Categorie: DILEME

Ce este păcatul originar?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

Vreau sa întreb despre păcatul originar. Mulți oameni motivează botezul pruncilor ca izbăvire de păcatul originar, spuneți-mi va rog cum trebuie de interpretat corect acest termen?

Despre păcatul originar am scris anterior articolul “Ce este păcatul originar?” pe care vă invit să-l citiţi.

Nu, botezul pruncilor nu aduce izbăvire de păcatul originar chiar dacă şi în manualul de Educaţie Creştin-Ortodoxă pentru clasa IV din care se predă în Republica Moldova scrie astfel:

Botezul se mai numeşte baia naşterii din nou şi renaştere, pentru că spală păcatul strămoşesc sau toate celelalte păcate ale celui ce se botează, îl uneşte cu Hristos şi-i dăruieşte o viaţă nouă cu Dumnezeu, în Biserică. (Educaţia Creştin-Ortodoxă, Manual pentru clasa a IV-a, Chişinău, 2007, pag. 25)

Învăţătura că păcatul strămoşesc este spălat prin botez nu-şi are suportul în Sfintele Scripturi şi acelaşi lucru îl demonstrează şi realitatea. Dacă ar fi aşa, atunci toţi cei botezaţi ar trebui să nu mai păcătuiască. Dar chiar un preot ortodox, părintele Iov Cristea de la Mănăstirea Curchi a spus

„Botezaţi, în RM, avem vreo 93 de procente, dar creştini adevăraţi nu sunt nici zece la sută”

Cum este cu ceilalţi 90% din numărul celor botezaţi? De ce botezul nu i-a eliberat de păcatul strămoşesc ca să nu mai trăiască în păcat? Pentru că, aşa cum spune Sfânta Scriptură:

Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos, (1 Petru 3:21)

– See more at: http://moldovacrestina.md/doctrina/botez-spala-pacat-stramosesc#sthash.bF80ujRe.dpuf

Care este legenda din spatele obiceiului vopsirii ouălor roşii? Cum şi când a apărut?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Majoritatea gospodinelor se străduiesc să lase  în Joia Mare, orice altă preocupare deoparte pentru a înroşi ouăle. Tradiţia cere ca atunci sa se coloreze ouăle, pentru că astfel, spune lumea, rezistă mai mult si nu se strică.
Cum a apărut însă, acest obicei? Este creştin sau nu? 
Cu siguranţă, obiceiul vospsirii ouălor nu are nimic de-a face cu credinţa creştină autentică, ci este împrumutat de la popoarele necreştine. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate cum şi unde a apărut acest obicei, se crede că a apărut la chinezi, cu 2000 de ani înainte de naşterea lui Cristos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al vieţii si al reînnoirii naturii, al echilibrului şi al fecundităţii.
Aşa cum creştinismul a adoptat foarte multe obiceiuri păgâne, care nu au nimic în comun cu credinţa creştină adevărată, a preluat şi acest obicei, explicându-l din perspectiva evenimentelor care au precedat sau au succedat moartea lui Isus pe cruce.
De exemplu, una dintre legende spune că, pe cand Isus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un coşuleţ de ouă, gândind că în acest fel ar putea să-l înduplece pe acesta sa-L ierte pe Fiul Său. Pentru că, la un moment dat a obosit, Maria s-a aşezat la umbra unui copac să se odihnească. Când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coş s-au făcut roşii. De îndată şi-a dat seama ca Fiul ei, Isus Cristos, deja murise.
O altă legendă spune că, in ziua răstignirii lui Isus Cristos, toate ouăle din lume s-au înroşit.
Altă poveste spune că însăşi Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care Fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia sa le dea soldaţilor ca să-i înduplece să aibă milă de Fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieţii, care a curs peste ouăle din coş, le-a înroşit.
In unele zone încă se mai păstrează obiceiul ca dimineaţa, in prima zi de Înviere, întreaga familie să se spele pe faţă cu o cana de apă în care se pun un ou roşu şi un bănuţ. Se crede ca oul roşu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor şi făcăturilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere şi noroc.
Acum, rămâne întrebarea: Ar trebui creştinii să înroşească ouă?
Răspunsul sincer şi scurt este: NU! Creştinii ar trebui să înceapă să renunţe la tot ceea ce tradiţia a adunat din păgânism de-a lungul celor două milenii de istorie creştină. Chiar dacă mulţi susţin că nu este nimic vinovat în a înroşi ouă, trebuie să ne aducem aminte de ceea ce spune apostolul Pavel: “Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos“.

gtgospel.wordpress.com

http://www.pasi.ro

Poţi fi un adevărat creştin fără duhovnic, spovedanie şi împărtăşanie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Am avut o discuție deunăzi cu o fosta colegă de liceu, care zice că fără a avea un duhovnic în persoana unui preot și fără spovedanie, plus împărtăşanie la acel duhovnic sau alt preot, în cazul ortodocșilor, atunci nu te poți numi un bun/adevărat creștin, chiar dacă crezi din tot sufletul în Dumnezeu și urmezi legile lăsate de El pe paginile Bibliei în viața de zi cu zi, pocăindu-te de eventualele păcate comise, căci Duhul Sfânt este în tine. Ce i-aţi răspunde dumneavoastră? Vă mulțumesc anticipat și Doamne ajută!

Prietena Dvs. are dreptate în unele afirmaţii.

Fiecare creştin are nevoie de un învăţător (duhovnic, părinte spiritual)

Duhovnicul sau părintele spiritual este cel care te învaţă, te sfătuieşte şi te călăuzeşte în învăţătura sănătoasă a Evangheliei. Fiecare creştin are nevoie de un învăţător. De aceea Scriptura spune:

Şi El (Hristos) a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Efeseni 4:11-15)

Iar în Epistola către Evrei autorul scrie:

Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13:17)

Creştinul totdeauna îşi va mărturisi păcatele

Pentru că erau oameni care se numeau şi se pretindeau a fi creştini, dar trăiau în păcat, Apostolul Ioan a scris:

Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:5-10)

Cel care vrea să fie adevărat creştin, dacă se va întâmpla să greşească sau să păcătuiască, îşi va mărturisi păcatele. Tot Apostolul Ioan a mai scris:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3)

Iar Sfântul Iacov a scris în epistola care îi poartă numele astfel:

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

Deci, un creştin adevărat nu va sta cu păcatele nemărturisite. Dar să ştie fiecare că a mărturisi păcatele înseamnă nu doar a le recunoaşte şi a le spune pe nume, ci şi a te lepăda pentru totdeauna de ele.

Creştinul va lua parte la Sfânta Împărtăşanie

Aceasta este porunca Domnului Hristos, ca fiecare creştin care s-a născut din nou şi a întrat în Noul Legământ cu El să ia parte şi la Sfânta Împărtăşanie. Apostolul Pavel le-a scris astfel creştinilor din Corint:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)

Dar nu scrie nicăieri în Sfintele Scripturi că trebuie neapărat fiecare creştin să se împărtăşească doar la duhovnicul lui. Chiar mai mult, primii creştini făceau Sfânta Împărtăşanie în casele lor, aşa cum ne relatează cartea Faptele Apostolilor:

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. (Faptele apostolilor 2:46)

Trist este că oamenii uneori dau o mai mare mare însemnătate la lucruri care nu sunt atât de importante cu privire la Frângerea Pâinii (Sfânta Împărtăşanie) şi nesocotesc lucrurile cele de căpetenie. Îmi amintesc cum la dezbaterea teologică care a fost între Biserica Baptistă şi Biserica Ortodoxă, unul din preoţii ortodocşi a întrebat de ce la baptişti se face frângerea pâinii folosind mai multe pahare, doar Domnul Isus a binecuvântat un singur pahar. Colegul meu, pastorul Cornel Sorbală a dat un foarte frumos răspuns indicând la esenţa actului în sine. Mai târziu, după dezbateri, un tânăr mi-a spus că trebuia şi eu să întreb de ce în Biserica Ortodoxă se bea vinul din linguriţă şi nu din pahar. După mine acestea sunt lucruri de puţină importanţă. Cel mai importat este ca cei care participă la Sfânta Împărtăşanie, să se cerceteze pe sine şi să vadă dacă chiar sunt născuţi din noul, dacă au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos şi dacă trăiesc potrivit cu acest legământ.

Dar va întreba cineva…

Cum rămâne cu creştinii care nu au posibilitate să meargă la Biserică?

Cum pot ei să înveţe de la un duhovnic (pastor, preot, învăţător, predicator)? Cum pot ei să-şi mărturisească păcatele sau să ia parte la Sfânta Împărtăşanie?

Ştiu că sunt oameni care se află plecaţi în alte ţări, unde este cu totul o altă religie, dar şi acolo, trebuie să ia cu ei Biblia, să o studieze, să se roage şi să comunice cu duhovnicul lor, mai ales că tehnologiile de azi permit aceasta. Tocmai de aceea au fost create şi multe pagini de internet, inclusiv cea pe care vă aflaţi acum. Caută să păstrezi legătura cu duhovnicul tău. Dar nu te opri la aceasta doar.

Când vii într-o nouă localitate, de la început caută unde este biserica, unde se adună creştinii, fraţii tăi în Hristos şi alipeşte-te lor. Iar dacă sunt şi alţi creştini dar nu aveţi o biserică, invită-i la tine acasă şi începeţi să vă rugaţi şi să studiaţi Scripturile împreună şi aşa să vă zidiţi sufleteşte împreună. Dacă te afli în acel loc, spune-le continuu Evanghelia oamenilor.

Când a început prima prigoană în Ierusalim, creştinii de acolo au fost nevoiţi să fugă în toate părţile şi pe unde mergeau ei nu erau biserici, pentru că la acel moment doar o singură biserică era şi aceea era în Ierusalim. Iată ce spune Scriptura despre ei:

Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. (Faptele apostolilor 8:1-4)

Apoi, Cuvântul lui Dumnezeu mai spune că:

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. (Faptele apostolilor 11:19-21)

Aşa s-a format Biserica din Antiohia şi Apostolii au avut grijă ca să ajute această biserică şi să le trimită duhovnic.

Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. (Faptele apostolilor 11:22-24)

Barnaba şi-a dat seama că nu poate face faţă de unul singur la un aşa mare număr de ucenici noi convertiţi şi a mers să aducă încă un alt învăţător care să-l ajute:

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Faptele apostolilor 11:25-26)

Dacă acolo unde te afli tu acum nu este încă o biserică, dar dacă le-ai vestit Evanghelia oamenilor şi s-a format o biserică, contactează pe duhovnicul tău, pe alţi slujitori ai Evangheliei şi cere-le ajutorul pentru zidirea sufletească a celor care s-au întors de curând la Hristos.

Dumnezeu să te ajute să fii în orice loc o mireasmă a cunoaşterii Domnului Isus şi oriunde mergi, Evanghelia să fie vestită cu putere iar dacă ai păcate ascunse și nu mergi încă la o biserică unde să fie un duhovnic căruia să-i mărturisești păcatele on-line prin intermediul formularului de mai jos.

– See more at: http://moldovacrestina.md/doctrina/este-obligatoriu-duhovnic-impartasanie-spovedeanie#sthash.XHzYqqZ4.dpuf

Sfânta Împărtăşanie poate fi făcută doar la Biserică sau şi în familie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Sfânta Împărtăşanie se poate lua doar de la biserica sau la orice creștin adevărat acasă ori de câte ori se ia masa in familie?

Domnul Isus a instituit Sfânta Împărtăşanie în casa unui om

În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paştile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci paştile?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el. Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?” Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.” (Marcu 14:12-15)

Primii creștini celebrau Sfânta Împărtășanie pe la casele lor

După înălţarea Domnului Isus la cer şi coborârea Duhului Sfânt a luat naştere Biserica în Ierusalim. Cartea Faptele Apostolilor ne relatează:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele apostolilor 2:41-47)

Sfânta Împărtăşanie aici este numită “frângerea pâinii” şi cum vedem, o făceau pe la casele lor. Dar, având în vedere contextul în care se aflau ei, este şi de înţeles de ce se făcea pe la case pentru că se adunau în curtea Templului într-un context ostil lor și nu aveau încă o clădire proprie a bisericii.

Frângerea pâinii se făcea Duminica

În relatarea despre învierea lui Eutih aflăm lucruri importante şi despre Cina Domnului:

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. (Faptele apostolilor 20:7-11)

Din acest pasaj aflăm următoarele despre Cina Domnului:

  • Frângerea pâinii, sau Sfânta Împărtăşanie se făcea în ziua dintâi a săptămânii, adică Duminica (şi nu cum spun unii că primii creştini se adunau Sâmbăta)
  • Sfânta Împărtăşanie era făcută de către slujitorul Bisericii, în cazul acesta a făcut-o Apostolul Pavel, despre el scrie că a frânt pâinea.
  • Sfânta Împărtăşanie se făcea în a doua parte a serviciului divin, după ce era predicat Cuvântul lui Dumnezeu

Oamenii au tendinţa să piardă semnificaţia Sfintei Împărtăşanii sau să creadă altceva decât adevărul despre acest semn al Noului Legământ lăsat de Domnul Isus. Este important pentru orice creştini să participe la Cina Domnului cu o frecvenţă care s-a hotărât în biserica locală sau confesiunea din care face el parte şi este extrem de important să realizeze semnificaţia acestui act sfânt şi să se cerceteze bine pe sine, aşa cum a scris şi Apostolul Pavel:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Să ne cercetăm ca să luăm parte la Sfânta Împărtăşanie în chip vrednic şi nu spre osânda noastră.

– See more at: http://moldovacrestina.md/doctrina/sfanta-impartasanie-la-biserica-sau-acasa#sthash.5MlRty7Q.dpuf

Ce se întâmplă dacă nu te spovedești și împărtășești un timp îndelungat?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Ce se întâmplă dacă nu m-am mai spovedit și împărtășit de trei ani? Este posibil ca acest lucru să fie cauza depărtării mele de Dumnezeu?

Mai întâi ar trebui să vă întrebați dacă ați avut vreodată o relație adevărată cu Dumnezeu, care poate exista doar atunci când cineva se pocăiește deplin de păcatele sale și, prin credință în Domnul Isus, intră în Noul Legământ. Doar atunci Duhul Sfânt vine să locuiască în această persoană, care va deveni ucenic sau ucenică a Mântuitorului și se va grăbi să se boteze și să se alipească de Biserica lui Hristos. Dacă nu ați avut o astfel de experiență încă, atunci nici nu ați avut încă o adevărată relație cu Dumnezeu, una care să-I fie Lui pe plac. Luați acum această hotărâre, plecați-vă genunchii înaintea lui Dumnezeu și pocăiți-vă în rugăciune și spuneți-I lui Dumnezeu despre hotărârea pe care ați luat-o în inimă. Apoi, căutați în localitatea de unde faceți parte o biserică unde este predicat Cuvântul lui Dumnezeu și unde creștinii toți caută să trăiască conform învățăturii sănătoase a Mântuitorului. Dacă nu aveți o astfel de biserică în localitate, căutați o astfel de biserică în localitățile din jur.

Dacă a avut loc în viața dumneavoastră nașterea din nou, v-ați botezat și ați făcut parte dintr-o biserică, dar de mult timp nu ați mai luat parte la Sfânta Împărtășanie și nici nu v-ați mărturisit păcatele, aceasta este mai degrabă o manifestare decât pricina îndepărtării de Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu s-a început atunci când ați încetat să mai mergeți la biserică, să citiți Biblia zilnic și să vă rugați sistematic. Presupun că astfel ați încetat să mai aveți și părtășie cu creștinii adevărați și așa v-ați îndepărtat de Dumnezeu. Poate v-ați lăsat înșelată de grijile veacului acestuia sau de înșelăciunea bogățiilor și astfel ați ajuns să vă împietriți inima. Epistola către Evrei a fost adresată creștinilor și acolo este scris astfel:
De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! (Evrei 3:7-9)

Amintiți-vă dacă nu ați avut în viață momente de răzvrătire care v-au făcut să vă împietriți inima și să vă îndepărtați de Dumnezeu. Același autor al Epistolei către Evrei mai spune:

Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. (Evrei 3:12-13)

Sunt sigur că au fost oameni care v-au îndemnat să vă lipiți de Dumnezeu și să urmați învățătura Mântuitorului. Aceștia puteau fi părinții, păstorul, creștinii din biserică, colegii, etc. Ce ați făcut în aceste clipe? Ați ascultat sfatul lor sau v-ați lăsat călăuzită de părerea celor necredincioși, care vă ademeneau la păcat și necredință și, în cele din urmă, ați ajuns să vă îndepărtați de Dumnezeu.

În următorul capitol al Epistolei către Evrei este scris:
El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:7)

Primiți mesajul și îndemnul din acest articol și, în ascultare de Dumnezeu, grăbiți-vă astăzi să vă întoarceți din toată inima la Dumnezeu. Nu vă împietriți inima, ci grăbiți-vă să vă întoarceți la Dumnezeu. Luați legătura azi cu pastorul de altă dată sau, dacă împrejurările actuale nu vă permit aceasta, mergeți duminica viitoare la o biserică vie din orașul în care locuiți, acolo vorbiți cu pastorul și spuneți-i despre dorința pe care o aveți să vă refaceți relația cu Dumnezeu și să urmați în toate învățătura Mântuitorului nostru Isus Hristos. Căutați să vă alipiți unui grup de creștini care studiază Biblia cu toată seriozitatea și care trăiesc potrivit celor învățate din Scripturi și nu nesocotiți mărturisirea păcatelor și Sfânta Împărtășanie care este semnul și amintirea Noului Legământ în care am intrat noi, credincioșii, prin jertfa Domnului Isus Hristos. Așa să vă ajute Dumnezeu! 

http://moldovacrestina.md/Raspunsuri-din-Biblie/ce-se-intampla-daca-nu-te-spovedesti-si-impartasesti-un-timp-indelungat