Categorie: EDITORIALE

Zeciuiala este un subiect despre care mulţi creştini se frământă. În multe biserici, subiectul zeciuielii este supra-accentuat. În acelaşi timp, mulţi creştini refuză să se supună îndemnurilor Bibliei în ceea ce priveşte darurile aduse Domnului. Zeciuiala / darurile trebuie să fie aduse ca o bucurie, ca o binecuvântare. Din nefericire, acestea sunt cazuri destul de rar întâlnite în bisericile zilelor noastre.

Zeciuiala reprezintă un concept din Vechiul Testament. Oferirea zeciuielii era o cerinţă a legii, prin care toţi evreii trebuiau să ofere 10% din tot ceea ce câştigau, aducându-l în Tabernacol / Templu (Levitic 27:30; Numeri 18:26; Deuteronom 14:24; 2 Cronici 31:5). Unele persoane înţeleg zeciuiala Vechiului Testament ca pe o metodă de taxare cu scopul de a asigura resurse pentru preoţii şi leviţii care se ocupau cu jertfele. Noul Testament nu porunceşte nicăieri şi nici chiar nu recomandă creştinilor să se supună unui sistem legalist de zeciuială. Apostolul Pavel spune totuşi că toţi creştinii trebuie să pună deoparte o cotă din veniturile lor pentru a susţine biserica (1 Corinteni 16:1-2).

Noul Testament nu precizează nicăieri un anumit procent din venituri care ar trebui pus deoparte, însă se spune că acesta trebuie să fie “după câştigul” fiecăruia (1 Corinteni 16:2). Bisericile creştine au preluat în esenţă valoarea de 10% de la zeciuiala Vechiului Testament şi au luat-o în considerare ca valoarea “minim recomandată” în ceea ce priveşte darurile aduse de creştini. Cu toate acestea, creştinii nu trebuie să se simtă obligaţi să dăruiască zeciuială întotdeauna. Ei trebuie să dăruiască în măsura posibilităţilor, “după câştigul” fiecăruia. Uneori aceasta poate însemna că pot dărui mai mult decât a zecea parte, alteori mai puţin. Totul depinde de posibilitatea credinciosului şi de nevoile bisericii. Fiecare creştin trebuie să se roage stăruitor şi să ceară înţelepciune de la Dumnezeu în privinţa participării la darurile aduse Domnului şi/sau a cât anume să dăruiască (Iacov 1:5). “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7).

http://neclintit.com

Întrebare:

Cum pot încuraja o persoană bolnavă de cancer? Ce cuvinte să folosesc? Doresc mult să-i dau încurajare din Biblie. Ce trebuie să-i vorbesc? A-i spune doar: “Îmi pare rău…” nu o va ajuta.. Ce altceva să-i spun?

Spune cuvinte de încurajare

Este foarte imporant să știi a spune cuvinte de încurajare celui ce este pe patul de boală și mai ales când are de a face cu o boală serioasă, precum este cancerul. În Sfânta Scriptură este scris:

Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. (Proverbe 16:24)

Puțini sunt oamenii care știu să spună cuvinte prietenoase care să fie dulci pentru suflet și să aducă sănătate, nădejde și bucurie celui bolnav.

Trec și eu prin situația când cineva apropiat se luptă cu o boală serioasă. Cred că va fi de folos să vă împărtășesc puțin din experiența pe care o avem cu această persoană dragă.

Vizitează cât mai des

Din ziua când am aflat despre boala ei, am mers la spital cu un buchet de flori și am căutat să ajutăm cu ce ne-a stat în putere pentru medicamente. Am ascultat despre starea ei la acel moment și apoi ne-am rugat împreună pentru vindecare. I-am spus că nu există boală care să nu fie în puterea lui Dumnezeu să o vindece și atunci când El voiește, poate să vindece orice boală.

Rugați-vă și postiți

În toată perioada de atunci până acum ne rugăm cu familia împreună pentru vindecarea persoanei dragi nouă și atunci când avea crize și se părea că boala progresa, am inițiat un post și am invitat pe toate rudele să se alipească. Aceasta a fost o mare încurajare pentru ruda noastră bolnavă și chiar am văzut cum Dumnezeu a întărit-o în boala ei.

Îndeamnă la răbdare

Totdeauna am încurajat-o să rabde, mai ales atunci când trecea printr-un tratament deosebit de greu și continuăm să o încurajăm ca să nu renunțe la tratament.

Citiți Biblia împreună

Când veneau crize mai puternice, am mers la ea acasă și am citit împreună cuvinte de încurajare din Sfintele Scripturi, am explicat acele texte și apoi ne-am rugat împreună. Cuvântul lui Dumnezeu are o mare putere de vindecare și aduce multă mângâiere celor ce sunt în suferință, atunci când îl primesc cu credință. De aceea, este foarte important să le citim totdeauna oamenilor bolnavi din Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu ei. Vă sugerez să le citiți așa texte cum sunt Psalmii 23 și 91.

Studiați ce spune Biblia despre boală și vindecare

În același timp, trebuie să-i ajutăm pe oamenii bolnavi să-și cerceteze umblarea lor cu Dumnezeu. Una din cauzele principale ale bolii ( dar nu totdeauna este aceasta) este păcatul. De aceea, este necesar să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă ce spune Dumnezeu despre boală, despre cauzele ei și ce trebuie să facă ca să fie vindecați.  În privința aceasta vă sfătuiesc să faceți rost de cursul “Doamne, vreau să te cunosc” de Kay Arthur și să studiați împreună capitolul intitulat “Iehova Rafa”(Dumnezeu care vindecă). Aceasta îi va fi de mare folos celui bolnav și va primi răspunsuri la multe din întrebările pe care le are.

Dacă aveți posibilitatea, invitați pe persoana bolnavă la o conferință sau tabără unde se studiază Biblia. Noi am invitat pe ruda noastră apropiată la o tabără de studiu biblic inductiv și împreună cu părtășia cu creștinii și atmosfera plăcută de acolo a avut un foarte benefic efect asupra sănătății persoanei dragi nouă. Acum ne rugăm să continue Dumnezeu a lucra vindecarea și în timpul cel  mai apropiat să o vedem sănătoasă deplin.

Îndeamnă pe bolnav să-și pună în rânduială relația cu Dumnezeu

Când cineva trece printr-o boală serioasă, trebuie ajutat să-și pună în rânduială relația cu Dumnezeu și dacă nu a intrat încă în Noul Legământ și nu a primit iertarea păcatelor prin pocăință și credință în Domnul Isus Hristos, trebuie ajutat să înțeleagă bine mesajul Evangheliei și apoi condus în rugăciune, ca să poată fi născut din nou. Doar așa își poate cineva asigura moștenire în Împărăția lui Dumnezeu. De fapt, lucrul acesta trebuie să-l înleagă orice om și trebuie să se grăbească să se împace cu Dumnezeu pentru că spre deosebire de oamenii care au o boală cum este cancerul, sunt și mulți care mor subit.

La începutul acestei săptămâni, am mers să ne întâlnim cu comitetul bisericii într-un anumit loc în oraș. În timp ce ne așteptam unul pe altul, la un șantier de contrucție de alături, un bărbat a căzut de la etaj și a murit pe loc. Știa el că în ziua aceea avea să-i vină moartea? A avut el timp să se împace cu Dumnezeu, dacă nu o făcuse până atunci?

De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu, (Evrei 3:7-8)

Îndemnați și pe cei bolnași și pe cei sănătoși să nu-și împietrească inimile, ci să și le deschidă la adevărul Evangheliei și să se pocăiască, ca să primească iertarea păcatelor și darul vieții veșnice. Așa să ne ajute Dumnezeu.

http://www.moldovacrestina.net/medicina

Cred că fiecare dintre noi şi-a pus măcar o dată în viaţă întrebarea aceasta: “Unde era Dumnezeu când s-a întâmplat asta?” şi mai cred că niciodată nu vom privi acest răspuns pe deplin, decât pe bucăţi sau înjumătăţit. Un lucru ştiu. Dumnezeu era acolo şi este aici.
El este cu acea soţie care află că soţul ei are cancer, El a fost acolo când acel tânăr a murit în accident de maşină, El a fost cu mine când am plâns. El a fost. El este.
Nu înţeleg de ce noi oamenii Îl facem pe Dumnezeu răspunzător de tot ceea ce ni se întâmplă. Nu înţeleg de ce Îl întrebăm pe El de ce nu face nimic pentru acel copil care moare de foame… numai sub ochii Lui?Oare nu ar putea şi El să ne întrebe pe noi acelaşi lucru? Nu suntem noi El pe acest pământ? Atunci de ce fugim de responsabilitate?
Chiar dacă noi ca oameni nu înţelegem de ce un Dumnezeu bun îngăduie lucruri rele pentru copiii Lui, El ştie ceva. Ştie cum trebuie un copil crescut şi educat. Uneori mai trebuie lăsat şi să cadă, ca mai apoi să se ridice şi să se înveţe să umble. Câteodată un copil este neascultător, aşa că numai nuiaua îl poate îndrepta şi-l poate face să vadă ceea ce nu putea vedea mai înainte.
Şi de fiecare dată nu experienţele frumoase şi fericite ne-au apropiat unul de celălalt, ci cele care au cerut multe lacrimi şi nopţi nedormite. Dumnezeu este mereu prezent în vieţile noastre, El nu ne-a promis o viaţă lipsită de necazuri, ci ne-a spus să îndrăznim. Să biruim lumea! Ne-a cerut să ne bucurăm în suferinţă şi să ne încredem în El. Să ne sprijinim de braţul Său ca să putem traversa mai rapid marea învolburată şi furtunoasă. Lui Îi pasă de noi.

Şi trebuie ca noi să înţelegem că un Dumnezeu minunat şi bun ne-a iubit aşa de mult încât S-a făcut că nu aude atunci când Fiul Său striga ţintuit în cuie pe o cruce:Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?
L-a părăsit El oare în acel moment? A fost El acolo prezent? Atunci, te întrebi tu, de ce a îngăduit un Dumnezeu bun un lucru aşa de rău.
Ca să trăieşti tu şi eu astăzi! Şi cred că El îngăduie lucruri rele copiiilor Săi ca să nu le moară sufletele, şi nu cred că putem numi “lucruri rele” ceea ce primim de la Dumnezeu. Pentru că El nu ne dă decât daruri bune. Spre binele nostru şi pentru fericirea noastră. De aceea trebuie să înţelegem că, indiferent de ceea ce ni s-ar întâmplă, Dumnezeu este bun şi noi suntem iubiţi.
Iar El este mereu acolo când se întâmplă unele lucruri pe care noi le considerăm rele, când defapt ele sunt numai înspre binele nostru.
Aşa că, zâmbeşte. Indiferent de cât de greu îţi este sau cât de departe Îl simţi pe Dumnezeu, El este defapt acolo lângă tine, călăuzindu-te prin întuneric. Numai că nu-L poţi vedea pentru că este foarte întuneric.
Nu mă voi teme de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.

Articol scris de Milena Cismasiu. Blogul ei : Intrebarile inimii