Categorie: DILEME

Cum să faci diferenţă între meserie şi slujirea lui Dumnezeu?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebarea:

Cum să fac diferenţa între lucrul pe care îl fac potrivit cu meseria mea şi care trebuie plătit şi slujirea pe care o fac lui Dumnezeu şi care vreau să-I fie plăcută lui?

Foloseşte meseria pentru înaintarea Evangheliei

Apostolul Pavel a făcut o slujire enormă în Evanghelie dar cunoştea şi meseria facerii de corturi. De multe ori această meserie, sau profesie l-a ajutat să-şi poată câştiga resursele necesare pentru întreţinerea lui şi a celor ce erau în echipă cu el. Astfel, când a fost trimis de Duhul Sfânt să propovăduiască Evanghelia în Corint, Biblia ne relatează următoarele despre Pavel:

Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. (Fapte 18:2-5)

După ce au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a putut deda în totul propovăduirii, adică a putut să-şi dedice tot timpul propovăduirii şi învăţării oamenilor, pentru că Sila şi Timotei i-au adus un suport financiar lui Pavel, care a fost trimis de bisericile din Macednoia care obişnuiau să-l ajute şi Apostolul le-a mulţumit în Epistola către Filipeni:

Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. (Filipeni 4:15-16)

Nu folosi religia pentru îmbogăţire

Pe când era Apostolul Pavel în oraşul Efes, Cuvântul se răspândea cu o mare putere:

Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului. (Fapte 19:18-20)

Vă daţi seama, cât de mult a ajuns să fie afectată afacerea celor ce scriau şi copiau cărţile despre magie? Meseria celor ce produceau idoli sau articole folosite în idolatrie a fost afectată până acolo că au pornit o răscoală, despre care Biblia scrie astfel:

Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta; şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” (Fapte 19:23-27)

Dimitrie a profitat de sistemul religios din Efes şi a făcut din aceasta un prilej de câştig. Aceasta l-a deranjat cel mai mult şi l-a făcut să pornească răscoala în loc să primească mesajul Evangheliei ca să fie mântuit.

Este adevărat că fiecare slujitor în Evanghelie are nevoie de un suport material necesar pentru nevoile lui şi ale familiei sale, dar nu este acceptabil ca cineva facă din religie un motiv de îmbogăţire materială. Acelaşi lucru se aplică şi la orice altă meserie, care este necesară pentru lucrarea Evangheliei. Participarea la înaintarea Evangheliei este o chemare de la Dumnezeu şi nu o meserie.

Ajută pe slujitorii tăi în Evanghelie

În Epistola către Galateni scrie:

Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. (Galateni 6:6)

Dacă stăpâneşti o meserie sau o profesie, dacă ai o afacere, un business, este drept şi frumos să faci parte din serviciile pe care le oferi oamenilor sau din bunurile tale celor care te învaţă din Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, vei sprijini lucrarea lor şi înaintarea Evangheliei pentru că aşa este rânduit de Dumnezeu:

Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. (1 Corinteni 9:14)

Pentru o mai bună înţelegere a acestui subiect, recomand cititorilor să studieze cursurile de studiu biblic după metoda inductivă a cărţii „2 Tesaloniceni” şi „Căsătorie fără regrete” care abordează pe larg această temă.

http://moldovacrestina.md/afaceri/cum-sa-faci-diferenta-ntre-meserie-si-slujirea-lui-dumnezeu

 

Acest pahar este legământul cel nou

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Întrebare:

Spuneți-mi vă rog, în Evanghelia după Luca 22:17-20 este vorba despre același pahar sau despre un obicei al evreilor la sărbătoarea paștelor.

Sărbătoarea Paștelor se apropia când Mielul lui Dumnezeu avea să fie adus ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Înainte de sărbătoarea Paștelui, Domnul Isus a instituit Cina Domnului sau Euharistia, cuvânt ce vine din limba greacă și înseamnă “a aduce mulțumire”.

Sărbătoarea Paștelui începea cu o rugăciunea de mulțumire după care se serveau patru pahare cu vin amestecat cu apă.

Apoi mâncau ierburi amare și citeau Psalmii 113-114 după care serveau ce-l de-al doilea pahar cu vin în timp ce mâncau mielul împreună cu azimi. După ce serveau pharul al treilea cântau Psalmii 115-118.  După care cel de-al patrulea pahar era servit de toți.

Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi. (Luca 22:17-20)

Se pare că Domnul Isus a instituit Cina între paharul al treilea și cel de-al patrulea. Dar să nu uităm cel mai important lucru: semnificația cinei Domnului. Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre iar prin participarea noastră la cina Domnului dăm dovadă că suntem în comuniune unii cu alții și vestim moartea Domnului Isus prin trăirea și viața noastră.

http://moldovacrestina.md/doctrina/pahar-cina-domnului

DOCTRINA ÎMPĂRTĂȘANIEI – Este trupul și sângele lui Hristos prezent?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Cina D-lui, DILEME

Cina D-luiÎntrebare:

Ma intereseaza  doctrina  impartasaniei precum ca doar simbolizeaza trupul si sangele lui Hristos spre deosebire de catolici sau ortodocși care afirma prezenta reala a trupului si sangelui in împărtășanie. As dori un raspuns mai explicit la acest capitol.

Ce scrie în Biblie?

Pentru început este bine să trecem în revistă textele principale din Noul Testament în care este abordat acest subiect. Toate evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) prezintă cuvintele Domnului Isus Hristos când a institut Euharistia. Iată aceste pasaje:

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29)

Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 14:22-25)

Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. (Luca 22:14-23)

Evanghelistul Ioan ne prezintă în Evanghelia care îi poartă numele o altă împrejurare unde Domnul Isus Hristos a spus că trupul Lui este o mâncare și sângele Lui este o băutură și cine nu bea sângele Lui și nu mănâncă trupul Lui nu poate să aibă viață veșnică. Textul este următorul:

Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. (Ioan 6:48-63)

Un ultim text care vorbește despre Cina Domnului se găsește în Epistola I a lui Pavel către Corinteni și este următorul:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Diferență de opinie între confesiunile creștine

Preotul ortodox Serafim Joanta scrie este de părerea că  ”Sfanta Impartasanie ni-L aduce pe Hristos in sufletele si in trupurile noastre. Hristos e cu noi nu numai in mod spiritual, nevazut, ci, fiindca suntem si trupuri, Hristos ni Se impartaseste si in chip material, sub forma painii si a vinului.”  Într-un catehism ortodox mai scrie următoarele despre Cina Domnului “Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul si Sângele Domnului sunt painea din grâu curat si dospită si vinul, tot curat, din struguri. Prefacerea pâinii si vinului în Trupul si Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea si inima către cer se roagă fierbinte”. Deci, teologia bisericii ortodoxe spune că în vremea Sfintei Liturghii are loc prefacerea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului. Același lucru este crezut și de catolici și chiar și de unele confesiuni protestante.

Privind la textele de mai sus, vedem că de fiecare dată sunt citate cuvintele Domnului Isus care a spus despre pâine că este trupul Lui și despre conținutul paharului că este sângele Lui. Totuși, nu este scris nicăieri în Biblie că aceste elemente se transformă în sângele și în trupul Domnului Isus Hristos, adică că devin o substanță diferită. Însăși cuvântul “preface” sau “transformă” nu-l găsim nicăieri în textele citate mai sus. Și însăși Domnul Isus când a spus la Cina cea de Taină că aceste elemente sunt trupul și sângele Lui, imediat după aceea a spus că nu va mai bea din acel rod al viței până în ziua când îl va bea cu ucenicii nou în Împărăția Tatălui Său. Deci, Domnul Isus vorbește în continuare despre conținutul paharului nu ca despre sânge al Său, ci ca despre rod al viței, ceea ce înseamnă că a rămas să fie aceeași substanță.

Și în Evanghelia după Luca și în Epistola I a lui Pavel către Corinteni este scris că Domnul Isus le-a spus ucenicilor și despre scopul care  a fost urmărit de El prin instituirea Cinei Domnului și anume “să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”.  De aceea spune Apostolul Pavel că unii pot să participe la Cina Domului fără să deosebească trupul și sângele Domnului Isus și că aceasta este periculos, pentru că oamenii dau un alt sens Cinei Domnului decât cel pe care îl are. Este bine cunoscut că sunt un mare număr de creștini care participă la Sfânta Împărtășanie  fără să realizeze valoarea jertfei Domnului Isus Hristos și fără să beneficieze personal de aceasta jertfă prin pocăință și naștere din nou. Ei cred despre Cina Domnului ceea ce aceasta nu este și că așa se mai curăță de păcate (de fapt își mai iau pe suflet și alte păcate luând parte la ea în chip nevrednic) sau poate că se vindecă de boli, sau că așa ajung să fie mântuiți, sau cine ști ce cred, numai nu ceea ce trebuie să creadă.  Este importat pentru oameni să știe că Cina Domnului este și o judecată.

Importanța înțelegerii figurilor de stil

Dumnezeu folosește în Biblie multe figuri de stil care trebuiesc abordate și înțelese ca atare. Una din figurile de stil folosite des de Domnul Isus a fost metafora, care este o comparație din care lipsește termenul de comparației. Iată câteva din ele:

  • Eu sunt lumina lumii (Ioan 8:12) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus a vrut să spună că El este ca și lumină a lumii.
  • Eu sunt Ușa oilor (Ioan 10:7) – este clar că prin această metaforă Domnul Isus s-a comparat pe sine cu o ușă a staulului unei stâni de oi.
  • Eu sunt Păstorul cel bun (Ioan 10:11) – Domnul Isus se compară pe sine cu păstorul de la oi, dar El nu a fost în timpul vieții sale pământești păstor la oi, ci a folosit această imagine ca să prezinte adevăruri spirituale importante. Deci, prin această metaforă Domnul Isus e compară cu un păstor de la oi.

Deci, trebuie să luăm în considerație că este folosită metafora, această figură de stil și în pasajele unde Domnul Isus spune că pâinea este trupul Lui și rodul viței este sângele Lui.

Dar ce este Cina Domnului pentru tine și ce crezi despre prezența trupului și sângelui Domnului Isus Hristos în pâinea și vinul care sunt folosite la Sfânta Împărtășanie?

http://moldovacrestina.md/doctrina/transformarea-vinului-painii-la-sfanta-impartasanie

De ce Apostolul Pavel spune că este mai bine să nu te căsătorești? –

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:

Este adevărat că în Biblie scrie că este mai bine să nu te căsătorești? Care este acest bine? 

Da, este adevărat. În capitolul 7 al Epistolei 1 către Corinteni, Apostolul Pavel a scris că este mai bine să nu te căsătorești, dacă te poți înfrâna ca să nu fii sub presiunea dorinței de a întreține relații sexuale. Apostolul Pavel nu era căsătorit. El a scris astfel cu privire la căsătorie:

Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui; unul într-un fel, altul într-altul. (1 Corinteni 7:7)

Deci, Apostolul Pavel spune că  este mai bine să nu te căsătorești și tot odată spune că fiecare om are de la Dumnezeu darul lui în privința căsătoriei. Pentru unul este un dar de la Dumnezeu să se căsătorească și tot un dar de la Dumnezeu este pentru alții să nu se căsătorească. Același lucru (că este mai bine să nu te căsătorești) îl repetă și în următorul verset și apoi explică și în ce împrejurări când zice:

Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:8-9)

Deci, poți recunoaște că ai darul de la Dumnezeu să nu te căsătorești dacă te poți înfrâna de la aceasta fără ca să fii apăsat sau apăsată de presiunea dorinței sexuale. În continuare Apostolul Pavel dă câteva motive pentru care este mai bine cineva să nu se căsătorească:

1. Strâmtorare și necazuri

În contextul persecuțiilor din acea vreme, Apostolul a scris:

Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. (1 Corinteni 7:26-28)

Pe cei căsătoriți necazurile pricinuite de strâmtorarea de atunci aveau să-i afecteze mai mult și Apostolul dorea să-i cruțe de ele spunându-le că este mai bine să nu se căsătorească.

2. Ca să slujească Domnului fără griji și fără piedici

Acesta este următorul motiv pentru a rămâne cineva necăsătorit și Apostolul Pavel îl prezintă astfel:

Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. (1 Corinteni 7:32-35)

Și un iltim motiv este…

3. Ca să fie mai fericiți

Aceasta spune Apostolul Pavel la încheierea acestui capitol șapte când abordează situația văduvelor creștine care au posibilitate să se căsătorească și zice:

O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. (1 Corinteni 7:39-40)

Căsătoria sau lipsa acesteia  nu este condiție pentru mântuire sau indiciu a spiritualității unui om.  Tot Apostolul Pavel este cel care grav a acuzat pe ereticii care opreau căsătoria prin învățăturile lor nimicitoare. În Epistola I către Timotei Apostolul a scris:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. (1 Timotei 4:1-3)

Am văzut de multe ori cum oamenii au tendința să-i compătimească pe cei ce nu se căsătoresc, mai ales pe femeile care rămân necăsătorite. Și nu este corect aceasta. Iar unele din femeile care nu au fost cerute în căsătorie poartă în inimile lor amărăciune la adresa lui Dumnezeu pentru faptul că au rămas necăsătorite. Nu este bine așa. Trebuie să înțeleagă fiecare că așa cum este un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu să te căsătorești, tot așa este un dar și o binecuvântare de la Dumnezeu să poți fi necăsătorit și să-i slujești lui Dumnezeu fără griji și cu toată ființa ta. Doar așa, în slujire și închinare deplină față de Dumnezeu poate experimenta adevărata fericire o persoană necăsătorită. Iar cei care sunt căsătoriți, să fie atenți la felul cum vorbesc în prezența celor necăsătoriți și cum se dau cu părerea cu privire la căsătorie. Să ne ajute Dumnezeu pe toți să-I slujim Domnului cu toată dedicarea și cei care sunt căsătoriți, să  nu se împiedice unul pe altul în slujire, ci invers, să se ajute și să se sprijinească.

Recent am avut posibilitate să vizitez misiunea “Faith comes by hearing” din orașul Albuquerque, New Mexico. Am rămas foarte impresionat de lucrarea acestei misiuni care produce materiale audio pentru popoarele care nu au încă Biblia scrisă în limba lor și mai ales pentru cei care nu știu să citească.

Misiunea aceasta a început la inițiativa unui om, care împreună cu soția sa, au decis să-și vândă averile și să cumpere un autobus ca apoi să poată merge din loc în loc să predice Evanghelia. Așa au mers cu copiii și au slujit. Inițiativa a fost a soțului, dar cum ar fi putut el să facă o astfel de lucrare dacă ar fi avut o soție care ar fi iubit mai mult confortul decât pe Dumnezeu? Numai pentru că au avut ambii așa inimi dedicate pentru Hristos și Evanghelie, au putut fi folosiți de Dumnezeu în chip minunat și mulți, mulți oameni au ajuns să audă mesajul mântuirii prin lucrarea făcută de ei.

Cu prilejul acesta vreau să te întreb cum este în căsătoria voastră? V-a făcut mai eficienți în Evanghelie, sau invers, v-a făcut neroditori? De ce? Nu cumva din pricina că tu ești cel care iubești mai mult confortul decât slujirea lui Dumnezeu?

Este prilejul să se gândească și cei necăsătoriți că este important să între în căsătorie doar cu o persoană care îl iubește din inimă pe Dumnezeu și care este gata să se sacrifice deplin pentru Evanghelie. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://moldovacrestina.md/doctrina/de-ce-este-mai-bine-sa-ramai-necasatorit

Ce semne ale lui Isus Hristos purta apostolul Pavel pe trupul lui?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Întrebare:

La ce se referă Apostolul Pavel când spune “De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu” în Galateni 6:17? La ce fel de semne? Vă mulțumesc.

Apostolul Pavel nu a specificat aici care sunt aceste semne, dar spune că sunt semnele Domnului Isus Hristos, adică sunt semne pe care le-a primit slujindu-L pe Hristos. În Epistola II către Corinteni, odată ce a fost provocat, Pavel a vorbit puțin despre suferințele prin care a avut să treacă el și a spus:

23 Sînt ei slujitori ai lui Hristos?- vorbesc ca un ieşit din minţi- eu sînt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! 24 De cinci ori am căpătat dela Iudei patruzeci de lovituri fără una; 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s- a sfărîmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adîncul mării. (1 Corinteni 11:23-25)

Aceste lovituri fără număr, aceste patruzei de lovituri fără una pe care le-a căpătat de la Iudei de cinci ori, apoi loviturile care le-a primit cu nuiele de trei ori, faptul că a fost împroșcat cu pietre, toate acestea nu se putea să nu lase semne și cicatrice pe trupul lui. Toate acestea lea- primit aflându-se în slujba Evangheliei și cred că la aceste semne se referea Apostolul Pavel când spunea că  poartă semnele Domnului Isus pe trupul lui.

http://moldovacrestina.md/studierea-bibliei/semnele-apostolul-pavel-pe-trupul-lui