Categorie: DILEME

Dar noi suntem doar prieteni

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, Ganduri

10 întrebări care îţi arată cum stau lucrurile în realitate.

“Suntem doar buni prieteni…” este una dintre propoziţiile cu cel mai mare potenţial de intrare-ieşire pe urechile ascultătorilor.

De ce nu ne crede nimeni când spunem asta?
Poate pentru că în străfundul neexplorat al minţii noastre, nici noi nu credem ce spunem. Desigur, nimeni nu îşi propune să se mintă singur. Însă de multe ori exact asta facem atunci când evităm să ne gândim mai serios la sentimentele noastre.

Cât de importantă este această relaţie pentru mine? Este într-adevăr numai o prietenie frumoasă şi atât? Şi pentru că nu ne este întotdeauna simplu să ne dăm seama unde anume ţintesc sentimentele noastre, iată o listă de întrebări la care e bine să ne gândim!

1.Când ţi se întâmplă ceva bun sau ceva rău, care este prima persoană căreia vrei să-i spui mai întâi?

Persoana aceasta este cu siguranţă una în care ai încredere. La acest nivel este evidentă doar dorinţa ta de a crea sau de a menţine o legătură emoţională cu această persoană. Suntem sociabili şi investim emoţional în ceilalţi. Însă atunci când această investiţie se restrânge la o singură persoană, şi aceasta de sex opus, este bine să fim atenţi la noi înşine.

2.Despre ce vorbiţi mai des?

Despre întâmplări sau despre sentimente? Aveţi discuţii despre prietenia voastră?

Conversaţiile arată nivelul la care se află o relaţie. Dacă ne imaginăm etapele posibile ale unei relaţii ca trei cercuri concentrice, împărţirea ar suna cam aşa: primul cerc – convenienţele. Ne salutăm, întrebăm „Ce mai faci? Ce fac părinţii?” etc. Genul acesta de apropiere îl putem avea cu oricine, fără să simţim nevoia unei afinităţi speciale.

Al doilea cerc – faptele: vorbim despre vreme, despre ce se mai întâmplă prin ţară, în general despre întâmplări relevante pentru noi. În acest cerc intră prietenii noştri, cei cu care avem lucruri în comun de discutat şi cărora le putem împărtăşi opiniile noastre.

Cercul al treilea – sentimentele: este un spaţiu emoţional în care nu se intră decât pe baza unui permis special: încrederea. Despre nevoile, temerile, sentimentele noastre nu vorbim decât cu prietenii foarte apropiaţi, şi uneori nici lor nu le comunicăm absolut tot ce simţim. Dacă prietenul tău de sex opus are acces în acest cerc, e clar că prietenia voastră a depăşit nivelul de simplă amiciţie.

3.În ieşirile de grup, vă place să vă separaţi de ceilalţi şi să mergeţi singuri?

Nu ne referim aici la a rămâne întâmplător în urmă într-o excursie sau la a o lua pur şi simplu înaintea grupului, în parc. E o diferenţă între a face acest lucru intenţionat şi repetat, şi ceea ce este o simplă conjunctură.

4.Contact. Cauţi des să o/îl atingi?

E în natura noastră să căutăm apropiere fizică, însă facem acest lucru în mod diferit cu oameni diferiţi. O bătaie amicală pe umăr poate nu spune nimic deosebit, dar atunci când cauţi, cu motiv sau fără motiv, să îţi atingi prietenul, e o dovadă vizibilă a unei apropieri deja existente la nivel mental.

Observă-ţi comportamentul faţă de amicii tăi şi faţă de acel prieten bun. Dacă sunteţi doar prieteni nu ar trebui ca diferenţa de comportament la acest nivel să fie foarte mare.

5.O/îl urmăreşti cu privirea atunci când nu se uită?

Tocmai îşi caută un loc în biserică şi te surprinzi privind îndelung? Ce bine îi vine costumul… ce păr frumos are!…, însă atunci când vi se întâlnesc privirile te reajustezi la realitate?

6.Dacă prietena/prietenul tău ar fi de acelaşi sex cu tine, ai mai fi la fel de implicat în prietenia voastră?

Aţi mai petrece tot atâta timp discutând? Ai mai fi la fel de entuziasmat/ă să vă vedeţi? Aţi mai vorbi despre aceleaşi lucruri dacă aţi fi amândoi de acelaşi sex?

7.Dacă prietena/prietenul tău s-ar căsători, cum ar afecta asta relaţia voastră de prietenie?

Ar scădea în intensitate sau în direcţia de abordare?

Te-ar şoca să afli că prietenul/prietena ta a început o relaţie romantică serioasă cu o altă persoană? Dacă acel altcineva ar fi de faţă atunci când vă vedeţi, aţi mai discuta cu aceeaşi deschidere? Ai mai aborda aceleaşi subiecte de conversaţie, ştiind că el/ea este căsătorit/ă?

8.Te interesează să ştii dacă prietena/prietenul tău te consideră o persoană atractivă?

Influenţează asta felul în care te îmbraci?

Amicii pot avea gusturi foarte diferite în ceea ce priveşte îmbrăcămintea. Asta înseamnă că nu vei simţi o presiune în a te îmbrăca într-un anume fel, ca să placi prietenului/prietenei tale.

9.Păstrezi mici suveniruri de la ea/el?

Paharul de plastic din care a băut în excursie, semnul de carte pe care ţi l-a făcut cadou pentru că a văzut că îţi place, un şerveţel folosit ;-) . Sunt lucruri la care nu ar trebui să te uiţi cu veneraţie.

10.Te gândeşti cu căldură la mici gesturi atente pe care le-a făcut pentru tine?

Ai avut o zi proastă şi nimic nu te înveseleşte. Dar îţi aminteşti de un gest frumos pe care ea/el l-a făcut pentru tine şi te luminezi la faţă. Îţi recapeţi zâmbetul pentru că simţi căpentru acea persoană ai valoare, că ţine la tine.
Sunt lucruri care ne pot scoate din labirintul nostru de sentimente şi emoţii, prin simplul fapt că le gândim cu un strop de atenţie. Răspunde-ţi sincer şi analizează-ţi intenţiile. Vei fi surprins de câte suferinţe inutile poţi scăpa, doar fiind sincer cu tine însuţi!

de Alina Kartman

http://neclintit.com

Exista perfectul?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Adolescenţă, DILEME

Mi’a venit in minte, o fraza pe care am auzit’o la o emisiune. O mama ii scrisese copilei ei, plecata la un schimb de experiente intr’o alta familie. I’a zis o fraza care m’a lasat pe ganduri. Fraza ei suna cam asa: “NU CAUTA PERSOANA PERFECTA, CI PERSOANA CU ALE CAREI DEFECTE SA POTI TRAI O VIATA”. Cat adevar… Tot mai mult tinerii din ziua de azi viseaza la printul sau printesa din basmele copilariei, unde sfarsesc cu happy end. Dar oare exista persoana perfecta?? Eu sunt de parerea ca NU! fiecare are calitati dar trebuie sa aiba si defecte. Perfect e numai Dumnezeu.

Si totusi de ce cautam perfectul? Oare noi suntem perfecti? Trebuie sa invatam sa ne iubim asa cum suntem si sa ne acceptam unii pe altii,  sa invatam “a trai cu defectele persoanei de langa noi”. Daca ar exista persoana perfecta, nu ar mai fi interesanta, pentru ca am sti la ce ne putem astepta de la ea.

Mie nu mi’ar placea sa am langa mine persoana perfecta, pentru ca la randul meu nu sunt perfecta. As dori ca persoana care imi este alaturi sa fie completarea mea, sa ne corectam unul pe celalalt si sa traim invatand din greseli.Sa fim doua jumatati care sa formeze o inima perfecta.

Dar tu, ce crezi despre persoana perfecta? Inca o mai cauti?

Articol scris de Soapta inimii

http://neclintit.com/2012/06/02/exista-perfectul/

Este Dumnezeu responsabil de răul care ni se întîmplă?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME

DESCRIERE

Una dintre cele mai frecvente întrebări care și le pun oamenii astăzi este de ce se întâmplă așa de mult rău în jur. Cum poate Bunul Dumnezeu să lase ca să se întâmple așa de multe catastrofe, nedreptăți și crime? Cum poate privi așa de nepăsător la ceea ce se întâmplă în oamenire?

Social – Este Dumnezeu responsabil de răul care ni se întîmplă?

De ce dragostea unora durează scurt?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME

Am primita ceastă întrebare de la o cititoare fidelă a portalului:

De ce se întâmplă adesea cazuri când te îndrăgosteşti tare de cineva, trece 1,5-2 ani şi te trezeşti că ţi se spune: „Ştii, nu mai este ce a fost, nu mă mai intereseaza/atrage aşa de mult spre persoana ta, nu cred ca te mai iubesc aşa de tare…” De ce se întâmplă aceasta? De ce sentimentul cel de foc de la început e aşa de mare ş pe urma îl pierdem? Şi când eşti tânăr , cit de cit mai poţi avea alternative, dar daca te căsătoreşti şi într-o bună zi iţi spune partenerul de viata acelaşi lucru? Ce faci atunci? De ce se întâmplă frecvent aşa situaţii? De ce?

Pentru că mulţi nu cunosc dragostea adevărată

Cărţile, filmele, mas-media influenţează grozav pe oameni şi mai rar spre bine. Mulţi învaţă dragostea din aceste surse şi îşi formează concepte total greşite despre dragoste. Mai înainte au început o epidemie de tele-novele unde tocmai aceasta arată. Îmi amintesc despre una care se numea „Alondra” şi acolo, este arătată viaţa unui bărbat care, cică se îndrăgosteşte de o fată Alondra şi tot filmul este despre curvia lor, care este prezentată foarte romantic, pe când relaţia lui cu soţia lipsită de acest aspect. Dar cine trebuia să se îngrijească şi să protejeze dragostea din căsătoria lor? Nu tot acest bărbat? Trist este că oamenii au luat din acel film că romantică poate fi doar o relaţie amoroasă interzisă şi nici cum nu au învăţat cum să-şi facă căsătoria romantică şi cum să păstreze focul dragostei. Am dat doar un exemplu, dar judecaţi singuri ce învaţă oamenii din filmele pe care le privesc.

Buneii şi părinţii noştri au cunoscut altfel dragostea

Cu toate că sunt criticaţi acum, socotiţi demodaţi, etc., părinţii şi buneii noştri, au fost o generaţie care au cunoscut altfel dragostea. Ei ştiau că au responsabilităţi unul faţă de altul şi într-o mai mare măsură căutau să-şi fie credincioşi şi să-şi slujească unii altora. Acum trăim într-o eră a cultului egoismului când mulţi urmăresc doar binele lor, sau cum spun ei „să se petreacă” de parcă alţii nici nu mai sunt în jur. Auzim de femei care pleacă la Italia şi la scurt timp uită că au soţi acasă, că au copii şi se căsătoresc cu alţii, spunând că nu mai au dragoste pentru soţii lor. Cum se poate aşa ceva?

Dragostea adevărată nu este determinată de sentimente

Da, dragostea este însoţită de sentiment, dar nu se termină acolo unde se răcesc sentimentele. Dragostea adevărată caută să-i facă bine celui pe care îl iubeşte şi atunci când persoana respectivă nu merită. Iată ce spune Dumnezeu despre dragostea adevărată:

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fui, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru noi. (1 Ioan 4:9-10)

Încearcă să-ţi închipui ce sentimente a avut Dumnezeu faţă de tine când ai făcut răul şi nici nu te gândeai la El. În dragostea Lui a continuat să-ţi dea soarele, aerul, apa, şi toate celelalte lucruri aşa încât dragostea Lui s-a înnoit în fiecare zi. Mai mult, încearcă să-ţi închipui ce a simţit Dumnezeu atunci când îl da pe Domnul Isus să moară la cruce pentru a plăti pedeapsa păcatelor noastre. Vezi, dragostea lui Dumnezeu nu s-a întemeiat pe sentimente, ci pe valoarea pe care a văzut-o în noi.

Caută să cunoşti dragostea adevărată

Studiază Sfintele Scripturi ca să înţelegi dragostea lui Dumnezeu, să primeşti această dragoste, s-o experimentezi în viaţa ta şi apoi să o poţi dai şi altora. Vreau să recomand cititorului cursul de studiu biblic inductiv „Căsătorie fără regrete” care include şi două lecţii excepţionale despre dragoste. Cu siguranţă că acele lecţii te vor ajuta să înţelegi ce este şi ce nu este dragostea, ca să faci deosebire atunci când îţi va spune cineva „Te iubesc!”.

Să te căsătoreşti cu un om care cunoaşte dragostea adevărată

Vrei să nu te trezeşti la scurt timp după căsătorie că ţi se spune: „Nu cred că te mai iubesc şi nu mai simt pentru tine ce am simţit…”? Nu accepta căsătoria cu un om care nu cunoaşte şi nu a experimentat dragostea lui Dumnezeu. Cei născuţi din nou cunosc dragostea adevărată, aşa cum spune Scriptura:

Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8)

Nu lăsa să-ţi fie afectată mintea ta de cei care pervertesc sensul dragostei ca să nu devii victimă şi să nu aduci durere în viaţa altora.

http://www.moldovacrestina.net/casatorie/de-ce-dragostea-unora-dureaza-scurt/

Dispare dragostea din cuplu dupa 3 ani?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în DILEME, EDITORIALE, FAMILIE

Ajuns la biroul in care imi petrec cea mai mare parte a programului de muncă, primul lucru pe care îl fac este sa deschid messengerul. Șeful meu poate să vă confirme (sper) că nu sunt unul dintre acei lucrători care își pierd vremea, adâncindu-se în tot felul de discuții interminabile. Dar, mess-ul meu va fi deschis toată ziua dintr-un motiv aparte: la celălalt capăt se găsește Dana, soția mea. Să îi pot scrie măcar o dată la ceva vreme că o iubesc și să am posibilitatea asta permanent la îndemână mă face să mă simt mai aproape de ea. Pentru că cele 9-10 ore în care sunt plecat de acasă mă împing să experimentez un dor nebun, realmente…

Acum citesc în Adevărul… o minciună, dintr-un studiu care zice că ”Dragostea dispare din cuplu după trei ani ”. Pe bune? Noi am trecut de ceva vreme peste acești primi trei ani. Bine că distinșii cercetători nu au luat și familia Zaharia la întrebări: le-am fi stricat bunătate de studiu! Sau le-ar fi trecut prin cap să redefinească acest concept, să vadă ce trece, de ce și la cine. Pentru că, deși sunt exemple la modă, Oana și Pepe, Irinel și Moni ori alții ca ei, nu sunt tocmai etaloanele în ceea ce privește relația sănătoasă de cuplu.

Dragostea noastră nu a trecut și am așa un feeling că nici nu o va face, deși sunt mult mai chel, deși nu mai am cele 55 de Kg de la 22 de ani, deși îmbătrânim (frumos) cu fiecare an care trece. Aș putea spune că, dimpotrivă; ea este mult mai matură acum, mai stabilă, mai aproape de esență. Pe măsură ce anii trec, folosesc tot mai rar pronumele personal ”eu”, înlocuindu-l, pe negândite, cu ”noi”. Tot mai mult îmi doresc să fiu acela care îi dăruiește zâmbere și bucurii, să o știu aproape, mereu, să dăruiesc de la mine pentru fericirea ei . Lucky me, sentimentele sunt reciproce.

Vă încurajez să credeți ceea ce este scris în 1 Corinteni, cap. 13:

Dragostea nu va pieri niciodată!

Articol scris de Marian si Dana

http://neclintit.com/2012/06/12/dispare-dragostea-din-cuplu-dupa-3-ani/