Categorie: EDITORIALE

Este luna Decembrie luna in care oamenii fac cadouri dar mai mult se bucura sa primeasca…Luna in care fiecare asteapta ceva de la altii si spera sa primeasca mai mult decat daruieste,cumva sa se completeze si sa se adauge ceva in plus la ceea ce a cumparat pentru altii.Majoritatea caselor au o cununa de brad pe usa care banuiesc ca semnifica viata,cand totul este in atipire bradul inca este verde…dar viata noastra este ea oare verde pe dinauntru suntem noi vi in adevaratul sens al cuvantului suntem noi vi pentru Isus si pentru imparatia Sa?Sau suntem si noi ca restul?inpodobim bradul pentru ca sufletele noastre sunt goale il asezam la loc de cinste in casa il luminam ca el nu se poate lumina singur el nu este steaua care a fost calauza pentru magi desi multi aseaza o stea in varful lui… si asezam sub el cadouri frumos impachetate ca si cum acela este locul de unde ele provin nu le daruim din mana noastra le asezam acolo si poate altii le spun copiilor ca ”mosul” le-a adus pentru ca au fost cuminti!Magazinele sunt pline,cumparam mai mult decat putem consuma iar dupa sarbatoarea aceasta vom avea mult mai mult gunoi si resturi de mancare decat de obicei…de ce?

Suntem crestini ne place sa ne numim asa,multi spun ca suntem crestini de 2000 de ani avem traditiile si obiceiurile noastre care majoritatea nu au nici o legatura cu invataturile Bibliei…Avem drumul nostru avem fiecare ideiile noastre despre ce ar trebui sa facem de sarbatoarea asta ce mancare sa mancam,ce cozonac sa gatim sau sa cumparam…La capitolul vestimentatie majoritatea cumpara ceva nou doar e ”craciun”de culaore rosie sau verde daca se poate pentru ca este in ”spiritul”sarbatorii spun altii.Poate ne place sa urmarim un anumit film sau un anumit serial de ”craciun”sa ne simtim bine,sa avem un timp fain cum spun altii…le facem pentru noi dar cumva vrem sa fie si despre Isus.

In centrul oraselor e asezata o iesle cu o papusa in ea si cateva animale langa ea…asta sa ne aduca aminte de pruncul Isus care sa nascut intrun adapost de animale nu intro iesle cum spun multi ci a fost culcat intro iesele cum spune evanghelia dupa Luca.Dar si ieslea asta pare absurda cand imprejur sunt multe lumini,beculete,globuri,brazi,mosi cu barba alba imbracati in rosu,elfi,reni…te gandesti ce legatura are pruncul Isus care a fost descris de ingeri pastorilor asa:”veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intro iesle”cu ce vedem in jurul nostru?Putem spune el a adus lumina pe pamant dar a aduso pentru lucrurile care atrag privirea sau pentru sufletele noastre?Adevarul e ca facem si noi ce fac mjoritatea(lumea) dar vrem cumva sa nu fim ca ei…cat timp pierd ei in magazine pierdem si noi cat stam noi la rand la mall sa vedem un film nou stau si ei…la biserica merge toata lumea de craciun si lui Isus nu stiu cat timp ii daruim in aceste zile…
Nasterea lui Isus a fost un moment glorios chiar daca pe pamant nu a fost anuntat de Dumnezeu doar catorva persoane care erau in asteptarea imparatiei lui Dumnezeu si slujeau Lui si erau calauziti de Duhul sfant ca Simeon si prorocita Ana fata lui Fanuel.Dar mai inainte de asta Dumnezeu le-a descoperit unor magi intelepti ai acelor vremuri ca sa nascut un imparat Iudeiilor si unor pastori oameni foarte simplii care isi pasteau turma ca ni sa nascut un Mantuitor care este Hristos Domnul!Si sa nu uitam pe Elisaveta mama lui Ioan Botezatorul care sa umplut de Duhul sfant cand a fost vizitata de Maria.Dumnezu a ales sa isi trimita Fiul pe pamant printro fecioara care era logodita cu Iosif un om neprihanit cum il descrie evanghelia dupa Matei.
Nu stim exact in ce data sa nascut Isus dar il sarbatorim in Decembrie dar sa ne ajute Dumnezeu sa nu uitam nici o zi sacrificiul care la facut pentru noi veniind in lume si de pretul nespus de mare paltit pentru rascumpararea sufletelor noastre.

Adrian pentru Crestintotal.ro

Un Crăciun care nu este trăit din perspectiva celui de al doilea advent își pierde sensul. De aceea, credincioșii sunt îndemnați să se gândească la prima venire a lui Hristos, sosirea istorică în umanitate, pentru a putea, astfel, anticipa cea de a doua venire. Prin urmare, perioada premergătoare Crăciunului trebuie să fie un timp care să trezească în inimi aşteptarea întoarcerii lui Hristos şi amintirea primei Sale veniri, susține catholica.

Un Crăciun care nu este trăit din perspectiva celui de al doilea advent își pierde sensul. De aceea, credincioșii sunt îndemnațisă se gândească la prima venire a lui Hristos, sosirea istorică în umanitate, pentru a putea, astfel, anticipa cea de a doua venire. Prin urmare, perioada premergătoare Crăciunului trebuie să fie un timp care să trezească în inimi aşteptarea întoarcerii lui Hristos şi amintirea primei Sale veniri, susține catholica.

Cuvântul „Advent” își are originea cuvântul latin Adventus, care înseamnă „sosire” și face o trimitere directă spre momentul revenirii lui Iisus Hristos. Abordând această perspectivă, scriitorul american William B. Bradshaw, într-un articol publicat peHuffington Post, încearcă să aducă în atenția cititorilor cele două momente fundamentale din istoria religioasă: nașterea lui Hristos (primul advent) și revenirea Sa (al doilea advent).

În opinia lui Bradshaw, Crăciunul oferă în primul rând „posibilitatea de a experimenta ceva din așteptările vechi legate de sosirea lui Mesia”. În acest sens, scriitorul se întreabă dacă „este posibil pentru noi, în anul 2014, să înțelegem și să apreciem pe deplin suferința teribilă și agonia pe care generații și generații de evrei au experimenta-o?”

Luând în considerare aceste așteptări agonizante și îndelungate, Bradshaw apreciază că „Adventul este marcat de un spirit de așteptare, de anticipare, de pregătire și de dor. Abia apoi vine Crăciunul!”

În teologia actuală, ambele veniri ale lui Hristos sunt corelate într-un raport intim. „Perioada dinainte de Crăciun are o dublă caracteristică: e timp de pregătire la solemnitatea Naşterii Domnului, în care ne amintim de prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni şi totodată este timpul în care, printr-o atare amintire, sufletul este condus spre aşteptarea celei de a doua veniri a lui Hristos de la sfârşitul timpurilor”, spune profamilia.

Filosoful Andrei Pleșu, într-una din ultimele sale lansări publicistice, Parabolele lui Hristos, abordând problematica așteptării celui de-al doilea advent, consideră că „cine trăiește prezentul doar ca prezent, fără dimensiunea ritmului mare, fără o referință constantă la timpul Împărăției, încetează să mai fie o prezență, adică își lasă prezentul nelocuit”. Din perspectiva scriitorului român, „prezentul trebuie trăit sub specia iminenței, ceea ce implică o trăire a ființei umane simultan în două registre a timpului: în liniștea funcțională a cotidianului și în neliniștea zilei de pe urmă”.

Chiar dacă Crăciunul, ca prim Advent, este sărbătorit la nivel global, percepțiile cu privire la acest eveniment sunt, totuși, diferite, în funcție de anumite orientări teologice. Astfel, în Bisericile Ortodoxe Orientale perioada anterioară Crăciunului este percepută ca o perioadă de post și pocăință pentru păcatele comise. Însă, în zona occidentală a creștinismului, primul Advent a ajuns să fie celebrat mai mult în termeni de așteptare sau de anticipare, susține Christian Resource Institute, corelația cu cel de al doilea Advent fiind mult mai evidentă.

Deși abordarea Crăciunului diferă în cele două spații ale creștinătății, în schimb, problemele cu care se confruntă sunt similare. Astfel, există o diferență între discursul teologic și tendințele actuale ale enoriașilor. „Mai nou apare în societate şi un fel de Moş Crăciun secularizat şi comercial, simbol al consumismului şi al materialismului individualist”, sună un mesajalarmant al Patriarhiei Române. Același aspect îl semnala și papa Benedict care afirma că „Crăciunul a devenit o sărbătoare comercială, ale cărei scântei orbitoare ascund taina umilinţei lui Dumnezeu”, exprimându-și astfel regretul pentru incapacitatea societății actuale de a privi „dincolo de faţada strălucitoare a acestor vremuri”. Probabil că o abordare mai puțin materialistă a primului Advent ar putea facilita crearea unor conexiuni de care societatea umană duce lipsă, revenirii lui Hristos redându-i-se locul între prioritățile unei lumi consumeriste.

Perioada sărbătorilor de iarnă este raiul comercianţilor. Frenezia cumprăturilor capătă proporţii globale, cum fiecare doreşte să iasă din magazin, cel puţin cu un cadou în mână şi-al-nu-ştiu-câtălea între dinţi… Să nu mai vorbim de întreaga industrie a decoraţiunilor, cu brazi, globuleţe, ghirlande, figurine, steluţe, luminiţe – sau lumineţe, cum spune băieţelul nostru, Elias – etc. În fine, bune şi astea…

Important e să vedem rolul special pe care îl joacă vitrina în toată povestea asta. Vitrina are rolul esenţial de a deschide faţă de trecători această lume „de vis” a Crăciunului. Toate cadourile și decorațiunile ar fi inutile dacă ar rămâne ascunse, învăluite de un mister total, făcându-ne poate chiar să ne îndoim de existența lor. Chiar dacă vitrina nu dezvăluie tot ce se află în magazin, este totuși un „pod de legătură” între cumpărător și comerciant; vitrina invită la „contemplare” – window shopping – și mai mult – te invită chiar acolo, în lumea de basm a cadourilor. Cum ieși de acolo, depinde de portofel și de creier.

Doar că adevărata „vitrină” a Crăciunului este cea către Dumnezeu. Cum am putea spune noi ceva semnificativ despre Dumnezeu? Cum l-am putea înțelege pe Dumnezeu? Este mult mai ușor să spui ce nu e Dumnezeu, decât să spui ce este El. Nu este de mirare că s-a investit foarte mult în dezvoltarea teologiei apofatice (teologia „prin negație”). Spunem: Dumnezeu nu este muritor, Dumnezeu nu este limitat, Dumnezeu nu păcătuiește, Dumnezeu nu se schimbă etc.

Acest „NU” reprezintă însuși epitomul separării noastre de Dumnezeu – noi suntem „aici”, El este „acolo”. Noi suntem muritori, limitați, păcătuim, ne schimbăm etc. Noi NU suntem ca Dumnezeu și Dumnezeu NU este ca noi. Și, dacă am rămâne aici, toată povestea asta s-ar termina foarte trist… Lumea lui Dumnezeu ar rămâne total ascunsă, învăluită în mister, infinit de departe de noi.

Dar, să vedem acum semnificația copleșitoare a întrupării lui Mesia: Dumnezeu se deschide personal față de noi! În Evrei 1:1-2 citim: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”

Acum putem spune, în sfârșit, ceva la modul pozitiv (afirmativ) despre Dumnezeu: Dumnezeu este ca Hristos! Dar Hristos este ca noi toți, Om, fără a înceta a mai fi Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este aici, cu noi. Este Emanuel! Putem vorbi despre Dumnezeu cu limbajul nostru și în ciuda limitărilor noastre.

Hristos, „întipărirea ființei lui Dumnezeu”, devine o fereastră spre Dumnezeu, fiindcă El, Om fiind, este însuși Dumnezeu. Adevărata „vitrină” a Crăciunului nu este cea a comercianților, ci însăși „vitrina lui Dumnezeu”. În Hristos, Dumnezeu ne invită pe noi trecătorii de pe drumul acestei planete, să intrăm în relație cu El. Avem posibilitatea să jubilăm de bucurie, fiindcă privind la „vitrina lui Dumnezeu” și intrând în relație cu El, am pășit în interior: „noi în El și El în noi”!

Și acolo, în Dumnezeu, am găsit cadoul la care am visat dintotdeauna. Acel „cadou” pe care l-am tot căutat, fără să știm, uneori, ce căutăm. Un cadou care să nu ne dea bucurie doar de Crăciun, ci pentru eternitate. Un așa cadou, încât să nu-ți mai dorești altul.

„Intrând” în Dumnezeu am găsit cadoul! Pe el scria: Nemuritor, Nelimitat, Fără păcat,Neschimbător…  Ne-am uitat mai bine și am văzut că acel cadou era împachetat cu un roșu, ca sângele lui Hristos. Deasupra avea o cunună de spini. Am dat cununa deoparte, am deschis cadoul „bucurându-ne, tremurând”, iar în interior am găsit o cărticică pe care scria cu litere de aur, eterne: „…fiul Meu și fiica Mea, poți să-mi spui ”Tată!” ”

Pastor Costel Ghioancă

http://crestintotal.ro/

Suntem in pragul sarbatorilor de iarna   si   intreaga tara este cuprinsa de freamatulspecific acestor sarbatori.  Localitati  impodobite,  case luminate, pomi imbracati  in mii  debeculete  colorate,  salile  mari  de  teatru  gazduiesc  concerte  de  colinde  inaltatoare,marketurile misuna de cumparatori care-si pregatesc cadourile pentru copii  sau nepoti sioferte care mai de care avantajoase sau mai putin avantajoase, functie de parerea fiecaruia,invadeaza  magazinele  mari  si  mici.  Toata  suflarea  se  afla  intr-o  perioada  de  pregatire intensa pentru cele doua zile de sarbatoare. Toate acestea fac parte din viata noastra si isiau farmecul lor dar concentrandu-ne doar pe ele pierdem din vedere spiritualul care este defapt esenta Craciunului.

Daca n-ar fi existat un Fiu de Dumnezeu care sa ia chip de om, dacan-ar fi existat o iesle, niste magi si niste pastori, un Iosif si-o Maria atunci Craciunul nu ar fiexistat. Aceasta sarbatoare nu-si are rostul daca nu-L are in centru pe adevaratul sarbatorit.Cand spun adevaratul sarbatorit nu ma refer deloc la Mos Craciun. Nu, el este doar un bagajaditional al acestor sarbatori, bagaj agatat de oameni nu de Dumnezeu . Sarbatoritul real alCraciunului este Isus Hristos, sau Mesia, sau Emanuel cum mai este El numit de Scriptura. El trebuie sa se afle in centru, nu altcineva sau altceva.  Obisnuim sa spunem: Craciunul nue Craciun fara brad, fara cadouri si fara Mos Craciun. Corect cred ca ar fi sa spunem ca nupoate exista un Craciun reusit fara Mesia si pe celelalte sa le privim ca pe niste bonusuri dinpartea lui Dumnezeu, bonusuri de care ingaduie sa avem parte ca sa ne bucuram de ele.

Cu ocazia acestei sarbatori ar trebui sa ne amintim cu adanca recunostinta fata de Dumnezeude sansa pe care ne-a oferit-o pentru viata de dincolo de moarte si n-ar trebui sa ingaduimca aceste zile de praznic sa vina si sa treaca fara sa spunem copiilor nostri ce inseamna defapt Craciunul. Sunt copii care stiu doar de Mos Craciun si cadouri si habar nu au de unHristos, de un Mesia, de un copil intr-o iesle, de un Iord, de un Iosif si de-o Maria. Bietii copiin-au nici o vina pentru ca daca noi ca parinti nu le comunicam aceste realitati atunci n-au deunde sa afle de ele.  Asadar, indemn cititorul sa nu permita  perpetuaarea golirii de continut,de-a lungul generatiilor,  a sfintelor sarbatori de  iarna.

(Estela C. Manea)

http://crestintotal.ro/