La 48 de km de Houston, Texas, închisoarea Darrington găzduiește unii dintre cei mai violenți criminali.
Mark Jones: Aceasta este o închisoare de maximă siguranță. Avem toate tipurile de pază în acest edificiu.
În spatele acestor pereți criminalii înverșunați sunt transformați în mesageri ai speranței datorită unui program oferit de Southwestern Baptist Theological Seminary.
Denny Autrey: Programul este destinat studenților pentru a obține o diplomă în domeniul teologiei pentru a-i pregăti pentru a sluji ca pastori.
În primii doi ani, deținuții au cursuri de educație generală, printre care engleză, matematică și științe. Apoi urmează doi ani de instruire teologică pentru a sluji ca pastori. Ideea acestui seminar i-a venit în 2010 locotenentului-guvernator Dan Patrick și senatorului John Whitmire când a vizitat Închisoarea Angola din Louisiana unde un program asemănător de curs biblic a influențat în mod pozitiv actele de violență din închisoare.
Denny Autrey: Angola a fost cea mai violentă închisoare din America. De la apariția facultății de teologie în închisoare, au redus rata infracțiunilor din închisoare cu 72%. Ideea este să schimbăm obiceiurile prin schimbarea inimii deținuților prin mesajul Evangheliei.
Viața lui Foster , un bărbat în vârstă de 54 de ani, închis pe viață, s-a schimbat radical după încarcerarea izolată.
Troup Foster: Am vrut să mă sinucid. Mi-am adus aminte de Isus de care am auzit în copilărie. M-am pus în genunchi și am strigat la Dumnezeu. De atunci înainte Dumnezeu mi S-a arătat.
Foster , un fost membru al unei bande, a devenit unul dintre primii absolvenți ai seminarului. Acum slujește altor membri de bande.
Troup Foster: Am împărtășit mărturia mea cu ceilalți. La început, unii au fost rezervați, însă le-am explicat că am petrecut opt ani într-o celulă ca a lor. Am împărtășit lucrurile acestea cu iubire. Unii au ajuns să îl cunoască pe Isus Hristos.
Brandon Warren slujește ca profesor de seminar. Brandon Warren: Conform statisticilor demografice au trecut 20 de ani de când au făcut școală. Și nici atunci nu au învățat prea mult. Îi învăț cum să facă cercetare, cum să scrie o recenzie, cum să memoreze, cum să studieze. Trebuie să umplem lacunele.
În jur de șase deținuți și-au terminat studiile la seminarul din închisoarea Darrington. Deși în cadrul programului, accentul se pune pe studiu, transformarea spirituală este cea care contează cu adevărat.
Denny Autrey: Scopul nostru este să le dăm o educație teologică dar și să transmitem studenților iubirea noastră pentru slujire, pentru Biblie, pentru Isus, și pentru ceilalți deținuți.
Deținutul Vondre Cash își ispășește pedeapsa de 45 de ani. Deși nu este foarte religios, l-a interesat acest program.
Vondre Cash: Am avut dubii cu privire la creștinism. Am avut dubii cu privire la religie. După ce m-am alăturat programului, am văzut iubirea pe care mi-au arătat-o profesorii, răbdarea lor față de mine.
Datorită acelei iubiri, Cash a ajuns să aibă o relație mai apropiată cu Dumnezeu. În calitate de absolvent al facultății biblice, el împărtășește cu alții speranța pe care a găsit-o.
Vondre Cash: Pot să dialoghez cu ei, să le vorbesc în cadrul studiilor biblice, să vorbesc cu ei în cadrul grupurilor de rugăciune, merită osteneala.
Warren, un fost deținut, spune că programul este eficient. Brandon Warren: Paznicii le cer studenților noștri să se roage pentru ei sau să vină la ei cu întrebări referitoare la Biblie. Așa a fost de la început.
Și Mark Jones vede diferența. Mark Jones: Ajută la calmarea situației în această instituție. După ce își termină studiile și merg la alte instituții, și acolo sunt de ajutor.
Absolvenții sunt trimiși la alte închisori din Texas și speră să îi încurajeze pe ceilalți deținuți să se schimbe spre bine. Foster , care va avea aproape 80 de ani când va avea posibilitatea să fie eliberat condiționat, spune că este scopul vieții sale să îi slujească pe alții în închisoare sau în afara închisorii.
Troup Foster: Unii dintre absolvenți merg în Africa de Nord, în Cehia, în Slovacia, în Rusia, în misiune. Eu slujesc aici. Cunosc acest loc . Dumnezeu m-a chemat să slujesc aici.
stire publicata in Mapamond crestin 642 – 6 noiembrie 2016. Ultimele stiri crestine –Alfa Omega TV
….va veni vremea in America cand nu vom mai avea vreme sa predicam impotriva acestui pacat. O sa fie si altele, dar acesta va fi specific. Nu vom avea voie sa predicam Cuvantul lui Dumnezeu. Ce credeti? Atunci, o sa mai predice oamenii, daca acuma nu predica unii predicatori din cauza ca isi pierd popularitatea.
Tinta: Ca biserica sa fie desfiintata: Intr-o faza mai tarzie a campaniei media pentru drepturile noastre, mult dupa ce reclamele gay vor fi ceva normal, va trebui sa fim mai aspri cu oponentii care au ramas. Sa vorbim direct: Ei trebuie sa fie desfiintati. (Un lider in lupta pentru drepturile gay)
Un mesaj important si profetic pentru generatia aceasta din 2011; cu 4 ani mai tarziu in SUA s-au legiferat casatoriile gay:
CORNEL AVRAM:
..Unii zic: dar, noi nu vrem sa ajungem acolo. Nu vrem, fratilor. Nu vrem! Vrem sa stam pe calea Domnului. Nu vrem sa ne luam dupa mersul lumii acesteia! Dupa domnul sau duhul puterii vazduhului. Nu vrem! Nu vrem! Ca biserica sunt cei chemati afara din lume. Asta-i biserica. Eclesia – cei chemati afara din lume. Noi suntem cei care am fost chemati, smulsi din imparatia acestei lumi si plantati, saditi, in biserica lui Hristos, in Imparatia lui Dumnezeu. Ce, e mai buna lumea? Ce are lumea sa ofere? Moarte, blestem, suferinta. Domnul are viata.
In domeniul predicarii, uitati ce spune ap. Pavel, cu frica de Dumnezeu. Cu o teama sfanta, se adreseaza lui Timotei in 2 Timotei 4:1-5
1 Te rog fierbinte*, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care** are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: 2 propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră*, ceartă, îndeamnă** cu toată blândeţea şi învăţătura. 3 Căci* va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura** sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători dupㆠpoftele lor. 4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta* spre istorisiri închipuite.
A venit vremea aceea. A venit vremea in care raul si pacatul nu mai poate fi atacat pentru ca cineva se supara. Daca cineva face raul si se predica de aici (de la amvon) impotriva raului, omul e jignit. Dar, e jignita firea. Caci daca se trezeste duhul, omul se intoarce la Dumnezeu si se pocaieste. Alcoolul, tutunul, minciuna, furtul, avortul, homosexualismul si altele pot sa fie greu atacate de la amvon ca sa nu se supere oamenii care vin. Mesajul care este predicat de la amvon este predicat pentru salvare, nu din ura. Asta trebuie sa inteleaga oamenii. Mesajul care e predicat de aici nu este predicat din ura, nici pentru razbunare sau razboi pentru ca Isus iarta pe orice pacatos care se intoarce la El.
Daca vorbim impotriva pacatului nu inseamna ca urim pe cineva. Nu inseamna ca vrem sa facem rau cuiva. Nu inseamna ca vrem sa jignim pe cineva. Si vrem sa-i spunem ce psune Evanghelia ca sa se poata indrepta. Cum se va intoarce un om daca nu va cunoastre voia lui Dumnezeu? Cine are obligatia sa transmita voia lui Dumnezeu poporului? Cei care predica, nu? Cei care se ridica si rostesc numele Domnului trebuie sa transmita voia lui Dumnezeu celor ce aud. SI daca noi nu transmitem voia lui Dumnezeu si daca noi transmitem numai lucruri care sa-i incante pe oameni, cum se vor intoarce oameni la Dumnezeu? Daca nu vorbim impotriva alcoolului, sa spunem ca-i pacat si un pahar. Nu te atinge de alcool, ca te atingi de cel rau! Te atingi de moarte si de pierzare. Daca nu predicam, cum vor stii oamenii ca-i pacat pentru ca ei vor cauta versete de scapare.
Am o colectie de de mult cu schite de predici din America din anii 65, 66, 67, 68 si din anul 92. In fiecare volum sunt 300 de schite, de predici predicate in America in anul respectiv. M-am uitat cu atentie in volumul cu anul 1965 si am descoperit urmatoarele. Din 300 de predici, 185, peste 60% din ele vorbesc despre rugaciune, despre pacat, despre judecata, despre cer, iad si rapire. Peste 60% ating aceste subiecte pe care le cred ca sunt esentiale pentri o viata adevarata cu Hristos- rugaciune, pacat, judecata, judecata vesnica, cer, iad si rapire. M-am uitat in volumul din 1992 si stiti cate predici am gasit cu aceleasi teme? 45. De la 185 a scazut la 45. Doar 15% pentru ca astazi, cei mai populari predicatori sunt predicatori care fac pe oameni sa rida si care refuza sa atace raului si a pacatului. Si spun: Eu nu vorbesc impotriva raului. Sunt cativa si din ceilalti care sunt destul de populari ca mai sunt oameni care cauta pe Dumnezeu din toata inima si nu sunt interesati sa auda cu urechea doar ce le place lor. Ci, ii intereseaza sa auda cuvantul vietii care sa-i duca in rai. De ce? Pentru ca otti oamenii sa se simta confortabil pe banca. Toti oamenii care vin la Casa lui Dumnezeu. Trebuie sa se simta confortabil, sa nu fie suparat. Ce parere aveti dvs.? Cat de confortabili s-au simtit Carturarii si Fariseii in prezenta Domnului Isus? Cat de bine au stat, cat de linistiti? Si pacatosii sa se intoarca la Dumnezeu. Domnul Isus nu i-a facut sa se simta confortabil, ci i-a confruntat. Aceasta este calea vietii.
Fii cu luare-aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. – 1 Timotei 4:16
In ultimul rand, vreau sa atac o problema foarte foarte sensibila prin care demasc planul diavolului cu privire la ce se intampla acum in America despre miscarea homosexuala (predica e din 2011). Unii dintre dvs. poate ca nici n-ati vrea sa auziti asa ceva. Ati spune: nici nu vreau sa stiu. Si eu sunt unul din ala, dar daca stim anumite lucruri, suntem constienti de tactica diavolului si ce face diavolul si putem sa ne punem noi pe treaba. Putem noi sa ne intoarcem la Dumnezeu. Putem noi sa strigam la Dumnezeu si putem sa intampinam metodele diavolului cu alte metode spirituale si sfinte. .Miscarea homosexuala a inceput in America in 1968. Dar in ultimii 20 de ani a dat dovada de niste progrese extraordinare. In 68, un predicator, pastor care s-a declarat homosexual, a fost exclus din biserica ai abandonat de familie. Si el a deschis o biserica pentru homosexuali numita Metropolitan CHristian Church in Los Angeles. Acest pastor poarta numele Troy Perry. In 1968 a deschis aceasta biserica in Los Angeles. A zis bine din punctul lui de vedere. El a zis asa: sunt multi oameni ca mine care-s exclusi idn biserici, care nu sunt acceptati din biserici- si vreau sa va spun ca bisericile ii exclud, nu-i primeste daca nu se pocaiesc. Cand se pocaiesc, ii accepta. Pentru orice om exista pocainta. Dar sunt din aceia care nu vor sa se pocaiasca. Vor sa ramana asa si sa ramana in biserica. Si el a zis: sunt destui oameni care vor sa vina la biserica mea. Si a avut dreptate din punctul acesta. Astazi are 314 biserici. 314 biserici in 16 tari cu un total de 52.000 de membrii.
Vedeti ca nu intotdeauna se aplica cuvantul lui Gamaliel, care a spus: daca lucrarea asta este de la oameni, se va nimici. Dar, daca este de la Dumnezeu, nu o veti putea nimici. Sunt cazuri in care nu se aplica. Gamaliel n-a facut acolo o prorocie pentru toata lumea, pentru toate circumstantele. Gamaliel a rostit acolo, inspirat de Duhul lui Dumnezeu pentru situatia de atunci cand cei mai mari ai poporului au vrut sa opreasca miscarea crestina, miscarea lui Hristos, mantuirea au vrut s-o opreasca. SI a rostit un cuvant valabil pentru atunciUitati-va, din 1968, deci 314 biserici si 16 tari, 52.000 de membrii. Uitati ce s-a intamplat de-a lungul anilor:
1969 – spun lucrurile acestea pentru ca unii dintre voi vet vrea sa aveti informatiile acestea. In 1969, Consiliul pentru Actiuni Crestine a lui United Church of Christ se opune excluderii homosexualilor in America din armata.
In 1972 – William Johnson, un homosexual este ordinat de catre United Church of Christ.
In 1987 – Sinodul general al UCC declara opozitie oricarei legi care condamna sodomia in tara.
In 1991 – Consiliul Bisericilor din Lume observa titlul de guvernator oficial Bisericii Metropolitan Christian Church, aia intemeiata de Tro Perry in Los Angeles. II dau loc (deschide usi) la Consiliul Bisericilor in lume.
In 1997 – Troy Perry primeste a treia invitatie la Casa Alba. Invitatia este facut ad e Clinton, ca sa fie sarbatorit ca unul dintre primi lideri crestini cu cea mai mare influenta din tara.
In anul 2000 – Regiunea de NordVest a bisericii baptiste americane, (American Baptist Church) voteaza in urma excluderii a doua biserici in Seattle care accepta pastor homosexual si accepta membrii care traiesc in acest pacat. S-a facut propunerea ca aceste doua biserici sa fie excluse si n-au fost de acord.Au acceptat.
In 2002 – a vazut lumina tiparului o noua editie a Bibliei Oxford in care pasaje cheie ale Bibliei sunt negate sau sunt diluate. pentru a schimba crednat crestina despre homosexualitate.
In 2003 – Casa Preotilor Episcopali voteaza cu 62 – 45. Deci din 107 lideri episcopi, numai 45 se impotrivesc. Voteaza in favoarea confirmarii preotului Jim Robinson, primul preot din lume declarat public homosexual in biserica episcopala.
In 2005 UCC voteaza usor o rezolutie care permite casatoriile de acelasi sex.
In 2007, Conferinta din Baltimore a Bisericii Metodiste Unite -United Methodist Church, numeste o femeie pastor, dupa ce a trecut printr-o operatie de schimbare a sexului.
In anul 1987, Evanghelicii, in proportie de 73% erau de acord ca un Bord a unei scoli sa dea afara profesorii homosexuali. In martie, in 2007, stiti unde e procentajul dupa 20 de ani? 42%.; de la 73% la 42%… populatia evanghelica din America. La ora actuala nu mai e impotriva. Majoritatea este pentru. Cum s-a ajuns aici? Nu va puneti intrebarea? Cum, in urma cu 2o de ani, oamenii au fost in stare sa stea impotriva pacatului si la pacat sa-i spuna pacat, si la neprihanire sa-i spuna neprihanire. La lumina sa-i spuna lumina si la intuneric sa-i spuna intuneric. Si acuma, asa s-a amestecat lumina cu intunericul, ca oamenii spun: nu mai e pacat lucrul asta. Nu mai e periculos. 73% atunci si acum 42%.
Stiti ce s-a intamplat? In ultimii 20 de ani, oamenii acestia si-au facut un plan diabolic ca sa cucereasca opinia publica. Au reusit? Au reusit, ca au ramas numai 42% impotriva. Au reusit sa convinga oamenii. Au reusit sa cucereasca opinia oamenilor de rand, sa-i castige de partea lor. Stiti cum? Si-au facut o tactica.
In 1987, Michael Swift, unul din liderii lor a declarat urmatoarele si e bine sa stiti lucrul acesta. Sa stiti cu ce avem de-a face. Sa stiti ca lupta este spirituala. Si sa stiti ca daca crestinii nu se ridica si din nou sa se intoarca la Dumnezeu din toata inima, ne asteapta greutati mari in viitor. Si cei care sunt mai tineri ca mine, daca nu vine Domnul, sigur o sa le prinda. Michael Swift a spus urmatoarele: Toate bisericile care ne condamna o sa fie inchise. Ascultati, citez cuvintele lui. „Vom sodomiza baietii vostri. O sa-i seducem in scolile voastre, in dormitoarele voastre, in salile voastre de sport, in vestiarele voastre, in arenele voastre sportive, in seminariile voastre si in grupurile voastre de tineri.” Asta a fost provocarea lui.
Exact un an mai tarziu a avut loc conferinta a 175 de lideri activisti de-ai lor cu scopul de-a sodomiza sau homosexualiza America. Doi lideri au fost insarcinati si au primit acest mandat: Marshall Kirk si Hunter Madsen. Kirk a fost educat la Harvard in neuropsihiatrie. Si a lucrat la designul testelor matematice pentru adulti cu IQ de peste 200, cei foarte intelepti. Celalalt coleg al lui, Madsen, cu doctorat la Harvard, expert in tactici pentru convingerea publicului si marketing social. Si acesti doi lideri au primit mandatul ca sa pregateasca o strategie cum sa cucereasca oamenii si cum sa-si atinga scopul.
Si au inceput cu prima: castigarea publicului. Au zis: o sa castigam publicul daca introducem in filme si in show-uri oameni ca si noi care-s draguti, care-s cumsecade, care se poarta frumos si oamenii sa spuna: e in regula; nu e asa grav. Si oameni iastia sunt oameni ca si noi. Apoi, sa se vorbeasca despre acest subiect pana cand oamenii se obosesc si spun: e OK, si asta e un lucru ca si toate celelalte. Apoi, sa defaimeze si sa discrediteze pe toti cei care vorbesc impotriva lor. Si au atacat orice predicator si orice biserica care se ridica sa vorbeasca impotriva lor. O vor ataca in media, in ziare si peste tot ca sa aiba loc o defaimare a lor, sa fie discreditati. Apoi, vor prezenta filme inc are eroii principali sunt de-ai lor si sunt persecutati pentru lucrul acesta pentru ca oamenii, publicul sa compatimeasca cu ei si sa zica: Mai, nu-i corect ca sunt persecutati. Nu-i corect cum se poarta altii cu ei. Si ei sunt oameni ca si noi, nu-i bine. Aceasta, ca sa castige simpatia oamenilor. Au lucrat aceste patru metode cu publicul? A lucrat in ultimii 20 de ani. Nu-s la intamplare alea. Asta a fost o tactica a lor, pusa bine la punct. A reusit.
Apoi, a doua metoda, au atacat biserica. Publica orice suport din partea unor biserici. Orice biserica crestina care le ofera suportul este publicata si raspublicata si iar publicata din nou, ca sa se auda cat de mult ca sunt biserici crestine care sunt de acord cu stilul asta de viata. Si aceste biserici, majoritatea au cazut de acord pentru ca au fost amenintate cu dezbinare sau ca sunt dati in judecata. Apoi, au adus interpretari teologice interpretarii conservatoare a Scripturii. Au venit si au spus: nu scrie chiar asa. Nu-i chiar adevarat. Nu-i bine. Publicand articole de genul acesta, au mai castigat pe unii. Uitati care-i cuvantul celor doi lideri in final la punctul acesta: Intr-o faza mai tarzie a campaniei media pentru drepturile noastre, mult dupa ce reclamele gay vor fi ceva normal, va trebui sa fim mai aspri cu oponentii care au ramas. Sa vorbim direct: Ei trebuie sa fie desfiintati.
Se lucreaza la desfiintarea bisericii. Mai departe, in ultima parte-In tactica lor, lucreaza pe cale legislativa. In America, la ora actuala, se prelucreaza o lege. N-a fost aprobata, dar pana la urma se va aproba. E doar o chestiune de timp pentru ca crestinii dorm. Crestinii sunt nepasatori. Crestinii nu suna la ongresmenii lor. Nu suna la senatorii lor si sa le spuna: oameni buni, nu-i permis asa ceva. Nu se poate. Legea e numita, e sub capitolul „Hate Crimes”. Mi-e greu sa o traduc in limba romana: crime din cauza urei. Se lucreaza la aceasta lege si in aceasta lege va fi inclus si un capitol care se va ocupa de cei care predica impotriva lor. Parlamentul Suediei a votat o astfel de lege in anul 2002. Si, legea interzice ca predicile rostite in biserica sa rosteasca atacuri asupra acestui pacat. Dupa aceea, un pastor penticostal a fost arestat. Steve Warren, un alt lider de-al lor, ne spune noua, iti spune si tie. Asculta ce spune un lider de-al lor: Am capturat societatea libera si presa. Deja v-am batut in multe confruntari. Si acum, avem spiritul vremii de partea noastra. Nu aveti nici credinta, nici puterea, sa va luptati cu noi. Asa ca ar fi mai bine sa va predati acum. Asa spune el.
Asta este opinia lor si asta este lupta lor si va veni vremea in America cand nu vom mai avea vreme sa predicam impotriva acestui pacat. O sa fie si altele, dar acesta va fi specific. Nu vom avea voie sa predicam Cuvantul lui Dumnezeu. Ce credeti? Atunci, o sa mai predice oamenii, daca acuma nu predica unii predicatori din cauza ca isi pierd popularitatea. Vor sa fie populari si nu mai ataca pacatul. Nu mai vorbesc despre iad. Nu mai vorbesc despre judecata vesnica. Atunci cand va fi in pericol libertatea lor, cand se vor plati amenzi, cand vor trebui sa fie inchisi unii predicatori pentru ca au avut curajul sa se ridice si sa vesteasca Evanghelia, o sa se ridice mai multi sau o sa fie mai putini predicatori? Cred ca o sa fie mai putini, dar nu o sa se piarda.
Intrebarea si provocarea mea pentru dumneata si pentru mine in seara aceasta este: unde vrei tu sa ramai? Vrei sa ramai neutru? Vrei sa intorci spatele si sa spui: Ah, nu ma intereseaza. Si asa eu nu pot sa fac nimic. Astea nu-s problemele mele. Lumea isi are mersul ei; eu imi vad de treburile mele. Sau vei spune: „Doamne, ajuta-ma sa stau cu sira spinarii drept inaintea Ta. Sa fiu un adevarat ucenic al Tau care sa duc mesajul si Evanghelia Ta la generatiile care vin dupa mine. Doamne, ajuta-ma sa raman langa ce este scris. Ajuta-ma sa capat lumina. Sa ne dea Dumnezeu lumina, sa facem deosebire intre pacat si sfintenie. Asta-i problema cu care se lupta generatia noastra.
Asa de mult s-a amestecat lumea cu Biserica si intunericul cu lumina incat nu le mai poti deosebi. Si incet, incet, incet, biserica si oamenii lui Dumnezeu pierd teren si stau linistiti, crezand ca totul e in regula. Da, cred ca traim vremurile din urma. Cred ca Domnul este gata sa vina. Dar nu stiu daca mai dureaza un an sau 10 sau 20 de ani. Noi trebuie sa fim pregatiti si pentru mai mult timp, in caz ca nu vine. Noi si copiii nostri sa ramanem ai lui Hristos. Si v-as invita si v-as chema, daca vreti impreuna cu mine sa va ridicati in seara aceasta si asa dupa cum Duhul lui Dumnezeu ne calauzeste pe fiecare in parte, asa cum Duhul lui Dumnezeu ne vorbeste… daca Cuvantul din seara aceasta ne-a provocat pe undeva, daca informatiile care le-am primit poate ne-au socat sau chiar ne-au speriat… Pe mine m-au speriat primul. Cand eu am citit aceste articole, m-au socat si a starnit in mine o gelozie sfanta pentru Dumnezeul meu, pentru Cel care m-a mantuit. Nu vrei sa starneasca si in tine? Nu vrei sa mergem inapoi la cruce, inapoi la adevar, inapoi la adevarurile incepatoare? Inapoi la Eavnghelia de la inceput? Inapoi la Biserica Apostolica? La cei care accepta Cartea Faptele Apostolilor? La cei care-L iubesc pe Hristos din toata inima si nu vor sa cedeze la nici un inch (cm)? Nici un grad, ca daca cedezi putin ajungi rau de tot; ajungi departe de tinta. Haideti sa ramanem pe calea ingusta. Haideti sa ne unim prima data in duhul nostru fiecare dintre noi. Frati si surori, sa ne rugam pentru copiii nostri. Copiii nostri sunt expusi. Ei stiu filmele despre care am vorbit, dar n-am vrut sa le fac reclama de aici. Ei cunosc actorii despre care am vorbit; n-am vrut sa le fac reclama de aici. Ei cunosc, sunt confruntati cu aceasta. Diavolul are o tactica bine pusa la punct. Si tactica aceasta e folosita si a fost folosita si in alte domenii. V-ati gandit candva, frati si surori ca va veni vremea cand peste 50% dintre credinciosi sa fie divortati in bisericile crestine in America? Si in alta parte ale lumii, nu numai aici. V-ati gandit ca o sa vina vremea aceea si treaba asta o sa fie in regula? O sa fie OK? Exista 1% sau 2% sau 3%, daca exista, de divort sau despartire legitima acceptata de Scriptura. Dar, ce facem cu 50%. Si e in regula Nu mai e nici o problema chiar si pentru slujitori, chiar si pentru cantareti. Chiar si pentru membrii in conducere nu mai e nici o problema. Cultura a acceptat aceasta minciuna a diavolului. Tot asa vrea sa mearga diavolul si cu partea asta care-i mai grava. Asa cum lucreaza diavolul cu lucrurile mici, asa lucreaza si cu cele mari. Suntem chemati si va chem in Numele Domnului, inaintea Celui care are sa judece vii si mortii, in seara aceasta, sa venim cu o inima curata inaintea lui Dumnezeu si fiecare dintre noi sa depunem un legamant inaintea lui Dumnezeu si sa spun: Doamne, vreau sa lupt pentru ce este bine. Vreau sa nu tac. Vreau sa depun marturie. Daca sunt la amvon, am sa vorbesc de la amvon. Daca sunt acasa, am sa vorbesc acasa. Daca sunt la lucru, am sa vorbesc la lucru. Daca am sa ma intalnesc cu Congremenul meu, cu senatorul neu, daca trebuie sa scriu in ziar, am sa scriu in ziar, n-am sa tac. Am sa rostesc Cuvantul adevarului lui Dumnezeu. Nu vrei sa fii un ucenic al lui Isus, un urmas al lui Isus? Sa faci cum spune Americanul ‘to take a stand’, adica, sa iei pozitie inaintea Lui, sa zici: Doamne, vreau sa fiu al Tau. Daca vom face asa, va fi ferice de noi. Si daca ne vom intoarce si la cantarile spirituale si la inchinarea spirituala si la rugaciune si la adevar, va fi ferice de noi. Si Dumnezeu se va indura de noi si ne va da har, ne va da binecuvantare si ne va pastra pana in ziua in care va veni El, ca noi Il asteptam pe El. Noi n-asteptam pacatul, noi nu asteptam ca homosexualii sa cucereasca America. Noi nu asteptam raul si necazul; noi Il asteptam pe Hristos Domnul si vrem ca El sa vina si pana atunci, El sa ne tina. Haideti sa ne rugam.
(Transcriere fragment din predica, de la minutul 30-60)
…ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă, fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi (Deuteronom 4:9)
În viața poporului Israel au existat zile și împrejurări deosebite, când poporul se aduna pentru a-și aminti de intervențiile miraculoase ale lui Dumnezeu de-a lungul istoriei națiunii lor. Dumnezeul cel necuprins și veșnic s-a implicat în derularea evenimentelor, dovedind de nenumărate ori, prin minuni de excepție, că El este singurul Dumnezeu viu, adevărat și atotputernic!
Privind periodic la o istorie presărată cu minuni unice, dumnezeiești, Israelul trebuia să nu piardă din vedere că era poporul cu care Dumnezeu a încheiat un legământ și astfel să se îmbărbăteze, să își reînnoiască nădejdea, dar și să păstreze vie, în mintea și inima generațiilor tinere, flacăra acestei credințe adevărate.
Contemplând aceste adevăruri, mă întreb în ce măsură noi, generația de azi a credincioșilor creștini români, ne gândim la necesitatea de a oferi o direcție clară generațiilor ce vor urma? Copii, nepoții și chiar strănepoții noștri, așteaptă, poate cu nedumerire, la intersecțiile vieții, la cumpenele drumurilor, întrebându-se care este direcția corectă spre care trebuie să se îndrepte? Tocmai pentru că în fața lor stă indiscutabil o ofertă excesiv de diversă, pericolul de a alege un drum greșit este imens.
Cotidianul face ca adevărurile creștine să fie puse față în față cu filozofiile și învățăturile de nuanță umanist-raționalistă. Doctrine New Age propun tinerei generații diverse experiențe periculoase, de factură ocultă. În fața acestei gigantice provocări trebuie să punem înaintea tinerilor noștri mai mult decât o învățătură sănătoasă, expusă cel puțin teoretic în bisericile noastre. Numai atunci îi vom putea ajuta cu adevărat pe tineri să îl aleagă pe Dumnezeul Bibliei, când alături de învățătura creștină corectă, vom așeza și experiențe avute cu Dumnezeu, adevăruri văzute cu ochi noștri, adevăruri experimentate și trăite, prin îndurarea lui Dumnezeu, chiar în familiile noastre! Miracolele trăite cu Dumnezeu îi vor ajuta pe tineri să vadă în creștinism nu doar o teorie religioasă, îmbrățișată de părinții mei, ci o credință autentică în Dumnezeu, care este viu!
Meditând la aceste adevăruri, mi-am dat seama că momentul în care m-am decis categoric să urmez calea părinților mei, copil fiind, nu a fost unul în care am priceput mai profundînvățăturile creștine (acestă înțelegere am dobândit-o mult mai târziu), ci a fost momentul când am văzut că Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților mei, înfăptuind minuni în familia noastră!
Aveam aproape 10 ani când mama s-a îmbolnăvit grav. După o vreme de tratament și investigații medicale de specialitate, medicii nu au putut să-și exprime decât… neputința de a face ceva. Am auzit de la frații mai mari că mama a fost lăsată acasă și că în curând avea să moară. Pe fețele celor 11 frați se putea citi disperarea! Cu toți știam că nu mai este altceva de făcut decât să ne rugăm. Mama se simțea din ce în ce mai rău. Nu se mai putea nici măcar ridica și vorbea foarte greu. Într-o zi, îmi amintesc și acum foarte bine, a venit la noi un om al lui Dumnezeu, care ne-a transmis următorul mesaj din partea Domnului: Dumnezeu a hotărât ca mama voastră să plece acasă la El! Dar, privind la rugăciunile voastre, Domnul și-a schimbat planul (întocmai ca în cazul lui Ezechia, vezi Isaia 38:5). Sora se va însănătoși și va trăi până când își va vedea toți copiii mari!
Nici până în ziua de azi, nu știu ce a crezut tata sau ceilalți frați ai mei în acea clipă, dar, în ceea ce mă privea, am fost sigur că Dumnezeu urma să înfăptuiască o minune! Cu adevărat, în zilele care au urmat, cu toți am văzut minunea! După ce mama, timp de câteva săptămâni, nu mâncase aproape nimic… a început să mănânce, iar după câteva zile s-a ridicat din pat. Prin îndurarea lui Dumnezeu, mama a mai trăit 20 de ani!
După ce am văzut această minune, petrecută chiar în casa noastră, m-am hotărât să urmez calea credinței părinților mei. Dumnezeul în care tatăl și mama mea și-au pus nădejdea, merită să fie urmat! El este singurul Dumnezeu viu și adevărat!
Perioada copilăriei și adolescenței mele a fost presărată cu multe minuni asemănătoare, care m-au ajutat să-l cunosc în felul acesta pe Dumnezeu!
Apoi, în decursul anilor, au existat multe situații și în viața propriei familii, când numai Dumnezeu a mai putut să intervină! Toate acele intervenții, minuni ale lui Dumnezeu, le-am accentuat în fața copiilor mei și Domnul a îngăduit să avem parte de multe momente în care cu toții ne-am adus aminte de ele! Dumnezeu mi-a dat harul să constat cu bucurie cum și în viața copiilor mei a rodit aceste experiențe cu El, statornicind încrederea lor în Dumnezeu!
În anul 1993 călătoream împreună cu una din fiicele mele, care pe atunci avea 9 ani, din Belgia spre România, cu un microbuz adus din America pentru a fi utilizat în lucrarea lui Dumnezeu în țară. Întrucât trebuia să ajung în România să descarc mașina și apoi să mă întorc în timp util la aeroportul din Budapesta, pentru a duce un grup de frați americani, care veneau într-o călătorie misionară în România, fiecare minut conta și făcea parte dintr-un plan bine stabilit. Se înnoptase de-a binelea, când am intrat în regiunea muntoasă a Bavariei din Germania. Am alimentat la ultima stație de benzină, înainte de a intra în munți, urmând să călătorim toată noaptea. Când am vrut să pun mașina în mișcare, un zgomot puternic s-a auzit la transmisie, iar mașina nu s-a mai urnit din loc. Dezamăgit și descurajat, m-am așezat cu capul pe volan, dându-mi seama de profundul dramatism al situației. Imaginile mi se succedau în minte: transmisia automată era defectă, era noapte, eram în munți, orice posibilitate de reparare era exclusă, frații din America așteptau în aeroportul din Budapesta! Alături de mine, fetița s-a oferit să mă ajute zicându-mi: Tata, hai să ne rugăm! Răspunsul meu lapidar a fost: Nici nu a mai rămas altceva de făcut! Am înălțat o rugăciune sinceră, chiar copilărească, în care, cu credință, i-am cerut Domnului ca din imensul număr de îngeri, care Îi stau la dispoziție, să trimită unul specializat în mecanică pentru a ne ajuta! După ce am încheiat rugăciunea, prin credință am pornit motorul, l-am turat la maximum și am pus mașina în mișcare. Însoțiți de un zgomot asurzitor, am început să ne mișcăm încet. După ce am parcurs câțiva zeci de metri în felul acesta, deodată zgomotul s-a oprit. Apoi, ca purtată de o mână nevăzută, mașina a început să ruleze normal!
Am ajuns la timp în România, unde am descărcat darurile aduse și am plecat la Budapesta. Imediat după ce am intrat în parcarea aeroportului, mașina s-a defectat din nou și de acolo a trebuit să fie remorcată în România. Practic așa mă rugasem, ca Dumnezeu să mă ajute să ajung măcar până la aeroport. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă credința mea ar fi mers mai departe, îndrăznind să cer mai mult de atât în rugăciune?!
Astfel de experiențe nu trebuie să fie uitate! Ele zidesc credința, o fac să fie practică! În același fel, în care oamenii au nevoie de învățătură corectă, ei au nevoie și de astfel de dovezi vii grăitoare! Ca urmare, este necesar, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, să fim deschiși, lăsând la o parte așa-zisa modestie și să le comunicăm celor ce vin după noi inclusiv lucrurile pe care ochii noștri le-au văzut!
În nici un caz, astfel de lucrări nu trebuie luate ca pe o laudă personală. Acestea nu ne reprezintă, nici pe noi, nici puterea și înțelepciunea noastră. Mai degrabă ele contrastează puternic slăbiciunea și limitarea umană cu puterea și înțelepciunea fără margini a lui Dumnezeu. Puterea și înțelepciunea divină se desăvârșesc tocmai în situațiile în care apar neputințele omului!
Este foarte important ce fel de imagine despre Dumnezeu clădim în mintea copiilor noștri. Dacă le vom arăta un Dumnezeu mic, atunci într-un Dumnezeu mic se vor încrede, iar dacă le vom arăta măreția și atotputernicia lui Dumnezeu, atunci o astfel de imagine îi va însoți toată viața!
Atât în familie, cât și în biserică, trebuie să fie cunoscute experiențele cu Dumnezeu. Dacă mai tot timpul, petrecut de copii în biserică, ei nu vor vedea altceva decât ceremonii, organizate cu diverse ocazii, vor crește cu percepția unui creștinism de paradă, față de care, cu sinceritate trebuie să o recunoaștem, tânăra generație este din ce în ce mai plictisită.
Nu este justificat să așteptăm indiferenți, sperând că numai Dumnezeu trebuie să se îngrijească de viitorul bisericii. Generația spirituală de mâine va păși pe calea indicată de credincioșii de azi! Acum, tânăra generație se găsește la răscruce de drumuri și ne întreabă: Încotro să pornim? Care este direcția cea bună? Pe unde ați mers voi? Înțelegând acest imperativ, fiecare creștin matur, deci și responsabil, ar trebui să se întrebe AZI care este direcția pentru MÂINE și să se pregătească pentru a o urma! Așadar: ÎNCOTRO, AZI… ?!
Am văzut clipul de mai sus în mai multe rânduri, dar cred că acum se potrivește bine cu o întâmplare la care am fost părtaș de curând.
Am fost la un cămin împreună cu niște prieteni și, printre alte jocuri am făcut și un fotbal. Așa că a trebuit să mergem pe terenul de fotbal din sat, ceea ce însemna 10 minute de mers. Imaginează-ți cam 70 de copii gălăgioși mergând spre terenul de fotbal.
Și mai imaginează-ți că ai 12 ani, că ești de la același cămin/orfelinat cu ei și deodată vezi pe mama ta. Ea este îmbrăcată în negru, cu haine sărăcăcioase, și stă lângă un bar împreună cu alte persoane, pe partea cealaltă a șoselei.
Poate că în sinea ta ești dezamăgit că mama ta este săracă, poate are probleme cu băutura sau cu sărăcia, poate că nu are loc de muncă sau .. poate că lucrează ca măturătoare.
Privirea ți se intersectează cu a ei și ridici mâna, pe jumătate, în semn de salut. Dar nimic glas, nimic zgomot, ca nu cumva să observe ceilalți că este mama ta. Nu ai vrea să se abată rușinea asupra ta, nu ai vrea să știe nimeni că ea este… Că e săracă, sau poate murdară…
Șii stop!
Am observat că ridicase mâna pe jumătate și am întrebat: “Cine e acolo? O cunoști?”. “E mama”- mi-a spus foarte încet. “Vorbești serios? Păi așa saluți tu pe mama ta? Doar o mamă ai pe lumea asta și așa o saluți?”. I-am dat puțin răgaz să acționeze și a strigat: “Săru’mâna, mama. Mă duc la terenul de fotbal”. L-am simțit cum devenise mai senin pentru că a avut curajul să spună asta.
Se treziseră niște sentimente ciudate în mine. Și eu am fost așa. Și mie îmi era rușine când eram copil; îmi era rușine să mă laud cu părinții mei, îmi era rușine să mă mândresc cu frații mei. Dacă ne vedeam pe stradă .. parcă eram necunoscuți. Dar nici acasă nu spuneam mamei vreodată că o iubesc, deși ea mă iubea. E mare lucru să știi să-ți manifești dragostea.
Toate gândurile de sus mi-au trecut prin minte cam într-o secundă, apoi i-am ținut un discurs pe tema “Niciodată să nu-ți fie rușine să o iubești pe mama ta.”. Poate că avea motive să se rușineze cu mama lui, dar nu ar fi avut motive să nu o salute, să nu o cinstească… să nu o iubească.
Știți ce? Dumnezeu a pus “cinstirea părinților” printre primele porunci, pentru că El cunoaște cel mai bine pe om. Poate cândva vom fi și noi părinți, poate vom fi neglijenți, poate vom fi chiar răi, poate vom sta departe de ei, dar gândiți-vă ce zguduite ne-ar fi sufletele să vedem dragoste din partea copilului pe care nu l-am iubit. Dragostea face să cadă răutatea, sau neglijența. Mai ales dragostea … pe care n-o merităm!
Dacă părinții tăi nu știu să te iubească, trebuie sa le dai tu o lectie. Cum poți câștiga pe cineva dacă aștepți dragoste doar din partea lui? Dacă există mame care nu își iubesc copiii, cred că ar trebui să existe copii care își iubesc mamele.
Neglijați? Toți am fost. Abandonați? Nu prea! Adevărul este că puțini dintre prietenii mei au fost părăsiți de părinți. Cred că majoritatea avem motive să fim recunoscători pentru părinții noștri și n-o facem. Avem motive să îi apreciem, chiar să ne mândrim cu ei și n-o facem. Avem motive să-i îmbrățișăm și totuși trântim uși. Eu am fost așa. Dar știți ce mai avem? Unii dintre noi mai avem timp să schimbăm asta!
Aşezată pe o bancă de lemn din curtea frumos pavată, ascult rugăciunea tremurată a lui P. Cuvintele lui sunt simple pentru că P. nu are prea multă şcoală… îmi taie inima pentru că, pe cât sunt de simple, pe atât sunt de reale, scoase brut din sufletul lui care nu ştie să cosmetizeze. Mută, mă uit la rugăciunile mele şi le compar cu ale lui.
P: “Îţi mulţumesc, Doamne pentru că ziua de azi a fost mai călduroasă decât cea de ieri.” Iar eu ştiu că pentru el, căldura de astăzi înseamnă că nu a mai tremurat pe stradă, şi că, poate la noapte, nu va fi la fel de frig în canalizarea unde doarme el.
Eu: “Te rog să faci să fie şi azi cald.” Şi ştiu că de fapt frământ în mine gândul că aş vrea să mă pot încălţa cu pantofi şi nu cu cizme.
Neglijați? Toți am fost. Abandonați? Nu prea! Adevărul este că puțini dintre prietenii mei au fost părăsiți de părinți. Cred că majoritatea avem motive să fim recunoscători pentru părinții noștri și n-o facem. Avem motive să îi apreciem, chiar să ne mândrim cu ei și n-o facem. Avem motive să-i îmbrățișăm și totuși trântim uși. Eu am fost așa. Dar știți ce mai avem? Unii dintre noi mai avem timp să schimbăm asta!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 