuire pentru preacurvarii care se pocăiesc?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Am o neclarificare în urma citirii răspunsului dumneavoastră la întrebarea:Poate fi mântuită femeia care își părăsește soțul și se căsătorește cu altul? Într-o biserică, o soră s-a despărțit de soțul ei (ambii creștini în biserică) și s-a căsătorit cu altul, are și copii, la fel și fratele a făcut și are și el copii cu a doua, deci ambii trăiesc în preacurvie. Acuma, ei se întorc în biserici diferite cu familiile lor actuale. Ambii se pocăiesc, ei mai pot spera la mântuire? Sau poți să îi învinuiești, spunând că toată viața lor trăiesc în preacurvie cu soții actuali? Vă rog să-mi răspundeți. 

Să facem diferență între inițiatorul și victima divorțului

Nu este corect să-i punem pe ambii, adică și pe soț și pe soție pe același cântar. A preacurvit persoana care a inițiat divorțul și a mers să trăiască cu altul, iar victima, din moment ce a fost părăsită, a rămas liberă să se recăsătorească, ceea ce a și făcut și aceasta nu a fost preacurvie, afară numai dacă femeiea care a mers după el și-a părăsit bărbatul sau dacă vor fi întreținut relații sexuale înainte de cununia lor. În Cuvântul lui Dumnezeu scrie că victima divorțului nu mai este legată de acel legământ al căsătoriei:
Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7:15)

Știu că veți spune că și celălalt era credincios, dar oare putem considera credincios pe un bărbat sau o femeie care calcă legământul căsătoriei ca să meargă cu altă persoană? Nu, un adevărat creștin nu va face aceasta.

Și totuși, pot fi mântuiți cei care s-au căsătorit după comiterea adulterului?  

Da, există speranță de mântuire pentru toți oamenii care se pocăiesc din toată inima, căci este scris:
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)

Dacă persoana care a preacurvit își va recunoaște gravitatea păcatului, așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu și dacă va veni cu pocăință sinceră, va primi iertare.

Dar va spune cineva că mă contrazic prin această afirmați cu ceea ce am scris în articolul ”Poate fi mântuită femeia care își părăsește soțul și se căsătorește cu altul?” Nu, nu mă contrazic. Femeia adulteră din acel articol se pretindea a fi creștină și era pe calea să-și părăsească soțul și să se căsătorească cu un altul, spunând că „ce, Dumnezeu nu este un monstru ca să nu o înțeleagă?”… Nu se vede nici o  adiere de pocăință și de trăire duhovnicească la acea femeie. Ea vrea să sucească adevărul Sfintelor Scripturi despre caracterul lui Dumnezeu, ca să se poată face comodă în imoralitatea ei și cine face așa și rămâne în așa o atitudine să nu spere la mântuire. Dar, nici cel care merge într-un păcat cu gândul că cândva se va pocăi să nu-și facă speranțe de mântuire, căci aceasta nu are nimic a face cu pocăința adevărată și este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care au așa gândire procedează ca cei din evul mediu care, înainte să facă o crimă, mergeau să-și cumpere indulgențele pe care le vindea Biserica Catolică. Domnul să ne ferească de o astfel de atitudine.

Vor trăi toată viața în preacurvie cei care s-au căsătorit preacurvind?

Domnul Isus Hristos a spus:
Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte. (Matei 5:32)

Recăsătoria persoanei care a inițiat divorțul a început prin adulter, conform celor spuse de Domnul Isus Hristos. Acum însă, dacă au înregistrat căsătoria lor și au încheiat un legământ, este un legământ. Să rămână credincioși acestui legământ și să suporte consecințele faptelor lor anterioare. Să nu mai adauge alt rău la răul care l-au făcut. Este suficient că au rupt un legământ al căsătoriei, să nu-l mai rupă și pe al doilea, păcătuind înaintea lui Dumnezeu și aducând durere mare din nou în viețile partenerilor actuali și ale copiilor pe care îi au din aceste căsătorii. Să nu mai încâlcească și mai mult vieților lor și așa prea încâlcite.

Dumnezeu să ne dea înțelepciune să ne prețuim căsătoriile și să nu uităm că acesta este un legământ încheiat înaintea lui Dumnezeu, care a instituit căsătoria și care spune că urăște divorțul.