Love and Marriage


Traim intr-o lume care aproape ca nu mai are nimic in comun cu legile lui Dumnezeu. Eu insa iubesc legea Lui si mi-as dori sa nu deviez de la principiile Cartii Sfinte. Uneori e foarte usor sa aluneci si sa imbratisezi mai degraba cultura lumii si sa uiti de ceea ce spune cuvantul Lui. Folosesc niste termeni mai religiosi pentru unii, dar nu am cum sa ii formulez altfel. Asta pentru ca nu vreau. Eu Il iubesc pe Dumnezeu si cuvantul Lui este singurul meu set de valori in viata. Biblia este manualul meu de viata.

Sunt multe subiecte despre care as vrea sa scriu si sa vorbesc insa le iau si eu pe rand …”one at a time” cum zice englezul.

Nu sunt casatorita de o viata. Nu sunt nici o micuta guru in ale casatoriei…sunt doar o simpla nevasta, care intalneste aceleasi provocari ca si voi.   Voi vorbi despre provocarea de a fi sotie azi.

Sunt casatorita de cativa ani si va marturisesc ca e cea mai frumoasa experienta din viata mea, dar si cea mai dificila sau care implica mult sacrificiu.

La inceputul relatiei se trezeste asa cate o lele sa te invete: ” Tine-l sub papuc din prima!” “Ai grija, mama, ca dragostea trece prin stomac”, sau o doamna sa te indrume “Cum ti-l dresezi asa il ai”, ” Fii smechera! Lasa-l sa se creada cap ca doar tu esti gatul!” si sfatul cel mai des soptit ” Daca esti buna la pat si oricand disponibila il invarti pe degete”… si multe alte bazaconii de genul.

Imi pare rau baieti, dar parca s-ar vorbi de un catelus sau ceva animalut, pe care il dresezi dupa cum voiesti. Sa nu mai aduc in discutie virtutea nevestelor feministe. Feministele, in opinia mea, au transformat barbatii in baietei si   baieteii in viitorii .

Nu stiu cum sunt alte femei, dar eu nu mi-as dori un barbat care sa faca tot ce imi tuna mie prin gand, sa bat din picior ori de cate ori am cate o idee pana are sa fie ca mine. Eu am fost o fire asa mai “naravasa” la inceput, mai incapatanata. Si Doamne ca bun mai esti tu in indurarea Ta cea mare! Sotul meu este exact opusul meu. Un om bland, calculat, linistit. Eu de cate ori am vrut sa fie ca mine…pai a fost! Si de cate ori a fost ca mine …a fost rau. O data, de doua ori…pana cand mi-am dat seama singura si m-am umplut de rusine, tocmai pentru ca sotul meu nu mi-a reprosat nicodata desi avea tot dreptul. Daca astazi suntem printre straini suntem din cauza mea, ca eu am vrut sa facem asa si asa si planurile nu au izbutit… Dar bun e Domnul si in cele din urma toate au lucrat de fapt spre binele nostru. Dar asta e un alt subiect de scris.

Pentru mine…casatoria  m-a smerit cel mai mult si m-a invatat sa fiu umila, sa ma supun. E frumos sa fii casatorit, dar nu e mereu usor. Nu spun asta de ca si cum ar fi un cosmar viata alaturi de sotul meu. Cosmarul meu cel mai mare am fost chiar eu. Lupta mea cea mai mare a fost cu mine insami.

Eu pana nu m-am smerit si am recunoscut ca nu stiu sa fiu sotie am mers din greu in si mai greu.

Il intrebam pe Dumnezeu: de ce nu e casatoria mea asa cum visam noi si ne promiteam? Si mi-a adus in minte o imagine – o papusa frumoasa la inceput, dar careia eu ii rupeam mainile, ii stricam parul, si incepea sa arate ca o papusa aruncata deoparte ca e prea urata sa te mai joci cu ea. Si mi-a vorbit exact asa: ” Eu ti-am dat ceva frumos, exact cum mi-ai cerut. Mai departe va fi cum o vei avea grija de ea.” Am stiut clar la ce se refera. Am stiut ca daca eu nu voi inceta sa fiu critica si rea de gura, am stiut ca daca nu voi incepe sa ma supun, sa nu ma mai cred eu desteapta….am stiut ca “papusa aceea urata” va deveni realitate in casnicia mea.

Cred ca fiecare din noi intram in cuplu cu niste bagaje maaaari. Fiecare aduce cu el ceva “mosteniri” de familie -cicalitoare ca mama sau pasiv ca tata, etc…lista e infinita. Bagaje pline de asteptari nerealiste din partea celuilalt si uite asa cand le despachetam in noua familie ies niste bombe matrimoniale.

Noi doi am plans si ne-am cait impreuna de nenumarate ori…Nu e usor sa te schimbi. Stiam ce urasc la mine si uram ca nu pot sa ma abtin si fac exact ce eu urasc. Dar cu multa rugaciune si ajutor de sus trecem in viata si invatam din toate.

Am invata sa ma smeresc si sa fiu supusa cum ne indeamna Biblia si culmea e ca a fost mult mai bine. Sotul meu a devenit barbatul pe care eu il admir si statornicia lui, intelepciunea lui imi dau siguranta zi de zi.

Eu aleg zi de zi sa imi traiesc casnicia astfel incat sa aduc onoare Tatalui din ceruri. El e setul meu de valori si ne e bine urmand poruncile Lui.

Eu nu gatesc mancaruri alese ca sa il am la degetul mic, eu nu fac dragoste cu pasiune ca sa il invart pe degete si sa obtin orice-mi doresc, nu tac sau nu-l mai cicalesc ca sa obtin favoarea lui ci fac tot ce fac pentru ca vreau sa il iubesc. Pentru mine nu este mai mare bucurie decat sa vad ca alaturi de mine se dezvolta un barbat fericit. Suntem parteneri si am invatat sa le vorbim si pe cele grele cu calm si fara zarva mare. Am studiat carti si am vazut ca suntem creati diferit si trebuie sa tinem cont de asta. Trebuie sa ne descoperim reciproc si sa ne dezvoltam alaturi.

NU vreau nimic fals sau siret in casnici mea! Nu vreau sa ma transform intr-o femeie fatala ca sa il controlez, nu mi-ar placea sa fie el barbatul dur si dominant ca sa ma tina in frau. Stiu care imi e locul si imi place sa slujesc de buna voie. A existat un timp in care uram cuvantul asta si eram frustrata, pentru ca la mine nu venea de la sine cum parea ca vine la alte neveste. Am invata sa ma supun. Am vazut apoi  ca un barbat implinit este egal o sotie fericita. Si bineinteles reciproca. Ps. daca ati rosit mai sus, ei bine reveniti-va! Sexul a fost inventat de Dumnezeu nu de Satana. A fost menit sa fie ceva frumos si placut. Si apropo de asta mi-am adus aminte o vorba celebra care circula la un moment dat mai ceva ca un verset, si anume  “ c…ă în pat şi doamnă pe stradă”. Mai fetelor, mai nevestelor, nu mai lasati tampenii din astea sa va intoxice creierul! De ce sa va comparati cu o sarmana, care face totul cu scarba doar pentru bani? Voi sunteti mai focoase si mai pasionale. ;) Iubiti-va barbatii corect si Domnul sa ne binecuvinteze pe toate!

 

Articol scris de Stefania Banu

http://neclintit.com/2012/09/17/love-and-marriage/

Un pianist… orb


In luna Februarie a anului 2006, Anthony Burger, pianistul care a cantat impreuna cu Gaither Vocal Band, a suferit un atac de inima in timpul unui concert. Dupa pierderea imensa a unui om deosebit, Gaithers pornesc in cautarea unui nou pianist. Dupa probele care au avut loc, a fost ales Gordon Mote, un pianist… ORB.

S-a nascut orb. La varsta de trei ani parintii au fost surprinsi cand l-au auzit cantand la pian cateva acorduri minunate. Ei au observat imediat talentul care Dumnezeu l-a pus in fiul lor si au decis sa-i incurajeze eforturile bazandu-se pe promisiunea din Ieremia 29:11: (Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.).

Saptamana trecuta, citind biografia lui, nu am fost surprins foarte mult de faptul ca e pianist orb, ci mai degraba cand am descoperit ca era CASATORIT. M-am intrebat mereu in acea zi, cum se poate ca o fata sanatoasa sa se poata indragosti de un om orb. Putea sa isi puna “inaintea sentimentelor” n motive: toata viata va trebui sa imi ingrijesc sotul, sa ii explic ceea ce vad eu, si ma bucura, si el nu vede… poate copiii nostrii vor fi orbi…sunt atatia alti barbati sanatosi.. ce rost ar avea sa imi “stric” cariera langa un om cu handicap toata viata?

Am inteles insa ca Gordon are un caracter special. Pentru aceasta il iubeste sotia. Pentru aceasta a fost ales din mai multi pianisti care au concurat. Toti stiau notele dar numai el avea acel acord special al inimii pe langa care nu poti trece fara sa fii atins.

De cand e casatorit, Gordon a compus cateva cantari speciale. S-a adeverit inca o data faptul pe care istoria Bisericii il confirma: ca in spatele fiecarui barbat de care s-a folosit Dumnezeu a fost o mama sau o sotie dedicata slujirii.

Gordon si sotia lui au doi copii sanatosi de care se bucura. Si impreuna duc o viata de devotement. Stiti de ce?? Pentru ca amandoi sunt oameni care vad lucrurile care nu se vad…

Stiti ce ma doare cel mai mult? Ca la finalul unor programe cei care canta un solo sunt felicitati, dar fratele din carucior nu este bagat in seama… Ca multi se inghesuie sa dea mana cu pastorii sau fratii din comitet si cand ii suni (pe acesti “multi”) sa vina sa dea ajutor unei fete care anul acesta si-a pierdut picioarele intr-un accident de tir, trebuie sa dai 10 telefoane ca sa gasesti pe cineva. Nu sunt pesimist dar am impresia ca in cer se vor schimba lucrurile, la rasplatire.

Inchei aceste ganduri cu trei intrebari pentru cititori:
Pentru fete: Ai putea sa te casatoresti cu un barbat cu un handicap cand poate majoritatea fetelor din biserica ta cauta unul cu bmw, care merge zilnic la sala, care “are stil” ?
Pentru baieti: Ai putea sa te casatoresti cu o fata a carei infatisare nu ai vazut-o si poate nu o vei vedea NICIODATA?
Pentru parinti: Ce ati face daca in familia dumneavoastra vi s-ar naste un copil orb?

Ps: Mi-e dor de tineri care sa caute adevaratele valori intr-o lume (poate chiar intr-o adunare) ce si-a pierdut inclinatia catre lucrurile cu adevarat valoroase.

http://cristianboariu.wordpress.com

Cuvintele…sageti otravitoare sau faguri de miere?


Cata vorbarie in jurul nostru zi de zi. Cate vorbe aruncate in noi si cate vorbe aruncam noi in altii la nervi. Ma intreb, gandim ce spunem sau pur si simplu ne place sa irosim cuvintele? Nu stiu daca voi ati realizat, dar sunt cuvinte asemanatoare unor sageti bine ascutite, si atunci cand suntem suparati le aruncam cu toata puterea in persoanele din jur. Dati’mi voie sa va spun ca tinta acestor sageti, este inima. Si stiti ce? Sagetile raman infipte… pentru totdeauna. Multi dintre noi regretam mai tarziu si am dori parca sa reparam greseala, sa ne retragem cuvintele, sa explicam, sa ne justificam, regretam…dar e …prea tarziu. Cel mai trist mi se pare atunci cand oamenii adulti se joaca astfel cu sagetile. Ei, cei care au capacitatea de a intelege ca viata nu e o gluma, ca durerea nu se poate pricinui in joaca si multe din sageti pot fi fatale. Insa atunci cand ne pierdem cumpatul, cuvintele sunt la indemana fiecaruia, bine ascutite pentru a tinti inima adversarului. Pentru un moment, ne dorim infrangerea definitiva a acestuia. Mai trist este ca dupa ce sagetile au tintit inima, realizam gravitatea gestului nostru. Lacrimile si nedumerirea de pe chipul persoanei lovite, ne fac sa intelegem suferinta amara pe care am pricinuit’o. Totusi…este prea tarziu.

Sunt insa si altfel de cuvinte. Solomon ne spune ca : “Cuvintele prietenoase  sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.”  (Proverbe 16:24). Dragii mei, astfel de cuvinte ar trebui sa rostim…cuvinte care sa imbarbateze, sa ridice, sa mangaie, “dulci pentru suflet si sanatoase pentru oase”. Nu te pripi sa deschizi gura daca stii ca poti scuipa sageti otravitoare.

 ” Scaldă-ţi cuvintele în iubire, bazează-te pe Cuvântul Lui Dumnezeu şi ieşi în lume, hotărât să ridici, să încurajezi şi să motivezi pe cineva.”(Anonim)

http://soaptainimii.wordpress.com

CINA DOMNULUI (6)


O CINA ;”DE NEUITAT”(Marcu.14:12-26)

1.CAND  SARBATORITUL ESTE PREZENT LA “CINA”

-Isus = prezent la cina cu ucenici Lui . Isus a venit cu ucenici (Marcu.14:17-18,Luca.22:14,Matei.26:20).

-prezent prin painea franta  = “Acesta este trupul Meu,care se da pentru voi.(Luca.22:19,Matei.26:12,1Cor.11:24).

-prezent prin rodul vitei:”Acest pahar este legamantul cel nou ,facut in sangele Meu,care se varsa pentru voi” (Matei.26:27-28,Luca.22:20,1Cor.11:24).

2.CAND SARBATOAREA CINEI ESTE IN CINSTEA LUI.

-“sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea “(Luca.22:19,1Cor.11:25-26).

3.CAND FRATII SUNT IMPREUNA

-Isus a venit cu cei doisprezece ucenici (Marcu.14:17).

4.CAND GANDURILE SUNT DESCOPERITE

-“nu cumva sant eu,Doamne>” (Luca 22:21,Ioan.13:21,26,Matei.26:21-25).

5.CAND SMERENIA E LA IA ACASA (Ioan 13:4-17)

-spalarea picioarelor:Apoi a turnat apa intr-un lighian,si  a inceput sa spele picioarele ucenicilor,si  sa le stearga cu stergarul cu care era incins.(Ioan.13:5).

6.CAND CERCETAREA PERSONALA ISI ARE LOCUL

-fecare sa se cerceteze ,doar pe sine insusi (1Cor.11:28)

-“nu cumva sunt eu,Doamne?” (Marcu.14:19,Matei.26:32)

7.CAND PARTASIA LA CINA NU E IN GRABA

-asteptati-va uni pe altii (1Cor.11:33-34)

8.CAND INCHINAREA ADEVARATA SI LAUDA E PREZENTA

-dupa ce au cantat cantarile de lauda…(Marcu.14:26,Matei.26:30)

9.CAND AMINTIRILE DESPRE CINEI ,INTREVEDE O NOUA ,O ALTA CINA BINECUVANTATA.

-o Cina;”in Imparatia Tatalui Meu”(Matei.26:29,Marcu.14:25,Luca.22:18)

-El le-a zis: “Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de  patima Mea;  caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.” (Luca.22:15-16)

*Este cina la care participi: “O Cina de neuitat”? Ce valoare are Cina Domnului in viata ta?;o doresti,incerci sa fi neplipsit de la ea,esti in partasie cu fratii si cu Fratele Cel Mare Isus?

~strainisicalatori~

http://strainisicalatori.wordpress.com

Mie îmi pasă (Referire la Botezul Nou Testamentar)


Matei 10:37 “Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

Intotdeauna in preajma unui botez exista acel sentiment de bucurie pentru ceea ce se intampla si pentru cei care au decis sa paseasca pe urmele lui Cristos. Pe de alta parte insa mai exista o categorie de persoane pentru care nu poti sa fi decat trist. Pe parcursul timpului, in urma Evanghelizarilor, se fac chemari si multi sunt cei ce ridica o mana in semn ca ar dori sa-L marturiseasca pe Cristos, multi sunt cei care frecventeaza Biserica, multi sunt cei carora le place sa asculte, si nu pot face pasul. Motive sunt destule si oprelistile nu inceteaza sa apara.

Dintr-un numar destul de frumos de persoane care se anunta, o parte se retrag pe ultima suta de metri, nu mai doresc, nu mai vor sau doar incearca sa amane pentru o vreme pentru a se hotara. Am cunoscut pe cineva care efectiv nu s-a mai prezentat in ziua botezului, si cred ca exemple de genul cunoastem cu totii. Aici apare necesitatea rugaciunilor de mijlocire, pentru ca asa ne invata Biblia, sa ne pese si de cei care intr-un fel cad de pe calea credintei, fiindca a amana pasul catre Cristos echivaleaza cu un ”nu”, la Dumnezeu nu exista ”poate” ci doar ”da” sau ”nu”. Daca ne pasa pentru acestia, care din diverse motive amana, este necesar sa ne rugam Domnului pentru ei.
Nu am reusit sa ma pun inca in pielea unuia care vrea si nu vrea in acelasi timp dar incerc sa fiu cat mai intelegator. In primul rand familia este cea care are un rol determinant pentru multi in luarea acestei decizii, prietenii si colegii din orice mediu, fie scoala, fie loc de munca, viata pe care au trait-o inainte, dorintele si aspiratiile, statutul social, frica, si o sumedenie de alti factori au rolul de a determina o persoana sa faca pasul botezului sau sa il amane.
Sunt necesare rugaciunile de multumire pentru cei care au spus da, si rugaciunile de mijlocire pentru cei ce stau inca in cumpana.
Nu vorbesc doar despre un eveniment care se petrece doar intr-o anumita zona, ci despre o lucrare care se intampla in toata lumea in Biserica lui Cristos.

http://cerulsenin.wordpress.com/