Categorie: EDITORIALE

Nu este usor sa spui … iarta-ma!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

“El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre…” Isaia 53:5

Cele mai multe cupluri care se plâng de lipsa dragostei și o mulțime de răni în relația lor de căsătorie sunt acolo pentru că nu reușesc sau nu vor să-și mărturisească vina unul altuia în situații de conflict. De cele mai multe ori, preferăm o versiune soft și fără semnificația a mărturisirii greșelii. “Am greșit, scuze!” Alții preferă o versiune manipulativă – “Îmi pare rău pentru ce am făcut dar m-am săturat de …” Și mulți alții nici măcar nu se chinuie prea tare să-și mărturisească parte de vinovăție sau să-și ceară iertare, crezând că timpul va rezolva toate problemele și va vindeca rănile.

Mărturisirea greșelii este una din cele mai dificile cerințe biblice de îndeplinit. Și devine mai dificilă atunci când nu înțelegem ce înseamnă adevărata mărturisire. Cred că putem înțelege mai bine ce este adevărata mărturisire dacă ne gândim la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi.

Sacrificiul lui Christos pe cruce a devenit un lucru atât de obișnuit printre noi încât am pierdut semnificația pentru viața noastră. Este trist faptul că acest element esențial pentru istoria omului și-a pierdut puterea de influență. Acest lucru ar trebui să ne motiveze să studiem și să memorizăm Scriptura pentru a putea medita la ea. În felul acesta ne asigurăm că nu pierdem din relevanță și impact. De exemplu, dacă citim textul de mai sus dintr-o altă perspectivă – “El era străpuns pentru păcatele mele, zdrobit pentru fărădelegile mele” – are o altă semnificație. În mod natural, eu sunt interesat să-și justific greșelile, Christos este interesat ca eu să-mi recunosc greșelile.

Mărturisirea înseamnă ca atunci când sunt egoist, critic, neiubitor sau nerespectuos, mai întâi trebuie să vorbesc cu Dumnezeu (1 Ioan 1:9) și apoi cu partenerul de viață (Iacov 5:16). Dar trebuie să fiu pregătit să accept durerea morții lui Christos pentru păcatele mele – sunt participant la uciderea Sa! Inimile noastre trebuie să fie mai întâi frânte ca să poată începe procesul iertării și vindecării relației de căsătorie.

Ce vei face astăzi pentru a începe procesul acesta care conduce la mărturisire adevărată în căsătoria ta?

Dă-ne Doamne, o inimă curată și ajută-ne să refacem relațiile dintre noi!

http://neclintit.com

„Stresiunea” e pe sfârşite…

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

Pentru unii perioadă grea, pentru alţii mai puţin, cert este că sesiunea pentru noi studenţii e un hop care necesită multă răbdare şi putere să rezişti până la capăt. Şi vorbesc de noi, care ne numim creştini.

De multe ori când auzim de oameni care sunt nervoşi, mânioşi, plin de invidie, nerăbdători, aşa-i că niciodată nu ne gândim că poate şi noi suntem printre ei?

„Dar noi suntem răbdători, calmi, cumpătaţi, noi nu ne gândim la rău.” Oare aşa să fie? Oare aşa să fie în SESIUNE? E greu, e o luptă continuă. Pe care singuri nu o putem birui. Pe lângă asta, oamenii cer multe. Profesorii cer ceva, prietenii cer ceva, părinţii la fel, fraţii, surorile..doar Dumnezeu parcă într-un colţ uitat ar vrea să „ceară” ceva, dar l-am făcut să tacă în cele din urmă. De ce?

Pentru că am fost prea ocupaţi cu treburile noastre. Suntem de fapt extrem de ocupaţi. Cu ce? Ei bine sesiunea… Nopţi nedormite, ochii cât cepele, nervii întinşi la maxim. Cum să mai avem timp de El, cum să îl mai lăsăm şi pe El să mai spună ceva, când tot noi vorbim?

„Doamne dă-mi aia, fă-mi aia; Doamne, ştii că nu ştiu nimic pentru examenul de mâine, te rog ajută-mă!” Cerem multe, vorbim multe, dar de prea puţine ori ne facem timp să mai ascultăm.

Când a fost ultima oară când l-ai scos pe Dumnezeu din cutiuţă şi ai stat doar să îl priveşti, să Îi priveşti măreţia, slava, puterea, să îi spui un „Mulţumesc, Tată!”

Sesiunea e aproape pe sfârşite. Şi poate ţi-ai pierdut cumpătul o dată, de două ori, de multe ori. Satan a încercat să te scoată din cursă. Dacă încă eşti în viaţă, opreşte-te şi mulţumeşte-I Domnului pentru că a ţinut mâna ta în mâna Lui în tot acest timp.

Dacă sesiunea există doar atât cât eşti student, sesiunea adevărată din timpul vieţii tale se va sfârşi când vei ajunge la capătul cursei. Nu uita, e o luptă continuă. Nu o poţi birui singur. Dumnezeu e lângă tine, gata să îţi dea o mână de ajutor!

http://revistarespiro.ro

Paralizată, dar nu doborâtă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE, Mărturii

Modul în care o persoană a făcut faţă unei răni la coloană şi sentimentelor de mâhnire şi disperare după un accident de înot şi cum a găsit ea speranţă

De Stacy James

Eram în facultate când am paralizat de la gât în jos în urma unui accident de înot. Într-o fracţiune de secundă universul meu s-a schimbat pentru totdeauna. Dintr-o studentă foarte activă, m-am transformat într-o persoană care nu mai putea face lucrurile pe care le iubea: nu mai puteam alerga, dansa, sau cânta la pian şi la chitară. Avusesem în plan să devin misionară şi să Îi slujesc lui Dumnezeu cu viaţa mea. Cum de a îngăduit El să mi se întâmple aşa ceva?

Stăteam adesea în pat şi plângeam, pentru că mă simţeam prinsă în capcană în propriul meu trup pe care nu îl mai puteam controla, pentru că m-am înstrăinat de prieteni, pentru că doctorii ar fi trebuit să mă poată vindeca. Eram nervoasă atunci când unii medici păreau atât de superficiali cu privire la situaţia mea şi când ceilalţi colegi de facultate se holbau la mine în timp ce mergeam cu căruciorul pe coridor.

Citisem în Biblie că Dumnezeu a spus odată că, dacă ajungem să Îl cunoaştem, nu ne va părăsi niciodată. Deşi eram disperată, ştiam că mai există speranţă, pentru că Dumnezeu mă iubea şi încă mai avea un scop cu viaţa mea. Puteam alege să cred acest lucru şi să Îl las să vină cu mine prin încercarea aceasta sau să fiu amărâtă şi mânioasă pe El. Am ales să Îl urmez, cu toate că în acel moment sentimentele îmi dictau contrariul.

Atunci când ni se întâmplă lucruri rele, suntem adesea tentaţi să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi: „Dumnezeule, dacă m-ai iubi, nu m-ai lăsa să sufăr aşa”. Am învăţat că nu circumstanţele trebuie să ne influenţeze credinţa în dragostea lui Dumnezeu. „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi a fost arătată prin faptul că El L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu născut, pentru ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4:9). Acesta este lucrul la care trebuie să privim pentru a înţelege dragostea lui Dumnezeu. Nu la binecuvântări sau la absenţa acestora.

Am învăţat că dragostea nu înseamnă absenţa durerii sau a problemelor. Deseori, Dumnezeu foloseşte aceste lucruri pentru a ne ajuta să ne maturizăm şi să creştem. Viaţa este şi va continua să fie dificilă. Încă mă confrunt cu unele complicaţii în urma accidentului şi am avut persoane dragi care au murit. Natura vieţii este un amestec de bine şi de rău. Învăţ să accept acest lucru tot mai mult.

De asemenea, Dumnezeu ne dă libertatea să ne exprimăm durerea şi să plângem. Dacă nu facem acest lucru, ne înăbuşim durerea care în final este posibil să se dezlănţuie într-un mod distructiv. Când suferim, avem nevoie de timp pentru a ne rezolva conflictele interioare cu privire la acea pierdere sau criză, pentru a ne exprima durerea într-un mod sănătos. Nu trebuie să purtăm o mască, mai ales înaintea lui Dumnezeu. El ne-a creat şi ştie exact cum ne simţim. Încă Îi mai pomenesc lui Dumnezeu, în rugăciune, despre întrebările şi sentimentele mele; încă mai vorbesc despre aceste lucruri cu prietenii mei apropiaţi.

De asemenea, Dumnezeu ne promite o speranţă pentru viitor. Cu cât mă confrunt mai mult cu problemele la coloană, cu atât mai mult aştept ziua în care voi merge din nou pe picioarele mele în cer. El a creat pentru noi un loc unde nu va mai fi plâns, durere, boală sau moarte.

Nu mai simt amărăciune din cauza cirumstanţelor din viaţa mea. Am văzut bunătatea lui Dumnezeu, am devenit o persoană mai puternică şi mai degrabă aş fi într-un scaun cu rotile, cunoscându-L pe Dumnezeu, decât o atletă profesionistă milionară, care îşi va petrece eternitatea despărţită de El.

Pentru a afla mai multe despre povestea lui Stacy, vezi website-ul ei www.walkingvictorious.com.

Relatia la distanta .. povara sau binecuvantare?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE

Astazi vreau sa scriu in articolul meu, despre relatiile dintre un baiat si o fata. Nu sunt experta, nici nu am ajuns sa pot spune ca am experienta in acest domeniu. Am crescut vazand in stanga si in dreapta tot felul de intamplari frumoase sau mai putin placute. Am privit la oamenii care spun ca sunt indragostiti si am vazut lucrul acesta in ochii lor, in faptele lor. Dar ce spuneti despre relatiile la distanta? Majoritatea sunt contra, dar v’ati gandit vreodata ca o relatie la distanta poate fi o mare binecuvantare? Nu este usor sa te vezi cu persoana iubita o data pe luna, cateva ore. Pur si simplu nu iti ajunge timpul sa’i spui tot ce ai vrea si nici sa va cunoasteti mai bine, timpul fiind cel mai mare dusman. Aici va vorbesc din propria experienta si sustin ca o relatie la distanta este o mare binecuvantare. Da, mi’as dori si eu sa am persoana iubita mai aproape, sa ne vedem zi de zi, sa iesim impreuna, sa facem diferite activitati impreuna cu prietenii nostri. M’am rugat mult pentru el si atunci cand am acceptat prietenia lui, am ales sa’I cer parerea lui Dumnezeu si sa’l implic pe El in tot ceea ce tine de relatia noastra. Recunosc in primul rand ca Dumnezeu mi’a dat ceva mai bun decat m’am rugat eu inainte sa’l cunosc pe baiatul care acum mi’e prieten. Pur si simplu el este darul meu de la Dumnezeu! Impreuna am intampinat greutati, am trecut prin fel si fel de incercari, distanta a fost inamicul nostru de multe ori si nu’l puteam intelege pe Dumnezeu de ce tocmai noi trebuie sa fim atat de departe unul de altul, de ce nu avem privilegiul ca si ceilalti indragostiti sa petrecem mai mult timp impreuna. Intr’o lume atat de pacatoasa ca aceasta, in care tinerii au un comportament tot mai imoral, nu le mai este rusine nici macar de parinti sau de ceilalti, pacatul sexualitatii s’a raspandit cu o viteza uimitoare. Daca nu ai intretinut relatii sexuale inainte de a te casatori esti considerat un MARE RATAT! Pentru ei, bucuria vietii este sa ajungi sa intretii relatii sexuale cu un numar cat mai mare de persoane, asta iti da experienta, dupa parerea lor. Sfintenie? Curatie? Nu mai exista de mult in mintea lor, in inima lor. Pacatul a ajuns a fi ceva normal, ceva obisnuit chiar sa nu mai fie numit pacat. Ne miram de ce tot mai multi tineri ajung distrusi, se refugiaza in tot felul de lucruri, ajung sa’si complice viata si sa faca din aceasta un mare iad. Se casatoresc si sunt nefericiti, divorteaza, copii ajung prin case de plasament, pe strada, cei mai nefericiti. Dumnezeu iubeste sfintenia, curatia, inimile curate si copii care fac Voia Lui. Nu’i de joaca cu ispitele acestea ale sexualitatii, sunt cele mai tentante si te fac sa incalci toate barierele.

Imi doresc o familie binecuvantata, de care sa ma bucur si stiu ca pentru asta trebuie sa ma pastrez curata! Sa fac in toate Voia lui Dumnezeu si sa ma alipesc tot mai mult de El. Sa caut sa’I fiu placuta! Relatia la distanta este o binecuvantare tocmai de aceea, pentru ca ispitele sexualitatii nu sunt atat de puternice, iar dragostea devine mai puternica cu distanta, cu timpul, cu incercarile prin care treci. Daca doua persoane reusesc sa comunice de la distanta, sa aiba incredere unul in altul, sa fie sinceri, cu atat mai usor le va fi cand vor fi impreuna si vor putea pasi pe drumul casatoriei cu o temelie solida.

Tu ce crezi despre relatia la distanta?

http://neclintit.com

Crestin de duminica

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în EDITORIALE

Ce faci duminica? Mergi la biserica? Asta pentru ca esti crestin, sau esti crestin pentru ca mergi duminica la biserica?

Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Cine mananca, pentru Domnul mananca; pentru ca aduce multumiri lui Dumnezeu. Cine nu mananca, pentru Domnul nu mananca; si aduce si el multumiri lui Dumnezeu.

Romani 14.6

Cat de mult te deosebesti in celelalte zile ale saptamanii de ziua de duminica? Porti cercei in timpul saptamanii dar nu si duminica? Minti in timpul saptamanii, dar nu si duminica?
Oare suntem mai duhovnicesti duminica? Daca DA, este pentru ca mergem la biserica?

Oare grijile lumii – desi noi zicem ca am aruncat asupra Lui ingrijorarile noastre – ne infasoara atat de tare, incat marti am si uitat ce s-a intamplat la biserica? Daca e asa, poate ca ne bazam doar pe ceea ce auzim si traim la biserica, de luni incolo, relatia noastra cu Dumnezeu este de domeniul realitatii virtuale.

Hai sa fim crestini de fiecare zi. Sa traim in asa fel incat oamenii sa vada ca suntem diferiti in fiecare zi, nu doar duminica. Chiar si tinuta si infatisarea noastra tradeaza ce fel de oameni suntem in realitate. Daca abordam o alta versiune duminica, oare ce cred oamenii despre noi? Dar oare ce cred despre Dumnezeul nostru?

http://neclintit.com