De ce țipăm unii la ceilalți?


Într-o zi, un profesor puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
 Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri: -Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc au inimile apropiate”.

Mi-am amintit această ilustrație în vreme ce îmi făceam curățenie prin odăile cele de început ale locuinței mele interioare. Am crescut cu gândul că nu voi tolera, în atitudinea și raportarea mea la oameni, strigăte ce rănesc. Mai târziu, am adăugat pe lista de ”nu”-uri tăcerile care dor. Și aceasta pentru că le putem face rău celorlalți nu doar prin cuvintele noastre tăioase și prin tonul nostru ridicat, ci și prin tăcerea noastră la vremea când se așteaptă, din partea noastră, cuvinte. Nu am reușit să mă ridic la înălțimea năzuințelor mele de conduită. Ce știu e că-mi doresc să pătrund tainicul grai al clipei, ca să-mi spună ea când să tac, când să vorbesc și când să râd. Ba, mai mult, înfăptuindu-le pe acestea la vremea lor, ele toate să devină susur lin de apă de izvor, spre potolirea focului nimicitor al celui ce-mi este aproape, și nu flacără distrugătoare care să încingă iadul lăuntric al fratelui meu.

Când țipăm la ceilalți, între ei și noi se creează o prăpastie de netrecut. Dar, de îndată ce răspundem mâniei celuilalt cu tăcerea noastră, ecoul calmului nostru va acoperi abisul dintre noi cu puntea iubirii. Pe nesimțite, ne vom apropia așa nu doar de oameni, ci, îmbrățișându-ne marea trecere, chiar de valorile pe care le-am dorit mereu prin fibrele cele mai sincere ale lăuntrului și le-am respins prin fasciculele cele mai perfide, căci ”viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în fața lucrurilor care contează” (Martin Luther King jr.)

Să ascultăm însă cuvintele cele din urmă ale înțeleptului:

În final, înţeleptul concluzionă, zicând: -Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.” (Mahatma Ghandi)

http://patrincaandrei.wordpress.com/2012/06/08/de-ce-tipam-unii-la-ceilalti/

Care este vârsta potrivită să te căsătoreşti?


De mult timp am vrut să aflu răspunsul la întrebările ce țin de acest subiect, căci nu știam cum se face pasul prin care se propune fetei căsătoria. Simt că nu voi putea fără să mă căsătoresc, dar încă nu îmi place o fată așa cum e scris la pct. 1. Mai am o întrebare – la ce vârstă este bine pentru un bărbat să se căsătorească? Eu am auzit de la o vaduvă creștină că nu e bine până la vârsta de 27 de ani – căci băiatul încă nu e serios și nu e copt la minte. Poate nu toți sunt așa și unii ar putea să se căsătorească înainte de vârsta aceasta. În ce mă privește pe mine, mi se pare ca eu nu sunt încă copt, căci sunt încă de multe ori neserios și naiv. Poate pentru mine e bine să mă gândesc la căsătorie nu mai degrabă de vârsta de 27 ani. Totuși, aș vrea să știu care ar fi vârsta cea mai bună.

În acest articol doresc să răspund la întrebarea pusă – Care este vârsta potrivită să te căsătoreşti?

1. Respectă legislaţia ţării tale în ce priveşte vârsta căsătoriei

Fiecare stat din lume are stabilită prin lege o vârstă pentru căsătorie şi de obicei, la bărbaţi se cere să aibă o vârstă mai mare decât cea a femeilor. Aceasta nu este neapărat din pricina că la bărbaţi se “coace mintea” mai greu, ci pentru că lor le revine responsabilitatea să întreţină material soţia şi copii, să ia decizii şi se aşteaptă maturitate. În Republica Moldova prin legislaţie, dacă nu mă înşel, se permite băieţilor să se căsătorească la vârsta de 18 ani şi fetelor la vârsta de 17 ani. Oamenii care au lurat la elaborarea acestei legislaţii şi-au asumat că la o astfel de vârstă un bărbat ar trebui să fie în stare să întreţină familia. În Sparta antică, bărbaţilor nu li se permitea să se căsătorească decât după ce împlineau vârsta de 30 de ani.

2. Dumnezeu nu a fixat o vârstă anumită pentru căsătorie în Sfintele Scripturi

Cu toate că Domnul este foarte specific în legile care le-a lăsat poporul Său Israel – nu există o lege care ar stabili vârsta căsătoriei. Sau, cel puţin, eu încă nu am găsit o astfel de lege. Totuşi, Dumnezeu ne relatează vârsta când s-au căsătorit unii bărbaţi ai credinţei.

  • Moise, trecuse de 40 de ani când s-a căsătorit, pentru că Faptele Apostolilor ne spun că Moise “avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fii lui Israel.” (Fapte 7:23). Numai după aceasta el a trebuit să fugă în Madian şi acolo s-a căsătorit cu fiica lui Ietro, preotul Madianului.
  • Iosif “era în vârsta de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului” (Genesa 41:26) Doar după aceasta Faraon “i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.” (Genesa 41:45)
  • Isaac “era în vârstă de patruzeci de ani, când a luat de nevastă pe Rebeca” (Genesa 25:20)

3. Nu te poţi căsători până nu-ţi dezvolţi capacitatea şi puterea de a întreţine soţia şi copiii

Cu părere de rău, aceasta nu înţeleg mulţi tineri, că fiecare bărbat are o capacitate anumită de a proteja şi a întreţine şi că trebuie să-şi dezvolte această capacitate. Biblia spune că “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8) Ceia ce eu numesc capacitate de a întreţine, este numit aici “a purta de grijă de ai săi” şi fiecare bărbat trebuie să dezvolte această capacitate, toată viaţa lui. Atenţie, nu se are în vedere sume de bani pe care cineva visează să le capete prin minune peste noapte, sau că va face o astfel de afacere şi repede se va îmbogăţi. Nu, în nici un caz nu aceasta are în vedere Cuvântul lui Dumnezeu. Capacitatea de a întreţine este capacitatea ta de a lucra ca să poţi câştiga, să poţi întreţine pe cei din casa ta şi să-i protejezi. Pentru aceasta, dragul meu, nu alerga undeva să câştiţi repede o sumă mare de bani pe care nu ştii cum să o administrezi, ci mergi să înveţi o specialitate, o profesie, o meserie. Numai atunci, când vei fi în stare să întemeiezi o familie.

Dumnezeu să te binecuvinteze ca să fii un bărbat matur în atitudini şi gândire ca să poţi intemeia o familie.

http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/varsta-potrivita-casatorie/

Ce ar trebui sa facem ca Biserica sa inainteze si sa prospere?


Întrebare:

Stim ca Biserica Domnului stagneaza(si asta ii mistuie pe uni crestini), stim ca nu mai este asa de vie si ca rugaciunile nu mai sunt ascultate- si asta din cauza noastra;
“Ce ar trebui sa facem ca Biserica sa inainteze si sa prospere? Unde am gresit? Ce este in neregula cu poporul Domnului?”
Va rog, un sfat duhovnicesc si convingator.

Răspuns:

Despre Biserica Lui Dumnezeu
Cand ne gandim la Biserica Lui Dumnezeu,ne ducem cu gandul la toti aceia care sunt nascuti din nou,au incheiat legamant cu Dumnezeu prin botezul in apa si sunt botezati de Domnul si cu Duhul Sfant,traiesc o viata noua unbland in faptele bune randuite de Dumnzeu si sunt lumina lumii si sarea pamantului.
CITITI Fap. Apostolilor Cap. 2 versetele 38-43
1 Petru Cap. 1 versetul 3
Tit Cap. 2 versetele 11-14
Efeseni Cap. 2 versetul 10
Matei Cap. 5 versetele 14-16
Din astfel de oameni este formata Biserica Lui Dumnezeu din orice neam,semintie,norod,sau limba.
Vezi:Apocalipsa Cap. 5 versetul 9
Insa daca ne referim la o anumita grupare crestina fie ea si Penticostala din care fac si eu parte,adica Cultul Crestin Penticostal din Romania,Biserica Lui Dumnezeu Apostolica,fiind format din circa 2700 Biserici locale in tara si circa 120 biserici in diaspora,avand in total aproximativ de 333.000 de membrii.Din punct de vedere organizatoric ,administrativ si teologic au progresat in mod apreciabil insa pe plan spiritual se observa nu numai o stagnare si chiar o scadere accentuata a starii spirituale.
Unde am gresit?
1)Prin botezul in apa s-au strecurat in Biserica oameni nenascuti din nou si sunt destul de multi.
2)Au fost ordinati in slujbe barbati fara convingeri penticostale,adica nu botezati cu Duhul Sfant.
3)Sunt multi predicatori in Biserici care tin doar predici teologice,adica povestiri frumoase din Biblie,adesea ori prea lungi si care nua au nici-o legatura cu viata spirituala reala a Bisericii.
4)In multe Biserici locale in deoseb la orae serviciile divine din casa de rugaciune au doar un aspect de programe artistice,rugaciunea fiind mai mult formala,de post si o viata de Sfintenie prea putin se mai vorbeste,acestea fiind doar o exceptie.
5)Viata multor membrii este o viata duplicitara,la biserica buni crestini,chiar in frunte vrem sa fim,iar in casa ne gandim cate sa mai invartim,ca milionari sa fim.
Toate acestea cat si altele care numai Tatal ceresc le stie dauneaza grav starii spirituale a bisericii fie ea si numita Penticostala.
Ce trebuie sa facem?
Va rog sa CITITI:
Isaia Cap. 55 versetele 6-8
Ieremia Cap. 6 verestul 16
Ioel Cap. 2 versetele 12-17
Cuvantul Domnului ne spune sa privim bine pe cei cari ne carmuiesc in Domnul si ne sfatuiesc.De retinut,nu orice fel de carmuire,ci in Domnul.
In continuare voi arata un sfat dat de un lucrator care ani de zile a fost in conducerea Cultului Penticostal din Romania si anume:Find intrebat:Ce prioritati vedeti pentru Cultul Penticostal din vremea noastra?
Raspuns:restatornicirea starii spirituale.Fata de inceputurile credintei,viata spirituala a credinciosilor in timpul nostru lasa mult de dorit.
1)Trebuie promovata o viata de rugaciune profunda ata a membrilor cat si a intregii fratietati.
2)Intramarea Sfinteniei si curatiei spirituale,
3)Postul sa-si reaia locul in viata Bisericilor
4)Staruinta dupa Botezul cu Duhul Sfant.
5)Promovarea lucrarilor Duhului Sfant in Biserica.
6)Pastoritia ca slujba sfanta sa fie exercitata fara interese materiale,sa reluam inceputul credintei:Revista Cuvantul Adevarului nr. 4 din martie 1992.
Biserica sa prospere
Sa urmam exemplele sanatoase din experientele unui pastor si lucrator impreuna cu Dumnezeu.
Revista Cuvantului Adevarului nr. 9-10 Septembrie-Octombrie 1997.Marturie:am luat Biserica in primire,fiind numit caconducator in toamna anului 1964.Atunci numaram 210 membrii.Printr-o adunare generala a membrilor am cerut ca toti sa fie implicati in post si rugaciune.
Am impartit numarul total in 7 grupe a cate 30 de persoane.Fiecare grupa trebuia sa-si aleaga o zi din saptamana ca sa stea in post si rugaciune pentru prosperitatea Bisericii.
Aveam o dupamasa pe saptamana stabilita pentru consultatii pastorale;membrii bisericii care simteau nevoia veneau si ne spuneau dorintele si cauzele lor,in timp biserica a crescut si numeric,eram 3 pastori si acolo unde intalneam situatii deosebite ne uneam toti trei cu cei in cauza in post si rugaciune.Dumnezeu lucra facand izbavirile necesare pentru care ne rugam,aceste erau marturisite in biserica si se aducea multa zidire sufleteasca si cu ajutorul Duhului Sfant biserica a crescut si numeric si spiritual,ajungandu-se ca in fiecare grupa de rugaciune sa fie ate 700 de persoane pe zi in post si rugaciune,astfel Biserica a prosperat din toate punctele de vedere si numeric a ajuns de la 210 membrii la 4900 membri.
Din revista de sus amintita,numai pe scurt,
Oriunde se munceste este si castig.
Dar unde numai se vorbeste este lipsa.
Proverbe Cap. 14 versetul 23
Biserica prospera cu ajutorul Duhului Sfant daca acesta este lasat sa lucreze in Biserica asa cum El voieste.
Fapte Cap.9 versetul 31

http://crestintotal.ro/2011/01/21/ce-ar-trebui-sa-facem-ca-biserica-sa-inainteze-si-sa-prospere/

Este păcat pentru o fată să se sărute doar pentru a fi acceptată de alții?


Întrebare:

Bună seara! Aș dori să vă adresez o întrebare care nu m-am lămurit destul când am citit despre sărut pe site-ul dumneavoastră. Când eram in clasa a 7-a, cum este pe vremea asta, am sărutat un băiat doar pentru a fi la fel ca fetele din anturajul meu. Nu aveam niciun interes pentru el, deși el mă plăcea, și regret enorm că am făcut asta. Mă gândesc acum cum am putut face așa ceva, când eu îmi doream, și îmi doresc în continuare, să nu mă ating de niciun băiat până când Dumnezeu mi-l va da pe cel potrivit. Menționez că nu mă grăbesc să am pe cineva, să sărut pe cineva, ci aștept momentul când Dumnezeu vrea asta. El știe până la urmă de ce am nevoie… Nu mă consider ,,curată” că am lăsat un băiat sa mă atingă înainte de cel cu care îmi e scris să fiu. E un păcat? Doamne ajută!

Am răspuns la această întrebare în articolul “Poate fi sărutul considerat adulter?” şi am mai abordat subiectul în articolul “Este permis sărutul cu logodnica?” Soţia mea de asemenea a scris despre sărut în articolul “Sunt permise săruturile în perioada logodnei?”.

Însăşi faptul că acum nu vă mai consideraţi curată este o dovadă că şi conştiinţa personală vă condamnă cu privire la această faptă. Iar conştiinţa personală exprimă legea lui Dumnezeu care a fost pusă deja în fiecare om de către El. Unii au căutat să astupe această lege a conştiinţei personale până acolo că nu-i mai aud de fel vocea.

Vă felicit pentru faptul că aţi fost înţeleaptă şi v-aţi oprit la timp din această pornire rea şi pentru felul înţelept în care gândiţi acum cu privire la viitoarea căsătorie.

Mai trebuie să înţelegeţi că nu doar din pricina acelui sărut, ci încă din alte multe pricini nu sunteţi curată înaintea lui Dumnezeu tot aşa ca şi toţi restul oamenilor. Biblia spune că toţi oamenii au păcătuit şi că plata păcatului este moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus. Grăbiţi-vă să intrați în Noul Legământ prin credinţă în Domnul Isus Hristos pentru că doar aşa veţi primi o iertare deplină de toate păcatele pe care le aveţi şi vă va fi dat Duhul Sfânt de la Dumnezeu care este arvuna moştenirii vieţii veşnice şi  odată cu Duhul Sfânt veţi primi şi puterea să trăiţi o viaţă sfântă şi curată. Aşa să vă ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/sarutul-pacat/

Este permis sărutul cu logodnica?


Întrebarea :

Am o nedumerire cu privire la sărut. Este interzisă sărutarea viitoarei tale soţii sau este permis sărutul cu logodnica? Eu încă nu sunt botezat şi am cunoscut o minunată fată care intenţionez să o cer în căsătorie. Nu vreau să cad în păcat cu ea înainte de botez şi nici să o ispitesc.

Iată răspunsul scurt despre sărutul cu logodnica

Nu este permis sărutul cu logodnica

De ce? Pentru că nu ai încheiat încă un legământ cu ea şi nu v-a fost oficiată cununia înaintea lui Dumnezeu şi înaintea martorilor. Sărutul cu logodnica aprinde pasiunea la ambii şi îi poate conduce până la întreţinerea relaţiei sexuale, care în cazul lor va fi curvie. Dacă vor comite curvie înainte de încheierea legământului, ei vor păta, sau cum scrie în Biblie, vor spurca relaţia lor intimă şi îşi vor culege consecinţele pentru tot restul vieţii. Dumnezeu a spus foarte clar:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Dacă vă permiteţi să vă jucaţi cu focul şi prin sărutări şi mângâieri să ajungeţi până la relaţie sexuală înainte de oficierea cununiei, prin aceasta veţi comite curvie şi aceasta va spurca patul vostru conjugal, adică relaţia voastră intimă. Să nu vă mai plângeţi atunci unul pe altul pentru faptul că nu aveţi plăcerea pe care vă aşteptaţi să o aveţi când veţi face dragoste, pentru că voi singuri aţi risipit şi aţi călcat în picioare această plăcere şi cu ea curăţia relaţiei dragostei voastre.

Sărutul cu logodnica aprinde un foc

Când creştinii din Corint l-au întrebat despre aspectul sexual al vieţii creştine, Apostolul Pavel le-a scris astfel:

Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. (1 Corinteni 7:1)

Pavel nu s-a referit aici la strângerea sau sărutul mâinii când te saluţi cu o femeie, nici la îmbrăţişările prieteneşti când ne vedem la biserică, şi nici la sărutarea sfântă pe care ne-o dăm unii altora pe obraz. El s-a referit la acele atingeri pe care un bărbat le face din pornirile lui sexuale şi care trezesc dorinţele sexuale ale unei femei. Chiar dacă după logodna voastră veţi fi tari şi vă veţi ţine să nu ajungeţi până la curvie, faptul că vă permiteţi sărutările şi atingerile la care s-a referit Pavel în pasajul citat, vă va pune sub o presiune permanentă şi chinuitoare a dorinţei sexuale neîmplinite şi nu este bine aceasta nici pentru cel ce o iniţiază dar nici pentru cea asupra căreia sunt îndreptate aceste atingeri şi sărutări.

Sărutul cu logodnica aduce remuşcări şi ruşine

Când fac consilierea mirelui şi a miresei înainte de oficierea cununiei, uneori mi-au spus cu ruşine mirele sau mireasa că şi-au permis să se sărute cu sărutări care le-au provocat dorinţele sexuale, dar mai ales un simţământ de ruşine şi vinovăţie. De fiecare dată mi-a părut rău că n-am putut să anunţ primul lor sărut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor veniţi la nuntă. Dar şi mai rău mi-a părut când am aflat altă dată că au început să-şi arunce învinuiri unul altuia că nu s-ar fi păstrat curaţi până la căsătorie şi aceste învinuiri au produs durere şi rană. Tocmai în felul acesta afectează relaţia conjugală aceste sărutări şi mângâieri înainte de cununie.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/este-permis-sa-te-saruti-cu-viitoarea-ta-mireasa/