Categorie: Duhul Sfânt

Intru în meditarea de astăzi pe un teren foarte sensibil, dar incursiunea aici, deşi poate fi înţeleasă greşit este necesară în contextul scrierilor despre rolul Duhului Sfânt în consilierea creştină. Ne referim la rolul de vindecător de suflete pe care Duhul Sfânt îl are.

Când vorbim în contextul religios de azi despre vindecare, gândurile se pot duce repede spre miracole instantanee şi spectaculoase, spre ologi care aruncă teatral scaunul cu rotile şi o iau „la sănătoasa” , spre nevăzători care citesc dintr-o dată ziarul sau biblia, spre spectacole în care vindecările sunt filmate iar cărucioarele de invalizi sunt cărate cu camionul pentru că nu mai este nevoie de ele. De aceea spuneam că discuţia este sensibilă. Riscul să fiu înţeles greşit este mare, dar subiectul nu poate fi ocolit.

În primul rând ţin să specific că sunt una din persoanele care crede în vindecări. Apoi o altă specificare este că există şi vindecări „dintr-o dată” de genul celei în care Domnul Isus îi spune slăbănogului să-şi ia patul şi să umble sau cea a orbului căruia i-a uns ochii cu tină. La fel vreau să menţionez că am văzut oameni vindecaţi de Dumnezeu  prin puterea Duhului Sfânt şi nu am dubii referitor la existenţa vindecărilor. Totuşi vreau să separ  clar de spectacol, reflectoare, scene, televiziune, acţiunile de vindecare ale Duhului Sfânt. Există un mare risc să ne ducem spre derizoriu făcând spectacole ieftine şi de doi bani din aspecte care implică credinţă sinceră şi acţiune Dumnezeiască. Consider aşa zisele vindecări televizate spectacole jalnice, demne de milă în care se spun enorm de multe minciuni şi se prezintă foarte multe cazuri fictive.

Mare atenţie la vindecări de tipul: „paharul cu apă în faţa televizorului”, „apă de la nu ştiu ce biserică sau mănăstire”, „repetarea de tot felul de incantaţii, fie ele şi religioase”, „plata pentru vindecare” şi alte fenomene nebiblice ducătoare în rătăcire. Este foarte mare tentaţia omului spre a dobândi fără muncă, fără efort, fără durere lucruri benefice pentru el. Îmi pare rău când aud atâtea cazuri de oameni dezamăgiţi de astfel de „procedee” şi îmi este milă.

Duhul Sfânt are şi rolul de vindecător de suflete pentru că omul are suflet şi sufletul omului este partea centrală a existenţei şi astfel de vindecări se produc zilnic fie în cabinetele de consiliere, fie în biserici, fie pe stradă, fie în pat, fie în spitale şi vindecările acestea sunt reale, necontestabile, clare şi mai ales „netelevizate”. Despre ce vorbesc:

Prima instanţă, cea a oamenilor care au legământ cu Dumnezeu şi sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Oamenii pe acest pământ, datorită păcatului, cresc în medii imperfecte, ostile, generatoare de răni şi boli sufleteşti. Este aşa de gravă situaţia încât omul lui Dumnezeu ajunge să spună „nimic bun nu locuieşte în mine” sau un altul spune despre inimă că este deznădăjduit de rea. În acest context, oamenii care ajung să-L cunoască pe Dumnezeu şi primesc Duhul Sfânt încep să fie transformaţi spre vindecare.

Ei bine, transformarea aceasta spre vindecare deşi este miraculoasă, în puţine cazuri este instantanee sau spectaculoasă. Este vorba de o transformare care necesită timp, implicare, credinţă, acţiune, dedicare şi încredere în Dumnezeu. De fapt, cam toată viaţa noastră de credinţă este un proces de vindecare a sufletului, mereu şi mereu Duhul Sfânt lucrează la noi ca să ne însănătoşească.

În cazul celor care vin la consiliere, acţiunea Duhului Sfânt este mult mai vizibilă şi puternică pentru că acea persoană doreşte vindecarea de o afecţiune, de un obicei, păcat, tulburare şi am observat că oamenii care pun pe Dumnezeu „la treabă” în domeniul vindecării obţin ceea ce caută. Duhul Sfânt intervine şi şedinţă după şedinţă se vede cum vindecarea se produce.

Cea de a doua instanţă, cea a oamenilor care nu sunt locuiţi de Duhul Sfânt. Şi în acest caz Duhul Sfânt poate lucra la vindecarea afecţiunii clientului. Aste o spun din experienţa pe care o am în consiliere. Aş fi interesat să discut cu cineva situaţia asta si din punct de vedere biblic, însă din punctul de vedere al experienţelor personale (care nu pot fi luate ca etalon) spun că Duhul Sfânt vindecă şi oameni care nu au încă un legământ cu Dumnezeu. Aici pot aduce ca mărturie oameni vindecaţi „miraculos”. Spun miraculos din cauză că, deşi am folosit toate instrumentele normale în abordarea acelui caz, vindecarea s-a produs fie mult mai repede decât normalul, fie din cauză că acele afecţiuni erau considerate nevindecabile de alţi specialişti. Ori eu sunt doar un om cu dragoste de oameni nu un guru, un maestru de vindecări, nu sunt nici măcar un credincios exemplu.

Un lucru e sigur din cunoştinţele şi experienţa mea în consiliere. Duhul Sfânt vindecă suflete. De asta nu mă îndoiesc deloc. Vindecare este lentă în cele mai multe cazuri, vindecarea este dureroasă în unele din ele, vindecarea implică şi efortul clientului şi al consilierului şi mai mult implică credinţă, mai ales din partea consilierului. Da, vindecări se produc zilnic şi ele sunt considerate ca ceva „normal” că doar te-ai dus la specialist. În realitate acţiunea Duhului Sfânt vindecă suflete în fiecare zi. Puterea lui Dumnezeu de vindecare vine prin Duhul Sfânt iar acest aspect nu este pentru făcut spectacol, este spre însănătoşirea şi vindecarea oamenilor. Duhul Sfânt nu prea le are cu televiziunea dar ştie bine să împlinească poruncile lui Dumnezeu, ştie bine să descopere, să mângâie şi mai ales să vindece. Da, Duhul Sfânt este vindecătorul sufletelor.

http://www.filedinjurnal.ro/

Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi (Faptele apostolilor 1:8)

Persoana care lipseşte: Duhul Sfânt

Mulţi oameni poate că au avut o experienţă asemănătoare cu cea a fetiţei care L-a auzit pe Duhul Sfânt dar atât de vag şi de rar, încât ea doar a putut bănui ce fel de duh ar putea fi. Aşa că, într-o zi, a coborât în pivniţa întunecată a bisericii, crezând, în naivitatea ei copilărească, că acesta este locul unde Duhul Sfânt s-ar putea ascunde.

Realitatea este că, mulţi adulţi credincioşi acţionează ca şi cum Duhul Sfânt cu adevărat s-ar ascunde în pivniţa bisericii. Ei cunosc câte ceva despre El, dar de fapt nu Îl cunosc personal, sau nu realizează că este Dumnezeu, la fel cum sunt Dumnezeu Tatăl şi Fiul. Atunci când citesc Biblia, sunt surprinşi să descopere că Duhul Sfânt era prezent încă din zorii creaţiei – Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor (Geneza 1:2b) – şi sunt la fel de uimiţi să constate că există aproximativ 100 de referiri la Duhul Sfânt, în Vechiul şi Noul Testament.

Cu toate acestea, rolul Duhului Sfânt este fundamental, atât la creaţie, cât şi în viaţa credinciosului. Atunci când cineva se întoarce la Isus Hristos, Îl primeşte pe Hristos în inima lui şi Duhul lui Dumnezeu vine şi se uneşte cu duhul acelei persoane, transmiţându-i viaţa lui Isus.

Ce este aşadar, botezul cu Duhul Sfânt?

Botezul cu Duhul Sfânt este o împuternicire pentru slujirea din viaţa creştinului (Fapte 1:5,8). Prin el, suntem cufundaţi în viaţa şi puterea Duhului. Pentru a ilustra acest fapt, gândeşte-te că bei apă dintr-un pahar. După ce ai băut, apa este înăuntrul tău. Însă dacă mergem pe plajă şi intrăm în ocean, atunci noi suntem în apă. Astfel, atunci când suntem mântuiţi, este ca şi cum am bea din Duhul Sfânt, însă când suntem botezaţi cu Duhul Sfânt, apa se transformă într-un ocean care ne înconjoară deplin.

La fel cum Duhul pe care creştinii L-au primit în viaţa lor, locuieşte în ei şi reflectă viaţa lui Isus, la fel botezul cu Duhul Sfânt va reflecta lucrarea lui Isus, inclusiv prin minuni şi vindecări.

De ce avem nevoie de botezul cu Duhul Sfânt?

Avem nevoie de o putere care ne depăşeşte pe noi înşine, pentru lucrarea şi slujirea în Împărăţia lui Hristos.

Atunci când Isus a dat Marea Însărcinare (Matei 28:19-20), ştia că ucenicii Săi nu o vor putea duce la îndeplinire prin puterea lor. Astfel, a pregătit un dar special pentru ei: era în planul Său de a le dărui aceeaşi putere pe care o avea El – puterea Duhului lui Dumnezeu. Prin urmare, imediat după ce le-a încredinţat Marea Însărcinare, Isus le-a poruncit să nu părăsească Ierusalimul, ci să aştepte acolo până când vor vedea împlinirea promisiunii Tatălui: „Pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt“ (Faptele apostolilor 1:4b-5). Le-a promis: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului“ (Faptele apostolilor 1:8).

Ucenicii au aşteptat în Ierusalim, după cum le-a poruncit Isus, iar într-o zi pe când erau ei adunaţi împreună, Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească (Faptele Apostolilor 2:2-4).

Atunci, Petru a explicat mulţimii adunate că ceea ce vedeau era lucrarea Duhului Sfânt, spunându-le despre Isus. Biserica creştină a luat fiinţă în acea zi şi 3000 de oameni au fost adăugaţi la numărul ucenicilor lui Hristos, ca urmare a evenimentului din ziua respectivă.

Putem să facem ucenici în toate naţiunile, şi să avem chiar succes, fără a avea botezul cu Duhul Sfânt, dar aceasta înseamnă că ne asumăm o sarcină supranaturală cu putere limitată.

Este voia lui Dumnezeu – este de fapt porunca Lui –să fim botezaţi, sau umpluţi, cu Duhul Sfânt: Fiţi plini de Duh (Efeseni 5:18b). Cunoaşterea şi realitatea împuternicirii Duhului ne dă puterea să facem lucrările pe care le-a făcut Isus.

Când aş putea primi botezul cu Duhul Sfânt?

Îl poţi primi în momentul în care îţi mărturiseşti credinţa în Hristos, cum a fost cazul în convertirea lui Corneliu (Fapte 10:44-46; 11:15-16); deseori însă are loc după experienţa mântuirii (Fapte 8:12-17).

Avem motive să ne temem?

Unii oameni se tem că dacă cer botezul cu Duhul Sfânt, ceea ce vor experimenta nu va fi de fapt lucrarea autentică a Duhului Sfânt. Dar odată ce au cerut acest botez, sunt întotdeauna foarte bucuroşi. Dumnezeu nu ne sileşte să facem ceva ce nu vrem, iar toate darurile Sale sunt bune şi desăvârşite (Iacov 1:17). Isus a spus: Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer! (Luca 11:11-13).

Botezul cu Duhul Sfânt este cel mai bun dar pe care l-ai putea primi vreodată, şi Dumnezeu doreşte să îl primeşti, fiindcă te iubeşte şi îţi doreşte tot ce e mai bun.

Ce ar trebui să fac înainte să îl cer?

Biblia spune că omul înţelept îşi face socotelile înainte de a începe să zidească un turn (Luca 14:28). Această experienţă deosebită a botezului cu Duhul Sfânt este un dar gratuit, dar trebuie să doreşti să te supui în totalitate lui Dumnezeu, pentru a-l primi.

Isus va răspunde unui vas supus deplin Lui. Nu îţi va cere niciodată ceva din ceea ce nu ai, la fel cum nu va greşi niciodată în a-ţi dărui ceva mult mai minunat ca răsplată, atunci când te dăruieşti Lui pe deplin. Bucuria pe care ţi-o dă atunci când eşti în totalitate ascultător de El, compensează tot ceea ce ai putea pierde sau renunţa.

Există un aspect important pe care trebuie să îl luăm în considerare: în Fapte 8, un bărbat pe nume Simon, care era puternic implicat în ocultism, a dorit fierbinte să cumpere darul Duhului Sfânt. Petru l-a mustrat pe Simon cu asprime şi i-a spus să se pocăiască. Aşadar, dacă ai avut vreodată de-a face cu ocultismul, oricât de neînsemnată implicare ar părea (prezicători ai viitorului, horoscop, meditaţii transcendentale, hipnotism sau orice alte practici de acest fel), trebuie acum să renunţi la ele şi să-L rogi pe Dumnezeu să te ierte şi să te cureţe.

Cum pot primi botezul cu Duhul Sfânt?

E nevoie să faci două lucruri.

În primul rând, dacă L-ai primit pe Domnul Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal, trebuie doar să Îi ceri să te boteze cu Duhul Sfânt. Biblia spune: Cereţi şi vi se va da (Luca 11:9b).

În al doilea rând, crede că deja ai primit acest dar de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scria galatenilor, spunându-le: Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei? (Galateni 3:2). Răspunsul este, desigur, prin credinţă. Trebuie să crezi că dacă ceri, vei primi.

Roagă-te această rugăciune, dacă doreşti sincer să primeşti botezul cu Duhul Sfânt:

Tată ceresc, vin în aceste clipe înaintea Ta. Îţi mulţumesc că Isus m-a mântuit. Mă rog ca Duhul Sfânt să vină peste mine. Doamne Isuse, botează-mă chiar acum cu Duhul Sfânt. Primesc botezul cu Duhul Sfânt prin credinţa în Cuvântul Tău. Fie ca ungerea, slava şi puterea lui Dumnezeu să vină peste viaţa mea chiar acum. Te rog împuterniceşte-mă pentru a-Ţi sluji de-acum înainte. Îţi mulţumesc Tată, că ai auzit rugăciunea mea. Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, că mă botezi cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin.

Acum, după ce ai cerut şi primit, începe să practici puterea Duhului Sfânt. Ai putea începe la fel cum au făcut primii apostoli, lăudându-L pe Dumnezeu în limbi noi. Pentru a putea face acest lucru, începe să Îl lauzi pe Dumnezeu cu voce tare, indiferent ce cuvinte noi vei rosti. Spune-I cât de mult Îl iubeşti. Mulţumeşte-I, închină-te Lui şi supune-i vocea ta. Acum lasă-L pe El să îţi dea cuvinte noi de laudă, cuvinte pe care nu le-ai mai auzit până acum. Vei constata că aceasta va fi o experienţă extraordinară pentru tine în comunicarea cu Dumnezeu şi care îţi va întări credinţa. Continuă să te rogi zilnic în limba pe care ţi-a dat-o Duhul Sfânt.

Această „limbă pentru rugăciune” este doar unul din darurile pe care Dumnezeu doreşte să ţi le dea.

Darurile şi roadele Duhului Sfânt

Apostolul Pavel le-a spus corintenilor că Duhul Sfânt Se va manifesta printre ei prin daruri deosebite, dintre care şi darul vorbirii în alte limbi. În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă (1 Corinteni 12:1). De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor (1 Corinteni 12:8-10).

Pavel de asemenea spunea că Duhul Sfânt va aduce „roade” în vieţile credincioşilor. Acestea sunt calităţi dovedite de neprihănirea Domnului Isus în viaţa ucenicilor Săi. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23a).

Aşadar, atunci când ceri botezul cu Duhul Sfânt, de fapt te pui la dispoziţia acestor daruri pentru avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi permiţi ca Duhul Sfânt să cultive în viaţa ta roadele neprihănirii – ceea ce este de mare ajutor pentru a trăi o viaţă pe care Dumnezeu să o poată folosi cu putere spre slava Lui.

Iată cum este cu Dumnezeu. El oferă botezul cu Duhul Sfânt acelora care îşi doresc cu adevărat să fie plini de râvnă pentru a-I sluji.

Umblarea în Duhul

Până aici, ai înţeles că Duhul Sfânt este cu mult mai mult decât o umbră care coboară printre noi în serviciile divine de duminica dimineaţa. El poate fi cu tine şi în tine, pentru a-ţi dărui o viaţă nouă în viaţa creştină. Aşadar, botezul cu Duhul Sfânt este mult mai mult decât o experienţă. Este o continuă dependenţă de Duhul, pentru a primi călăuzire şi putere în orice circumstanţe. Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm prin Duhul (Galateni 5:25).

Botezul cu Duhul Sfânt nu poate fi câştigat. Nu vei putea fi „destul de bun” pentru a-l merita. Este un dar de la Dumnezeu. Şi nici nu este „leac” pentru toate problemele. Însă aceeaşi putere minunată prin care Isus a deschis ochii orbilor, a poruncit forţelor naturii şi a trăit o viaţă pe placul Tatălui de-a lungul întregii Sale slujiri, aceeaşi putere ne este nouă disponibilă. Cere, şi vei primi.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/bazele-crestinismului/2979-manifestari-ale-duhului-sfant#ixzz3byHFeMs5

• 

• Citeste   Partea 1 aici.

• Citeste   Partea 2 aici.

Aceasta este partea finala:

• Duhul Sfint unifica

• Duhul Sfint dovedeste prezenta si binecuvintarea lui Dumnezeu

Teologia Sistematica de Wayne Grudem (pp 666-681)

 

Vreau să scriu câteva gânduri despre un subiect foarte delicat, cel care privește Duhul Sfânt, care ar trebui să locuiască în noi în fiecare. Nu voi scrie în calitate de specialist, pentru că nu sunt. Voi vorbi ca om simplu, din popor, care vede anumite lucruri și îi sunt descoperite, ca om care vede adesea extreme ale doctrinei despre Duhul Sfânt și care se confruntă cu aceste extreme. Des, mult prea des, văd, aud, simt, folosiri ale Duhului Sfânt ca scuză, diplomă, motive pentru păcat, dovezi când alții nu cred, modalități de împlinire a unor pofte păcătoase și aceste aspecte eu le numesc grozăvii. Avem nevoie de o doctrină sănătoasă asupra acestei chestiuni și mai ales avem nevoie de atenționări urgente, acolo unde păcătuim cel mai des. Ca cei de la protecția muncii care, te obligă  să pui plăcuțe de avertizare oriunde este pericol, deși știi clar că e pericol.

În primul rând Duhul Sfânt este o persoană. Este o persoană a trinității, nu este un steroid pe care îl luăm pentru a crește ”masa musculară spirituală”, nu este un facilitator al ghicirii, nu este o diplomă pe perete, nu este o scuză, nu este obiect, suflare. Duhul Sfânt este o persoană a trinității, este Dumnezeu și are statut de Dumnezeu, nu poate fi separat de trinitate. Să ne păzim de curentele care ne învață altceva.

Apoi, Duhul Sfânt locuiește în noi, sau ar trebui să locuiască. Scriptura ne spune că trupurile noastre sunt templele în care locuiește Duhul Sfânt. În consecință, orice păcat asupra trupului meu este o ofensă împotriva lui Dumnezeu, este un atac asupra templului. Când spun asta nu mă refer doar la curvie ci și la filme nesănătoase, videoclipuri, mâncare, băutură, senzații și simțiri. Atâta vreme cât trupul este templu, ar trebui să avem un respect deosebit pentru el și să ne purtăm ca în templu. Nici prin ochi nu avem voie să aducem necurăție și păcat, nici prin capacitățile senzoriale, nici gândurile nu avem voie să le lăsăm să mediteze la păcat, nici mâinile nu au voie să atingă ce este interzis, nici organele sexuale nu au dreptul la ce ar pângări trupul, nici urechile nu au voie să găsească plăcere în a trimite către minte informații păcătoase, nici gura nu trebuie să vorbească ceva păcătos și dezonorant și nici pântecele nu ar trebui să se bucure de îmbuibare. Orice aduce atingere templului, atingere păcătoasă, care l-ar întina, trebuie eliminat din viața noastră.

Un alt aspect important – Duhul Sfânt este duh de înțelepciune, cum spune Isaia 11:2. Mă doare tare când vorbesc cu oameni care pretind că au plinătatea Duhului și au și botezul cu Duhul Sfânt, dar care au fost amăgiți de păcat precum niște copii. Dragii mei, vă rog înțelegeți, un om plin de Duhul Sfânt nu este naiv în ce privește păcatul, nu cochetează cu păcatul, nu este orb în ce privește păcatul. Duhul Sfânt nu este în noi dar ne lasă să fim prostiți. Când auzim expresia Duh de Înțelepciune, nu ne duce gândul la cineva pe care îl poți fraieri prin ”descoperiri” să facă păcate. Nu spun că oamenii aceștia nu pot fi ispitiți sau că nu pot cădea din neveghere, dar în nici un caz nu pot fi prostiți ușor.

Duhul Sfânt și vorbirea în limbi. Nu intru în polemici că nu îmi plac. Am discutat cu zeci de oameni disperați că nu au primit vorbirea în limbi, depresați, în prag de gesturi sau fapte necugetate. Oameni cărora li s-a spus greșit că vorbirea în limbi e o dovadă a mântuirii. Dragii mei, cei care fac consiliere știu cât rău face o astfel de învățătură. Vorbirea în limbi nu este dovada mântuirii, dovada mântuirii este prezența Duhului Sfânt care nu implică obligatoriu vorbirea în limbi. Dovada prezenței Duhului Sfânt este prezența roadelor sale: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Acestea dovedesc prezența Duhului Sfânt.

Să nu căutăm o credință ușoară. Mulți cred greșit că dacă vorbesc în limbi sunt absolviți de a rodi, nu se mai uită nimeni la existența roadelor. Oamenilor, le putem ”lua ochii” cu vorbirea în limbi, dar Dumnezeu nu va fi mai îngăduitor  cu păcatele noastre din cauza asta. Nu va trece cu vederea faptele firii pământești dacă acestea există. Nu am absolut nimic împotriva vorbirii în limbi, dar trag un semnal de alarmă serios asupra pericolului învățăturilor rele, care ruinează vieți și care aruncă oameni în disperare. Vorbirea în limbi nu este condiție obligatorie a celor care sunt locuiți de Duhul Sfânt, ci roadele duhului sunt o condiție obligatorie.

Umplerea cu Duhul Sfânt. Este iarăși o zonă foarte periculoasă datorită învățăturilor sau a credințelor eronate care circulă astăzi. Mulți vor ca Duhul Sfânt să îi umple și nu e rea dorința deloc, o am și eu și aduc această dorință adesea înaintea lui Dumnezeu. Problema dureroasă este că, oamenii se așteaptă ca Duhul Sfânt să îi umple peste mizeriile, păcatele, plăcerile și patimile lor ascunse. Mă îndoiesc serios de o astfel de umplere, cu toate stăruințele vreunui om. Mă doare că găsim mai avantajos să stăruim nopți întregi pentru umplere, dar că nu stăruim deloc în golirea de firea pământească, nu stăruim în înfrânarea poftelor, nu ne punem bariere și piedici. Ce să umple Duhul Sfânt? Un vas plin, să se strecoare în spațiul rămas neocupat de poftele mele? Nicidecum, fără o golire nu poate exista o umplere. Vrem o cale mai ușoară, vrem o minune a lui Dumnezeu care să ne facă să devenim sfinți dintr-o dată, vrem o versiune a credinței care să nu ne coste înfrânare, neplăcere, durere, renunțare. Vrem o credință roză, dar viața de credință e una a bătăliilor. Am vrea noi să mergem la o bătălie corp la corp în costum de IronMan dar nu e așa. Bătălia e bătălie și Dumnezeu se angajează să fie cu noi, să ne avertizeze, să ne dea înțelepciune, lumină, tactică de luptă dacă avem Duhul Său, dar nu ne va scuti de luptă, de mizeria luptei, nu ne va da costume în care să fim invincibili, nu te rog să îi iei din lume ci te rog să îi păzești, ne pune la dispoziție o armură pe care nu am vrea să o purtăm că implică efort, cercetare, dedicare, renunțare. Noi vrem alt costum, unul de super credincioși. Ei bine, din astea nu are Dumnezeu. El nu schimbă regula pentru mine sau pentru tine. Dumnezeu este credincios și drept.

[Read more…]

http://www.filedinjurnal.ro/