Categorie: DILEME

Zeciuielile se dau din venitul brut sau din venitul curat?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

 

Întrebare:

Conform Bibliei, zeciuielile se dau din venitul brut sau din venitul curat? Adică, cum un fermier sau un alt om de afaceri să socotească corect zeciuiala: 1) Venitul brut pe an  minus cheltuielile) / 10,   2.) Venitul brut / 10. Care din aceste formule e corectă?

Avram a dat zeciuială din venitul brut

Prima dată cuvântul zeciuială apare în Genesa 14, când Avram a urmărit pe Chedorlaomer și împărații care venise cu el și care cucerise Sodoma și luase ca prizonier și pe Lot cu familia sa. Avram s-a înarmat împreună cu slugile sale și a urmărit pe acei împărați, apoi i-a invins și a eliberat pe Lot și pe ceilalți prizonieri. În calitate de învingător a lui Chearolaomer și împăraților veniți cu el, toată prada de război alcătuia venitul lui Avram.

După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. (Geneza 14:17-20)

Avraam nu a stat în fața lui Melhisedec să-și facă socotelile cât a cheltuit el în această campanie militară ca să scadă din prețul prăzii de război și să dea zeciuiala din ce a rămas. Avram a dat zeciuială din toată prada de război, adică din venitul brut.

Copiii lui Israel dădeau zeciuială din venitul brut

În cartea Deuteronom întâlnim prima poruncă dată de Dumnezeu poporului Israel privitoare la zeciuieli. Iată ce spune Dumnezeu:

Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celălalt va fi sfânt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi.” (Leviticul 27:30-33)

Israeliții aveau să dea a zecea parte din tot ce ieșea din pământ, deci, din toată roada, fără să scadă prețul investițiilor făcute pentru a căpăta acea roadă, cum ar fi prețul semințelor, prețul lucrărilor, prețul îngrășămintelor, etc. Cuvântul lui Dumnezeu era foarte clar ca să dea a zecea parte din tot ce iese din pământ și tot așa și cu privire la venitul din turmele lor. Astfel, putem ferm face concluzia că porunca lui Dumnezeu pentru zeciueli era să fie date din venitul brut.

Domnul Isus a lăsat practica zeciuielilor

Când îi mustra pe farisei, Domnul Isus a spus:

Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. (Matei 23:23)

Fariseii respectau cu toată strictețea practica zeciuielii, dar, lăsau nefăcute cele mai însemnate  lucruri din Lege care țin de atitudinea inimii. Ei erau preocupați de lucrurile din afară mai mult decât de ce este în inimă. Tocmai de aceea ne spune Cuvântul lui Dumnezeu…

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui

În Noul Testament nu este scris mult despre zeciuială, dar și Domnul Isus și apostolii au învățat mult despre dărnicie. În Epistola 2 către Corinteni capitolele 8 și 9 sunt dedicate acestui subiect și Apostolul Pavel a subliniat un principiu de bază privitor la dărnicia creștinului în relația lui cu Dumnezeu:

Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)

Dacă dai 10% din venitul tău brut sau doar din venitul curat, dar dai cu părere de rău, nu-i faci nici o plăcere lui Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din plin, ca să ne bucurăm de ele. Dumnezeu vrea să dăm cu bucurie. Capitolul 8 al Epistolei 2 către Corinteni începe cu o mărturie foarte frumoasă despre creștinii din Macedonia:

Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 8:1-5)

Dumnezeu să ne ajute să le urmăm exemplul și să ne dăm mai întâi pe noi înșine, în întregime lui Dumnezeu și atunci, vom da și din bunurile nostre cu bucurie pentru înaintarea Evangheliei și ca să ne închinăm lui Dumnezeu. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net

Cum sa cerem de la Dumnezeu

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Să îndrăznim să ne apropiem de Dumnezeu cu cererile noastre

Domnul Isus de multe ori învăţa pe ucenici şi norod cum trebuie să se roage.  Iată ce scrie în Predica de pe munte care o găsim scrisă în Evanghelia după Matei:

Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatrã? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, cari sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! (Matei 7:7-11)

Să cerem cu credinţă, fără a ne îndoi de loc

 

Este important ca atunci când ne apropiem de Dumnezeu să-I cerem ceva, să ne apropiem cu credinţă că El poate face aceasta petnru noi.

A văzut (Domnul Isus) un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: ,,De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat. Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: ,,Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. (Matei 21:19-22)

Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: ,,Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. (Mark 11:22-24)

Să cerem cu insistenţă

Domnul Isus ne învaţă să insistăm în rugăcinile noastre.

Apoi le-a mai zis: ,,Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n-am ce-i pune înainte;” şi dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ,Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâin”, – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: cătaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, cari sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I-L cer!” (Luca 11:5-13)

Să nu cerem cu gând ca să risipim în plăcerile noastre

Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereþi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. (Iacov 4:2-3)

Să cerem de la Tatăl în Numele Domnului Isus

În ultima seara, înainte de arestare, Domnul Isus le-a vorbit mult ucenicilor, învăţându-i şi încurajându-i. În acea seară le-a vorbit foarte mult despre felul cum trebuie să ceara şi anume să ceară în Numele Lui:

… Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 16:23-24)

Să credem în Numele Domnului Isus

 

Dacă la începutul articolului am vorbit despre importanţa de a crede că vom primi ceea ce cerem, aici vreau să atrag atenţia la importanţa de a crede în Domnul Isus şi anume, de a crede că El este Hristosul Fiul lui Dumnezeu, aşa cum se prezintă El pe paginile Scripturilor. Şi celui ce crede în El, Dumnezeu îi va da putere să facă şi el lucrările pe care le făcea Domnul Isus, când era pe pământ.

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine (Domnul Isus), va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. (Ioan 14:12-13).

Ce cauti?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Cunoaşteţi vreun cuplu căsătorit de mulţi ani? Să spunem…căsătoriţi de 50 ani? Dar de 30 ani? Parcă sunt din ce în ce mai puţini. Chiar şi 10 ani încep să fie mulţi pentru societatea noastră. Tindem să credem că totul este la dispoziţia noastră acum, imediat. Nu doar lucrurile, ci şi oamenii. Suntem cumva condiţionaţi să ne gândim la relaţii pe termen scurt?

Schimbarea este numele jocului. Nici familia nu au rămas neafectată. Rata divorţului a crescut nu doar în afara bisericii, dar şi în biserică. Sunt îngrijorat de câţi tineri divorţaţi cunosc sau sunt pe punctul de a divorţa. Cei care sunt căsătoriţi de mult timp încep să fie din ce în ce mai rari. Care este secretul lor?

De fapt, nu este niciun secret. Dacă cei doi îşi iau timp să studieze, să se gândească şi să se roage pentru a cunoaşte planul lui Dumnezeu pentru familia lor, fericirea le este la îndemână. Da, la îndemână, dar nu o certitudine! Dacă îţi iei timp acum să te pregăteşti pentru căsătorie poţi să te asiguri că tu şi cel/cea care va fi alături de tine veţi fi o familie fericită şi împlinită pentru o viaţă întreagă.
Drumul către o astfel de relaţie nu începe la nuntă sau în timpul lunii de miere, ci în timpul adolescenţei. Dacă vrei să ai o călătorie reuşită, nu te sui pur şi simplu în maşină şi pleci. Faci planuri, trasee şi studiezi hărţile. Te interesezi de destinaţie, de costuri, etc. Dacă vrei să găseşti partenerul potrivit, trebuie să ai un plan strategic pentru atingerea acestei ţinte.

Dumnezeu a dat instrucţiuni clare cu privire la căsătorie şi ceea ce trebuie să urmăreşti atunci când alegi partenerul cu care îţi vei petrece întreaga viaţă. În capitolul 31 din Proverbe sunt enumerate calităţile pe care un copil al lui Dumnezeu ar trebui să le caute la o fată. Pare o super-femeie, nu? La prima vedere, este aproape imposibil să găseşti aşa ceva. O astfel de femeie valorează mai mult decât pietrele scumpe. Caută o fată care trăieşte conform acestor principii, o fată care vrea să-L slujească pe Dumnezeu şi familiei ei.

Uită-te dincolo de tânăra înconjurată de o mulţime de admiratori, ale cărei gene sunt neliniştite, care cunoaşte puterea zâmbetului şi a farmecului ei şi se bucură folosind-o, care are în privire intenţii de flirt şi se prinde în jocul romantic de timpuriu. Uită-te în schimb la fata de la marginea mulţimii, poate nu aşa de strălucitoare, care nu se împodobeşte sau împarfumează atât de mult, care nu flirtează, ci este loială prietenilor ei, care poate vorbi atât cu fetele, cât şi cu băieţii fără a se folosi de feminitatea ei. Ea este cea al cărei caracter este cu mult ani înaintea celorlalte. Este capabilă de o relaţie de căsătorie pe viaţă. Ea poate fi cea pe care o cauţi pentru o relaţie de prietenie adevărată.

Sunt mai multe pasaje biblice care definesc trăsăturile unui băiat potrivit pentru căsătorie. Primul psalm vorbeşte despre acest lucru. Biblia este remarcabilă. Citiţi acest psalm având în minte perspectiva căsătoriei. Dacă te gândeşti la cineva pentru căsătorie, caută pe cel doritor să găsească înţelepciunea lui Dumnezeu, nu pe cea a lumii în care trăim.

Uită-te dincolo de tânărul cu braţe puternice şi pieptul lat, ale cărui glume şi frumuseţe fac inima fetelor din şcoala sau biserica ta să se topească. Uită-te mai bine la cel de la marginea mulţimii, poate nu atât de arătos, poate nu atât de bogat, care nu îşi arată interesul romantic pentru toate fetele, ci întotdeauna le tratează cu respect şi amabilitate. Care poate vorbi relaxat atât cu fetele, cât şi cu băieţii, dar niciodată nu încearcă să impresioneze. Pentru că el este acela al cărui caracter este înaintea celorlalţi. El este capabil de o relaţie de căsătorie pe viaţă.

Aduceţi-vă aminte că romantismul nu vă va ajuta să treceţi prin vremurile grele care vin în fiecare familie. Nu alegeţi un partener care pleacă atunci când sentimentele romantice sunt absente pentru o vreme. Acestea nu sunt la aceeaşi intensitate de-a lungul întregii vieţii. Când te îndrăgosteşti, sentimentele sunt foarte puternice, dar în timp, acestea se maturizează. Nu înseamnă că dispar, ci doar capătă o înfăţişare mai liniştită. Însă pentru a avea o familie fericită trebuie ca cei doi să aibă grijă de relaţia lor.

Dumnezeu vrea ca noi să fim împliniţi în toate aspectele vieţii noastre, inclusiv în familie. Începeţi să vă rugaţi pentru viitorul partener. Cereţi lui Dumnezeu să îl/o călăuzească în deciziile pe care le ia. Analizează-ţi propria viaţă şi vezi unde ai nevoie să creşti. Studiază bărbaţii şi femeile despre care Biblia vorbeşte şi pe care îi admiri. Şi atunci “…urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: ‘Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.”(Isaia 30:21).

Marius Andre

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Ce cauti?

Ce este fericirea? (Bucură-te omule!)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

Este bucuria absurdă într-o lume tristă?

Există un lucru pe care-l caută orice om în lumea aceasta.

Dacă lucrul acesta ar putea fi redus la un sigur cuvânt cu siguranţă cuvântul ar fi fericire. Din momentul în care ochii raţiunii ni se deschid şi începem să deosebim binele de rău, noi oamenii suntem nişte exploratori în căutarea fericirii.

De sărbători ne bombardăm cu mesaje, de obicei lungi şi plicticoase, în care ne dorim unii altora să fim fericiţi. De fiecare dată când un reporter, se trezeşte cu un microfon în mână având, vorba lui Voltaire, o mare de cuvinte într-un pustiu de idei, îi întreabă pe trecători: ce vă doriţi cel mai mult de la viaţă? Invariabil, programaţi parcă, oamenii luând atitudinea unui copil de clasa a doua scos la tablă, în ora de matematică, dau următorul răspuns: cel mai mult şi mai mult, de la viaţă, îmi doresc să fiu fericit.

Când suntem copii, ne spunem, cu un aer serios: când voi creşte mare voi fi cu adevărat fericit!(ce bine ar fi să putem creşte mici, nu mari!). Dar iată-ne acum la vârsta maturităţii crescuţi, poate prea crescuţi, când mulţi dintre noi tânjind după paradisul pierdut al prunciei constatăm dezamăgiţi că fericirea noastră a eşuat în portul copilăriei.

Atunci când suntem şcolari ne spunem:  când voi scăpa de profesori şi de şcoală voi fi cu adevărat fericit! Dar azi, după ce perioada şcolară din viaţă ni s-a încheiat realizăm că fericirea ne-a rămas repetentă, ea este încă pe băncile şcolii. Atunci când nu avem o masină sau o casă credem în mod naiv că dacă vom obţine lucrul pe care ni-l dorim vom fi în mod sigur fericiţi. Dar starea de bine (nu fericirea), senzaţia de bucurie, pe care o experimentăm atunci când reuşim să obţinem lucrul ce ni l-am dorit, trece repede, ca o ploaie de vară.

Nu ştiu cum, dar în mod tragic şi inexplicabil pentru noi oamenii fercirea ne dispare de fiecare dată când avem convingerea că de data aceasta a obţinut-o definitiv şi irevocabil. Aceasta dragii mei pentru că fericirea nu înseamnă atingerea unei stări de graţie ci fericirea este prezenţa lui Hristos în noi. Iisus a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14.6). Altfel spus, prezenţa reală a Mântuitorului în noi este singura garanţie că putem fi fericiţi.

Lumea oferă o mulţime de căi ce toate se pretind a fi drumuri înspre fericire, dar la sfârşit omul descoperă dezamăgit de fiecare dată că a fost înşelat.

Cosmin era aproape un copil atunci când a crezut că tutunul ar putea însemna drumul fericirii pentru el. Într-o zi a aflat că este bolnav de cancer pulmonar. Apoi într-o noapte a murit. Din noaptea aceea nu mai caută fericirea.

Florin era un beţiv, de la noi din sat. Beţiv de renume mondial cum îi plăcea să se autointituleze. Cânta un cântec de bucurie în noaptea aceea geroasă de iarnă când datorită alcoolului a adormit la marginea şanţului şi-a murit. Din noaptea aceea Florin nu mai caută fericirea.

Vlad este un tânăr pasionat să cânte la chitara. Fericirea pentru el înseamnă să ţii în braţe o bucată de lemn, cu corzi, numită chitară, şi încă ceva, să-ţi injectezi în braţul drept sau stâng o substanţă numită heroină. Vlad încă mai caută fericirea.

Iată dar destinul tragic al omului care încearcă să obţină fericirea fără Hristos. Mesajul pe care noi, Biserica de azi, trebuie să-l repetăm, să-l afirmăm şi să-l susţinem cu orice preţ, este acela că nu există nici un alt drum al fericirii în afară de Hristos. Că nici plăcerea, nici puterea şi nici posesiunile materiale nu ne pot oferi fericirea, ci doar prezenţa reală a lui Hristos în noi. De aceea când Hristos este în tine te poți bucura de ceea ce ai deja.

Bucură-te de ceea ce ai deja!

Bucură-te de sănătate dacă o ai, chiar de nu o fi ea (sănătatea) perfectă, gândeşte-te că puteai fi mult mai rău, că ai fi putut să te îmbolnăvești de cancer și azi să suferi într-un spital insalubru la secția de oncologie. Oricât de grav ai fi bolnav, bucură-te pentru că încă ești în viață, ai fi putut să mori pănă astăzi, Dumnezeu ți-a mai oferit o zi și poate mâine îți va dărui vindecare deplină. Dacă eşti într-un cărucior cu rotile, bucură-te că ai mâini, sunt oameni care nu au cu ce îmbrățișa.

Bucură-te de ceea ce Dumnezeu ți-a oferit deja!

Bucură-te de locuinţa ta! De casa mare și frumoasă, dacă o ai, şi nu te gândi să-ţi construieşti alta cu două bazine pentru înot, pentru că unul îți pare deja prea puțin. Bucură-te de cei patru pereți ai garsonierei tale, gândeşte-te că ai fi putut fi într-o situație și mai rea, să locuieşti în chirie, de exemplu, sau să stai sub un pod, ori să dormi pe o bancă, sau şi mai rău, sub o bancă.

Bucură-te de maşina ta, chiar dacă-i doar o Dacie pe care o mai împingi din când în când. Gândeşte-te că alţii n-au decât o biată bicicletă. Iar dacă ai doar o bicicletă, bucură-te că nu mergi pe jos. Iar dacă mergi pe jos, bucură-te mai mult ca toţi ceilalți, pentru că ai picioare pe care poți păși şi pentru că, pe deasupra, mersul pe jos este şi sănătos.

Bucură-te de ceea ce ai deja!

Bucură-te de hainele tale, chiar dacă sunt luate la mâna a doua, gândeşte-te că cei din Africa nu au nici măcar atât.

Bucură-te de pantofii pe care îi ai chiar dacă sunt rupţi, căci dacă te-ai fi născut pe vremea bunicilor noştri, ai fi umblat vara desculţ, iar iarna ţi-ar fi degerat picioarele în nişte bucăţi de pânză, numite obdele.

Bucură-te de familia ta, aşa cum este ea!

Bucură-te omule! Noi trebuie să învăţăm să trăim în prezent și să ne bucurăm de ceea ce ne oferă Dumnezeu în fiecare clipă. Bucură-te DE CEEA CE AI AZI! Ajunge zilei necazul ei, a zis Isus.

PS. Am scris acest articol cu un zâmbet pe-un colţ al gurii şi cu o lacrimă pe-un colţ de ochi.

Editorial scris de Adi Mocan …© www.crestintotal.ro

Mariajul: Casnicie sau Caznicie?( Partea a IV a)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, FAMILIE

De la-nceput n-a fost aşa. Câţi aţi crescut cu Biblia pe telefonul mobil, cu cântări pe „negativ”, cu televizorul mergând până la miezul nopţii? Câţi v-aţi căsătorit cunoscând fete pe Internet? Câţi aţi degerat la uşa liceului, sau a bisericii cu o floare, să vă conduceţi aleasa până la poartă? Şi atât. Dar acum? Cine a desacralizat Biserica, cine adaugă învăţături Scripturii? Nu, nu suntem învechiţi, cu mentalităţi precambriene. Ori, dacă susţinem vehement ceea „ce-a fost la început”, suntem catalogaţi prea rigizi, prea strâmţi, prea neciopliţi? Ia meditaţi, poarta cerului e lată?

De ce lipsesc căsătoriile binecuvântate? Pentru că, aşa cum afirma Vladimir Pustan, astăzi se acceptă reţetele sigure de faliment în mariaj: căsătoria prematură, căsătoria făcută din frica de a nu scăpa trenul, căsătoria din interes, căsătoria oarbă (prin recomandarea cuiva), căsătoria din dragoste la prima vedere… Pentru cei necăsătoriţi, vă recomandăm: evitaţi. Iar pentru ceilalţi: suportaţi.

Atâta vreme însă cât vom fi munciţi de minţi prea strâmte şi inimi prea seci pentru a înţelege şi practica Scriptura, să nu ne mai mirăm de creşterea violurilor, a infidelităţii, a procentului de divorţuri, a abandonului familial. De apariţia copiilor nedoriţi. Pentru că învârtită în acestă mocirlă, doctrina divină despre căsătorie e înlocuită de învăţături asemănătoare cu ideile lui Isidoro Loi: „Primul an este mai greu, ceilalti sunt imposibili…”. Această învăţătură a prins rădăcini. Pentru că e una liberală. Uşoară. Dar, de la-nceput n-a fost aşa. Vrei cerul la tine în casă şi casa ta să fie în cer?Atunci: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună întunericul cu lumina?”( 2 Corinteni 6:14).

Sfarsit

Articol scris de Nicolae GEANTĂ

http://crestintotal.ro