Categorie: EDITORIALE

România – Noul Eden – Alin Jivan

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

România – Noul Eden

Atâta timp cât românului îi merge mintea la prostii, România e o ţară fără hotare. (Victor Martin)

Mare e grădina Domnului!, spun românii când văd ceva ieșit din comun, greșit sau anormal. Așa suntem noi când vine vorba de oameni ciudați si răi. Îi băgăm pe toți în grădina lui Dumnezeu.  Îl băgăm pe țăranu’ cu maserati, care ne și explică cum Dumnezeu l-a făcut să fie un om prosper, și le băgăm pe toate cele neastâmpărate, doar, doar, gândindu-ne că vom crea un “Eden” al plăcerilor noastre, din care Dumnezeu să lipsească.

O grădină  unde totul este artificial.  Ochi, nas, buze, urechi…inclusiv relațiile dintre noi oamenii. O grădină cu “Mazăre” și cu tot felul de parade unde “Evele”  se cred mereu la plajă.

O grădină unde urmașii lui Adam stau tolăniți, urmărind cu ochii bulbucați la ,,teve,,  dialogul dintre șarpele Capatos și fiicele poporului.

Când m-am întors la Domnul, m-a sunat un ziarist și m-a întrebat dacă este adevărat că am intrat într-o sectă, că nu mai mănânc carne de porc și că nu mă mai uit la televizor. L-am lămurit repede în ce privește secta, apoi i-am propus să mă invite la o ceafă de porc, după care i-am explicat ce am auzit la un predicator care spunea că televizorul are aproape același rol ca mașina de spălat. Una spală haine, iar celălalt, creiere.

Cât despre creiere spălate, mai am ceva de spus. Am citit (din greșeală) pe internet că România ar fi noul Ierusalim, noul Canaan, noul Eden. Wow!

Ce Eden frate?!, că noi nu mai avem nici măcar rușinea să ne ascundem păcatele. De fapt nici nu mai avem unde, că am defrișat toate pădurile.

Mă tem că  bunul Dumnezeu ne privește ca pe Sodoma și Gomora și noi trăim somnul cel de moarte. Confundăm întunericul cu lumina și spunem  răului bine și binelui rău. Petre Țuțea a spus că a făcut treisprezece ani de închisoare pentru un popor de idioți. Poate o fi așa, dacă nu ne trezim.

România nu este altceva decât un staul cu oi, mioare și mielușei neastâmpărați, în fruntea căruia stau preoții cu crucea în mână, dar fără de Dumnezeu.

Unde ți-e mioară,
Portul de fecioară?
Visul de copilă,
Inima umilă?

Unde ți-e noblețea?
Dragostea, blândețea?…
Te-ai lăsat târâtă
Și batjocorită,
Cu speranța moartă
Te-ai pierdut la poartă.

Iat-un glas răsună,
Este vestea bună,
Care azi te scapă.
Sufletul ți-adapă,
De păcat te spală.
Vino cu sfială
Să-ți cunoști Păstorul,
Domn, Mântuitorul,
Cel ce te iubește
Și te prețuiește.
Vino azi, mioară…
Românie, țară.
Scoală sus din moarte,
Dintre pietre sparte
Și păstreaz-onoarea,
Dragostea, valoarea
Și credință vie,
Până-n cer să-ți fie!

La mulți ani, România!

Alin Jivan

Sursa http://www.flacarainchinarii.ro

Ziua mea nationala – Cetatean al Cerului

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Ziua nationala este relativa. Inainte de 1945 ziua nationala era ziua regalitatii. Apoi, intre ’45 – ’89 ziua nationala a fost 23 August – ziua cand “am intors armele”. (Apropo, “intoarcerea armelor” este o chestie de tradare, care nu face cinste celui ce intoarce armele impotriva cuiva aflat de aceeasi parte a baricadei. Lasand la o parte contextul respectiv, am serbat timp de 45 de ani ca zi nationala un act de tradare stil romanesc. Pentru 23 August 1944 nici nemtii nu ne-au uitat, nici americanii nu ne-au luat in brate. Si unii si altii ne-au considerat tradatori. Doar rusii ne-au “iubit”… si ne-a fost destul…) Acum ziua nationala este 1 Decembrie – Ziua Marii Uniri. Probabil in viitor se va schimba si aceasta si vom serba ca zi nationala ziua Celei Mai Mari Uniri – ziua unirii cu Europa. Pe de alta parte, romanii plecati in Occident nu se “prea dau” romani… Occidentalii se uita lung la tine daca le spui ca esti roman si iti verifica pasaportul de 7 ori… Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera si ciocanul. Acum cred ca semnul distinctiv ar putea fi avorturile. Cu toate astea, eu ma bucur sa fiu roman. Dumnezeu a vrut sa ma nasc roman. Daca ma vroia francez sau chinez sau papuas, atunci ma nasteam in Lyon sau in Paris, in Shanghai sau in Beijing sau chiar in Papua Noua-Guinee. Dar Dumnezeu a vrut sa ma nasc in Romania, in Alba Iulia – cetatea Marii Uniri. Acum, daca schimbam perspectiva, care este oare ziua nationala a cerului? In cer nu cred ca exista zi nationala. De ce? Nu pentru ca cei de acolo nu ar fi “nationalisti” – cred ca sunt, deoarce nu-mi imaginez pe cineva din cer “dand din coate” ca sa ajunga la munca in Spania sau Italia sau chiar America. Cred ca toti cei din cer vor sa stea exclusiv in cer . In cer cred ca nu exista zi nationala deoarece acolo NU EXISTA ZI SI NOAPTE. Vorbind despre cer, Biblia spune: “Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul” – Domnul Isus Cristos. Continuand incursiunea in aceste lucruri “inalte”, pot spune ca cetatenia noastra este in ceruri. Unii considera ca cetatenia americana este cea mai buna, sau cea germana, italiana, austriaca. Altii cea ruseasca… Biblia ne invata sa ne rugam pentru binele cetatii in care suntem, deoarece fericirea noastra atarna de fericirea ei. Eu ma rog pentru Romania: “Doamne, fa Tu ca presedintele tarii, primul-ministru, incepand de la cei din frunte pana la mine, cu totii sa fim CETATENI DE NADEJDE… Ai cerului ! C.S. Lewis spunea ca noi crestinii suntem agenti secreti ai lui Dumnezeu. Noi reprezentam o putere straina. Straina de mizeria de pe acest pamant. Il reprezentam pe Dumnezeu, Cel care este Lumina, dragoste, pace si fericire, in mijlocul unei lumi pline de intunerec, ura si razboi. Razboi cu noi insine, cu cei din familie (Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect: “Devorare reciproca”), razboi cu cei de la servici, cu cei din opozitie sau de la putere. Eu despre mine pot spune ca sunt agent secret – reprezint interesele lui Dumnezeu pe acest pamant. Am dubla cetatenie – sunt cetatean roman – aici, si cetatean al cerului – dincolo. Ziua mea nationala este Ziua Unirii. Ziua Unirii mele cu cerul, bineinteles. Ziua cand am spus: “Doamne Isuse Cristoase, de azi inainte te rog sa fi tu presedinte, prim ministru, rege in viata mea. Te rog sa gestionezi Tu inundatiile si cutremurele, catastrofele din viata mea. Te rog sa fi tu Stapanul si Domnul meu, prietenul meu. Te iubesc.” De atunci traiesc o sarbatoare continua, pana cand “trupele speciale” ale puterii pe care o reprezentam ne vor scoate de aici, pana cand “comandourile” cerului vor veni dupa noi, asa cum spune Biblia ca atunci cand Domnul Isus ca reveni pe norii cerului, El va trimite pe ingerii Sai in cele 4 zari sa stranga la El pe toti cei care sunt CETATENI AI CERULUI. Spunea Pr.Rafail Noica: “Patria noastra nu este cea in care ne-am nascut, ci CEA CARE VA SA VIE !” As incheia cu titlul de “Cetatean al cerului”. (cei care-l aveti, iar cei care nu sunteti siguri, puneti-va chiar acum pe genunchi, cereti-l si-l veti primi)

Ioan Ciobota

http://crestintotal.ro/

La buni ani ţară faină

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Drapel-Romania1

Chiar ieri, meditam la câte critici şi reproşuri aud zilnic referitoare la România. Meditam la, cât este de cârtită ţara asta şi la cât este de abandonată. La cât de mult se vrea de le ea şi la cât de puţin i se dă. Este ciudat cât de des vorbim negativ despre ţara asta şi cât de puţin o vorbim de bine, aşa că azi mă apuc să zic de bine despre ţara asta mult binecuvântată de Dumnezeu.

Să nu credeţi că doar azi fac asta. Sunt un om care în permanenţă gândesc bine despre România, deşi mai sunt si excepţii uneori. Gândesc de bine, pentru că îmi dau seama cât de binecuvântaţi suntem. Îmi dau seama cât de mult „toarnă” Dumnezeu în România. De fapt, cred că Dumnezeu ştie de ce ne-a aşezat aici, ştie că eu şi tu, putem forma un popor potrivit pentru acest teritoriu. Dumnezeu ştie că cei mai potriviţi oameni pentru zona asta suntem noi. Da, Românii au hibe multe, ne sunt multe aspecte negative imputabile, dar până la urmă, pe noi ne-a considerat Dumnezeu cei mai vrednici pentru bucata asta de pământ. Sper să ne intre bine la cap şi să acţionăm în consecinţă, cât ne va fi vremea pe aici pe pământul acesta.

Vorbirea de rău despre România, este unul din păcatele naţionale, dar trebuie să ne putem pocăim de el. Meditam la ce ar fi oare dacă pentru fiecare vorbă rea despre ţara asta, am înălţa şi o rugăciune pentru ea? Ce ar fi dacă, în loc de critici, am alege să rostim binecuvântări. Ce ar fi dacă noi, cei care pretindem că Îl iubim pe Dumnezeu, am alege ca zilnic să binecuvântăm ţara.

Ştiţi că ţara noastră va deveni ceea ce o condamnăm în mintea noastră să devină? Ştiţi că din gândurile noastre şi din vorbele noastre, putem face din ţara asta un loc plăcut sau unul neplăcut? Un exemplu: dacă eu cred despre mine că sunt urât, prost, nu am încredere în mine deloc, o să evit oamenii şi o să mă retrag. Voi vorbi negativ despre mine şi imaginea despre mine din mintea mea, o voi arăta altora şi ceilalţi aşa mă vor vedea şi ei. În consecinţă, ce gândesc despre mine voi deveni. Cu România tot aşa este. Gândim că e nasol aici, că e prost sistemul, că e corupţie, că e hoţie, că nu e frumoasă…. cu părere de rău o spun… aşa va deveni. Noi o blestemăm prin gândirea noastră.

Alternativa este să gândim de bine despre ea. De fapt, nu trebuie să facem nimic fals. România este frumoasă ca relief, mult mai frumoasă decât marea majoritate a ţărilor. Avem munţi absolut superbi, avem forme de relief variate, avem obiective turistice extraordinare. Mai mult România este aşezată într-o zonă cu o climă plăcută. Vedem frumuseţile celor patru anotimpuri. Avem parte de soare dar şi de ploaie, avem parte de frig dar şi de căldură, avem parte de un pământ roditor şi uşor de lucrat.

România  a fost păzită de ani buni de războaie, de crize umanitare majore, de secetă, de inundaţii majore. România este acum, unul din pământurile râvnite pentru resursele disponibile aici. (sper să nu ne vindem) Resursele naturale sunt variate. Am putea fi lejer independenţi energetic în totalitate, ceea ce alte ţări doar visează. România este un teritoriu la care mulţi au râvnit şi pe care strămoşii noştri l-au apărat cu viaţa. Este un pământ de mare valoare şi datorită sângelui, care a pătruns în glia noastră.

România este o binecuvântare primită de noi de la Dumnezeu pentru o vreme. Dincolo de negativismul neamului românesc, trebuie să strălucească aprecierea, mulţumirea şi binecuvântarea pentru darul acesta al lui Dumnezeu. Am rezistat tentaţiei de a pleca în afara ţării pentru că am convingerea, în dreptul mau, că aici sunt chemat să trăiesc şi prin traiul meu să binecuvintez, să ajut, să mă implic. Eu şi tu suntem chemaţi să facem din locul acesta unul plăcut, suntem chemaţi să facem tot ce ţine de noi, pentru a arăta bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu oamenilor care locuiesc alături de noi.

Îmi propun ca să vorbesc de bine România mai des de acum înainte. Îmi propun să rostesc binecuvântări la adresa ei şi să înalţ rugăciuni pentru ea. Îmi propun să fiu mai mulţumit şi mulţumitor pentru alegerea lui Dumnezeu de a mă face locuitor al României. Îmi propun să le vorbesc şi altora de bine despre România, fie că sunt români sau străini. Se pare că românilor trebuie să le vorbesc mai mult despre cât de frumoasă şi binecuvântată ţară avem.

Oameni buni, români dragi, prin gândirea şi vorbirea şi fapta noastră vom atrage bine sau rău asupra ţării, vom atrage binecuvântare sau blestem. Aleg azi să gândesc de bine despre ţara asta şi să o binecuvântez. Doamne, binecuvintează România, păzeşte-i teritoriul, dă re rog ploaie la vreme, păzeşte-i şi mânuieşte-i oamenii. Îţi mulţumesc Doamne pentru protecţia acestei ţări, pentru binecuvântările revărsate şi pentru îngrijirea deosebită.

La buni ani România!

http://www.filedinjurnal.ro/

ROMÂNIA TA – Nicolae Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

romania

România ta e Parângul, Rarăul şi Sfinxul din Bucegi, e Delta Dunării, Transfăgărăşanul şi Putna cu straie de sărbătoare. Dar şi magherniţele de la periferiile urbane, încâlceala din labirintul Bucureștiului şi glodul de-ți dă peste cizmă, pe ulitele satelor îmbătrânite de așteptare.

România ta e Nadia Comăneci şi Ivan Patzaichin, Gică Hagi şi Ana Aslan. E Djuvara, e Pleşu, e Cioran, e Eminescu. Dar şi liceele pline de nepăsători care scriu cu emoticoane.

România ta e grâul Bărăganului, ţiţeiul Subcarpaţilor, podgoriile Murfatlarului, turmele Sibiului şi huila de la Petroșani. Dar şi uzinele dezafectate, pădurile defrişate şi câmpurile năpădite de buruieni. Şi de… Pet-uri.

România ta e Sinaia cu Peleşsul, Braşovul cu Biserica Neagră, Bucovina plină ochi de mânăstiri. Dar şi bisericile părăsite ori cvasigoale duminica, orfelinatele şi azilele de bătrâni.

România ta e capra neagră, zimbrul Haţegului şi ursul carpatin. E barza, egreta şi ciocârlia. Dar şi câinii vagabonzi ce muşcă pe furiş prin spatele blocurilor.

România ta e Ștefan, Ţepes şi Cuza. E Carol, e Mihai Viteazul şi Brâncovenii. Dar şi Ceaușescu, Năstase, Băsescu. Ori politicienii care mint ca meteorologii şi parlamentarii care nu văd viața searbădă a țării decât prin geamurile lor fumurii.

România ta eşti tu. Sunt eu, şi alții 19 milioane acasă şi 15 milioane prin diaspora. Sau Basarabia. E o Ţară frumoasă, cu oameni harnici, bătrâni simpatici şi tineri inventivi. Dar cu copii puţini, cu manele, cu mașini înscrise în Bulgaria şi şpăgi.

România e petecul de pământ binecuvântat de Dumnezeu pentru tine. Şi pentru mine. Doar în funcție de tine, române, își va da rodul sau spinii. În funcție de tine va fi fericită sau ridată. În funcție de tine va fi vorbită pe la colţuri, de rău sau de bine! Elogiată sau blestemată. În funcție de tine va fi creştină sau păgână! Va sta lângă Hristos sau contra Lui!

La mulți ani România! Te iubesc oricum ai fi!

http://rodiagnusdei.wordpress.com/

Români daţi dispăruţi!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

Tocmai am scăpat de alegerile prezidenţiale, am ieşit bine din ele, dar mai avem o problemă! Mulţi români sunt daţi dispăruţi; deşi nu se cunoaşte numărul exact al acestora, se pare că ei formează o majoritate. Undeva în istorie, România i-a „pierdut” pe aceşti oameni, parte a neamului nostru românesc. Profilul dispariţiilor este românul care nu se plânge şi nu se tot scuză atunci când vine vorba de pierderi, care nu comentează crezând că le ştie pe toate.

Astăzi, după tot acest timp în care aceştia nu au mai apărut, ne-am gândit că ar fi timpul să îi dăm în căutare, având în vedere condiţiile dificile ale acestor vremuri de criză; vremuri în care cele mai „uşoare”măsuri de austeritate sunt totuşi atât de greu de suportat. Şi, deşi încă nu le-am simţit pe pielea noastră, suntem aproape terminaţi psihic.

Am putea să ne plângem, aşa cum ne place nouă să facem de obicei, dar asta nu ne-ar ajuta deloc. Faptul că nu i-am căutat pe compatrioţii noştri mai repede e un fapt grav, dar deja consumat. Deşi acum câteva luni bune ne erau „de-ajuns” câteva reduceri, nu atât de drastice, acum nu mai sunt. Aşa cum auzim în fiecare zi la ştiri, ne aflăm într-un punct de cotitură, avem o reală nevoie de schimbare; avem mare nevoie să ne regăsim compatrioţii pierduţi.

Printre caracteristicile care fac parte din portretul spiritual-psihologic al acestor români, sunt următorele:

 Suflet sănătos – datorită unei relaţii de prietenie adevărată cu Dumnezeu, majoritatea rănilor din sufletele acestora au fost vindecate, iar cele nevindecate sunt şi acum alinate. Trăirea lor în cadrul unei comunităţi sănătoase şi neîmpământenită într-o religiozitate care tinde să devină ea însăşi Dumnezeu au făcut ca înţelepciunea lor să crească.

Schimbare autentică – înţelegând nevoia unei schimbări, aceştia şi-au pus voinţa la lucru pentru a schimba ceva cu adevărat în propria lor viaţă şi nu în cea a vecinului; destinul “caprei” vecinului nu a afectat deciziile luate asupra propriei “capre”.

Integritate măsurabilă – constând într-o luptă continuă cu propria fire în vederea măştilor pe care aceasta le îndrăgeşte aşa de mult. Chiar mai mult de atât, lupta aceasta nu se opreşte numai aici, ci continuă cu lăcomia, minciuna şi furtişagul.

Curajul responsabilităţii – asumarea greşelilor şi alegerea de a le spune pe nume, pentru a putea fi corectate, luptând mereu pentru a le înfrânge; „Apăsat, dar nu zdrobit; pus jos, dar nu distrus”.

Profesionalism desăvârşit – realizând faptul că nu se pot pricepe la toate lucrurile au ales să evite comentarea deciziilor specialiştilor sau autorităţilor. Astfel, au ales să înveţe şi să profeseze doar acolo unde se pricep cel mai bine.

Patriotism adevărat – iubindu-şi din toată inima ţara, pământul românesc, au încetat să se autocompătimească pentru faptul că s-au născut în România şi au început să-şi dezvolte demnitatea de a fi români.

Poate pare greu de crezut, dar au existat cândva aşa români şi încă mai există. Trebuie doar să ne rugăm şi să ascultăm ca EL să lucrează în fiecare dintre noi. Recompensa noastră va consta în valoarea unei ţări pe care EL o schimbă cu adevărat: România!

http://www.resursecrestine.ro/