Categorie: EDITORIALE

Întâlnirile şi căsătoria reuşită (partea 1)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE

În viaţa oamenilor și a popoarelor intervin multe lucruri care, încetul cu încetul, devin obişnuite, dar care nu sunt neapărat corecte. Unul din aceste lucruri este întâlnirea dintre un băiat şi o fată înainte de căsătorie. Te-a şocat afirmaţia? Ai puţină răbdare să citeşti acest articol până la urmă şi apoi îţi vei face concluzia dacă am sau nu dreptate.

Ce este întâlnirea?

Înainte de a prezenta argumentele, este important să definim termenul “întâlnire”. În acest articol, termenul “întâlnire” se va referi la timpul când un tânăr şi o tânără, un bărbat şi o femeie, aleg să se întâlnească separat în mod sistematic, pentru a întreţine discuţii şi o comunicare intensă, pentru a petrece timp împreună cu scopul de a se cunoaşte unul pe altul. În cele mai multe cazuri, aceste întâlniri sunt însoţite de atingeri, de sărutări şi, uneori, întâlnirile se pot prelungi ani de zile. Întâlnirile au un caracter intim, în sensul că bărbatul şi femeia, băiatul şi fata preferă să fie doar ei doi, separaţi de restul lumii. Întâlnirile sunt mai mult decât o simplă prietenie pentru că implică sentimente foarte puternice, speranţe şi o aprinsă dorinţă de a fi alături de persoana cealaltă. Termenul “întâlnire” din acest articol nu se referă la timpul pe care băieţii şi fetele îl petrec în acelaşi grup de oameni cum ar fi aceeaşi scoală, aceeaşi clasă, grupă la universitate, aceeaşi biserică, acelaşi loc de muncă, sau un oarecare eveniment unde se întâlnesc mai mulţi oameni.

De ce trebuie să eviţi întâlnirile?

Să privim la câteva motive şi argumente care ne vor arăta de ce este drept pentru tineri să evite întâlnirile şi de ce aceasta le va asigura o căsătorie fericită şi împlinită.

1. Întâlnirile nu au suport biblic

Cât nu este de straniu, dar întâlnirile nu au nici un suport biblic. Nu am găsit în Biblie pasaje, care ar spune unui bărbat sau unei femei că trebuie să aibă o perioadă anumită de întâlniri cu viitorul soţ sau soţie, când se vor cunoaşte unul pe altul mai bine, etc. Aşa spun oamenii, dar nu are nici o temelie biblică şi cum vom vedea mai departe, nu are nici un rezultat pozitiv în ce priveşte cunoaşterea celuilalt.

2. Întâlnirile trezesc sentimente şi dorinţe care nu pot fi împlinite corect decât în căsătorie

Una din frazele cheie repetate în cartea Cântarea Cântărilor din Biblie spune:

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. (Cântarea Cântărilor 8:4)

Tocmai sentimentele speciale care le ai faţă de o persoană de sex opus te vor motiva să iniţiezi întâlnirile şi să petreceţi timp împreună. Aceste sentimente nu se vor mulţumi doar cu atât şi dacă eşti un bărbat sau o femeie sănătoasă, vei dori atingeri şi sărutări. Toate aceste numai vor intensifica neîmplinirea ta şi vei arde de dorinţa să întreţii relaţii sexuale cu persoana respectivă. Dacă te pretinzi un bărbat sau o femeie cu integritate şi frică de Dumnezeu, nu vei comite adulter. Totuşi, starea aceasta când eşti sub presiunea unei dorinţe aprinse sexuale nu este confortabilă şi nu este bine să fii într-o aşa stare. Întâlnirile sistematice tocmai trezesc această stare şi o întreţin.

3. Întâlnirile îţi produc griji şi nelinişte

În Epistola I către Corinteni apostolul Pavel a scris:

Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. (1 Corinteni 7:32-33)

Pavel nu se referă aici la a fi afectuos şi a împlini nevoile partenerului când eşti căsătorit, ci la o exagerare pe care o arată oamenii şi o dorinţă egoistă de a plăcea celuilalt, tot din interese proprii, pentru a primi mai mult de la el. De aceea, mai sus, în acest pasaj, autorul a spus că “cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea”, în sensul de a rămâne dedicaţi deplin Domnului şi a se purta cu nevasta într-un chip înţelept. Dacă priviţi însă atent în jur, veţi vedea că atât băieţii, cât şi fetele, din moment ce merg la întâlnire sau vor să atragă atenţia unei anumite persoane, încep să facă totul pentru a plăcea acelei persoane. Acestea sunt griji mari, în plus şi nu sunt plăcute lui Dumnezeu. El ne vrea să trăim curat şi fără prefăcătorie atât înaintea Lui, cât şi înaintea oamenilor. De altfel, când încep doi tineri să se întâlnească intervin şi anumite conflicte, neînţelegeri şi aceasta îi paralizează pe ambii sau cel puţin pe unul din ei, încât nu mai este în stare pentru a se isprăvi bine cu celelalte responsabilităţi, cum ar fi vestirea Evangheliei, şcoală, serviciu, etc.

http://www.moldovacrestina.net

Întâlnirile şi căsătoria reuşită (partea 2)

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, DILEME, EDITORIALE

4. Întâlnirile afectează negativ activitatea şi responsabilităţile tale

În loc să fii preocupat de Evanghelie şi apoi de responsabilităţile pe care le ai la şcoală, la serviciu, mintea ta toată ziua este preocupată de o anumită persoană sau de cuvintele care ţi le-a spus sau nu ţi le-a spus, etc. Nu te poţi concentra să înveţi, nu doreşti să mergi la serviciu şi dacă mergi, faci lucrul fără să-ţi pui inima să-l faci bine. De ce oare să nu foloseşti tot acel timp pe care îl petreci la întâlnire, pentru a învăţa bine o profesie, pentru a pregăti condiţii bune viitoarei tale familii? Dacă mergi cumva la întâlnire, fă tu singur o analiză ca să vezi cât de mult au fost afectate activităţile tale şi mai ales responsabilitatea ta. Cum se va reflecta aceasta asupra viitoarei tale familii? Vei putea să te isprăveşti cu responsabilităţile, dacă acum descreşti în loc să creşti în felul cum ţi le îndeplineşti?

5. Întâlnirile sunt piedică în cunoaşterea caracterului unei persoane

Nu crezi? Priveşte atent şi judecă după tine singur. Nu ai observat cum, de când aţi început întâlnirile, te porţi altfel decât eşti în realitate. Tu singur ai devenit un artist neîntrecut şi ai început să joci un spectacol în care vrei să te prezinţi bun, cel mai bun. În cele mai multe cazuri, exact aşa procedează şi cealaltă persoană, pentru că vrea să-ţi placă, dacă are anumite sentimente faţă de tine. Deci, cum vezi, nu vei reuşi să cunoşti adevăratul caracter al acestei persoane. Mai mult aveai să vezi privind dintr-o parte, fără să fi iniţiat întâlnirile.

6. Întâlnirile lucrează mai mult la ruinarea decât la zidirea relaţiei

Când un bărbat şi o femeie au încheiat legământul de căsătorie, ambii ştiu că au responsabilităţi în acest legământ şi nu pot niciodată admite gândul de divorţ sau despărţire. Atunci, însă, când nu sunt căsătoriţi, la orice conflict mai mare şi de acestea, de obicei, apar multe, cel puţin unul din cei doi începe să se gândească la ruperea relaţiei. Gândul acesta de rupere a relaţiei îşi va face un loc în minte. Când va merge relaţia bine, poate vă veţi căsători şi apoi vor interveni şi momentele de criză, de care nu sunt scutiţi nici un cuplu şi care trebuie depăşite cu înţelepciune şi răbdare. Este mare pericolul că, în acele momente de crize, gândul de despărţire, pe care ai început să-l întreţii încă pe atunci când vă întâlneaţi, va începe să dea de ştire şi să te provoace la divorţ. Şi apoi, dacă nu ai putut să stai tare în faţa ispitei de a merge la întâlnire, de ce crezi că vei sta tare în faţa ispitei mai mari de a divorţa? Nu este mai bine să eviţi din start întâlnirile şi gândul despărţirii şi în felul acesta vei împlini în viaţa ta versetul care spune: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea iesizvoarele vieţii”? (Proverbele lui Solomon 4:23)

7. Întâlnirile afectează cumpătarea

Atât băieţii, cât şi fetele, când încep să meargă la întâlnire, încep să înveţe a flirta, adică a face anumite acţiuni prin care atrage atenţia persoanei de sex opus şi aceste acţiuni au şi conotaţie sexuală. Este un fel de joc de cuvinte, de gesturi, etc., pe care oamenii de multe ori îl fac inconştient, pentru a atrage atenţia persoanei de sex opus. Acest joc poartă în el ceva romantic şi trebuie să fie rezervat doar pentru soţul sau soţia ta. Cei ce încep să petreacă timp la întâlniri, încep a practica şi flirtul şi nu mai dau dovadă de cumpătare. Aceasta le va trece în deprindere şi apoi le va aduce multe probleme şi gelozie în căsătorie. Prin faptul că nu mergi la întâlnire, dai dovadă de cumpătare şi aceasta este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

8. Întâlnirile rănesc sentimentele

Dacă un băiat iniţiază întâlnirile, dar nu o cere pe fată în căsătorie, îi răneşte sentimentele şi o pune în nedumerire cu privire la valoarea ei în ochii lui. Dacă se ajunge la atingeri, la sărutări, atât băiatul cât şi fata vor dori o împlinire deplină care poate fi doar în relaţia sexuală. Numai în căsătorie relaţia sexuală aduce deplina bucurie, altfel, lasă vinovăţie şi sentimentul de mizerie în conştiinţa băiatului şi mai ales a fetei şi va aduce ruşine mare lor şi întregii familii. Să aprinzi dorinţele sexuale ale unei persoane şi să le ţii în această tensiune un timp îndelungat este o rănire a sentimentelor. De aceea, nu este bine să iniţiezi sau să accepţi o perioadă de întâlniri cu o persoană de sex opus înainte de căsătorie.

9. Întâlnirile de pun în zona de pericol

Întâlnirile îndelungate, sentimentele puternice, atingerile şi apoi sărutările vă pot face într-o zi să pierdeţi controlul şi să comiteţi adulter. Pericolul este foarte mare şi din moment ce se va întâmpla aceasta, consecinţele vor fi foarte multe şi foarte grave. Conştiinţa vă va fi împovărată cu vinovăţie şi nu veţi putea avea în căsătorie bucuria relaţiei sexuale pe care aţi fi putut să o aveţi dacă vă păstraţi curaţi până în ziua nunţii, a încheierii legământului înaintea lui Dumnezeu.

10. Întâlnirile aduc nume rău

Chiar dacă aţi ales să vă întâlniţi şi doar să discutaţi, chiar dacă vă puneţi anumite limite în relaţia voastră, întâlnirile vă vor face nume rău. Cine vă va crede că nu întreţineţi deja şi o relaţie sexuală imorală? Nu vedeţi în ce lume trăim, unde, de la prima sau a doua întâlnire tinerii acceptă să întreţină relaţii sexuale? Cei necredincioşi vor judeca despre tine tot aşa şi în felul acesta îţi faci nume rău ţie, persoanei cu care petreci timp la întâlnire, părinţilor tăi, bisericii şi Domnului Isus Hristos, al cărui Nume spui că Îl porţi şi Îl mărturiseşti.

11. Întâlnirile tinerilor afectează negativ părinţii lor

Din moment ce încep întâlniri care continue o perioadă îndelungată, sau poate şi mai rău, când băiatul lor se întâlneşte azi cu o fată, mâine cu alta, etc., părinţii nu se poate să nu devină îngrijoraţi. Se pot aştepta la orice şi însăşi faptul că copilul lor petrece timp îndelungat cu o persoană de sex opus le aduce ruşine în faţa bisericii şi a oamenilor. Nu este bine şi corect să faci ruşine părinţilor tăi. Alege mai bine să ai un caracter integru şi să te păstrezi curat în gânduri şi acţiuni, ca să ai o căsătorie fericită şi să aduci numai bucurie tuturor şi slavă lui Dumnezeu. Nu iniţia şi nu accepta să petreci timp la întâlniri.

Nu încape îndoială că îţi pui întrebarea: „Bine, dar dacă nu merg la întâlnire, cum mă voi căsători atunci?” Voi veni cu răspunsul la această întrebare în următoarele postări.

http://www.moldovacrestina.net/biserici/intalniri-casatorie-partea-2/

Biserică,ai fot chemată la IUBIRE!

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

E incredibil cum poti muri de durere în unele biserici româneşti, orice durere a ta este tratată de la distanţă: “bine frate, bine sora, o sa ne rugăm pentru dumneavostră, Domnul este bun şi o să intervină”…….şi atât……….. Cu atât se poate muri foarte uşor, pentru că inima plină de durere are nevoie de un ajutor mult mai consistent, de un telefon din când în când, sau de sentimentul că păstorul, sau cei din biserică sunt preocupaţi de situaţia oii care tocmai a căzut într-o vale a disperării şi că nu se lasă pană nu o ajută să iasă de acolo. E incredibil cum poţi muri într-o biserică evanghelică în România, uneori pe langă indiferenţă , unii pastori îşi mai altoiesc oile cu un toiag în cap, pentru că devin enervante cu behăitul lor, ajutându-le să plece mai repede la Domnul. Oilor le este pregatită cel mult o înmormântare frumoasă, după ce problemele le răpun definitiv.

Aţi observat ce repede se strâng oamenii la priveghiuri şi înmormântări? Mai greu este când cel tocmai decedat era în viaţă şi se lupta cu boala, cu singurătatea cu disperarea. Acum că a murit, suntem toţi alături de el, ne sunăm cunoştinţele, umplem două, trei maşini, ne îmbrăcăm în negru şi ne prezentăm la casa celui dus dintre noi, îl conducem pe ultimul drum şi vărsam o lacrimă, ne exprimăm regretul şi a doua zi viaţa merge înainte. Frumoase înmormântări avem, avem tot ce trebuie pentru înmormântări, nu avem însa prea multe pentru viaţă.
Logică curată, ne-am pregătit totul pentru a avea înmormântări cu surle şi trâmbiţe, frumoase înmormântări, şi pentru că ne plac înmormântările, omorâm cât mai mulţi prin nepăsare şi ignoranţă.
Isus a facut altfel, nu prea a participat la înmormântări, a mers cel mult ca să învie vreun mort, El a participat la ridicarea celui căzut, la îmbărbătarea celui doborât de durere, la trezirea sufletului adormit.

A fi rece nu este o virtute, noi românii pocăiţi am dezvoltat aceasta ca fiind o virtute, un stil de viaţă, a fi rezervat în relaţiile cu aproapele tău cu nici un chip nu este învăţătura lui Isus, Isus iubeşte, spune şi demonstreaza în fiecare zi – şi se aşteaptă de la noi să îi urmăm exemplul. Păstorilor ar fi timpul să învăţaţi oile să se iubească, să slujească unii altora în dragoste, ar fi timpul să iubiţi şi voi, să vă iubiţi oile, în loc de un toiag în cap şi indiferenţă, ar fi cazul să îi duceţi oii necăjite mâncare specială, iarbă specială, îngrijire specială. Ar fi timpul să injectaţi în oile voastre dragostea, dragostea lui Isus care niciodată nu a fost rezervat şi sceptic, ci a murit din dragoste………A MURIT DIN DRAGOSTE………. Câti pastori mioritici au murit din dragoste pentru oile lor??

Ne-am transformat într-o generaţie care seamănă mediocritatea, egoismul şi faţărnicia pretinzând că facem slujba lui Dumnezeu.Blestemul românesc trebuie să înceteze, învăţătura Bibliei este alta, una a slujirii din dragoste, a deschiderii sufleteşti, a jertfei de sine spre binele aproapelui….
La ruperea acestui blestem, lucrează câţiva, prea puţini deocamdată ca rezultatele să fie spectaculoase,pentru că aceşti câţiva păstori şi oi care au înţeles ce înseamnă în adevăr a fi urmaş al lui Hristos, trebuie să se lupte cu ameninţari de tot felul din partea fariseilor si carturarilor.
Ce se întâmplă cu noi oare?

Ecuaţia timpului pe Facebook

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, STIRI

Te sperii puţin când te gândeşti la ce amploare a luat Facebook în puţinii ani care au trecut din 2004 când a fost înfiinţat. O amploare atât de mare încât o metaforă ca „a se întinde ca focul în mirişte” pare slabă şi incapabilă să descrie ritmul ameţitor în care acesta a cucerit lumea noastră.

Statisticile oficiale spun că în februarie 2012 Facebook a ajuns să aibă mai mult de 845 de milioane de utilizatori activi, ceea ce înseamnă că mai mult de unul din şapte locuitori ai planetei noastre albastre şi, mai recent, hiperconectate, are un cont pe Facebook. Faptul acesta este în sine remarcabil, dar când te gândeşti că există foarte mulţi oameni care nu ştiu să scrie şi să citească, că mii de oameni mor de foame în fiecare zi, că există numeroase zone locuite unde nu există curent electric, şi lista ar putea continua cu multe exemple de lucruri necesare vieţii care lipsesc unui procent important din populaţia lumii, rămâi perplex.

Bătrânul continent, cel mai cucerit de „carte”

Îţi mai revii puţin din uimire, totuşi, când te uiţi mai atent la statistici şi observi că ţările cu cel mai ridicat nivel de trai au şi cel mai mare procent de utilizatori Facebook. Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Emiratele Arabe Unite sunt exemple de ţări în care aproximativ jumătate din populaţia ţării are un cont pe Facebook. În Finlanda, procentul utilizatorilor de Facebook urcă până în jur de 70%. În statul Vatican, din cei 800 de cetăţeni, 80 au cont pe Facebook. La polul opus, unele dintre cele mai sărace ţări din lume au şi cel mai scăzut procent de utilizatori de Facebook.

Ne-am grăbi totuşi dacă am trage concluzia că Facebook a cucerit întreaga lume. China e o ţară unde, din motive politice, Facebook este interzis. India este o ţară unde Facebook a reuşit să ajungă doar la patru procente din populaţie, în acest caz insuccesul fiind cauzat, cel mai probabil, de sărăcie.

Dar e dincolo de orice îndoială că Facebook a cucerit lumea celor de pe „bătrânul continent” şi deci şi pe a românilor. În martie 2012, în România existau 4.675.860 de utilizatori activi, însemnând aproximativ 22% din populaţia ţării. Dintre aceştia, 62% au vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani.

Mirajul ameţitor

Dar mult mai impresionant decât succesul geografic al celei mai mari reţele de socializare de astăzi este ceea ce am putea numi micro-succesul ei, adică performanţa de a se fi insinuat în vieţile virtuale ale utilizatorilor într-o asemenea măsură, încât acestea au devenit inconceptibile fără Facebook. Nu vreau să spun că vieţile multora au devenit inconceptibile fără Facebook, deşi astăzi se vorbeşte destul de mult despre „dependenţa de Facebook”, ci mă refer doar la vieţile virtuale ale tuturor utilizatorilor activi. Adică, un utilizator de Facebook nu foloseşte aproape niciodată internetul pentru alte activităţi fără a-şi verifica şi contul de Facebook. Uneori obsesiv şi fără noimă, vrăjit de mirajul posibilităţii ca între timp, de la ultima vizită, ceva să se mai fi întâmplat.

Aproape nimic nu se întâmplă pe Facebook niciodată, adică nimic semnificativ. Dar în ciuda lipsei de sens a vieţii de pe Facebook, nu ne putem lipsi de ea. Viaţa de pe Facebook ne cheamă cu o voce atât de puternică, încât se aseamănă cu vocea vieţii adevărate, cea nevirtuală. Şi vocea vieţii e atât de puternică, în ciuda faptului că nu suntem întodeauna siguri că are vreun sens, încât doar foarte rar ne trece prin cap posibilitatea de a renunţa la ea şi aproape niciodată în mod serios. Sinucigaşii sunt, în general, doar nişte grăbiţi.

Revenind la viaţa virtuală, deşi nu am găsit statistici detaliate cu privire la cât timp petrece un utilizator tipic pe Facebook, bănuiala mea este că, atâta timp cât cineva are acces la internet, relaţia lui cu Facebook poate fi descrisă în felul următor: T=(Fx)+(Fy)+(Fz)+… şi aşa la infinit, unde T înseamnă timpul total petrecut de cineva pe internet, F înseamnă, evident, Facebook şi x, y, z orice altă activitate pe internet. Ecuaţiile m-au speriat şi pe mine întotdeauna, aşa că, renunţând la simbolurile matematice, o să spun doar că aproape tot ce facem pe internet e împletit cu o doză de Facebook. Bineînţeles, şi eu am cont de Facebook şi ecuaţia de mai sus e extrapolată pornind de la propria experienţă, dar bănuiala mea e că nu sunt eu atât de special în relaţia mea cu Facebook, ba chiar că, din contră, n-am nimic special, adică sunt un utilizator tipic. (Până am ajuns aici cu scrisul, am intrat cam de cinci ori pe Facebook să văd ce se mai întâmplă. Primisem două „Like-uri” la un link.)

Voyeurii și exhibiţioniştii populează Facebook-ul

De fapt lucrurile nu sunt aşa de simple, fiind nevoie în continuare să facem următoarea nuanţare. Cred că toată lumea va fi de acord cu mine că utilizatorii Facebook pot fi împărţiţi în două mari categorii, anume voyeurii și exhibiţioniştii. Voyeurii sunt cei care nu se expun în fotografii şi nici măcar nu prea comentează la fotografiile altora, dar le place să urmărească din umbră ce se întâmplă în vieţile altora. Exhibiţioniştii, în schimb, sunt cei care nu termină bine de mâncat o prăjitură, că poza cu prăjitura respectivă a şi primit câteva „like-uri” pe Facebook. În realitate, nu există un voyeur pur sau un exhibiţionist pur, fiecare individ având, de fapt, trăsături din ambele categorii. Totuşi, simpla împărţire în aceste categorii ne permite să facem anumite predicţii legate de timpul petrecut pe Facebook. Desigur, ar fi nevoie de o cercetare de amploare ca să se dovedească dacă am sau nu dreptate, dar părerea mea este că, cu cât cineva este mai exhibiţionist, cu atât va petrece mai mult timp pe Facebook. Asta pentru că proiectându-se mai mult în virtual, adică „shareuindu-se”, nevoia sa de a verifica efectele pe care le produce în lumea Facebook creşte proporțional cu amploarea proiectării respective. Dacă vreţi, este ca și cum cineva ar arunca cu pietre într-un lac și apoi ar urmări cercurile făcute la suprafața apei. Dacă nu arunci cu pietre în lac, nu e nevoie să fii cu ochii pe cercuri, și tocmai aceștia sunt voyeurii, adică cei care nu vor altceva decât să stea cu ochii pe cercurile produse de pietrele altora, dar nu au un interes special într-o aumită piatră şi cercurile acesteia. De unde rezultă că voyeurii vor petrece mai puţin timp pe Facebook decât exhibiţioniştii.

Bătălia pentru sufletul utilizatorului

Fie că e vorba de voyeuri sau de exhibiţionişti, Facebook tinde să devină foarte important în viaţa utilizatorului, şi efectele acestei deveniri asupra vieţii adevărate ar merita multă atenţie, pe care din păcate nu i-o pot acorda aici. Puterea Facebook stă în capacitatea lui de a exploata în cel mai eficient mod, comparativ cu alternativele existente pe piaţa reţelelor de socializare, nevoia de a fi împreună, care pare să fie atât de adânc plantată în noi.

Dar asta face posibil un anume pericol, deoarece Facebook, prin simplul fapt că aduce împreună un procent aşa de important din populația lumii (aproximativ 10% şi creşte), tinde să devină una dintre cele mai profitabile afaceri din lume. Asta înseamnă că puterea pe care Facebook o are asupra utilizatorului, şi este vorba de o putere semnificativă, măcar pentru simplul fapt că reuşeşte să consume foarte mult din timpul acestuia, devine o marfă extrem de preţioasă vânată de corporaţii, de promotorii de cauze mai mult sau mai puţin nobile, de formatorii de opinie şi de idei şi aşa mai departe. Pe scurt, pentru că punem atâta suflet în Facebook sau pentru că Facebook a reuşit să ne cucerească sufletul într-o asemenea măsură, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, este vorba efectiv de, dacă mi se permite o uşoară exagerare retorică, o bătălie pentru sufletul utilizatorului. Sufletul, cel puţin în acest context, nu înseamnă altceva decât suma valorilor, credinţelor, ideilor, nevoilor (reale sau închipuite), iar bătălia pentru suflet înseamnă în contextul Facebook, înainte de orice altceva, încercarea de a face sufletul să se supună logicii capitalismului, pentru care valoarea supremă este ceea ce se vinde. Această logică a capitalismului, care egalează orice valoare cu valoarea comercială, e considerată de unii o ameninţare pentru civilizaţia noastră în întregul ei, doar că, odată cu Facebook, ameninţarea ţinteşte direct în inima utilizatorului, cu o precizie care înainte de Facebook pur şi simplu nu era posibilă.

Dar cu toate că este vorba de un pericol cât se poate de serios, adevăratul pericol al Facebook vine din altă parte, anume din faptul că el nu oferă decât un surogat pentru nevoia de a fi împreună, nu o împlinire autentică a ei. Cei mai activi pe Facebook sunt exhibiţioniştii (şi logica însăşi a Facebook este aceea de a dori să ne vadă pe toţi exhibiţionişti), iar exhibiţioniştii tânjesc după atenţie. Încurajând exhibiţia, adică transformarea vieţii private într-un spectacol public, Facebook încurajează egocentrismul. Pentru un utilizator Facebook nu există bucurie mai mare decât numărul de „like-uri” primite la o anumită activitate, pentru că un „like” reprezintă atenţie şi valorizare din partea celorlalţi, şi nevoia de valorizare din partea celorlalţi este la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât nevoia de a fi împreună. Doar că Facebook, fiind un simplu surogat, nu îndeplineşte efectiv nici această nevoie, după cum nu o îndeplineşte nici pe cea de a fi împreună. Rezultatul este o exacerbare a tendinţelor narcisiste, ilustrată de goana după „like-uri”, şi hrănirea şi dezvoltarea egoistului din fiecare dintre noi, pentru că atunci când intru pe Facebook nu mă interesează atât de mult ce au făcut ceilalţi, cât ce au făcut ceilalţi în raport cu mine. Aceasta este semnificaţia profundă a remarcii pe care o fac unii, dezamăgiţi: „nu s-a mai întâmplat nimic pe Facebook”.

Rezumând, faptul că Facebook răspunde atât de eficient unor nevoi fundamentale, l-au făcut fenomenul mondial care este astăzi, dar în acelaşi timp i-au dat o putere asupra intimităţii individului cum nimic altceva n-a mai avut în întreaga istorie a omenirii. Pentru că beneficiile aduse de Facebook sunt comparabile cu cele ale altor mari inovaţii, despărţirea de el nu este, pentru cei mai mulţi oameni, o opţiune. Ne rămâne aşadar să învăţăm să trăim pe Facebook cu mai multă precauţie asupra modului în care folosirea acestuia ne afectează. Parafrazând un text biblic: Căci ce i-ar folosi cuiva dacă ar avea întreaga lume pe Facebook şi ar primi like-uri chiar de la Mark Zuckerberg, dar şi-ar pierde sufletul?

http://revistarespiro.ro

Cum să înţelegi o fată

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă, EDITORIALE

Aş vrea ca tu să vezi şi să înţelegi felul în care gândesc şi simt.

Nu mă uit doar la fizicul tău şi după asta te cataloghez drept un potenţial iubit.

Ştiu că majoritatea băieţilor privesc spre trupul fetelor şi rămân acolo, puţini dintre ei continuând să-şi adâncească privirile înspre inimile sensibile şi firave ale fetelor.

Poate acesta este unul dintre motivele pentru care multe relaţii pornesc de la plăcerea trupească,dar care se termină în inimi frânte şi planuri date peste cap.

Aş vrea ca tu să poţi vedea ce înseamnă defapt o fată şi să priveşti dincolo de nişte forme bine definite,să încerci să intri în povestea de basm pe care fiecare fată şi-o imaginează la un moment dat.

Mi-aş dori ca tu să poţi fi prinţul unei singure prinţese,şi nu balaurul care vrea doar să rănească.

Probabil că ţi-am lăsat un gust amar în suflet,dar acesta este adevărul.

Te rog,în numele respectului tău pentru surorile tale în Hristos,nu frânge niciodată inima unei fete.

Dacă şti că nu ea este fata potrivită nu îi da speranţe false.Nu-i rupe bucăţi din inima ei care aparţin doar viitorului ei soţ.

Aş vrea ca să poţi vedea ceea ce nu mulţi văd.Toţi băieţii se cred mari experţi cu fetele,dar defapt nu ştiu nimic.

Ei cuceresc exteriorul,dar interiorul rămâne intact.  O fată nu caută pe cel mai musuculos băiat,dar ea îl caută pe acela care poate să vorbească inimii ei.

Ea nu se roagă pentru un Brad Pitt,dar se roagă pentru un băiat care şi-ar da viaţa pentru ea.

O fată iteligentă îşi dă seama când un băiat nu este sincer,dar de frica de a fi singură continuă să vorbească cu acel tânăr.

Eu aş vrea ca tu să-i slujeşti soţiei tale încă de pe acum. Te asigur că dacă tu o vei onora chiar dacă nu o cunoşti,ea va face acelaşi lucru pentru tine.

Te asigur că o soţie credinicioasă se gândeşte la soţul ei încă din anii tinereţii ei.

Poate te sperii că am pronunţat “SOŢIE”,dar nu e bine s-o faci.

Dacă ai văzut sau ai auzit ceva despre coşmarul căsătoriei nu înseamnă că tu vei păţi la fel.Încreadinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El îţi va alege cea mai frumoasă Prinţesă pentru tine!

Până atunci,aşteapt-o cu credinicioşie.

de la Milena

http://neclintit.com/2012/05/18/cum-sa-intelegi-o-fata/