Categorie: DILEME

Cum să eviți certurile în familie? (5 sfaturi)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

De ce credeți că apar certuruie în familie uneori din motive de doi bani? În astfel de cazuri certăreții trec într-o secundă de la dragoste la ură. Și invers ar fi bine. Mulțumesc și Doamne ajută. 

Există multe motive pentru care apar certurile și fiecare ceartă din  fiecare cuplu este un caz aparte. Totuși, sunt anumite pricini  care se aplică tuturor și despre care este scris în Sfintele Scripturi. Pentru că înțelegerea motivelor care duc la cearturi este esențială pentru înlăturarea lor, voi aborda subiectul în acest articol din această perspectivă – cum să eviți certurile în familie?

1. Înțelege motivul principal al certurilor

Dacă vei citi sondaje, vei vedea că, de cele mai multe ori, ca și motiv principal de ceartă al cuplurilor căsătorite sunt invocați banii. Așa să fie?  Există motive mai adânci pe care ni le prezintă Dumnezeu în Sfintele Scripturi. În Epistola lui Pavel către Romani, în capitolul 1 ne este relatat că oamenii, în general, s-au fălit că sunt înțelepți și l-au respins pe Dumnezeu din viața lor. În consecință, și Dumnezeu i-a părăsit și, astfel, au rămas singuri în voia minții lor stricate care a adus multe și grave consecințe ce le afectează trăirea și relațiile unii cu alții. Una din aceste consecințe este că au ajuns plini ”de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase” (Romani 1:29). Și mai spune Cuvântul lui Dumnezeu în același capitol al Epistolei către Romani că oamenii păcătoși “măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac” (Romani 1:32).

În Epistola lui Iacov găsim alte informații de preț cu privire la sursa principală care alimentează certurile în familie. Citez:

Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. (Iacov 3:13-18)

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că există înțelepciune de două feluri. Una este pământească, firească, drăcească și este caracteristică fiecărui om care trăiește fără Dumnezeu pentru că o moștenește la naștere împreună cu natura păcătoasă. Înțelepciunea aceasta se manifestă prin faptul că alimentează inima, adică gândirea omului, cu invidie amară și cu un spirit de ceartă, dar nu recunoaște aceasta, ci în exterior dorește să arate altceva și se laudă cu astfel de minciuni. Tot purtând astfel de atitudini în inima, cu prima ocazie omul respectiv provoacă tulburare în relațiile și în casa lui și tot felul de alte fapte rele.

Mai este prezentată aici o altă înțelepciune, cea de sus, adică de la Dumnezeu și care se manifestă prin blândețe. Cât este pace în jur și toți sunt amabili cu tine nu este greu să fii un om blând. Blândețea adevărată se manifestă atunci când se crează situații de conflict, dar prin înțelepciunea de sus, de la Dumnezeu, poți să-ți păstrezi blândețea, să fii pașnic, să te lași ușor înduplecat atunci când nu ai dreptate și alții au.  Deci, secretul principal în depășirea certurilor care mistuie familiile se găsește în zidirea unei relații frumoase și durabile cu Dumnezeu prin care să-ți ceri iertare pentru păcatele tale și să primești înțelepciune de la Dumnezeu prin studierea zilnică a Sfintelor Scripturi.

2. Nu da prilej diavolului

Ca și copiii ai lui Dumnezeu, toți creștinii, chiar dacă anterior obișnuiau să se certe des, acum sunt chemați cu privire la felul lor de viață din trecut să se dezbrace de omul cel vechi care se strica după poftele înșelătoare și să se înnoiască în duhul minții lor. îmbrăcându-se în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă apar conflicte între soț și soție, ei trebuie să și le rezolve până la asfințitul soarelui, așa cum ne spune Domnul nostru:

“Mâniați-vă și nu păcătuiți”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, și să nu dați prilej diavolului. (Efeseni 4:26-27)

De multe ori cearta crește și mai mult pentru că în încăpățânarea lor nici unul din soți nu vrea să ia inițiativa împăcării sau, și mai rău, când nici măcar nu răspunde la inițiativa celuilalt și păstrează supărarea. Să nu uitați cuvintele Domnului Isus din predica de pe munte:

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! (Matei 5:9)

3. Nu vorbi cuvinte nepotrivite

În aceeași Epistolă către Efeseni spune:

Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:29-30)

Chiar și atunci când începe cearta, fii atent și măsoară-ți bine vorbele ca să nu-ți iasă nici un cuvânt stricat din gură. Atenție, cuvânt stricat nu este doar cel necenzurat sau înjurături, ci orice cuvânt care distruge și ruinează pe cel ce-l aude. Nu trebuie copilul lui Dumnezeu să spună astfel de cuvinte. De aceea, ai în vedere, că în ceartă ești mult mai vulnerabil la cursele diavolului ca să spui cuvinte ce distrug. Aceste cuvinte nu doar îți ruinează relația din familia ta, dar mai și întristează pe Duhul Sfânt prin care ai fost pecetluit pentru ziua răscumpărării.  Să luăm bine seama la felul cum vorbim totdeauna și mai ales când s-a ivit o situație de conflict:

Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. (Efeseni 5:4)

4. Rămâi la rolul pe care l-ai primit de la Dumnezeu în căsătorie

Bărbații și femeile au roluri diferite în căsătorie și, de multe ori, apar conflictele când cineva din ei își neglijează rolul sau vrea să preia rolul celuilalt. Biblia vorbește mult despre rolul soțului și al soției și vă recomand să faceți rost de cursul de studiu biblic inductiv “Căsătorie fără regrete” de Kay Arthur în care se studiază profund acest subiect și altele care țin de căsătorie. În perioada 1-12 octombrie 2012 împreună cu soția vom preda acest curs în întregime în cadrulsesiunii Consiliere Spirituală la Institutul de Studii Biblice Inductive din Moldova.  Invităm pe cei ce doresc să se înscrie la acest institut începând cu sesiunea respectivă, aici însă vreau să citez un pasaj din Epistola 1 a lui Petru, unde scrie astfel:

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3:1-7)

Ca să prevină și să aplaneze conflictele în familie, o femeie trebuie să fie supusă soțului ei, să aibă un fel de trai curat și în temere și să se împodobească continuu în omul ascuns al inimii cu un duh blând și liniștit (care nu se lasă provocat ușor la ceartă și nu provoacă ceartă). Prin exemplul cu Sara și Avraam femeile sunt îndemnate să le vorbească soților totdeauna cu tot respectul. Bărbații, la rândul lor, trebuie să se poarte cu înțelepciune cu nevestele și să le dea cinstea cuvenită. Nu doar să aștepte să li se ofere cinste, ci să dea cinste soțiilor totdeauna. În felul acesta vor fi evitate multe certuri și va domni armonia în cuplu.

5. Oprește cearta înainte să crească

Înțeleptul împărat Solomon a scris:

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. – (Proverbe 17:14)

Și încă…

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. – (Proverbe 29:8)

Când vezi că se începe o ceartă, vezi dacă poți face ceva să o oprești, dacă nu, măcar cel puțin nu o aprinde mai mult. Vezi dacă poți găsi o soluționare a conflictului, evitând cearta. Așa să ne ajute Dumnezeu pe toți.

http://www.moldovacrestina.net

De ce crezi tu că tinerii din biserică nu au chef de rugăciune si nu o consideră importantă?(1)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

De ce crezi tu că tinerii din biserică în general, nu au chef de rugăciune sau nu consideră rugăciunea ca fiind importantă? 

Răspunsurile de mai jos le consider mai mult decât interesante și reprezintă o reală provocare pentru generația noastră. DOAMNE AJUTĂ-NE!!!

1.  Generația actuală este o generație egocentrată; nu le place mijlocirea. Sunt învățați cu succesul rapid și lucruri instante. Renunță ușor dacă nu văd rezultate imediate.

2.  Pentru că disciplina lasă de dorit la tineri și rugăciunea are nevoie de disciplină.

3.  Cei mai mulți dintre noi avem impresia că putem trăi și fără rugăciune. Credem căci lipsa rugăciunii nu afectează viețile noastre personale. Că putem duce o viață de creștini și fără rugăciune. Că rugăciunea nu poate schimba mai nimic în viețile noastre de zi cu zi. Ne concentrăm atât de mult pe persoana exterioară, încât uităm că în noi există și un om duhovnicesc care trebuie hrănit.Nu experimentăm destul de mult (unii dintre noi NICIODATĂ) puterea rugăciunii și ne-am obișnuit să trăim așa!

4.  Nu știm nici să ne rugăm, cred… Și nu există nici voință sau motivare; cred că în mintea multora li se pare că îi facem lui Dumnezeu o favoare, rugându-ne, și nu înseamnă viață pentru noi! Mi se pare un lucru grav că oamenii “așa-ziși pocăiți” nu doresc să se roage și că nici nu li se spune cu mi multă seriozitate că, oameni buni e absolut vital (nu opțional) să ne rugăm!!!

5.  Cred că cei care sunt cu adevărat creștini, consideră rugăciunea IMPORTANTĂ! La mulți însă le lipsește rugăciunea de acasă, care cred că e cea mai importantă. Alții nu se consideră suficienți de ‘spirituali’.

6.  Majoritatea oamenilor iau rugăciunea ca o ultimă opțiune. Comoditate, indiferență, consideră că starea în care sunt e destul de bună și încă nu au ajuns la disperare… Mă gândesc și la versetul care spune, ‘Gustați și vedeți ce bun este DOMNUL…’ Mulți nu au gustat niciodată deliciul rugăciunii, au experimentat doar mirosul – pentru că odată ce guști cu adevărat din Dumnezeu, vrei tot mai mult și mai mult!

7.  Unii nu au experimentat rezultate vizibile la rugăciuni; alții nu au o viață de rugăciune personală și ca atare, nu știu să se roage.

8.  Sunt prea prinși de firea pământească și sunt blocați la nivel mintal. Nu pot să se roage pentru lucrurile care nu se văd și să creadă că le-au și primit. Ei cred doar ceea ce văd și de aceea consideră că nu e așa de important să te mai rogi. Rugăciunea are de-a face și cu trăirea zilnică. Personal cred că, cei care sunt așa, se roagă mai mult de pe buze și nu cu inima!

9.  Nu experimentează acasă sau în general o viață de rugăciune. Nu au adus înaintea lui Dumnezeu cauze și nu au văzut răspunsuri, iar de aici vine îndoiala. De ce să mă mai rog, oricum nu se rezolvă nimic. Sunt prinși de viața cotidiană și cu trecerea timpului uiți de lucrurile pe care nu le găsești așa de importante!

10.  În primul rând e din cauză că pur și simplu nu îL cunosc pe Dumnezeu în mod personal și nu îL iubesc. Atunci când iubești pe cineva abia aștepți să te reîntâlnești cu acea persoană și să discutați… Dar unde nu e dragoste și pasiune, nici nu ești dispus să investești timp. În al doilea rând e din cauză că nu cunosc și nu au experimentat poate niciodată, puterea rugăciunii. Dacă ar fi văzut ce diferență uriașă face rugăciunea, lucrurile ar fi stat altfel.

11.  Cred că tinerii se aprind și se sting la fel de repede. Singura diferență în durata înflăcărării lor este un lider mistuit de prezența lui Dumnezeu. Dacă înaintea lor au un astfel de om, de model, să te ții bine că revoluția a și început!

‘ACEST VEAC SETOS DUPĂ PĂCAT, ARE NEVOIE DE O BISERICĂ SETOASĂ DUPĂ RUGĂCIUNE.’ – Leonard Ravenhill

Scris de Nick Carole Decean

sursa: www.facebook.com/nickcarole

Cum Internetul afectează rolurile tradiționale în relația părinte-copil

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Copiii și adolescenții înoată într-un ocean al tehnologiilor informaționale. Acesta este mediul lor înconjurător. Părinții, pe de altă parte, se simt mai mult ca peștii care nu fac parte din acest ocean. Numai în 2009, s-au deschis 47 milioane de site-uri noi. Aceasta înseamnă că la fiecare secundă apar două site-uri noi. Părinții se întreabă: „Cum pot să fac față tuturor acestor schimbări?”

Părinții ca Imigranți Digitali

În cartea sa, „Flickering Pixels”, Shane Hipps aseamănă părinții cu personajul Benjamin Button, care era matur la corp, dar copil la minte. Hipps asociază părinții cu acest rol în legătură cu lumea digitală. „Pentru multe minți mature, lumea digitală este o țară străină unde se vorbește o limbă necunoscută și sunt la putere norme și practici stranii. Părinții sunt ca niște imigranți nedocumentați, în timp ce copiii lor sunt cetățeni nativi ai acestui plai și sunt aici în calitate de traducători sau ușieri.”

Aceasta este pentru prima dată în istoria omenirii când rolurile se inversează. Ne-am mutat de la o cultură bazată pe tipar la una bazată pe imagine. Când s-a dezvoltat presa scrisă, cuvântul tipărit a devenit o putere în mâna adulților. Copiii trebuiau să învețe lumea cuvântului scris. Cuvântul tipărit deținea atunci cheia informației maturilor. Au trecut câțiva ani până ca copiii să învețe arta citirii și apoi să o stăpânească.

Era electronică a produs schimbarea. Copiii și adulții au acces la aceeași televiziune și surse radio. „Audiovizualul a dezvăluit cortina care ascundea lumea matură, care anterior era ascunsă pe paginile cărților. ” Lumea digitală a continuat schimbările. Acum situația s-a inversat. Adulții dispar, iar copiii dețin puterea. Părinții încearcă din răsputeri să pătrundă lumea digitală misterioasă a copiilor lor.

Cu toate acestea, lumea digitală este o lume a unei libertăți de neimaginat. Ea îți dă acces aproape la oricine și la orice. Atunci când părinții refuză ca măcar să înțeleagă această lume, înseamnă că ei pierd puterea de a avea o privire generală, de a pune limite și de a da direcții copiilor lor.

Întrebarea care rămâne este cum un părinte poate prelua controlul? Ce credeți? Cum pot părinții să mențină autoritatea în spațiul digital? Când și cum trebuie părinți să permită copiilor lor să interacționeze cu lumea virtuală de comunicare?

Cu referire la: Christian Post

http://www.moldovacrestina.net

Cum sa fugi de poftele tineretii?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Cateva zile in urma o adolescenta crestina a venit sa ceara un sfat din Sfintele Scripturi, ca sa stie cum sa procedeze corect. Iata cum mi-a prezentat problema ei:

„Sunt adolescenta si in ultima vreme vin presiuni asupra mea care ma deranjeaza. Foarte des imi place de un baiat, apoi de altul, apoi de altul si ma simt atrasa de fiecare din ei. Stiu din Sfintele Scripturi ca aceasta nu este bine pentru mine si de asemenea, stiu ca nici nu este vremea ca sa ma casatoresc si nici unul din acesti baieti nu mi se potriveste, pentru ca aproape nimeni din ei nu este unul care ar iubi pe Dumnezeu si sa aiba caracterul barbatului dupa care as vrea sa ma casatoresc. Stiu de asemenea ca lui Dumnezeu nu-i place sa am o astfel de stare.  Ce sa fac ca sa fiu eliberata de sub aceasta presiune emotionala in care ma aflu?”

Am hotarat sa dau raspuns la intrebare intr-un articol pentru ca aceasta stare si presiune o experimenteaza multe fete si baieti, adolescenti si tineri. Sa vedem ce ne invata Dumnezeu in Sfintele Scripturi sa facem, pentru a depasi astfel de situatii.

1. Toti oamenii sunt ispititi de pacat. Nu crede ca o astfel de stare este doar la tine. Pentru ca in mod obisnuit oamenii nu vorbesc despre ispitele pe care le au, sau din lipsa de invatatura Biblica la acest subiect, un tanar sau o tanara, este ispitit sau ispitita sa creada ca o astfel de stare o are doar el si ca aceasta este iesit din comuni si anormal. Dragul meu, vreau sa stii ca toti oamenii au trecut si trec prin aceste stari si iata ce spune Pavel despre trairile lui interioare:

Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac. Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca dupa omul din launtru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte? (Romani 7:18-24)

Vezi asemanare intre starea pe care o descrie aici Apostolul Pavel si cea relatata de tanara care s-a apropiat de mine. Apostolul avea aceasta stare atunci cand stia bine Scripturile, cand avea dorinta sa-I slujeasca lui Dumnezeu, dar cand nu crezuse inca in Hristos si nu avea inca Duhul Sfant prezent in fiinta si viata lui. Aceasta a fost solutia pentru el si aceasta este solutia pentru fiecare din noi care se afla intr-o stare asemanatoare ca si cea a lui Pavel. Ai crezut tu din toata inima ta in Domnul Isus Hristos? Ai incheiat un legamant cu El ca sa-i fii ascultator in toate si toata viata? Daca nu ai facut aceasta, nu poti avea Duhul Sfant si nu poti fi biruitor nici odata asupra pacatului.

2. Prezenta Duhului Sfant ne asigura biruinta cand suntem ispititi de pacat. Imediat dupa ce descrie aceasta stare care o avea alta data, Pavel scrie:

O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte ?.. Multamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!…

Apoi, chiar de la inceputul urmatorului capitol scrie:

Acum dar nu mai este nici o osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, cari nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Caci, lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. Intr-adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. (Romani 8:1-5)

Daca inainte de a deveni crestin si de a primi Duhul Sfant, nici un om nu era si nu este in stare sa opreasca sau sa impiedice indemnurile firii, care provoaca la pacat, nu tot asa este dupa ce un om primeste Duhul Sfant. Prezenta Duhului Sfant in persoana noastra si in viata noastra, ne da puterea sa alegem. Fiecare crestin in parte alege de a cui indemnuri sa urmeze. Firea pacatoasa, care ramane sa o aiba fiecare crestin pana cand va fi transformat trupul lui, ne indeamna la pacat. Duhul Sfant, care este in noi si care are putere asupra firii pacatoase, ne indeamna la viata sfanta. Datoria noastra ca si crestini este sa ascultam de indemnul Duhului de fiecare data si in fiecare imprejurare cand suntem ispititi. Ascultarea de indemnurile Duhului Sfant este o disciplina crestina care se invata si oamenii care nu vor sa invete disciplina in alte lucruri, nu invata nici aceasta parte importanta a vietii de crestin. Esti tu un barbat sau o femeie care ai invatat disciplina si dai dovada de ea in toate ariile vietii? Ai invatat sa nu urmezi indemnurile firii pamantesti ci cele ale Duhului Sfant? Acestea sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le intelegi si sa le aplici ca apoi sa poti fi biruitor asupra ispitelor si sa ai in inima pacea despre care vorbeste Domnul Isus in Sfintele Scripturi.

3. Evita oamenii care au influenta rea asupra trairii tale cu Dumnezeu.Inainte de moartea sa, apostolul Pavel a scris a doua epistola catre Timotei, ucenicul lui preaiubit. Iata ce avertizare i-a facut Pavel lui Timotei:

Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia. (2 Timotei 3:1-5)

Vreau mai ales sa va atrag atentia la doua lucruri care descriu pe acesti oameni. Prima spune ca ei sunt „iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu”. Ei se pretind a fi iubitori de Dumnezeu, dar mai mult iubesc placerile si deci, nu sunt oameni care traiesc dupa indemnurile Duhului, ci dupa indemnurile firii lor pamantesti. A doua calitate a lor este ca „au doar o forma de evlavie, dar tagaduiesc” puterea evlaviei, care este Cuvantul lui Dumnezeu. Ei vor sa faca impresia ca sunt credinciosi, se poarta ca si cum ar fi credinciosi, vin la biserica, poate canta si in corul bisericesc, fac lucrurile care le fac toti crestinii in mod traditional in biserica, chiar si vorbesc ca si niste credinciosi,  dar in interiorul lor nu sunt oameni transformati prin nasterea din nou si nu au dragoste de Cuvantul lui Dumnezeu pentru ca nu vor sa traiasca potrivit cu el. Tot despre acesti oameni mai departe Apostolul Pavel spune:

Sunt printre ei unii, care se vara prin case, si momesc pe femeile usuratice ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte (2 Timotei 3:6)

Iata inca o dovada ca acesti oameni sunt manati de pornirile firii lor pacatoase si nu traiesc dupa indemnurile Duhului, pentru ca posibil nici nu cunosc ce inseamna sa ai Duhul lui Dumnezeu si sa fii nascut din nou. Cunosti astfel de oameni? Departeaza-te de ei inainte ca ei sa te momeasca, asa cum au reusit sa faca cu „femeile usuratice ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte.”

4. Fugi de lucrurile care stimuleaza poftele tineretii. Dorinta sexuala este parte a vietii fiecarui barbat sau femeie si aceasta le va da implinire in relatia fizica care urmeaza sa o aiba in casatorie. Pana atunci, atat baietii cat si fetele trebuie sa invete si sa-si pastreze o traire sfanta. Apostolul Pavel scria lui Timotei:

Fugi de poftele tineretii, si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domul dintr-o inima curata. (2 Timotei 2:22)

Evita lucrurile, imaginile, discutiile, filmele, cartile, oamenii care de multe ori o fac in mod subtil si te provoaca sa te gandesti la sex sau relatii amoroase care sunt impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus ca atunci cand ochiul tau drept te face sa cazi in pacat, este mai bine sa-l scoti si sa-l arunci de la tine si sa-ti piara un madular, dar sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. Intr-o lume pervertita ca a noastra, trebuie sa platesti un pret si sa te abtii de la multe lucruri ca sa poti trai sfant si sa poti avea pace in inima ta. Ce filme privesti tu? Ce carti citesti? Despre ce discuta prietenii tai sau prietenele tale si la ce esti insufletit dupa aceste discutii? Ce pagini vizitezi pe Internet? Care sunt lucrurile care stimuleaza poftele tale sexuale si de care trebuie sa fugi?

Mai este aici un lucru important si anume: nu este suficient sa fugi de aceste lucruri, ci trebuie sa cauti lucrurile care au valoare inaintea lui Dumnezeu. Spune Cuvantul lui Dumnezeu: „urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.” Fa ordine in prioritatile si in relatiile tale. Vezi bine cine sunt prietenii sau prietenele tale si daca nu este cineva cu privire la care Dumnezeu iti spune sa te departezi de ei.

Mai verifica-te odata in lumina acestor patru adevaruri importante care atunci cand le vei intelege si le vei aplica in viata ta, iti vor aduce pace, implinire si biruinta asupra pacatului.

http://crestintotal.ro/2010/04/02/cum-sa-fugi-de-poftele-tineretii/

Ce să faci când voia lui Dumnezeu este în contradictoriu cu cea a oamenilor?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Sunt momente în viaţă când Dumnezeu îmi spune să fac exact opusul a ceea ce fac ceilalţi, sunt lucruri pe care El m-a învăţat cu drag şi cu răbdare, şi pe care sunt sigură că oamenii nu le-ar accepta. Voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea este în contradictoriu cu ceea ce ar vrea parcă oamenii de la mine. Ei mereu mă întreabă ce vreau să mă fac “când am să cresc mare” şi se aşteaptă să le dau un răspuns pe placul urechilor lor. Dar niciunul nu m-a întrebat vreodată cum aş vrea să ajut oamenii “când am să cresc mare” pentru că eu contez mai mult decât cei peste 163 de milioane de orfani din lume, decât cei 70 de milioane de sclavi din lume la ora actuală, şi cariera mea este mult mai importantă decât a salva viaţa acelei fetiţe ce este forţată să se prostitueze. Da, sunt creştină. Dar oare fac tot ceea ce mi-a spus Isus să fac? Ori fac numai ce îmi este mie mai uşor şi convenabil? Zâmbesc când vine vorba de binecuvântări şi mă încrunt când sunt încercată? Caut eu să fiu plăcută de cei din jurul meu, fie ei fraţii mei creştini sau necreştini, ori trăiesc în evlavie cu Hristos şi sunt prigonită? Vezi, nu e chiar atât de simplu precum s-ar zice. Uneori mă gândesc că trăiesc o viaţă cu Isus fără ca să fac tot ceea ce a spus El că trebuie făcut. El îmi spune că este sătul de toate tradiţiile şi obiceiurile religioase, îmi spune că nu mai suportă toate astea, că S-a scârbit de lucrurile astea. Ce mi-a cerut El? “Fă dreptate orfanului, apără pe văduvă”. Isus nu cunoaşte altă religie decât asta. Deja mă simt judecată. Sunt. Nu prea îmi pasă.
Îmi pasă să rămân în El ca şi El să rămână în mine. Îmi pasă de orfani şi de văduve. Vreau să le apăr cauza, să-mi deschid gura pentru ei. Sprâncene ridicate. Oamenii mă fac ţicnită, îmi spun că nu am altceva mai bun de făcut. Să îmi irosesc eu viaţa luptând pentru o cauză pierdută? Ori să-mi văd de mine, să mă îngrijesc de viitoarea mea carieră şi să-mi fac planuri de viitor? Ce ziceţi voi? Dar ce zice Dumnezeu?
“.. să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze..”, cuvintele lui Isus îmi răsună în minte şi nu-mi dau o alternativă de scăpare, nu-mi garantează o viaţă confortabilă de creştină normală. Nu, ci mai degrabă cuvintele acestea sacre mă impulsionează să privesc înspre Cruce. Ce-mi sugerează ea? Să mă lepăd faţă de mine, să-mi ucid eu-l. Să-mi iau propria crucea, adică alegerea unui stil de viaţă în care să trăiesc o viaţă revărsată pentru cei din jurul meu, toţi cei ce sunt în nevoie. Trebuie ca întotdeauna să fiu pregătită să dau un sfat, să încurajez şi să ajut pe cine este în nevoie. Şi să-L urmez pe Isus. Nu-L pot urma deci cum doreşte eu-l meu. Şi cu confort, şi cu suflete câştigate pentru Cer. Nu, trebuie sacrificiu. Trebuie să fii pregătit să înfrunţi prigonirea din partea oamenilor, chiar şi împotrivirea ta faţă de unele lucruri. Trebuie să iubeşti.

Articol scris de: Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.ro