Categorie: DILEME

Frate, cati copii da Domnul la penticostali?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Subiectul nasterilor de copii nu e de ieri de azi si, cu siguranta, nu va fi lamurit azi si  nici maine. Fiind un subiect care tine in exclusivitate de incredintarile personale nu poate fi abordat decat subiectiv si, as spune eu, folosind tertipuri de argumentare biblica extrem de periculoase. Nu cred ca trebuie abordat in mediul virtual, dar, pentru ca fratele Cristian Ionescu a redeschis discutia, nu ma pot abtine sa nu-mi exprim si eu, temperat si cenzurat, bineinteles, viziunea asupra subiectului.

Nu ma deranjeaza alegerea unei familii credincioase de a avea multi copii. Ma deranjeaza cand aceste familii cu multi copii vor scor cel putin egal in meciul pentru cupa neprihanirii. Stiu ce spun! Am vazut cum sunt privite familile cu copii putini. Am vazut stralucirea din ochii femeilor ca multi copii – nu mai conteaza ca multi dintre ei l-au parasit pe Domnul – golul e gol si daca, ulterior,  mingea sare din poarta, nu? – care le intrebau pe surorile mai tinere: “sora, da nimic, nimic? Cati da Domnul, sora, atati trebuie sa facem!” Am auzit urletele predicatorilor infatuati: “femeia nu poate fi mantuita daca nu da drumul la nasteri de copii!” si am vazut lacrimile si durerea femeilor care nu mai doreau copii si au ramas, totusi,  insarcinate pentru ca … meciul e meci, ce mai, joci pana te scoate cu targa de pe teren, altfel ADIO mantuire!

De unde stii tu voia particulara a lui Dumnezeu cu privire la o familie?

Voia generala a lui Dumnezeu este ca familia sa procreeze, nu ne indoim de asta. O familie fara copii nu este completa. Cei care se opun nasterii de copii in familie si prefera o casa goala au o problema si trebuie sa si-o rezolve. Dar nimeni nu are dreptul sa impuna numarul de copii. La noi problema nu o reprezinta “nasterea de copii” – o familie trebuie sa aiba copii! – ci o reprezinta “numarul de copii”… scorul.

Intelegerea eronata a versetului din 1Timotei 2: 15 a dus la o practica deficitara si la un legalism devastator. Versetul nu se refera la mantuirea de pacat a femeii, la intrarea ei in Imparatia lui Dumnezeu, ci la izbavirea femeii – in sens generic, nu particular – de statutul ei inferior si de acuzatia – pe care chiar insusi  Pavel i-o aduce! – ca ea a fost amagita si s-a facut astfel vinovata de calcarea poruncii ( 1Timotei 2: 14) Prin nasterea de fii, promisiunea facuta femeii in Genesa 3: 15 a fost dusa la indeplinire, pe linie genealogica. Isus Hristos s-a nascut “din samanta lui David in ce priveste trupul”(Romani 1:3), “din femeie”(Galateni 4:4) si femeia este mantuita, ca si barbatul, prin Isus Hristos, samanta ei.  Promisiunea lui Dumnezeu s-a implinit prin Maria, mama lui Isus. Femeia a fost izbavita, in Isus Hristos nu mai e nici barbat si nici femeie. Ce rost are sa mai vorbesti de “mantuirea femeii” dupa ce aceasta s-a infaptuit? Fratilor, femeia a fost mantuita! La cruce! Prin Fiul nascut din femeie.

Nu putem vorbi de o mantuire a barbatilor – mantuirea 3:16 – si despre o mantuire a femeilor – mantuirea 2.15 – pentru ca, atunci, am bate campii ziua-n-amiaza mare. Mantuirea, atat pentru barbati cat si pentru femei are aceeasi reteta: “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” ( Efeseni 2: 8)

Bun, dar cum ramane cu numarul copiilor?

Va rog sa aveti in vedere cateva considerente. In Biblie intalnim oameni cu multi copii … dar si cu multe neveste. Patriarhul Iacov, folosit ca un model pentru fratii plini de ravna, a avut intr-adevar 13 copii, dar a avut si patru neveste. David a avut si el multi copii, dar si multe neveste si cateva concubine. Nu mai vorbim de Solomon care, daca nu ar fi fost cel mai intelept om de pe fata pamantului, ar fi uitat numele copiilor pe care i-a avut cu cele 700 de neveste si 300 de tiitoare.

Biblia nu decreteaza niciun numar. Nu avem reguli si nici porunci in acest sens. Aici e vorba de incredintari personale pe care trebuie sa ni le respectam, pentru ca Duhul lui Dumnezeu nu-i lumineaza doar pe cei cu zece plus (10+)  ci ii lumineaza si pe cei cu unul, doi sau trei copii. Avem noi o vorba: “Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce!” .

De unde stii tu care-i voia particulara a lui Dumnezeu pentru o familie? De unde stii tu cati copii a hotarat Dumnezeu pentru o familie?  Daca, sa presupunem, faci o pneumonie, te duci la medic sa te tratezi? De ce? Daca voia lui Dumnezeu este ca tu sa mori si tu, cu ajutorul medicinei, te impotrivesti voii lui Dumnezeu? Dar ce facem cu cei care nu pot avea copii  si  fac tratamente medicale ca sa aiba copii? Nu cumva ei se impotrivesc voii lui Dumnezeu care i-a lasat nefertili?

In concluzie. Eu indemn familiile tinere, fara copii, sa nasca copii – copiii sunt o binecuvantare! – dar cat priveste numarul de copii, aceasta chestiune este  in exclusivitate responsabilitatea sotului si a sotiei. Sotul si sotia sa se roage, sa posteasca, sa se informeze, sa-si puna capul la contributie, ca de asta ne-a dat Dumnezeu minte si, sub iluminarea Duhului Sfant  sa actioneze in consecinta. Indemn femeile care inca mai alearga in meciul neprihanirii sa se uita cu atentie in jur. Tribunele sunt goale, meciul s-a terminat, golurile inscrise nu mai folosesc la nimic. Isus a castigat meciul si victoria este asigurata. Traiti in sfintenie si bucurati-va de mantuirea pe care v-a dat-o Hristos in dar!

Posted by laurentiu balcan in Legalism,

http://penticostalul.wordpress.com/

Cât de des să-i spui soției că o iubești?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Am ceva delicat sa va intreb. E clar ca sotul trebuie sa-si iubeasca sotia asa cum a iubit Hristos Biserica si este capul ei. Tot asa sotia trebuie sa se supuna/sprijine sotul ca pe Domnul insusi. Deseori nevestele se pling ca sotii nu le zic prea des te iubesc, de exemplu, chiar daca prin ceea ce fac acestia arata clar ca-si iubesc sotia si familia. De exemplu, muncesc pentru o casa, iarta, tolereaza etc. În sens invers, desi alti soti nu mai contenesc cu vorbele dulci pe la spate, nu ar ezita a-si insela nevestele etc. Tot asa unele neveste atita vreme cit li se fac poftele totul e ok, insa in caz contrar de la te iubesc pina la a-i sparge capul sotului nu e decit un pas. Cum considerati ca e mai bine sa se comporte un sot – sa fie mieros in vorbe dar de fapt sa-si urmeze interesele meschine sau sa fie ponderat/practic si sa nu exagereze in te iubescuri dar sa fie pe deplin constient de rolul sau ca si cap de familie. Cu alte cuvinte dragalasenie falsa sau pragmatism/ponderanta? Va multumesc si Doamne ajuta!

Ambele cazuri pe care le-ați descris nu aduc împlinire în familie. Când cineva spune cuvinte de dragoste, dar prin purtare arată lipsa acesteia, aduce întristare. Parcă ar fi mai bun al doilea caz, când se poartă frumos și bine cu partenerul de căsătorie, dar totuși, nu este bine ca să lipsească cuvintele de dragoste dintr-un cuplu, tot așa cum nu trebuie să lipsească cuvintele de dragoste între membrii unei familii.

Noi toți avem nevoie să auzim cuvinte de dragoste și acestea ne fac bine. În cartea Proverbelor lui Solomon este scris:

Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. – (Proverbe 16:24)

Cum vedeți, aceste cuvinte prietenoase de dragoste ne sunt benefice fiecărui pentru că nu doar ne fac să ne simțim bine, dar ne aduc și sănătate.

Apostolul Ioan a fost numit apostolul dragostei pentru că a scris mult despre aceasta. În Epistola I el se adresează destinatarilor cu cuvinte de dragoste. De 5 ori îi numește “preaiubiților” și de 6 ori le spune “copilașilor” ( tot o expresie care arată dragoste și afecțiune). Deci, cum vedeți, vorbirea lui arăta multă dragoste și afecțiune față de destinatari. Dar tot în această epistola Apostolul Ioan a scris:

Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, în orice ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. (1 Ioan 3:17-20)

Apostolul arată în textul de mai sus că sunt unii oameni care spun că îi iubesc pe alții dar nu fac fapte care ar demonstra această dragoste și deci, ei sunt fățarnici când spun că iubesc pe alții. Dacă dragostea se limitează doar la vorbe, atunci înseamnă că ea nu există. Totuși, dragostea adevărată trebuie să se manifeste și în vorbe și în fapte, pentru că fiecare din noi avem nevoie anume de o astfel de manifestare a dragostei.  Dumnezeu și-a arătat dragostea lui față de noi prin faptul că L-a jertfit pe Fiul Său Isus Hristos pentru păcatele noastre pe când noi eram păcătoși. Și Dumnezeu nu s-a limitat să aducă doar această jertfă, ci a trimis mesajul Evangheliei care a fost scris pe paginile Sfintelor Scripturi și propovăduit de atunci încoace. Biblia conține cuvintele de dragoste ale lui Dumnezeu. Să luăm bine seama la cuvintele și la faptele pe care le-a făcut Dumnezeu din dragoste pentru noi și să credem în Fiul Lui Isus Hristos ca să primim iertarea de păcate și întrare în Împărăția Lui. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net

Cuvintele…sageti otravitoare sau faguri de miere?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE

Cata vorbarie in jurul nostru zi de zi. Cate vorbe aruncate in noi si cate vorbe aruncam noi in altii la nervi. Ma intreb, gandim ce spunem sau pur si simplu ne place sa irosim cuvintele? Nu stiu daca voi ati realizat, dar sunt cuvinte asemanatoare unor sageti bine ascutite, si atunci cand suntem suparati le aruncam cu toata puterea in persoanele din jur. Dati’mi voie sa va spun ca tinta acestor sageti, este inima. Si stiti ce? Sagetile raman infipte… pentru totdeauna. Multi dintre noi regretam mai tarziu si am dori parca sa reparam greseala, sa ne retragem cuvintele, sa explicam, sa ne justificam, regretam…dar e …prea tarziu. Cel mai trist mi se pare atunci cand oamenii adulti se joaca astfel cu sagetile. Ei, cei care au capacitatea de a intelege ca viata nu e o gluma, ca durerea nu se poate pricinui in joaca si multe din sageti pot fi fatale. Insa atunci cand ne pierdem cumpatul, cuvintele sunt la indemana fiecaruia, bine ascutite pentru a tinti inima adversarului. Pentru un moment, ne dorim infrangerea definitiva a acestuia. Mai trist este ca dupa ce sagetile au tintit inima, realizam gravitatea gestului nostru. Lacrimile si nedumerirea de pe chipul persoanei lovite, ne fac sa intelegem suferinta amara pe care am pricinuit’o. Totusi…este prea tarziu.

Sunt insa si altfel de cuvinte. Solomon ne spune ca : “Cuvintele prietenoase  sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.”  (Proverbe 16:24). Dragii mei, astfel de cuvinte ar trebui sa rostim…cuvinte care sa imbarbateze, sa ridice, sa mangaie, “dulci pentru suflet si sanatoase pentru oase”. Nu te pripi sa deschizi gura daca stii ca poti scuipa sageti otravitoare.

 ” Scaldă-ţi cuvintele în iubire, bazează-te pe Cuvântul Lui Dumnezeu şi ieşi în lume, hotărât să ridici, să încurajezi şi să motivezi pe cineva.”(Anonim)

http://soaptainimii.wordpress.com

Se pot căsători două persoane care au limbaje de dragoste diferite?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Întrebare:

De aproape un an de zile mă întâlnesc cu o domnișoară. Ambii provenim din familii ortodoxe, însă studiem Cuvântul lui Dumnezeu zilnic și se vede cum lucrează în relația noastră. Însă avem limbaje diferite de dragoste. Ca bărbat, nu am nevoie de declarații de dragoste sau emoții legate de îndrăgostire, sunt mai pragmatic într-un fel. Ea, însă, simte lipsa acestui sentiment de îndrăgostire, aceste emoții tari, care crează permanent tensiuni în relații. Domnișoara singură recunoaște că la nivel mental înțelege că ne potrivim, însă inima altceva îi spune. Ce versete din Bilbie s-ar potrivi situației noastre? Ce ne-ați sfătui?

Toți avem diferite limbaje de dragoste, adică așteptăm să fie manifestată dragostea față de noi într-un anumit mod. Felul cum domnișoara despre care mi-ați scris dorește să fie manifestată dragostea dumnevoastră față de ea este exact așa cum a lasat Dumnezeu.  De fapt, toți avem nevoie să auzim cuvinte de dragoste și să fim asigurați că suntem iubiți. Cuvintele de dragoste trebuie să facă parte din limbajul creștinului. Deschideți doar a treia epistolă a lui Ioan și veți vedea că în numai cele 14 versete de trei ori i se adresează destinatarului Gaiu numindu-l “Preaiubitule”.  Dacă veți citi cu atenție Scripturile veți vedea că toți oamenii lui Dumnezeu au vorbit înțelept și au spus cuvinte frumoase de dragoste altora. Așa face și Dumnezeu. În toată Scriputra ne spune multe cuvinte de dragoste și ne asigură de dragostea Lui:

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. (1 Ioan 4:9-11)

Nu este bine că stați la întâlnire și nu este acum timpul să vă spuneți cuvinte de dragoste, pentru că nu sunteți încă căsătoriți. Dar, intrând în căsătorie, ca și soț, aveți datoria să-i spuneți totdeauna cuvinte de dragoste soției și să păstrați flacăra dragostei totdeauna vie prin tot ce faceți. Dumnezeu le vorbește tuturor soților în Scripturi și le spune astfel:

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). – Încolo, fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat. (Efeseni 5:25-33)

Cuvintele de dragoste mențin focul căsătoriei aprins

Dacă îți iubești nevasta, atunci trebuie să împlinești această nevoie emoțională a ei, ca să audă cuvinte de dragoste și vei căuta să fii un bărbat înțelept care totdeauna să aibă cuvinte frumoase de dragoste care să-i aducă soției har și zidire.

Există în Biblie o carte specială care relatează despre dragostea dintre un bărbat și o femeie și cartea aceasta se numește Cântarea Cântărilor. A fost scrisă de împăratul Solomon,  cel mai înțelept bărbat. Înțelepciunea lui s-a văzut și din felul cum a știut să-și admire soția și să-i spună cuvinte frumoase de dragoste. Vă recomand să citiți cartea aceasta în întregime și să faceți un tabel cu două coloane în care să scrieți toate cuvintele de dragoste pe care i le spune Solomon soției sale și în altă coloniță să puneți cuvintele de admirație pe care le spune Sulamita la adresa lui Solomon. Veți avea mult de învățat completând această listă. Vă mai recomand să faceți rost și de cursul “Căsătorie fără regrete” scris de Kay Arthur. A șasea lecție din acel curs este dedicată comunicării în căsătorie. Studiind-o veți învăța multe lucruri folositoare pentru căsătoria în care înțeleg că vă pregătiți să intrați în curând.

Dacă nu sunteți gata să vă schimbați atitudinea și dacă vi se pare un efort prea mare sau zadarnic ca să-i spuneți viitoarei soții cuvinte de dragoste, vă sfătuiesc să nu mergeți în căsătorie cu ea, pentru că îi veți pricinui suferință și relațiile vor fi totdeauna tensionate. A-i spune soției cuvinte de dragoste tot face parte dindatoria de soț.

http://www.moldovacrestina.net

De ce la creștini divorțul este acceptat doar pe motiv de curvie?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

Întrebare:

Aș dori să vă întreb despre divorț. Conform Vechiului Testament, bărbatul avea dreptul să dea o carte de despărțire soției în caz că nu mai simțea nimic pentru ea – împietrirea inimii. Era asta valabil și în sens invers? Soția putea face același lucru? Odată cu venirea lui Mesia Isus Hristos, singura pricină de divorț între soți este adulterul. De ce credeți că împietrirea inimii = nepotrivire de caracter = incompatibilitate la pat etc. au fost excluse de Hristos din lista motivelor de despărțire? Vă mulțumesc din nou și răspundeți doar în măsura în care puteți și doriți. Doamne ajută!

Pentru început să privim la câteva…

Clarificări referitoare la cartea de despărțire

Legea din Vechiul Testament, care se referă la cartea de despărțire, spune următoarele:

Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire şi, după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă, care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul Dumnezeul tău. (Deuteronomul 24:1-4)

Conform acestui text, motivul pentru care bărbatul îi dădea carte de despărțire era pentru că găsea el ceva rușinos în ea sau pentru că o ura. Fariseii din vremea Domnului Isus au ajuns să întrebe dacă prin această lege putea bărbatul să-și lase nevasta din orice pricină.

Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” (Matei 19:3-9)

Deci, legea cu cartea de despărțire era pentru a proteja femeia de un bărbat care are inima împietrită și pentru a-i da posibilitate victimei să-și poată forma o altă familie și să fie fericită.

O altă întrebare a fost dacă…

Era îngăduit femeii să divorțeze de bărbat?

În acest sens, doresc să citez următorul text din Biblie:

Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. (Exodul 21:7-11)

Evident că textul abordează o situație mai diferită și anume, atunci când cineva, fiind silit de datorii, a ajuns să-și vândă fiica în robie și fata aceasta ajunge să fie luată de nevastă de către stăpân sau să fie dată de nevastă unuia din fiii stăpânului. În cazul în care stăpânul mai lua și o altă nevastă fiului său, nu avea dreptul să-i scadă nimic din ceea ce se cuvine primei lui soții. El trebuia să-i asigure hrană, îmbrăcăminte și o relație sexuală care să-i aducă ei împlinire. Aceasta este numită aici dreptul de soție și  1 Corinteni 7 clarifică că acest “drept de soție” se referă la relația sexuală. Dacă soțul ei o nedreptățește și  o lipșete de unul din aceste trei lucruri în favoarea celeilalte soții pe care și-a luat-o, prima putea să plece de la el. Atrag atenția că aici nu era vorba despre un soț care a îmbătrânit, sau este bolnav sau nu știu ce alt motiva are din care nu mai era în stare să facă față datoriilor pe care le are față de soția sa, ci de unul care are putere și capacitate însă o nesocotește și nu se îngrijește de nevoile ei.

Să avem inimi de carne

Conform pasajelor din Vechiul Testament și, în cazul când soțul iniția divorțul, dar și atunci când era inițiat de soție, avem de a face cu oameni cu inima împietrită. Domnul Isus a spus că există o doar singură pricină serioasă care poate duce la divorț și aceasta este preacurvia. Dar nici aceasta nu trebuie să se întâmple niciodată în familiile creștine pentru că, în ziua când am intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, am fost izbăviți de acea inimă de piatră și am primit în schimbi inimi de carne, care sunt sensibile la Cuvântul lui Dumnezeu și care pot să iubească cu dragostea pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, când am crezut în adevărul Evangheliei. Când vorbește despre inima de carne în cartea prorocului Ezecheiel, Dumnezeu spune astfel:

Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. (Ezechiel 11:19-20)

Nepotrivirea de caractere a fost exclusă de Domnul Isus, pentru că cei care au inimi de carne nu mai trăiesc ca mai înainte, urmărind doar foloasele lor. Ei sunt oameni transformați, care au Duhul Sfânt și care au caracterul Domnului Isus. Biblia spune că…

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:22-24)

Priviți la calitățile de caracter ale celui care are Duhul Sfânt și trăiește după îndemurile Lui și întrebați-vă dacă poate fi vorba despre nepotrivire de caractere la cei care au astfel de calități? Apoi, tot așa și cu incompatibilitatea la pat. Oamenii născuți din nou știu că relația sexuală este datorie de soț și soție și trebuie îndeplinită cu ascultare de Dumnezeu care spune:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. (1 Corinteni 7:3-5)

Cel mai important lucru este că creștinul adevărat nu caută doar folosul lui, ci caută folosul aproapelui său și în căsătorie caută binele partenerului sau partenerei de legământ. Când îl iubești pe celălalt și îi dorești binele incompatibilitățile dispar sau sunt acoperite cu dragoste.

Dumnezeu să ne ajute pe toți cei care am crezut în Domnul Isus și am primit inimi de carne la intrarea  în Noul Legământ, să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt, care locuiește în noi. Iar cei care sunt chinuiți în căsătoriile lor și își chinuiesc partenerul sau partenera din pricina inimii de piatră pe care o au, să se grăbească să creadă din inimă în Evanghelie, ca să fie mântuiți și să primească și ei inimi de carne. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net