Categorie: Duhul Sfânt

In aceasta seara, vreau sa va spun a treia parte. Fiti atenti, un lucru care pe mine ma deranjeaza enorm si as vrea din toata inima, Dumnezeu sa ne ajute sa  sa ne schimbam adanc.

De multe ori, eu vad asta si cred ca asta ucide cel mai mult prezenta Duhului Sfant in biserica, pentru ca noi nu-L putem aduce pe Duhul Sfant, dar putem impiedica pe Duhul Sfant sa coboare. Dar, de adus, noi nu putem sa-L aducem. El vine ca vrea. Vine intr-o inima curata. Dar putem sa-L impiedicam sa vina, asta putem s-o facem.

La un moment dat, zic asa ei (din pilda vierilor): Hai sa-l omoram pe mostenitor, dar sa-l scoatem din vie. Sa-l omoram un pic mai incolo din vie, sa nu patam frumoasa noastra mostenire. Sa nu patam vita de vie, sa fie sange pe frunze, ca noi tre sa pastram totul curat, sa fie totul bine.

Adica, venim la biserica si cu Biblia subsuoara si cand ajungem in curtea bisericii ne aplecam putin de spate, ca sa mergem evlaviosi. In biserica, toti spune: Pace, pace.., pace.., pace.., pace.. frate. Toti suntem asa de evlaviosi unii cu altii si incercam sa respectam ceea ce ar insemna acel mod de a fi al omului, care din nefericire se minte.

Avem acest formalism. Si ascultati-ma: sa nu spuneti amin, daca n-ati rumegat ceea ce ati gandit. Sa nu cantati, daca nu cantati din toata inima. Nici macar sa nu indrazniti sa deschidei gura, daca n-o faceti ca pentru Domnul. Caci stiti ce s-ar putea intampla? S-ar putea intampla sa atipesti si sa nu-ti dai seama.

Ce inseamna sa atipesti? Sa faci lucrurile ca-n somn, mecanic. Canti si nu-ti dai seama ce canti. Te rogi si nici nu-ti dai seama ce te rogi. Stai in biserica si nici macar nu stii unde esti si nici macar nu stii de unde ai iesit.

De ce? Pentru ca de multe ori incercam sa aparam frumoasele noastre  frunze, sa nu fie cumva patate de vreun sange in fata oamenilor. Si facem de multe ori, te rog in numele Domnului Liviu (ordinat in aceas seara), cat traiesti sa traiesti traind, sa arzi pentru Domnul Dumnezeu.

Sa fie zile, cum sunt zile in care ma rog lui Dumnezeu si spun: “Doamne, nici nu cred ca in dimineata asta voi urca sa spun un cuvant, pana nu lucrezi in inima mea, pana nu ma aprinzi.”

N-am indraznit, de 11 ani de cand sunt pastor si m-am dus sa fac slujba dimineata, n-am indraznit odata sa ma trezesc mai tarziu de ora cinci. Stiti de ce? Pentru ca daca eu nu vin la biserica incalzit de Dumnezeu, pe cine am pretentia ca voi gasi incalzit? Daca eu nu stau in rugaciune cu Domnul, sa vin plin de Dumnezeu la rugaciune, pe cine as putea convinge?

Cuvintele nu conving pe nimeni. Dar, ungerea ta vine peste saracia lor. Ungerea ta vine peste ungerea lor. De aceea, atat de important este, ce facem, sa facem ca pentru Dumnezeu. Si Dumnezeu sa ne ajute. Amin!

Extras din Predica – FLORIN IANOVICI – CE VOI FACE VIEI MELE ? Ludesti 

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Ca să concluzionăm ce am scris în prima și a doua parte a acestei meditări, voi scrie și azi câteva rânduri pe acest subiect. Tot în calitate de om obișnuit, fără studii teologice de mare calibru. Scriu tot în calitate de slujitor al semenilor, din dragostea pentru aceștia care curge în mine din Hristos.

Îmi amintesc clar că la cursurile de consiliere făcute ultima dată, un capitol era dedicat ”Rolului Duhului Sfânt în consiliere” și poate că abia acum văd mai clar ce importanță avea acel capitol al cursului. Despre asta am mai scris AICI cu ceva vreme în urmă, dar acum cred că e insuficient ce scriam atunci, din cauză că nu am abordat raportarea greșită la Duhul Sfânt a consilierului și a clientului, amănunt care poate schimba situația pe dos. Dacă se întâmplă asta, dacă consilierul sau clientul înțeleg greșit doctrina Duhului Sfânt, ne putem trezi cu o înrăutățire a situației nu cu o îmbunătăţire a acesteia.

În procesul de consiliere, Duhul Sfânt face lucrări mari, dar mi-au ajuns la urechi multe cazuri în care consilierea s-a transformat în stăruință, ghicire, bârfă, proorocie etc. Asta nu e bine. Consilierea creștină e un domeniu separat de acestea, chiar dacă cei implicați ar putea avea diferite daruri spirituale. Consilierea este un proces clar, logic, cognitiv și se desfășoară sub cârmuirea consilierului de către Duhul Sfânt, căruia îi va descoperi când este nevoie, detalii ascunse ale cazului, soluții de urmat și alte aspecte necesare în ajutarea clientului. De la asta până la situații în care așa zișii consilieri ”au descoperiri” cum că clientul ”ar trebui să descrie în amănunt și să nu omită nimic din sexul extramarital care a avut loc” e cale lungă. ”Nu-mi ascunde nici un detaliu” e o pretenție de persoană obsedată de picanterii și aflat secretele altora, e o boală care se ia de la TV, nicidecum o cerere a Duhului Sfânt.

În cultele neoprotestante din România cel puțin, oamenii sunt la extreme diferite în problema Duhului Sfânt. Unii fac din El ceea ce nu este, se folosesc de Numele Lui pentru a impresiona, pentru a căpăta autoritate și credibilitate, alții nici nu prea discută problema. Nu generalizez, însă situația e tare sensibilă și asta ne obligă, indiferent de religia noastră, să studiem aspectul cu interes și obiectivitate și să ne pocăim de ce nu este corect.

Când trebuie să te pocăiești de atitudini sau idei greșite față de Duhul Sfânt?

• Când afirmi că ai Duhul Sfânt, dar ești confuz în privința deținerii Lui.
• Când afirmi că ai umplerea, dar nu știi ce înseamnă asta.
• Când vorbirea ta în limbi e nesigură și nu faci distincția intre vorbire în limbi și bolboroseală fără sens
• Când nu te interesează capitolul acesta
• Când știi că ai pretins că Duhul Sfânt ți-a descoperit, dar nu a fost așa
• Când ai stat în stăruință până ai început să ”aiurezi”, crezând că aceea e prezența Duhului
• Când ai stăruit pentru umplere din cauză că voiai să fii ca ceilalți sau mai tare
• Când ai vrut Duhul Sfânt, ca să îți mărești prestigiul sau valoarea în ochii celorlalți
• Când ai mințit în privința lucrărilor pe care le-ai făcut cu acesta
• Când te-ai folosit de Numele Său pentru a obține avantaje firești
• Când ai respins autoritatea Duhului Sfânt
• Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul trupului tău
• Când ai păcătuit împotriva Sa, pângărind templul Său din trupul soțului, soției sau a altei persoane

Iată câteva din situațiile posibil existente. Recunosc că lista e incompletă, am scris ce am întâlnit cel mai frecvent pentru a atrage atenția. Dragii mei, noi păcătuim adesea din cauza firii pământești, dar Duhul Sfânt e acela care nu ne dă liniște până nu ne cerem iertare. Dacă ai făcut asemenea fapte și totuși stai liniștit, înseamnă că Duhul este stins sau te-a părăsit. Trebuie pocăință.

Suntem chemați la discernământ, înțelepciune și la obiectivitate. Nu ne putem lăsa târâți încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Duhul Sfânt este Dumnezeu!

http://www.filedinjurnal.ro/

Așa cum spuneam ieri, în prima parte a meditării, nu am intenția de a face dezbateri teologice sau doctrinare, ci doar pe cea de a atrage atenția cu privire la niște realități care țin de un minim de precauție. Există curente de învățătură care prind tot mai mult azi și care învață pe oameni ceva greșit, iar învățătura despre Duhul Sfânt e un subiect tare preferat de cei ce caută senzațional și supranatural. Scriu aceste rânduri nu ca un afront adus cuiva, pentru că am convingerea că fiecare e responsabil de ceea ce crede, ci ca pe un semnal de alarmă, un indicator de avertizare, pentru că mă confrunt cu aceste pericole aproape zilnic.

Prin definiție, creștinii trebuie să fie oameni înțelepți, isteți, greu de corupt și prostit. Nu avem voie să fim proști, statutul de Copii de Dumnezeu nu ne permite asta și prezența reală a Duhului Sfânt, nu ne dă voie să fim altfel decât înțelepți.

Revenind la Duhul Sfânt și la învățăturile despre deținerea, botezul, umplerea, plinătatea, semnele deținerii Lui, aș vrea să mai trag câteva semnale de alarmă. Duhul Sfânt este Dumnezeu, este o persoană a trinității, asta înseamnă că nu e cineva mai puțin important, ci e la fel de important, autoritar, sfânt, atotștiutor ca și Celelalte Persoane ale trinității. Mulți cred greșit, inconștient unii, că Duhul Sfânt ar fi ceva inferior, care e pus la dispoziția noastră să îl folosim când avem nevoie și pentru ce avem nevoie. În realitate lucrurile stau altfel. Duhul Sfânt vine în noi la convertire ca să stăpânească, ca să locuiască în templu. El nu vine ca să stea undeva, ca o piesă în trusa de reparații auto, nu vine nici ca o putere latentă, pe care să o activăm când e nevoie, nu vine să ne dea doar o aură în jurul capului ca să arate ce sfinți suntem. Nu vine ca să vorbim în limbi și atât. El când vine stăpânește. Asta ar trebui să ne facă să tremurăm.

Un alt aspect vrednic de atenție este că din Mângâietor, Duh de putere, Călăuzitor și aliat al nostru în călătoria pe acest pământ, Duhul Sfânt poate deveni motiv de condamnare pentru noi. Sunt specificate clar în Scriptură câteva adevăruri de neignorat. Unul din ele este cel privitor la chemarea noastră de a ne aduce trupurile ca o jertfă vie și plăcută lui Dumnezeu. Acele trupuri care sunt temple ale Duhului Sfânt. Păcătuind împotriva trupului, ne facem vinovați de mari păcate. Păcatul împotriva trupului are trei valențe importante care nu pot fi clasificate după opinia mea.

Păcatul împotriva propriului trup. Aici intervin curvia, îmbuibarea, alcoolul, drogurile, tutunul, tatuajele, tăieturi în carne, piercing-urile, machiaje oribile, purtare de tot felul de măști de draci, monștri sau creaturi ciudate, inhalarea de substanțe, pornografie, metode de vindecare oculte și unele metode de medicină alternativă care au de a face cu distrugerea trupului. Tot ce afectează trupul negativ e un păcat împotriva sa și implicit o afectare a templului Duhului Sfânt deci o alterare a celității jertfei.

Păcatul împotriva trupului bisericii. Și aici avem o arie largă de fapte, acțiuni și gânduri. Neiertarea, invidia, vorbirea de rău, bârfa, certurile de partide, nefolosirea darurilor spirituale, folosirea abuzivă a darurilor spirituale, pretinderea autorității datorită deținerii Duhului Sfânt, mimarea deținerii Duhului Sfânt, acționarea în instanțele pământești a fraților, neîndeplinirea datoriilor de tată și mamă, neiubirea fraților și altele. Toate atacă trupul lui Hristos și încearcă pângărirea acestuia, afectează biserica locală și îi iau din puterea de mărturisire. Acesta poate fi un păcat împotriva trupului.

Păcatul împotriva trupului altuia. O a treia valență a acestui aspect este să păcătuiești împotriva trupului altuia și cel mai frecvent păcat se întâmplă în căsătorie sau relații consensuale care sunt nepermise. Dacă ne gândim la căsătorie, soțul e stăpân pe trupul soției și soția pe al soțului, așa spune Scriptura. În consecință soțul și soția pot păcătui împotriva trupului celuilalt. Cel mai frecvent se întâmplă prin neîndeplinirea datoriei de soț și soție, începând cu nevoia de intimitate și continuând cu nevoile emoționale. Un soț care refuză intimitatea cu soția sa păcătuiește împotriva trupului acesteia și invers. Aud des cazuri în care intimitatea e refuzată pe diferite motive, dar la pocăiți cel mai ”evlavios” e postul. Draga mea nu pot că sunt în post, Dragul meu nu pot că postesc. Să ne ferească Dumnezeu de folosirea practicilor spirituale pentru motivarea diferitor prostii sau păcate din mintea noastră. Dacă refuzați intimitatea spuneți un alt motiv nu folosiți pe Dumnezeu pentru asta. Relațiile sexuale între soți nu pot fi omise nici la post decât cu acordul partenerului. Atenție, nu cu forțarea sa, nu punându-l în fața faptului împlinit. Acesta e un păcat împotriva trupului celuilalt.

Un alt păcat împotriva trupului celuilalt e abuzul ritualic, fizic și sexual. Mulți soți abuzează de soțiile lor, da asta se întâmplă în biserici. Orice egoism în relațiile intime e păcat. Dacă tu ca bărbat îți permiți să atingi punctul culminant și să-ți lași soția ”la jumătatea drumului”, înseamnă că o abuzezi. Dacă îți permiți să îți faci tu ”nevoile” iar pe ale ei să le ignori, păcătuiești împotriva trupului ei. Tot aici se încadrează relațiile sexuale extramaritale, schimburile de parteneri, cumpărarea soțului sau a soției pentru serviciile sexuale (sex pe bani sau servicii).

Iată cum, destul de lesne, ne putem trezi păcătuind împotriva trupului, deci împotriva Duhului Sfânt care îl locuiește. Iată cum, ne putem transforma din doritori ai puterii oferite de Duhul Sfânt, împotrivitori ai Duhului Sfânt. Iată cum o binecuvântare a lui Dumnezeu ne poate deveni condamnare.

http://www.filedinjurnal.ro/