Categorie: DILEME

De ce ne plictisim la biserică?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Mă bucur când mi se zice „Haidem la Casa Domnului!” Psalmi 122:1

Da, ştiu că frige dar mă risc să pun mâna şi pe subiectul acesta. În timpuri mai vechi mersul la biserică era o mare bucurie pentru oameni şi chiar pentru copii. Se pregăteau, se spălau, se îmbrăcau cu ce aveau mai bun, porneau din timp ca să ajungă, aveau respect faţă de biserică, faţă de preoţi sau păstori, ascultau cu atenţie şi plecau acasă liniştiţi cu o lecţie în minte. Acum lucrurile stau puţin diferit. Nu trăiesc în trecut ci fac doar o comparaţie.

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu mă văd pe mine (şi nu sunt singur se pare) că vine plictiseala de multe ori la biserică peste mine, da ştiu o să gândiţi că ce păcătos sunt dar asta nu mă împiedică să fiu sincer. De regulă dacă nu am nimic de făcut în programul acela mi se pare că trişez. Mă simt ok dacă am de lucru cu sunetul, cu proiectia, de aranjat ceva, chiar şi un mesaj (după care nu mă dau în vânt) e de preferat “statului degeaba”.  Mă plictisesc de moarte mesajele fără substanţă, mesajele făcute la viteză sau “nefăcute”. Mă stăpânesc cu greu să nu casc la mesaje lungi şi făcute doar ca să umple timpul. Problema mare e că mă plictisesc uneori şi fără motiv şi bineînţeles că mi-am pus întrebări de ce este aşa.

Mintea noastră, dragii mei, e foarte excitată de tehnologie. Dopamina generată de programele TV, de calculator, de potenţiatorii de aromă, de reclame este la un nivel foarte ridicat. Un astfel de nivel nu poate fi generat de păstor în nici un caz. Predicile în comparaţie cu mass media generează dopamină sub nivelul aşteptărilor noastre şi în consecinţă nu ne satisfac dorinţa noastră de bine. Aşa se face că închinarea în biserici a luat valenţe noi: zgomot mult, lumini de discotecă, dansuri, emoţii etc. Aşa se face că unii predicatori apelează la tehnici moderne sau la ilustraţii cu mult senzaţional sau la coregrafii sau la ţipat tare de la amvoane sau la inflexiuni extreme şi câte nu or mai fim doar doar vor reuşi să genereze acel nivel de dopamină necesar ascultătorilor ca aceştia să se simtă bine.

Nu ştiu câţi oameni mai spun astăzi sincer “Mă bucur când mi se zice: Haidem la Casa Domnului!” mintea noastră e alterată dramatic de mass media, creierul nostru a dezvoltat trasee neuronale după cum a dictat tehnologia de azi, e dacă vreţi o dependenţă de tehnologie. Unii încearcă să mai îmbine media cu biserica şi iese un fel de “TV-Church” camere peste tot, divertisment, emoţii puternice, şocuri dar nu ştiu în ce măsură o astfel de biserică mai este trupul lui Hristos. Alţii îşi iau tehnologie la biserică pentru că au nevoie de excitanţii din tehnologie, alţii dau copiilor tot felul de device-uri la biserica pentru a fi cuminţi. Nu condamn aceste aspecte ci doar evidenţiez cât de tare suntem afectaţi.

Biblia ne spune că nu trebuie să fim stăpâniţi de nimeni şi nimic în afară de Dumnezeu ori noi depindem tare de tehnologie, ea ne face să evaluăm biserica, perdicatorii sau chiar pe Dumnezeu în funcţie de transformările pe care le-a făcut asupra creierului. Poate gândiţi că sunt extremist dar meditaţi să vedeţi dacă nu ne este şi imaginea despre Dumnezeu afectată de mass media! Mulţi copii şi adulţi îl văd pe Dumnezeu plictisitor, anost, o obligaţie necesară, nu îl mai văd ca pe Creatorul, Salvatorul.

http://www.filedinjurnal.ro

Cine mă face normal?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

Spuneam ieri că normalul nu este neapărat unul natural, normalul poate fi falsificat de cei care se numesc formatori de opinie. Poate fi ajustat și prezentat în așa fel încât să dea bine pentru atingerea scopului urmărit dar și ca să pară cât mai natural și acceptat de oameni. Cu alte cuvinte putem fi ușor manipulați pentru a ne integra în normalul lor și nu în unul natural, firesc. Asta se bazează în special pe dorința oamenilor de fi la fel dar și pe lipsa de educație.

Oamenii de obicei, cei mai mulți dintre ei, doresc să se știe ”în rândul lumii” adică să nu facă notă discordantă cu majoritatea ca să nu fie vorbiți de rău, să nu fie ironizați sau acuzați. Aspectul acesta pornește încă din copilărie , se amplifică drastic în adolescență apoi se maturizează când omul e mai trecut prin viață. Asta face pe adolescent să lepede învățăturile bune ale părinților și să adopte stiluri de viață nesănătoase din dorința de a fi ca cei din grupul său. Mai lesne este să schimbi un adolescent prin schimbarea întregului grup decât să îl schimbi individual. Dacă analizăm bine vom descoperi că multe din aspectele vieții cotidiene sunt făcute de oameni pentru că așa e normal nu pentru că au gândit mai întâi. Multe aspecte sau ambiții sau orgolii sunt născute din comparația cu ceilalți nu din convingerea că sunt necesare venită în urma unui proces logic. Cu alte cuvinte nevoia de semnificație mixată cu o educație centrată pe comparația cu alții trimite masele în trăirea unei vieți care nu le aparține.

La noi la români, comparația cu alții cred că este mai evidentă decât la orice nație. La noi e un sport național în a face ceva mai tare decât vecinul, decât cumnatul sau concurentul direct. Foarte mulți oameni care vin la consiliere află că nu trăiesc viața lor ci pe una dictată de alții și de ce fac alții și de aceea nu sunt fericiți. Biblia avertizează despre pericolul acesta încă de la primele porunci date oamenilor și anume: Să nu poftești la…. și spune câteva aspecte în care nu e bine să te compari cu alții și acestea includ, partenerul celuilalt și avuțiile sale.

  • Normalul nu înseamnă neapărat varianta corectă. Este posibil ca normalul să fie greșit. În adolescență e posibil ca în anumite cercuri toți să fumeze sau să consume alcool deci normalul acelui grup e greșit.
  • Normalul e influențat foarte mult de cultură. Dacă în România e normal șă te îmbraci într-un anumit stil în Africa normalul nu e același.
  • Normalul e influențat de educație. Normalul celor fără educație e să scuipe coji de semințe să asculte un anumit gen de muzică, să folosească o anumită paletă de cuvinte și să abordeze într-un anumit fel igiena iar normalul unora educați e posibil să fie la polul opus.
  • Normalul e influențat de religii. Fiecare grup religios are normalul său care este dictat de principiile lor doctrinare.
  • Normalul e afectat de anotimp, de perioade din istorie în care se află indivizii, de profesii, de vârstă și de multe multe aspecte.
  • Normalul astăzi e modificat și afectat de mass media. Aceasta mai ales prin televiziune alterează normalul în fiecare zi iar oamenii trăiesc într-un stres permanent pentru că nu fac față unor schimbări atât de rapide.

După ce am văzut ce influențabil e normalul întrebarea inevitabilă e: Care e normalul meu? Sau ce mă face pe mine normal?

Ei bine nu vreau să fiu normal în nici un stil anume. Vreau să fiu eu. Toate normalitățile altora la mine se vor potrivi doar în parte, acestea dacă le voi accepta nu vor face decât să mă distrugă, voi trăi viața altora, voi fi nefericit. Cum aflu care e normalul meu ca să îl trăiesc?

  • Îmi pun în rânduială relația cu Dumnezeu. Asta poate echilibra întreaga viață.
  • Mă opresc să analizez unde mă aflu. Am trăit o viață din inerție și e nevoie să mă opresc și să mă întreb : Cine sunt eu? Care e destinația mea? Cum ajung acolo?
  • Mă uit în trecut. Trebuie să văd ce am făcut până aici și să trag învățămintele de rigoare.
  • Privesc la ce e în jurul meu să mă poziționez corect față de oameni și circumstanțe.
  • Scot factorii care îmi afectează negativ viața cum ar fi televizorul.
  • Introduc factori de stabilitate și educație, cum ar fi cărțile.
  • Nu mai trăiesc viața altora.
  • Îmi împlinesc obligațiile sociale.

Nu, nu mai vreau să fiu normal cum dictează ei, vreau să fiu normal așa cum m- a chemat Dumnezeu să fiu. Nu mai vreau să fiu influențabil, vreau să fiu integru și stabil. Nu vreau să mă mai aliniez normalului lor ci vreau să mă aliniez valorilor lui Dumnezeu pentru că este singurul punct stabil care nu se schimbă. Vreau să fiu anormal pentru pământul acesta și valorile sale schimbătoare și efemere și să fiu normal pentru Dumnezeu chiar dacă trec drept nebun pentru oameni.

Normalul omenesc te distruge, Dumnezeu e ceea ce te poate stabiliza.

http://www.filedinjurnal.ro/cine-ma-face-normal/

Măi, tu nu ești normal…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, DILEME, MEDITAŢII

“Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” (dintr-o reclamă)

Și iar mă preocupă întrebările existențiale… Da mă preocupă aspectul normalității pentru că mi s-a spus des, poate prea des că nu sunt normal. Nu am analizat asta prea mult până acum pentru că de cele mai multe ori oamenii o spun ca să te înjosească dar astăzi arunc o privire (cu mintea) spre aspectul acesta pentru că am văzut reclama asta pe o mașină.

Oamenii te acuză că nu ești normal când te văd că ești diferit de ei. De obicei avem tendința să credem că noi suntem normali și noi suntem etalonul după care se face evaluarea despre ce este normal și ce este anormal. De exemplu: Merg pe stradă și văd o domnișoară foarte haios îmbrăcată, cu blugii rupți, cu șapca pe o parte, cu un tricou lălâi care îi lasă un umăr gol(moldovenescul pentru larg) și cu căști de un kilogram pe urechi. Dacă o analizez în comparație cu sistemul meu de valori îi pun imediat o etichetă cu: ”Asta nu e normală.” sau: Dacă merg cu trenul și scot Biblia să citesc ceilalți foarte ușor vor spune: ”Ăsta nu e normal, e pocăit.” pentru că în sistemul lor de valori normal e să citești Libertatea.

De multe ori ne desconsiderăm unii pe alții doar pentru că suntem diferiți și în acest fel ne etichetăm greșit ceea ce împiedică o comunicare și o conlucrare bună. Normalul nu e ceva absolut, normalul e relativ, tare tare relativ. Exemple: Dacă mergi la mare pe plajă normalul e costumul de baie, cei care stau fără el la plajă trec drept anormali dar și cei care stau în blugi și tricou la 35 de grade pe plaja tot anormali trec. Normalul la biserică e o îmbrăcăminte decentă, cei care vin decoltați și mulați trec drept anormali dar și cei care vin foarte retro îmbrăcați. Normalul pentru viața de biserică e o anumită costumație iar normalul pentru plajă e alta.

Ne ducem mai aproape de chestii mari și ridic câteva întrebări: Ce este normal: Să educi copiii acasă sau să îi dai la școală? Să muncești la birouri sau să muncești în agricultură? Să ai televizor sau să nu ai? Să ai mașină sau să ai doar bicicletă? Să ai credit sau să nu ai? Să te relaxezi după muncă sau să mai muncești o tură? Să te joci și la 30 de ani sau să fii sobru? Întrebările pot continua la nesfârșit și probabil ați intuit unde vreau să ajung.

Dacă vrei să duci masele creează-le impresia că direcția în care vrei să îi duci e cea normală. Iar exemplu: Privești un film în care un om fermier înăsprit de muncă după o zi plină seara stă în liniște și trage dintr-o țigară cu poftă. Ghici ce vei simți nevoia să faci după o zi încărcată de muncă sau după o treabă grea? Să fumezi, iar dacă cineva te va întreba de ce fumezi prima replică care îți vine în minte e: Păi după o așa munca grea e normal să fumez o țigară… Nu toți vor fuma dacă văd astfel de filme ”educative” dar cei mai mulți o vor face. Pentru cei care nu-s normali există alte metode :) De ce există emisiuni de prezentare de modă? Pentru că vor să facă o anumită linie vestimentară să devină normalul. De ce există reclamă? Pentru că vor să facă un anumit produs să facă parte din normal. De ce au existat telenovele? Pentru că au vrut să facă telenovela normalul vieții noastre. De ce există atâtea filme cu crime și draci și monștri? …. pentru că acesta va deveni normalul… Dacă vrei să schimbi normalul folosește mass media. Dacă vrei să devii normal (normalul lor) stai la TV.

Înțelegeți dragii mei logica? Un lucru devine etalonul pentru normal dacă ni se creează impresia că cei mai mulți îl fac. Orice ciudățenie dacă e acceptată de majoritate devine normală pentru acea masă de oameni. Deci dacă vrei să manipulezi masele creezi impresia că acel lucru e normalul chiar dacă el încă nu este. Asta se poate face prin formatorii de opinie. Oameni de mare calibru (omenesc) . Iar exemplu: Național Geografic beneficiază de renumele de post TV serios credibil care nu difuzează tâmpenii, dacă vrei să manipulezi o anumită clasă de oameni mai culți care nu merg duși cu Antenele sau cu ProTV creezi o emisiune (care costă enorm) pe care o plasezi strategic în grila lor de programe. Efectul e de peste 80% rata de succes.

Normalul variază foarte mult în timp. Acum 100 de ani normalul era să fii om gospodar cu o casă făcută de mâinile tale, să ai familie cu 4-5 copii, să mergi la biserică. Normalul azi e să stai la oraș intr-un apartament luat pe credit, să ai mașini multe și copii puțini și să nu mai crezi în Dumnezeu (că doar pe Discovery au spus ăia că nu există). Normalul variază de la o țară la alta, de la un oraș la altul, de la o familie la alta și de la un individ la altul. Normalul este schimbabil și instabil. E atât de volatil că niciodată nu poți fi suficient de normal :)

Arhimede spunea: Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pământul în mişcare. Normalul pe care oamenii se bazează așa de mult e relativ dragilor, cum te bazezi pe el să clădești ceva cum te trezești fără fundație sau fundament. De aceea de multe ori oamenii ajung la nebunie. Cum să nu se întâmple când normalul se schimbă așa de rapid. A fost normal să contractezi un credit pentru casă, ai luat banii dar normalul de atunci s-a dus și nu mai găsești ușor de muncă … A fost normal să ții banii la bancă, să faci depozite dar normalul acela  a trecut. A fost normal să plătești asigurare de sănătate și pensii dar…. A fost normal să îl contești pe Dumnezeu dar… până la urmă rămâne singurul lucru stabil și neschimbabil în univers. Arhimede avea dreptate, nu avem puncte de sprijin  în întreg universul, avem nevoie de unul din afara sa. Acela e Dumnezeu.

Cineva chiar a scos o carte cu titlul ”Toți sunt normali până ajungi să îi cunoști.” Nu am citit-o dat titlul afirmă un mare adevăr. Trebuie să o citesc.

Mai scriu și zilele următoare despre a fi normal sau nu pentru că mai am să meditez mult asupra normalului și cum folosirea sa ne poate transforma în ceea ce nu am vrea să devenim, cum folosirea sa etichetează greșit oameni, cum folosirea sa creează conflicte majore în relații dar și în suflet.

Până atunci meditează și tu și vezi dacă ești normal. Eu până acum nu sunt dar nici nu prea vreau să fiu normal.

http://www.filedinjurnal.ro/mai-tu-nu-esti-normal/

Cum se face logodna creștină?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:
Fiica mea se va căsători la anul și aș dori să facă logodna la biserică. Cum se procedează? Mulțumesc. 

Este bine că vă gândiți de pe acum la felul cum să faceți logodna și că doriți să o faceți la biserică. În unele confesiuni deja nu se mai obișnuiește să se invite preotul sau păstorul la acest eveniment foarte important pentru încheierea legământului celor care vor merge în căsătorie. Eu sunt pastor baptist și în cadrul acestei confesiuni se obișnuiește totdeauna la logodnă să fie invitat pastorul ca să oficieze logodna.

După ce băiatul va cere fata în căsătorie și după ce o va cere  de la părinții ei, va urma să se întâlnească tinerii împreună cu părinții lor și să decidă cu privire la încheierea viitoarei căsătorii. Dacă în urma acestei discuții s-a ajuns la înțelegere pentru încheierea  căsătoriei, tinerii vor trebui să-și anunțe pastorul dacă fac parte din aceeași biserică și dacă sunt din biserici diferite, să-i invite pe ambii pastori ca să le fie oficiată logodna.
De obicei, cununia este condusă de pastorul (preotul) băiatului, dar cu acord comun se pot înțelege slujitorii cine din ei să conducă acest eveniment. În diferite confesiuni, și chiar în diferite biserici ale aceleeași confesiuni logodna poate să se desfășoare diferit, ca și procedură. Oricum, nu trebuie să vă faceți griji în privința aceasta, căci pastorul (preotul) știe ce trebuie să facă și lui îi aparține rolul de a conduce evenimentul. Totuși, întrebați-l ce trebuie să pregătiți și să faceți pentru bunul mers al acestui eveniment important.
Logodna se va face de obicei acasă la părinții fetei, dar nu este nimic greșit dacă se va face și la casa băiatului sau într-un loc asupra căruia veți conveni împreună.
Cât privește invitații, la acest eveniment este suficient să-i poftiți doar pe membrii ambelor familii (părinți, frați, surori, bunei și cine mai locuiește cu voi) și păstorii. Dacă este cineva dintre membrii familiei mai vorbăreț, este bine să-l rugați din timp să le permită pastorilor, părinților și tinerilor să vorbească mai mult, mai ales că ei au de răspuns la multe întrebări.
Unele confesiuni au stabilite prețurile pe care trebuie să le achite creștinii preotului pentru oficierea anumitor slujbe, iar în altele nu se preiau nici un fel de taxe și prețuri. Totuși, este frumos să vă onorați păstorul (preotul) într-un chip vrednic de sfinți, căci este scris:
Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6:6)
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să faceți o logodnă frumoasă fetei și viitorului ei soț și apoi să fie fericiți în căsătoria lor, reflectând frumoasa relație care este între Hristos și Biserica Sa, căci acesta este rostul principal al căsătoriei.
Invit cititorii să scrie lucruri care le consideră importante de cunoscut înainte de logodnă sau care trebuie făcute la logodnă sau ceva din experiența lor care consideră important și pentru alții să știe.

– See more at: http://moldovacrestina.md/Raspunsuri-din-Biblie/cum-se-face-logodna-crestina.html#sthash.5loZ8jJV.dpuf

Ce este aroganţa?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Zilele acestea, când a trebuit să mustru un adolescent pentru purtarea lui arogantă a încercat să mă convingă în fel şi chip că nu este aşa, că alţii sunt vinovaţi, că nu-l înţeleg şi, până la urmă, a spus că el nici nu înţelege ce este aroganţa şi cum se manifestă. Mi s-a părut că mă întreabă destul de sincer şi chiar nu înţelege, pentru că au mai fost câteva cazuri înainte când a fost nevoie să confrunt alţi tineri cu privire la aroganţă şi mi-au spus să le explic ce este aceasta şi cum se manifestă. Să începem cu…

Definiţia din DEX

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române dă următoarea definiţie:

AROGÁNŢĂ Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare.

Definiţia din Ebraică

Vechiul Testament a fost scris în limba Ebraică şi o mică porţiune în limba Aramaică. În limba Ebraică cel arogant este numit Ga’ayon şi în traducere înseamnă mândru sau trufaş. Iată un text unde este folosit cuvântul respectiv:

Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi, căci suntem sătui de dispreţ; ne este sătul sufletul de batjocurile celor îngâmfaţi, de dispreţul celor trufaşi. (Psalmul 123:3-4)

Deci, omul arogant este trufaş, îngâmfat şi batjocoreşte pe alţii cu dispreţ.

Dumnezeu urăşte aroganţa

Chiar dacă unii oameni, mai ales tineri, se complac in atitudinea de aroganţă şi le pare că doar aşa se pot afirma în faţa altora, Dumnezeu spune că urăşte o astfel de atitudine. Iată textul Biblic:

Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. (Proverbe 8:13)

Aroganţa poate deveni atitudinea unei naţiuni

Chiar dacă se trăgeau din aceeaşi patriarhi cu Israel, poporul Moab s-au purtat cu multă trufie şi aroganţă faţă de Israel. Proorocul Isaia a scris astfel despre Moab:

Auzim îngâmfarea mândrului Moab, fudulia şi fala lui, trufia şi lăudăroşia lui. (Isaia 16:6)

Alte manifestări ale aroganţei sunt îngâmfarea, fudulia, fala şi lăudăroşia.

Cel arogant dispreţuieşte pe cel nenorocit şi lipsit

În cartea proorocului Ezechiel, Dumnezeu spune astfel despre Împărăţia de nord a lui Israel:

Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. (Ezechiel 16:49)

Aroganţa este o atitudine rea a inimii

Când odată a fost învinuit de faptul că ucenicii lui mănâncă cu mâinile nespălate, Domnul Isus i-a mustrat pe cei ce-L acuzau pentru religia lor făţarnică arătând că toate lucrurile le făceau doar de ochii lumii.

În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Marcu 7:14-23)

Deci, împreună cu celelalte lucruri rele merge şi trufia, adică aroganţa, care spurcă pe om şi îi afectează întreaga lui viaţă şi relaţiile cu oamenii şi cu Dumnezeu.

Aroganţa este calitatea oamenilor fără Dumnezeu

În capitolul 1 din Epistola către Romani, Apostolul Pavel prezintă starea decăzută de păcat în care se află omenirea şi scrie:

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:28-32)

Calitatea celor religioşi (cu o formă de evlavie)

La începutul capitolul 3 din a II Epistolă către Timotei, Apostolul Pavel scrie despre calităţile celor care în zilele din urmă vor pretinde doar că sunt creştini şi zice:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:1-5)

Mai scrie aici să ne depărtăm de oamenii aceştia, pentru că aroganţa lor ne poate afecta şi pe noi pentru că este o calitate rea şi molipsitoare.

Invit cititorul să scrie la comentarii exemple actuale sau biblice care arată ce este şi cum se manifestă aroganţa.

– See more at: http://moldovacrestina.md/bun-simt/aroganta-definitie-manifestare#sthash.y5gbBZGa.dpuf