Ce să facă soția când relația intimă cu soțul îi produce repulsie?


Întrebare:

Este normal oare ca în cei patru ani de căsătorie creștină să  fiu împlinită ca și femeie doar de trei ori și aceasta cu o viața intimă cât de cât regulată? Soțul meu zice că faptul că ne apropiem intim ne unește, dar pentru mine a devenit o repulsie care mă desparte de el cu o repeziciune uimitoare. Până unde se ajunge datorie de soți? Oare poți numi asta dragoste? Nu mai pot continua așa. Care este soluția? Toată viața trebuie să îndur aceasta? Vă rog să răspundeți!

Îmi pare rău de situația în care vă aflați, dar mă bucur că nu mai tolerați această situație și ați început să căutați soluțiile, primul pas fiind scrisoarea care mi-ați adresat-o. Este greșit să crezi că problemele se rezolvă de la sine. Astfel problemele se complică doar. Așa că bine ați făcut că ați adresat întrebarea și ați început să căutați soluțiile la problema care vă afectează căsătoria.

Relația intimă aduce unitate între soț și soție

Soțul dumneavoastră are dreptate când spune că apropierea intimă vă unește, pentru că așa a intenționat Dumnezeu ca această relație în căsătorie să-i facă pe soți una. Tocmai la relația fizică se referă Cuvântul lui Dumnezeu, când spune:

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:24)

Faptul că fraza “se va lipi de nevasta sa” se referă la relația sexuală este dovedit de pasajul din Epistola I a lui Pavel către Corinteni, unde este scris:

Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. (1 Corinteni 6:16)

Deci, relația intimă a fost lăsată de Dumnezeu nu doar pentru procreare, ci pentru a-i face pe soț și soție să devină un singur trup în cadrul căsătoriei. Ați întrebat…

Până unde merge datoria de soți?

Să vedem ce ne răspunde Cuvântul lui Dumnezeu la această întrebare:

Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:3-6)

Conform textului biblic, aveți datoria să-i aduceți împlinire sexuală soțului, tot așa cum are și el această datorie. De altfel, relația intimă este cea care face căsătoria diferită de orice altă relație. Cuvântul divin vă spune că din ziua căsătoriei nu mai sunteți stăpână pe trupul dumneavoastră, ci stăpân este soțul și aceasta în sens de a întreține relații sexuale. Astfel, aveți datoria să-i oferiți soțului relații sexuale de calitate, oricând vă solicită aceasta. Pauzele în relația intimă puteți să le faceți doar prin bună învoială cu el, nu silită și nesilindu-l pe el și doar pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, dar nu pentru a vă eschiva de la datoria de soție. Apoi, trebuie să reveniți înapoi la o viață conjugală sănătoasă ca să nu vă ispitească cumva Satana din pricina nestăpânirii voastre și să vă treziți că soțul va deveni atras de o altă femeie sau să fie totdeauna sub presiunea ispitelor de a comite adulter. Datoria de soție trebuie să o împliniți calitativ în toată perioada căsătoriei. Toate cuvintele scrise în 1 Corinteni 7:3-6 sunt valabile și se aplică în aceeași măsură și soțului dumneavoastră.

Soțul nu poate avea bucurie

Faptul că relația sexuală cu soțul vă produce repulsie cu siguranță este simțit de soțul dumneavoastră. Și poate tocmai este de apreciat că el încă vă mai solicită să întrețineți relații sexuale, chiar dacă nu are de la acestea bucuria și împlinirea așteptate. Mă tem ca nu cumva să-i devină și lui în curând respingătoare relația intimă și aceasta va afecta cu totul și celelalte relații ale dumneavoastră. Trebuie să insistați ca să găsiți soluția și să reparați situația. Un prim pas este să…

Discutați problema cu soțul

Gândiți-vă bine cum să-i prezentați soțului problema, așa ca el să fie convins că îl iubiți, că îi vreți bine și că vreți să faceți o schimbare spre bine. Puneți lucrurile pozitiv atunci când veți vorbi. Poate chiar tocmai ar trebui să începeți, spunându-i despre acele trei ori când v-ați simțit împlinită ca și femeie. Aceasta îl va face și pe el să se simtă apreciat ca și bărbat. Bine ar fi să pregătiți o masă și, fiind doar în doi, să-i spuneți aceste lucruri, cu nădejde și dorință de îmbunătățire a stării. Spuneți-i soțului ce v-a făcut să vă simțiți bine atunci și ce poate face el ca să vă simțiți împlinită în relația intimă.

Adresați-vă la medic

Dacă nu puteți rezolva singuri  problema și dacă credeți că poate fi o boală oarecare la unul sau la ambii din voi, va fi cazul să vă adresați la medic. Cunosc cazuri când cuprurile se confruntau cu mari probleme în relația lor intimă și după ce mi-au solicitat consiliere, în calitate de pastor, mi-am dat seama că unul din ei sau ambii pot avea probleme de sănătate, care le produc disconfortul în relația intimă. I-am sfătuit sa meargă la medici buni creștini și de multe ori problema a dispărut, iar soții se bucură de relația lor, care a devenit frumoasă și împlinită. Aveți grijă însă la ce medici mergeți, căci unii pretinși medici le sugerează sau le prescriu pacienților adulter și așa îi aruncă în cursa Satanei și le distrug căsătoriile și viețile.

Rugați-vă și postiți

Mai presus de toate soluțiile, vă sfătuiesc să vă rugați împreună cu soțul pentru această situație și chiar să puneți deoparte zile ca să postiți împreună.

Dumnezeu să vă ajute să depășiți problema în care vă aflați și să vă binecuvânteze cu bucurie și împlinire în căsătorie.

http://www.moldovacrestina.net

Este crucifixul un simbol fără însemnătate?


Întrebare:

Mă frământă întrebarea aceasta de mult timp. Sunt la început pe calea credinței și în multe lucruri trebuie să mă determin pe dreptate. Părerea mea este că crucifixul e un simbolism și nu are însemnătate. Cred că și icoanele și alte chestii de acest tip sunt doar o piedică în credința adevărată? Dacă greșesc, aș vrea să mi se deschidă ochii. 

Crucifixul este un obiect de cult care Îl reprezintă pe Isus Hristos răstignit pe cruce. Nicăieri în Noul Testament nu este menționat să fi avut creștinii din prima biserică crucifixele ca și obiecte de cult cărora să le fi atribuit anumite puteri miraculoase, etc. Când fac referință la “crucea lui Hristos” autorii cărților din Biblie se referă la jertfa lui Hristos. Astfel, Apostolul Pavel în Epistola 1 Către Corinteni scrie astfel:

De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. (1 Corinteni 1:17)

Apostolul se referă la cruce ca și la jertra desăvârșită care a fost adusă de Mântuitorul pe crucea de la Golgota. Același lucru se observă și în Epistola lui Pavel către Corinteni.

Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiți tăiera împrejur, numai ca să nu sifere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea îmrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru. În ce mă privește, departe demine gândul să mă laud cu altceva decât cu cruceaDomnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume! (Galateni 6:12-14)

Mai ales catolicii obișunesc să  pună crucifixe în casele lor cu scopul de a-și aminti de jertfa Domnului Isus Hristos.

Soția mea a suportat o operație complicată într-un spital catolic. Acolo erau în fiecare salon și pe corioade atârnate crucifixe pe pereți.

 

Dar mărturia creștină a spitalului nu se limita doar la aceasta. Toți lucrătorii erau buni creștini cu o purtare plină de compasiune față de pacienți și totdeauna aveu cuvinte de încurajare care aduceau vindecare bolnavilor. Până și hamalul din spital, de fiecare dată când trecea pe coridor și o vedea pe soția mea mergând greu după operație, se oprea și îi spunea cuvinte de încurajare, care aduc vindecare oricui. Lucrătorii medicali orișnuiau să se roage foarte des cu pacienții pentru vindecarea acestora.

Fiind într-o țară arabă, am observat că unul din studenții mei la cursul biblic în fiecare zi când intra în clădirea bisericii își scotea din sân crucea ca să fie văzută de toți și înainte de plecare o ascundea iar înapoi sub haină. Am fost curios de ce face aceasta și l-am întrebat. Mi-a spus că el de curând a intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos și că această cruce este pentru mărturia că este creștin, însă tot se teme încă să o poarte în stradă penru că dacă află rudele lui de altă religie că a devenit creștin îl vor omorâ pe loc.

Tot în acea țară am văzut că creștinii obișunesc să-și pună pe mașini sau în cabină crucifixe și au zis că fac aceasta pentru mărturie creștină, chiar dacă au fost multe cazuri când radicalii religioși au explodat mașini împrenă cu șoferii doar pentru că aveau puse aceste crucifixe. 

Privind la felul cum este conceput crucifixul în țările musulmane și care este rolul lui, m-am gândit cât de mare este contrastul cu țările noastre și cum de multe ori oamenii care nu au a face nimic cu credința creștină au făcut din crucifix doar o bijuterie sau un talisman. Pentru ei crucifixul poate fi o piedică în calea credinței.

http://www.moldovacrestina.net/doctrina/insemnatatea-crucifixului/

Este îngăduit să divorțezi când soția cochetează cu alți bărbați?


Întrebare:

Sunt însurat de 4 ani și avem o fetiță de 3 ani. Nevasta mea a rămas gravidă înainte să ne cununăm. Înainte ca să mă însor, aveam o presimțire că nu o să mă înțeleg cu nevasta și iată că așa a și fost. Eu recunosc că m-am însurat mai mult din cauza că a rămas gravidă, dar am sperat că o să ajung cât mai curând să o iubesc. Nu îmi mai pot ajuta familia aprope cu nimic,  mă refer la părinți și surori, căci îmi reproșează. Într-o noapte, acum doi ani de zile, nevasta mea șoptea la telefon unui barbat că îl iubește. Am vrut să divorțez, dar am iertat-o cu chiu cu vai, promițându-mi că nu mai greșește. După câteva luni, am prins-o iar că vorbea cu acel bărbat. Iar am vrut să divorțez, dar am iertat-o și de acea dată. Acum, de curând, am observat întâmplător ca îi place de o cunoștință comună, lucru ce mă doare. I-am spus și neagă, spunând că nu e adevărat. I-am marturisit și lui Dumnezeu faptul că mă doare și nu pot continua așa. Mi-e foarte milă de fetița noastră, dar nu mai știu cum să fac. Mi-a spus că a fost la biserică și a mărturisit că nu o să mai facă, dar eu nu mai am puterea să o cred. Vă rog frumos, dați-mi un sfat.

Există o singură pricină pentru divorț

Aș vrea să încep sfatul pe care doresc să vi-l dau cu o relatare nou-testamentală despre un caz din viața Domnului Isus când slujea pe acest pământ.

Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” „Pentru ce, dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.” El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” (Matei 19:3-12)

Ați sesizat că întrebarea pusă de farisei avea ceva în comun cu cea pe care mi-ați adresat-o dumneavoastră? Deosebirea mare este că fariseiii au pus-o doar pentru a-L ispiti pe Domnul Isus pe când dumneavoastră sunteți într-o continuă suferință și apăsare din pricina relației pe care o aveți, sau mai drept vorbind, nu o aveți cu soția. Domnul Isus a spus un adevăr care se aplică în toate situațiile și anume că există doar un singur motiv pentru divorț – curvia. Dacă cineva își lasă nevasta afară de pricină de curvie și ia pe alta de nevastă, preacurvește. Tocmai pentru că au înțeles acest lucru, apostolii au ajuns la concluzia că este mai bine pentru bărbat să nu se căsătorească, deoarece odată căsătorit nu poate să divorțeze pentru nici un alt motiv, afară de curvie.

Soția necredincioasă a lui Dumnezeu

Nu doar oamenii, dar chiar Dumnezeu a fost în situația pe care o aveți dumneavoastră și chiar o situație mult mai rea. Dacă citiți capitolul 16 din cartea prorocului Ezechiel veți vedea că Dumnezeu spune că este într-o relație de căsătorie cu Israel, poporul său ales și relatează câtă suferință i-a pricinuit Israel prin curviile în care a mers, urmând alți dumnezei. Totuși, Dumnezeu a depus tot efortul să păstreze legământul încheiat cu Israel și totdeauna a lăsat o ușă deschisă pentru refacerea relației cu poporul său. Cazul acesta din Biblie trebuie să-i dea de gândit fiecărui bărbat care suferă din partea unei soții necredincioase.

Satisfacerea foamei de dragoste

Citind cu atenție mesajul dumneavoastră, mi-am dat seama că din start nu ați avut o relație bazată pe dragoste și soția, ca și oricare altă femeie, a sesizat că nu o iubiți și că v-ați căsătorit cu ea doar pe motiv că a rămas însărcinată. Și astăzi, presupun, vede că trăiți cu ea doar pentru copil, ceea ce înseamnă mult pentru copil, pentru alți oameni, dar nicicum nu satisface setea soției dumneavoastră să fie iubită. Nu este o scuză pentru trăirea ei în păcat nicicum, dar poate lipsa acestei dragoste a dumneavoastră o face să-și îndrepte privirile spre alți bărbați și să caute afecțiune la ei. Cereți-i lui Dumnezeu iertare pentru curvia săvârșită prin faptul că ați întreținut relații sexuale înainte de căsătorie și apoi cereți de la Dumnezeu să vă toarne în inimă dragostea Lui ca să puteți  iubi soția cu dragoste de la Dumnezeu.

Iertare

Dacă soția și-a cerut iertare acum pentru necredincioșia ei, iertați-o. Mai este scris în Biblie și acest caz din care trebuie să învățați:

Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:21-35)

Iertați-o și dacă ea a apelat la ajutorul lui Dumnezeu mergând la biserică, încurajați-o în acest început al ei și începeți să mergeți împreună la o biserică unde este predicat, studiat și trăit Cuvântul lui Dumnezeu, care este Biblia. Sfintele Scripturi vă vor ajuta pe ambii să vă schimbați gândirea și să învățați de la Dumnezeu cum să trăiți frumos în căsătoria voastră.

Învățați de la Dumnezeu cum să vă zidiți căsătoria

Vă sfătuiesc să faceți rost de cursul de studiu biblic inductiv “Căsătorie fără regrete“, care  vă va fi de foarte mare ajutor, pentru că veți înțelege ambii care este voia lui Dumnezeu cu privire la căsătoria voastră și cum să zidiți relații care să vă aducă bucurie vouă, copilului, oamenilor care vă cunosc și lui Dumnezeu. Bine ar fi să vă înscrieți la un grup de studiu biblic unde se trece acest curs acum. Dacă locuiți în Chișinău, scrieți-mi și vă voi putea recomanda un astfel de grup, iar dacă nu, poate să scrieți la comentarii și atunci persoanele care conduc acest studiu în localitatea dumneavoastră vă vor putea invita după ce vor citi acest articol.

Bine ar fi să mergeți cu soția la un seminar de studiere a Bibliei. În data de 14-16 septembrie 2012 voi organiza un seminar de studiere a Bibliei  și creștere spirituală pentru creștinii Bisericii “Bunăvestirea” din Chișinău, pe care o păstoresc. Vă invit să participați la acest seminar și să faceți o investiție înțeleaptă în viitorul căsătoriei dumneavoastră. Avem cupluri care vor veni tocmai din Polonia pentru că au experimentat puterea Cuvântului lui Dumnezeu atunci când căsătoria le era pe punct de destrămare și care acum sunt fericiți împreună.

Dumnezeu să vă ajute să păstrați și să vă zidiți căsătoria.

http://www.moldovacrestina.net

De ce au fost ucenicii lui Iisus dispuşi să moară?


Ce anume i-a convins pe cei 12 apostoli să îndure persecuţia şi martirajul?

 

La trei zile după ce a fost crucificat şi îngropat, Iisus nu mai era în mormânt. Unii spun că ucenicii Săi I-au furat trupul şi au născocit o poveste cum că El ar fi înviat din morţi. Dacă acest lucru este adevărat, de ce au fost cei 12 apostoli dispuşi să moară pentru ceva despre care ştiau că este o minciună? Tu ai fi fost dispus să mori?

Moartea lor nu a fost o sinucidere în masă, prin care ei au aderat împreună la o anumită iluzie de faţadă. Fiecare dintre cei 12 apostoli şi-a lăsat familia şi slujba şi a călătorit în ţări îndepărtate, predicând că Iisus a murit şi a înviat. Dacă cei 12 ucenici au inventat toată povestea, atunci fiecare a ales să moară prematur pentru ceva despre care ştia că nu e adevărat. Acest lucru nu are niciun sens.

Însă faptele istorice au sens. Chiar şi atunci când au fost torturaţi, ucenicii lui Iisus au susţinut cu tărie că ei, împreună cu sute de alţi evrei, L-au văzut pe Iisus înviat. Atunci când unii dintre ei au fost arestaţi şi li s-a poruncit să nu vorbească despre învierea lui Iisus, ei au răspuns: „Nu putem să nu vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit”.

Cei 12 apostoli şi alţi oameni ştiau că Iisus a fost bătut, biciuit şi răstignit pe o cruce, unde a murit în văzul tuturor. A fost străpuns în coastă cu o suliţă pentru a I se confirma moartea. La mormântul Său au fost postaţi nişte soldaţi romani, pentru că Iisus afirmase că, după trei zile de la crucificarea Sa, va învia din morţi.

În cea de-a treia zi, paznicii au fugit, piatra de două tone care acoperea gura mormântului a fost dată la o parte, iar trupul lui Iisus a dispărut. Apostolii Petru şi Ioan au văzut în interiorul mormântului pânza în care fusese învelit trupul lui Iisus şi care acum era întinsă acolo.

După aceea, ucenicii lui Iisus L-au văzut înviat de mai multe ori. Au discutat îndelung cu El şi chiar au mâncat împreună cu El – toate acestea după moartea Sa prin crucificare. Aceşti 12 apostoli au mers la moarte proclamând ceva despre care nu aveau niciun fel de îndoială – şi anume că Iisus a înviat din morţi, demonstrând astfel că este tot ceea ce pretinsese că este – Fiul lui Dumnezeu.

Ce părere ai tu? Poate că nu va trebui să mori niciodată pentru credinţa ta în Iisus, aşa cum au făcut cei 12 apostoli, dar poţi să fii la fel de sigur în credinţă cum au fost ei. Pentru a afla mai multe despre Iisus şi despre dovezile care susţin învierea Sa, citeşte Evanghelia după Ioan din Biblie. Citeşte şi articolul Dincolo de credinţa oarbă.

http://www.everystudent.ro/apostolii/

 

Îi este îngăduit creștinului să ia credite?


Întrebare:

În zilele noastre în biserici și în lume este acceptat să se ia credite de la bancă pentru diferite nevoi personale sau pentru lucrarea lui Dumnezeu. Doresc să vă întreb cu privire la credite și diverse metode de împrumut de la sistemul bancar. Ajutați-mă să înțeleg ce spune Cuvântul lui Dumnezeu la acest subiect. Avem noi, creștinii, dreptul să luăm credit? Mulțumesc. 

Nicăieri în Biblie Dumnezeu nu ne interzice și nici nu ne prescrie să luăm cu împrumut bani sau bunuri de la cineva. Dumnezeu a chemat pe poporul său Israel la ascultare deplină de Cuvântul Lui, dându-i și această promisiune:

Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine. (Deuteronomul 15:6)

Este bine să înveți a trăi în limitele averilor pe care le-ai câștigat prin muncă și să nu te grăbești să iai împrumut pentru că…

Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.  (Proverbe 22:7)

Totuși, fiecare din noi are nevoie câteodată să împrumute de la alții bani sau bunuri. Grăbește-te să le întorci la timp, căci…

Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos şi dă. (Psalmi 37:21)

Deci, dacă am împrumutat bani de la oameni sau de la bancă trebuie să ne grăbim să întoarcem acești bani în termenii promiși. Iar dacă a intervenit ceva care vă împiedică să întoarceți banii la timp, nu începeți să vă ascundeți și să vă eschivați de la întoarcerea datoriei. Nu vă purați așa de parcă ați fi hoț și ați furat acei bani. Dacă se apropie timpul și nu puteți întoarce banii, mergeți la omul sau banca de la care ați luat cu împrumut și explicați-le situația, apoi cereți-vă iertare și să vă prelungească termenul de care aveți nevoie ca să întoarceți datoria.

http://www.moldovacrestina.net